CATEGORII DE CREDITE ACORDATE

AGENTILOR ECONOMICI LA BCR

I. CREDITUL– PRODUS PRINCIPAL AL BĂNCILOR

COMERCIALE

1.1. Creditul - scurt istoric

Creditul poate fi definit ca o operaţiune economică prin care o persoană

fizică sau juridică, numită creditor, acordă unei alte persoane, numită debitor, bani sau
alte valori, pentru ca aceasta din urmă să le restituie în valori echivalente la o dată
viitoare, numită scadenţă.1 O altă definiţie a creditului îl prezintă ca fiind operaţiunea prin
care se ia în stăpânire imediată resurse, în schimbul unei promisiuni de rambursare
viitoare, în mod normal însoţite de plata unei dobânzi ce remunerează pe împrumutător.2
Codul Civil, în articolul 3 litera g spune: "credit - orice angajament de plată a unei sume
de bani în schimbul dreptului la rambursarea sumei plătite, precum şi la plata unei
dobânzi sau a unor cheltuieli legate de această sumă sau orice prelungire a scadenţei unei
datorii şi orice angajament de achiziţionare a unui titlu care încorporează o creanţă sau a
altui drept la plata unei sume de bani".
Etimologia cuvântului provine din latinescul "credere", ceea ce
semnifică a avea încredere, de unde şi natura acestei operaţiuni, întotdeauna asociată
riscului de nerambursare.
Creditul a evoluat de-a lungul vremii, el fiind cunoscut din cele mai
vechi timpuri.3 Astfel, s-au descoperit dovezi sub ruinele templului din Uruc, în
Mesopotamia. Dacă la începuturi se practica împrumutul de consumaţie (se plasau
cereale, restituite din recolta viitoare), cu timpul proprietarii de terenuri şi negustorii au

1
Dicţionar de relaţii economice internaţionale, Editura Enciclopedică, Bucureşti
1993, p. 214
2
Cezar Basno, Nicolae Dardac, Constantin Floricel - Monedă, credit, bănci,
Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti 1995, p. 126
3
Ion Turcu - Operaţiuni şi contracte bancare (Introducere în teoria şi practica
dreptului bancar), Editura Lumina Lex, Bucureşti 1994, p. 41

1
început să-şi rotunjească veniturile practicând împrumutul cu dobândă.4
Mai târziu, în Grecia antică au apărut zarafii 5, care dacă iniţial făceau
schimburi de monedă, au ajuns curând să împrumute cu dobândă. Au fost curând urmaţi
de preoţi. Deoarece înflorea camăta, mai multe cetăţi greceşti au hotărât să constituie
bănci publice, administrate sau controlate de funcţionari.6 A fost una dintre primele
organizări a activităţii bancare, pentru că pe lângă împrumuturi, aceste bănci mai aveau
sarcina de a strânge impozitele şi de a bate monedă.
În Roma, pe de altă parte, multă vreme s-a practicat împrumutul
mutual, fără dobândă. Mai apoi, după modelul grecesc, au apărut bănci publice şi
bancheri privaţi, care au extins treptat operaţiunile din capitală în provincie. Pe lângă
aceştia existau mânuitorii de bani denumiţi "negociatores" care însoţeau armatele romane
în căutare de afaceri, practicând împrumuturi pe termen scurt şi operaţiuni de schimb.7
Evul mediu creştin a perceput diferit, în funcţie de zona de influenţă,
dezvoltarea relaţiilor de credit. Dacă în Bizanţ Justinian în secolul VI codifică uzurile
romane, fixând dobânda la 6% pe an (cu unele excepţii), în Occident, pe seama
poruncilor bisericeşti, care condamnau împrumutul cu dobândă, activitatea bancară nu
cunoaşte o dezvoltare corespunzătoare. Mănăstirile continuă să joace rol de bancheri, şi
chiar dacă în mod oficial nu pot percepe dobândă, îşi asigură câştigul practicând alte
metode (de exemplu, însoţirea creditului de o ipotecă imobiliară, şi perceperea veniturilor
imobilului, sau participarea la beneficiile pe care debitorul le realizează cu suma
împrumutată, sau pot cere să fie despăgubiţi pentru folosul pe care l-ar fi putut realiza
dacă ar fi păstrat suma acordată debitorului. Odată cu evenimentele ulterioare (cuceririle
normande, cruciadele, Marea Schismă), comerţul bancar renaşte, fiind puternic influenţat
de dezvoltarea operaţiunilor de schimb şi a comerţului bancar din nordul Italiei. Apare
ideea de risc, care poate justifica perceperea dobânzii, şi se cristalizează terminologia
specifică: bancă, bancher, bancrută.8
Ulterior, creditul ia avânt, odată cu marile evenimente ce au marcat
secolele XIV - XVI (sfârşitul Războiului de 100 de ani, căderea Bizanţului, descoperirea
Americii, inventarea tiparului, războaiele religioase). Dobânzile sunt legitimate, se

