"Caracteristica

particularităților
șomajului și
inflației în RM"
inflaţia poate fi definită prin scăderea puterii de cumpărare a
unei unităţi monetare (respectiv a cantităţii de bunuri şi servicii
ce poate fi achiziţionată prin intermediul unei unităţi monetare).
De obicei, o creştere a nivelului mediu al preţurilor de sub 1%
anual nu este considerată inflaţie. Un nivel al inflaţiei între 1 şi 3
% pe an este considerat rezonabil pentru o economie în
expansiune, iar o astfel de inflaţie se numeşte inflaţie târâtoare.
La polul opus se situează situaţia în care inflaţia este de peste
50% pe lună, caz în care avem hiperinflaţie.
Pe termen lung inflaţia este prezentă în orice economie. Deci,
fenomenul nu poate fi controlat în totalitate, ci doar influenţat.
Inflaţia nu este „păguboasă” pentru toată lumea. Cei care
anticipează corect evoluţia acesteia au de câştigat, în timp ce
cei care nu o pot anticipa au în general de pierdut.
Principalele cauze ale inflației sunt: Formele inflației:
— inflație prin monedă - emisiunea Inflația târâtoare (sau liniștită
excesivă de monedă peste oferta reală de Inflația moderată
bunuri și servicii; Criza inflaționistă
— inflație prin cerere - excedentul de Inflația rapidă
cerere agregată peste oferta agregată Inflația galopantă
— inflație prin costuri - creșterea Hiperinflația
costurilor de producție, independent de
cererea agregată;
— inflația importată
— inflația prin structuri.
Consecințele inflației:
Consecințele inflației sunt: scăderea puterii de
cumpărare a populației; redistribuirea veniturilor și
avuției; este stimulată înclinația spre consum și este
descurajată înclinația spre economisire; inflația
avantajează debitorii (in moneda națională); rata
dobânzii este influențată de rata inflației.
Consecințele inflației pe care le suportă populația,
viața social-economică în ansamblul ei sunt cunoscute
sub denumirea de cost al inflației.
Probleme cu care se confruntă piața fortei de
muncă în Republica Moldova:

1.Lipsa unei analize profunde ale proceselor pe piața

muncii care ar sta la baza elaborării politicilor de
ocupare a forței de muncă.
• 2.Nr. mic de locuri de muncă libere,salarii mici
disponibile si cerințe mari.
• 3.Posibilitățile reduse de angajare pentru femei, tineri
absolvenți.
• 4.Sporirea nr. de persoane ocupate în sectorul
neformal.
• 5. Pe urma schimbărilor structurale in economie,se
utilizează insuficient potențialul uman.
Mulțumesc pentru
atenție!