Şedinţa 3: Construcţia unor zone de locuit.

Igiena personală în câmpul tactic.

Prima cerinţă pentru construcţia unor zone de locuit o constituie asigurarea

securităţii forţelor. Trebuie luate măsuri suficiente de securitate pentru a proteja
forţele pentru a-şi pregăti misiunile pe care trebuie să le îndeplinească ulterior.

Construcţiile necesare într-o zonă de locuit:

- construcţii suficiente sau corturi pentru adăpostul tuturor trupelor;
- facilităţi pentru igiena personală;
- construcţii pentru efectivului de conducere;
- construcţii de dispensare medicale;
- depozite pentru apă;
- depozit pentru hrană proaspătă şi conservată, inclusiv preparare şi distribuire;
- depozite pentru provizii , inclusiv provizii medicale;
- locuri pentru reparare şi întreţinere echipament;
- depozite pentru păstrare muniţii;
- locuri amenajate pentru servirea mesei;
- asigurarea securităţii perimetrelor;
 - turnuri de control (posturi de observare);
- locuri amenajate pentru recreere;
- locuri amenajate pentru săli de clase şi locuri pentru instructaje;
- poziţii de apărare.

Cortul de odihnă va fi plasat să aibă acoperire faţă de tragerea

directă cu armament. Uşa va fi aşezată opus faţă de direcţia
vântului. Va fi plasat la distanţă de siguranţă faţă de muniţie şi
combustibil şi la suficientă distanţă faţă de toaletă şi gunoi. Din
cauza pericolului incendiilor trebuie lăsată distanţă între corturi.
Şanţuri de scurgere de 15-30 cm trebuie săpate împrejurul
cortului pentru a reduce infiltrarea apei în cort în timpul
sezonului ploios.

În condiţii de campanie militarii au o susceptibilitate mărită faţă de boli,

datorită desfăşurării acţiunilor medii diferite, situaţia tactică impunând prezenţa în
locuri în care în mod normal le-ar evita - zone mlăştinoase sau excesiv de uscate,
terenuri contaminate chimic, populate de diferite insecte, expuse vânturilor puternice
şi precipitaţiilor abundente, terenuri aride, accidentate natural, expuse unor
temperaturi extreme.
 Organismul uman are multiple capacităţi de a se proteja împotriva
îmbolnăvirilor şi a extremelor climatice, dar acestea sunt dependente de nivelul de
bunăstare fizică generală. Atunci când aceste capacităţi sunt depăşite apare
sensibilizarea faţă de boli şi stres.
Relaţia directă între sănătatea militarului şi îndeplinirea cu succes a misiunii a
devenit axiomatică. Dacă comandanţii de diferite nivele ignoră măsurile medico-
sanitare de prevenire, degradarea stării de sănătate poate să se producă mai rapid într-
un interval mai scurt de timp. Aplicarea consecventă a măsurilor profilactice sporeşte
capacitatea combativă şi dă ascendentul moral a reuşitei.
Obiectivul instrucţiei sanitare este reducerea numărului de îmbolnăviri şi
diminuarea unor consecinţe ale acţiunii nocive a factorilor extremi asupra
organismului.
Instrucţia sanitară trebuie să se desfăşoare în condiţiile concrete ale câmpului
de luptă şi trebuie repetată până la atingerea eficienţei sale maxime.
Igiena individuală deficitară se poate materializa în leziuni relativ simple;
eroziuni, hiperhidroză plantară, dar şi în tulburări ale echilibrului hidro electrolitic şi
ale termoreglării. Apariţia acestor evenimente semnalează ajustarea incorectă a
echipamentului, care fiind prea larg sau prea strimt determină tulburări ale circulaţiei
sângelui şi a ventilaţiei necesare în diferitele segmente ale organismului. Purtarea
unor ciorapi umezi sau uzaţi afectează picioarele, pregătind terenul pentru eventuale
recidive ale unor infecţii fungile anterioare sau pentru complicaţii infecţioase locale şi
generale. Purtarea unor haine din materiale sintetice sau din mătase este
contraindicată, având în vedere că doar ţesăturile de bumbac sunt bune absorbante şi
permit uscarea pielii. Echipamentul murdar sau purtat un interval mai prelungit de
timp, nespălat, sunt gazde ospitaliere pentru paraziţi. Devine implicită necesitatea ca
starea echipamentului şi a încălţămintei să fie cât mai strict supravegheată, luându-se
măsura schimbării sau reparării urgente în cazurile care o impun.
Igiena picioarelor prin spălare zilnică, reprezintă cea mai sigură metodă
profilactică. La cei cu infecţii fungile în trecut mai mult sau mai puţin îndepărtat, se
va utiliza pudra de talc pentru a menţine tegumentele cât mai uscate.
Odată apărute eroziunile impun scoaterea din formaţie a militarului, aplicarea
pansamentului local după o sterilizare prealabilă a leziunii şi, eventualul transport cu
un vehicul. Fără aceste măsuri simple, eroziunile se pot agrava prin complicaţii
infecţioase şi se prelungeşte timpul necesar vindecării. Consecinţele sunt diminuarea
capacităţii de luptă şi necesitatea destinării unor autovehicule pentru transportul celor
afectaţi.
Un alt factor important în protecţia individuală a militarului este utilizarea apei
atât pentru igiena individuală, cât şi pentru alimentaţie. Apa trebuie folosită constant
şi în cantităţi adecvate climatului exterior. Ea trebuie să provină din surse verificate
chimic şi bacteriologic şi consumul ei nu trebuie restrâns din cauza disconfortului
produs de urinatul în condiţii precare de igienă. Consumul apei trebuie făcut în
cantităţi mici, în mod repetat, iar temperatura apei trebuie să fie medie, deoarece apa
rece nu este absorbită rapid prin tubul digestiv. Senzaţia de sete este un bun indicator
al deshidratării organismului şi, prin urmare, consumul apei trebuie să fie continuu.
Dacă culoarea urinei emise este galben închis, acesta este un semn al unui aport de
lichid insuficient.
 Ritmul de veghe şi odihnă ideal implică 6-9 ore de somn zilnic. Odihna este
mai utilă înainte de pornirea într-o misiune. Este important să se evite somnul pe
timpul transportului cu vehicule. Privarea temporară de somn nu afectează permanent
starea fizică şi mentală a combatantului. Efectele acestei privări pot fi contracarate
prin mişcări fizice uşoare pe loc, jocuri mintale simple. Eventualele coşmaruri din
cursul somnului sunt o modalitate de obişnuire a creierului cu experienţele noi,
specifice luptei. Introspecţia în zona evenimentelor stresante nu este de dorit.
Experienţele noi trebuie trăite în interiorul unui grup de prieteni care este
capabil să acorde sprijin moral celui mai stresat. Se vor minimaliza efectele unor
evenimente neplăcute sau cu posibile consecinţe cu risc vital asupra combatantului.