Știu cum să-mi gestionez cariera de artist

Când și-a făcut prima apariție la televizor în Ecole des fans, Vanessa Paradis avea
abia opt ani. Șapte ani mai târziu, în 1987, se afla în fruntea topurilor franceze
și engleze. După aceea, Vanessa Paradis și-a dezvăluit multiplele talente, rupând
clișeul copilului-vedetă care interpretează melodiile subtile ale lui Serge
Gainsbourg. În 1990, a câștigat premiul Cesar pentru cea mai bună actriță debutantă
pentru filmul Noce Blanche și a început o carieră la fel de strălucitoare în
cinematografie.

Putem păstra o parte din copilăria noastră?

Când am filmat Noce Blanche, aveam șaisprezece ani. Jean-Claude Brisseau,

regizorul, și unii dintre cei din jurul lui au fost foarte duri cu mine. Am lăsat
să se întâmple... Dar nu regret: de la acest film s-a schimbat definitiv percepția
pe care oamenii o au despre mine:

Jurnaliștii au afirmat că a existat, la vremea respectivă, o dorință din partea

dumneavoastră de a scăpa de această imagine de copil precoce și de a trece la
altceva?
Categoric nu. Știam cum să mă descurc.

Deci, cum îți alegi rolurile?

Simplu și foarte egoist: o poveste mă face să vreau să acționez sau nu.

Ați spus că cinematograful, alături de cântat, este o sărbătoare. Sunt actorii

leneși?

Nu este vorba de a denigra munca actorului, care este evident dificilă, moral și
uneori fizic. Ceea ce vreau să spun este că, pe un platou de filmare, ești în
vacanță de la propria personalitate, ca să spun așa. Există o formă de uitare și de
odihnă a minții. Ești altcineva, ai grijă de tine, lucrezi într-o echipă, este o
chestiune de schimb. Nu ai toată greutatea responsabilității pe umerii tăi, ci o
împarți cu regizorul, cu directorul de imagine etc. Pe de altă parte, când cânți pe
scenă, dacă nu ai voce, dacă se rupe o coardă de chitară și dacă melodia nu merge
bine, este vina ta. Publicul vine să o vadă pe cântăreață și numai pe cântăreață,
chiar dacă ea nu este singura care face spectacolul.

Între Noche blanche și Elisa, a existat o pauză de cinci ani. A fost pentru că ați
vrut să vă concentrați asupra meseriei de cântăreață?

În lunile care au urmat lansării lui Noce blanche, nu am primit niciun scenariu
cu adevărat convingător. În plus, eram deja prea implicat în Gaingsbourg. Îl
rugasem să scrie un text pentru un cântec, iar el a vrut să facă toate cântecele de
pe album. Am făcut acest album, urmat de un altul în engleză și un turneu în timpul
căruia l-am cunoscut pe Jean Becker. Mi-a propus scenariul Elisei. Acest film mi-a
permis să trăiesc o experiență opusă celei dintâi: aceea a unei filmări care merge
bine, în care oamenii se iubesc și se atașează. Eram pe Insula Sein, la Cupa
Mondială, aveam 21 de ani și jucam rolul lui Gerard Depardieu. Gerard era adorabil.
Poate fi dur cu un actor tânăr, dar când ești fată, el este doar dragoste.