4
idem, p. 41
5
idem, p. 42
6
idem, p. 42
7
idem, p. 43
8
idem, p. 43

2
creează o distincţie între bănci şi pieţele financiare.9
Sistemul bancar se extinde. Apar Banca Veneţiei (1637), Banca din
Amsterdam (1609), Banca Angliei (1694), Banca Statelor Unite (1791). Apar noile
ipostaze ale monedei: moneda metalică, moneda fiduciară şi moneda de cont. Creditul
proliferează, în paralel cu evoluţia instituţiilor bancare, în următoarele direcţii:
- dezvoltarea instituţiilor bancare de emisiune care vor monopoliza
emisiunea biletelor pe plan naţional;
- multiplicarea caselor bancare denumite şi "bănci private", consacrate
marilor operaţiuni financiare şi internaţionalizării afacerilor;
- constituirea băncilor comerciale ca societăţi pe acţiuni subscrise de
public;
- naşterea instituţiilor para-bancare destinate să satisfacă nevoile
specifice ale clientelei populare.10
Principatele Române au cunoscut din acest punct de vedere o dezvoltare
diferită. Astfel, zarafii au devenit cămătari, iar creditul practicat în zorii capitalismului
îmbrăca doua forme principale: creditul de consum, şi creditul politic (pentru cumpărarea
de funcţii în ierarhia administrativă, tipică fiind creditarea pentru cumpărarea scaunului
domnesc de la Înalta Poartă).11 Nefiind reglementată de nici o restricţie administrativă,
activitatea de creditare era practicată nu numai de cămătari, ci şi de către boierii ale căror
surse de capital se constituiau din dijme, clăci în bani, exploatarea slujbelor şi arenzilor,
precum şi de negustori care îşi finanţau activitatea în principal din vânzarea de mărfuri pe
credite.12
Dobânzile mari impuse de cămătari, deşi plafonate în Principate la 10%
(în condiţiile în care în statele apusene plafoanele variau între 4 - 6%), în realitate se
ridicau la 12 - 24%, iar celelalte condiţii împovărătoare solicitate de aceştia pentru
acordarea împrumuturilor (ipoteci pe pământ sau bunuri imobile, scadenţe extrem de
reduse, plata în natură sau în muncă pentru creditul agricol, care făceau ca dobânzile să
ajungă la peste 300%) au determinat apariţia şi consolidarea oligarhiei financiare, marile
discrepanţe dintre clasele din ce în ce mai sărace şi clasa bogaţilor fiind de natură să

9
idem, p. 44
10
idem, p. 46
11
A. Pintea, Gh. Ruscanu - Băncile în economia românească, Editura Economică,
Bucureşti 1995, p. 14
12
Constantin Rotaru - Sistemul bancar românesc şi integrarea europeană, Editura
Expert, Bucureşti 2000, p. 118

3
ducă, pe de o parte, la apariţia unor tensiuni sociale, iar pe de altă parte, la concentrarea
capitalurilor, acest aspect ducând la creşterea investiţiilor în activităţi comerciale şi
industriale, precum şi la necesitatea asigurării unor instituţii financiare capabile atât să
asigure păstrarea şi evidenţierea marilor capitaluri, cât şi finanţarea unor proiecte ce
necesitau resurse băneşti importante.13
Erau necesare în consecinţă apariţia şi dezvoltarea unui sistem financiar
bancar. Dacă la început funcţionau anumite case comerciale străine implantate în centrele
comerciale româneşti, în domeniul bancar şi cămătăresc, acestea au devenit în timp
sucursale ale unor bănci străine. A urmat dezvoltarea capitalului autohton, înfiinţarea
Casei de Depuneri şi Consemnaţiuni (1864), prima instituţie românească de credit,
înfiinţarea Băncii Naţionale a României (1880), înfiinţarea unor bănci comerciale (Banca
România, Banca Albina, Banca Marmorosch Blank etc). Creditul s-a dezvoltat odată cu
sectorul bancar, şi chiar dacă a cunoscut o concentrare etatizată în perioada comunistă, în
prezent el este omniprezent şi activ în viaţa economică a societăţii,

