Ecotehnologii- curs 1

INTRODUCERE IN STUDIUL ECOTEHNOLOGIILOR

Ecotehnologiile reprezinta totalitatea tehnologiilor din activitatea socio-

economica prin a caror utilizare se protejeaza mediul inconjurator. Conform Legii
Protectiei Mediului, protectia mediului este ansamblul actiunilor de ocrotire si
imbunatatire a mediului, de protejare si gospodarire judicioasa a resurselor naturale,
inclusive aerul, apa, flora, fauna si esantioanele representative ale ecosistemelor naturale.
Ea este un concept care se intalneste in fiecare domeniu de activitate: industrie, transport,
comert. Protectia mediului nu trebuie confundata cu ecologia; ECOLOGIA= stiinta
biologica de sinteza ce studiaza conexiunile existente intre organismele vii si factorii de
mediu, precum si structura, functia si productivitatea sistemelor biologice si
supraindividuale (populatii, biocenoze) si a ecosistemelor. Factori de mediu: aerul, apa,
solul si vegetatia, ale caror caracteristici fizico-chimice si biologice depind de latitudine,
altitudine, longitudine etc.
ECOSISTEME = fragmente mai mari sau mai mici ale biosferei, alcatuite dintr-o
componenta vie reprezentata de plante si animale (biocenoze) si una nevie (biotop), ce
formeaza un ansamblu integral in permanenta interactiune.
Totalitatea ecosistemelor = biosfera - > atmosfera
- > hidrosfera
- > litosfera
Legatura dintre ecosistem ca unitate si biosfera se realizeaza prin ciclurile bio
geo-chimice care reprezinta fluxul de materie si energie din natura. Acestea se bazeaza pe
procese de : 1) sinteza (corespunzatoare plantelor)
2) transformare (coresp. Animalelor)
3) descompunere (coresp. Microorganismelor)

1). Plantele consumatoare de elemente chimice (dioxid de carbon si apa) produce

materie organica prin procesul de fotosinteza ce are loc in prezenta luminii. Acest
proces sta la baza vietii pe Planeta si se desfasoara 41% in ocean si 59% pe uscat
(paduri, pasuni).
Degradarea mediului inconjurator provoaca dezechilibre ale procesului de
fotosinteza

2). Speciile de animale fitofage (erbivore) si zoofage (carnivore) transforma

materia organica, iar microorganismele saprofage consuma material organica
moarta, pe care o descompune si o transforma in materie anorganica, asigurand
astfel un circuit continuu al materiei in natura.

Modalitatile prin care animalele isi procura hrana se numestc lanturi trofice.
Toti indivizii unei specii formeaza o populatie, iar biotopul in care acestea traiesc
habitatul lor. Mai multe populatii formeaza o comunitate ecologica, a carei
existenta este determinata de factorii de mediu.
 Raportul stabil creat intre o comunitate ecologica si conditiile de mediu in care
traieste poarta numele de echilibru ecologic.
Deteriorarea echilibrului ecologic datorat modificarii conditiilor de mediu sub
influenta directa sau indirecta a factorilor naturali sau activitatii umane se numeste
dezechilibru ecologic. Acesta poate fi reversibil (modificarile produse in conditiile de
mediu pot fi compensate de procese naturale) sau ireversibil (modificarile produse nu mai
pot fi compensate de procese naturale). Ele au ca efect disparitia cel putin a unei specii.
Aceste disparitii creeaza in mediu o NISA ECOLOGICA, care va fi ocupata de specii ce
se pot adapta la noile conditii de mediu. Modificarile conditiilor de mediu reprezinta o
perturbatie. Capacitatea unui ecosistem de a suporta o perturbatie se numeste rezistenta la
actiunea factorilor de mediu.
Organismele inferioare (bacteriile) sunt mai rezistente decat cee superioare, iar
plantele mai rezistente decat animalele. Capacitatea unui ecosistem de a se regenera si a
reveni la starea normala este denumita REZILIENTA. Variatia in timp a numarului de
indivizi a unei specii este redata in fig.1.

La o perturbatie un ecosistem poate avea :

1). O reactie negativa, cand o anihileaza si revine la starea normala
2). O reactie pozitiva, cand se produc schimbari in ecosistem, a caror evolutie este
imprevizibila, ecosistemul stabilindu-se intr-o noua stare.

