Sunteți pe pagina 1din 4

Macroeconomie

Agenti macroeconomici – circuitul economic

Masurarea activitatilor economice la nivel national

Venitul, consumul si economisirea

Echilibrul si dezechilibrul economic

Cresterea si dezvoltarea económica

Fluctuatiile activitatii economice

Ocuparea resurselor de munca si somajul

Inflatia

Macroeconomía si puterea publica

Macroeconomía internationala

Introducere in macroeconomie

Definitie: Macroeconomia face parte integranta din stiinta económica. Definirea macroeconoomiei
trebuie sa porneasca de la definirea economiei. Conceputului de economie i se pot atasa cel putin
2 intelesuri:

a) De activitate fundamentala a societatii desfasurate pentru satisfacerea necesitatilor


umane de bunuri si servicii ceea ce presupune ca economía este ansamblul activitatilor
umane desfasurate in sfera productiei, repartitiei, schimbului si consumului, bunurilor
materiale si servicii al interdependentelor economice la nivel macro si microeconomic
coordonate prin mecanismo proprii de functionare;
b) De stiinta a administrarii unor resurse si mijloace limitate si cu utilizari alternative pentru
satisfacerea unor necesitati nelimitate si vitale ale oamenilor.

Economistul roman Mihail Manoilescu afirma ca stiinta economiei este o stiinta de masa in sensul
ca un se poate limita la studiul agentilor economici in mod izolat. Obiectul ei esential este
economía nationala care are particularitati de la o tara la alta motiv pentru care ii indeamna pe
economistii romani sa porneasca de la realitatea din propria tara sa contribuie la imbogatirea
stiintei economice prin rezolvarea cat mai eficiente a problemelor specifice cu care sunt
confruntati.
Cea mai cunoascuta si cea mai veche definitie a economiei dupa parerea multor specialisti este
aceea data de Alfred Marshall. El spune ca economía este un studiu al omenirii in ocupatiile ei
obisnuite de viata. Ocupatiile obisnuite zilnice ale oamenilor pot fi privite la 2 niveluri:

- Nivel microeconomic ( unitatilor, firmelor si gospodariilor)


- Nivel macroeconomic ( ramurilor, sector de activitate, intreaga economie nationala)

Macroeconomia este acea parte a stiintei economice care studiaza relatiile dintre marimile
agregate respectiv indicatorii economici agregati ( productia, ocuparea, nivelul general al
preturilor, rata dobanzii, cursul de schimb valutar). Ea formeaza legatura dintre tóate acestea cu
deciziile sectorului public.

Delimitarea obiectului de studiu al macroeconomiei

Principalele preocupari ale macroeconomiei pot fi sintetízate astfel:

a) se concentreaza cu prioritate pe analiza calitativa a mecanismului de functionare al economiei


nationale, a corelatiilor dintre variabilele macroeconomice punand un accent deosebit pe
aspectele de masurare a influentei directe si indirecte dintre acestea pentru fundamentarea
stiintifica a deciziilor de política macroeconómica. De aceea macroeconomía este inchegata intr-o
viziune sistematica si permite cunoasterea urmatoarelor fenomene:

- comportamentul economic in perioadele de avant si recesiune

- consumul si investitiile

- performantele economiei

- dinámica productiei de bunuri si servicii

- política fiscala si monetara

- balanta de plati

- stocul de bani

- bugetul de stat

- datoria publica

- echilibrul si dezechilibrul economic in general

b) abordeaza problema de modelare económica a echilibrului si dezechilibrului static si dinamic pe


termen scurt, mediu si lung precum si integrarea componenetelor economice nationale intr.-o
analiza cantitativa cu ajutorul modelelor clasice si neoclasice de crestere económica.

c) studiaza structura , functionalitatea si comportamentul de ansamblu al sistemelor economice


nationale in stransa conexiune cu sistemele economice mondiale si cu mediul inconjurator pentru
a determina volumul total de bunuri si servicii si tóate variabilele care o influenteaza reducand
detaliile complícate ale economiei la eleméntele esentiale ce pot fi controlate, elemente primite in
stransa interdependenta cu munca, proprietatea si cu pietele bunurilor.

d) studiaza piata bunurilor si serviciilor in ansamblul sau in sensul ca trateaza tóate pietele pt
diferite bunuri fara a lua in consideratie diferentele dintre ele; tóate acestea sunt abordate ca o
singura piata.

e) abordeaza nivelul total al veniturilor si cheltuielilor ca variabile fundamentale ce trebuie


studiate, formarea pretului pe ansamblul economic facand abstractie de schimbarea preturilor
bunurilor si serviciilor din diferite industria precum si mecanismul pietei dar intr.-un mod diferit in
sensul ca acestea cauta motivatiile tuturor menajelor si gospodariilor sau intreprinderilor
considerand sectoare institutionale inclusiv modul cum activitatile lor colective influenteaza
volumul total al productiei mai mult decat structura sa.

Cererea si oferta agregata

Parcursul economic al unei tari intr.-o anumita perioada de timp sau starea economiei nationale la
un moment dat pot fi apreciate numai cu ajutorul nivelului performantelor sale cantitative,
calitative si structurale.

Acestea se cuantifica in mod satisfacator cu ajutorul unui sistem complex de agregate ( indicatori)
calculate mai ales la nivel macroeconomic ( dar si la nivelul altor structuri organizatorice).

Agregatele formeaza un sistem coerent motiv pentru care pentru aprecierea performantelor
economice ele trebuie privite si analizate in mod corelat fapt care genereaza un sistem de corelatii
care trebuie sa se inscrie intre anumite coordonate pentru a decide ca economía este performanta
si functionala.

Cererea agregata si oferta agregata de bunuri si servicii reprezinta concepte si variabile


fundamentale ale macroeconomiei intr.-un mediu concurential. Acest lucru este demonstrat chiar
si numai de faptul ca au fost elaborate si puse in aplicare politici macroeconomice axate
preponderent numai pe cerere sau numai pe oferta cunoscute sub denumirea de economii ale
cererii sau economii ale ofertei.

Consideram insa ca in prezent inter-dependenta dintre cele 2 variabile este atat de intensa incat
orice política macroeconómica promotoare a coerentei trebuie sa tina seama simultan in aceeasi
masura de ambele.

Cererea agregata de bunuri si servicii

Reprezinta volumul total sau agregat de B si S achizitionate de bunavoie la un anumit nivel al


preturilor, ceilalti factori fiind considerati constante respectiv cheltuielile planifícate pentru tóate
sectoarele productiei: consumul, investitiile prívate interne, achizitiile guvernamentale de bunuri si
servicii, exporturile nete.

Structura cererii agregate

a) cheltuieli facute de menaje ( gospodarii) pentru achizitia de B si S

b) cheltuielile firmelor facute pentru investitii brute resepctiv formarea bruta a capitalului

c) cheltuielile guvernului pentru achizitia de bunuri de consum si de bunuri investitionale efectuate


pe seama veniturilor bugetare

d) cheltuieli facute de agentii economici straini pentru a plati importurile din tara analizata
( cheltuielile strainatatii pentru a plati exporturile unei tari)

Cererea agregata trebuie analizata in functie de nivelul general al preturilor care este o medie
ponderata a preturilor tuturor bunurilor materiale si serviciilor produce in economie.

Cresterea nivelului general al preturilor afecteaza negativ tóate componenetele cererii agregate si
ca atare cererea agregata in ansamblul sau.

Cand creste nivelul general al preturilor ( ceilalti factori ramanand constante) scade valoarea reala
a banilor, se reduce puterea de cumparare a acestora si a altor active financiare:

- Cu