IMPACTUL OMULUI ASUPRA MEDIULUI

Intre om si mediu exista o unitate complexa si dinamica, a carei nerespectare duce

la dezechilibre cu consecinte neprevazute. Omul actioneaza asupra mediului prin:
1). Crestere demografica
2). Dezvoltare industriei
3). Dezvoltarea transporturilor

1). Cresterea demografica determina : a) Sporirea cererii de resurse pentru hrana, energie
b) Extinderea si intensificarea agriculturii;
extinderea agriculturii necesita suprafete agricole mari, obtinute din defrisari, cu
consecintele corespunzatoare; intensificarea agriculturii necesita irigatii, mecanizare,
ingrasaminte chimice, pesticide, insecticide, cu consecintele lor.

2). Dezvoltarea industriei conduce la : a) exploatarea intensiva a resurselor naturale care

se gasesc in cantitati limitate
b) aparitia de materiale noi (mase plastice,
ingrasaminte chimice, pesticide, ierbicide, insecticide, detergenti, cu efecte negative
asupra mediului)

3). Dezvoltarea transporturilor determina a) cresterea numarului mijloacelor de transport

si implicit a cererii de combustibil
 b) crestarea cantitatii de substante poluante
introduse in mediu
c) crestearea suprafetei ocupate de caile de
transport rutier si feroviar, in detrimental celei agricole si silvice.

Imbinarea si corelarea aspectelor economice si de protectie a mediului cu cele

solciale, culturale, traditionale si de conservare a patrimoniului istoric combinate cu
dezvoltarea unor mecanisme de productie similare mecanismelor ce domina ciclurile
naturale urmate de resursele naturale regenerabile (cicluri inchise) conduc la un model de
dezoltare numite DEZVOLTARE DURABILA.
DEZVOLTARE DURABILA = dezvoltare ce corespunde necesitatilor prezente
fara a compromite posibilitatile generatiilor viitoare de a le satisface pe ale lor. Conceptul
de dezvoltare durabila este strans legat de utilizarea durabila a resurselor naturale
regenerabile, asa cum ciclurile apei sau vegetatiei (ambele resurse naturale regenerabile)
sunt permanente, pastrand si conservand cantitatea, tot la fel si modelul de dezvoltare
durabila incearca sa transpuna ciclurile inchise in cadrul unei activitati umane, inclusiv in
utilizarea durabila a resurselor naturale regenerabile.

Prin utilizare durabila se intelege folosirea resurselor regenerabile intr-un mod si

la o rata care sa nu conduca la declinul pe termen lung al acestora, mentinand potentialul
lor in acord cu necesitatile si aspiratiile generatiilor prezente si viitoare.

SURSE DE POLUARE

In general, poluarea este acea stare a unei parti a mediului sau a intregului mediu
in care sunt prezente substante cu concentratii peste nivelul lor normal, a.i. pot produce
un efect advers decelabil asupra organismelor vii, vegetatiei sau materialelor. Efectele
adverse pot rezulta in urma unei expuneri imediate sau pe termen scurt la concentratii
foarte mari ale substantei sau a unei expuneri pe perioade mari la concentratii mici ale
acestora. Orice proces sau activitate ce genereaza substante ce produc poluare reprezinta
sursa de poluare. O sursa de poluare poate polua una din componentele mediului sau
intregul mediu.

Sursele de poluare sunt de o mare varietate si de clasifica dupa:

1). Origine - > naturale – procese fiziologice ale omului si animalelor, solul, plantele,
apa, vantul, descompunerea materiei organice vegetale si animale, acivitatea vulcanica,
incendierea maselor vegetale, descarcarile electrice, furtunile de praf si de nisip)
- > artificiale (antropice) – se datoreaza activitatii umane : industria,
transporturile, agricultura, zootehnia, silvicultura, spatiile rezidentiale, institutionale si
comerciale, depozitarea si incinerarea deseurilor, tratarea deseurilor
2). Forma - > punctuale – dimensiuni mici in raport cu topografia locului;
- > liniare – dimensiuni comparabile cu topografia locului
- > de suprafata – 2 dim. comparabile cu topografia locului
- > de volum – 3 dim. comparabile cu topografia locului

3). Inaltime - > surse la sol – se gasesc in apropierea solului (case, mijloace de transport)
- > joase – se gasesc pana la 50 m
- > medii – la inaltimi cuprinse intre 50m – 150 m
- > inalte - >150 m (cosurile unei centrale)

4). Mobilitate - > fixe (stationare)

- > mobile (mijloacele de transport)

5). Regimul de functionare - > continue

- > intermitente
- >instantanee