1.2. Sferele creditului

În activitatea oricărui agent economic pot surveni goluri temporare de
casă, din motive diverse (neîncasarea facturilor la scadenţă, activităţi sezoniere, ciclu
lung de fabricaţie etc). Toate aceste situaţii pot fi soluţionate prin intermediul creditelor
de care poate beneficia agentul economic, special acordate în acest scop. Aceste credite
fac parte, în principiu, din categoria creditelor pe termen scurt.
Dacă însă se doreşte dezvoltarea activităţii, se va recurge la un program
de investiţii (pe termen mediu sau lung). Finanţarea acestor programe se realizează în
mod normal parţial din surse proprii, parţial din surse atrase sau împrumutate.
Deoarece într-o economie funcţională raporturile de credit sunt atât
considerabile, în dimensiunile lor, precum şi multiple, în paleta lor de manifestări, în
literatura economică14 sunt folosite o multitudine de criterii care să le caracterizeze şi
diferenţieze:
- persoana creditorului;
- modalitatea specifică de formare şi utilizarea capitalurilor respective;
- persoana debitorului;
- dimensiunile şi dinamica necesităţilor debitorului şi modul de folosire
a capitalurilor împrumutate;
13
idem, p. 118
14
Cezar Basno, Nicolae Dardac, Constantin Floricel - op. cit., p. 131

4
 - obiectul creditului şi sfera de utilizare;
- duratele de constituire a capitalurilor disponibile şi de utilizare de
către împrumutaţi.
Varietăţile creditului sunt, privite din acest punct de vedere: credit
comercial, credit bancar, credit obligatar, credit ipotecar, credit de consum.

1.2.1. Creditul comercial este varietatea creditului al cărui obiect îl

constituie transferul cu caracter definitiv şi oneros al unei mărfi în posesia clientului,
achitarea acesteia fiind situată într-un moment ulterior. Diferenţa de timp dintre
momentul avansării mărfii şi momentul achitării acesteia reprezintă perioada de acordare
a creditului comercial. Baza de concretizare a acestui credit o constituie efectele de
comerţ (cambii şi bilete la ordin). Participanţi sunt agenţii economici, din diferite
secvenţe ale circuitului economic.15
Prin această formă, tot mai folosită, creditul devine o resursă principală
a intreprinderii beneficiare, scutind-o de a recurge la alte resurse, de regulă mai scumpe
(de exemplu, creditul bancar).
Creditul comercial e important în afaceri deoarece16:
- creşte fluidizarea schimburilor, diminuează costurile de organizare,
facilitează circulaţia mărfurilor;
- creditul este utilizat ca o armă comercială de creştere şi promovare a
vânzărilor;
- se pune la dispoziţia clientului pentru o perioadă dată, o parte din
capitalul său, sub formă de marfă, a cărei plată e amânată.
Concluzionând, putem afirma că creditul comercial suplineşte fluxurile
financiare într-o sferă largă a economiei naţionale, şi astfel intreprinderile, societăţile
comerciale şi altele, prin natura lor intreprinderi nonfinanciare, asigură circuitul,
repartizarea şi redistribuirea de fonduri financiare în economie.17
1.2.2. Creditul bancar este creditul al cărui obiect îl constituie
transferul cu caracter temporar şi oneros al unei sume de bani în favoarea clientului
băncii. Baza de concretizare a acestui credit o constituie contractul de credit încheiat între

15
Pavel V. Ungureanu, Banking - Produse şi operaţiuni bancare , Editura Dacia,
Cluj-Napoca 2001, p. 73
16
Cezar Basno, Nicolae Dardac, Constantin Floricel - op. cit., p. 132
17
idem, p. 133

5
bancă şi client. Participanţii la acest contract sunt banca şi clientul băncii.18
Specificul creditului bancar este dat de câteva elemente, adevăraţi
piloni ai acestei forme de creditare:19
- părţile contractante: creditor (banca ce acordă împrumutul) şi debitor
(beneficiarul creditului); raportul de credit implică mobilizarea resurselor băneşti aflate în
momentul respectiv disponibile în economie şi redistribuirea acestora către sfera de
activitate din economie unde se înregistrează deficit de resurse, respectiv către
beneficiarul creditului;
- angajamentul de restituire a creditului: element de bază în funcţie de
care banca va acorda creditul; reprezintă manifestarea principiului rambursabilităţii
fondurilor avansate;
- termenul de rambursare: regăsit într-o mare varietate de scadenţe;
există credit pe termen scurt (până la 1 an), pe termen mediu (între 1 şi 5 ani) şi pe termen
lung (peste 5 ani);
- costurile creditului: reflectare a caracterului oneros al transferului de
fonduri; costurile sunt reprezentate de dobânzile şi comisioanele încasate de bancă.
1.2.3. Creditul obligatar este o varietate a obligaţiilor de credit în care
partenerii sunt instituţiile statale sau intreprinderile economice, în calitate de debitori care
emit obligaţiunile, şi subscriitorii şi deţinătorii acestor obligaţiuni, în calitate de creditori.
Pe de o parte, această formă de creditare reprezintă pentru debitor o
sursă de finanţare ieftină şi comodă, comparativ cu alternativa pe care ar avea-o, aceea
de a-şi mări capitalul social prin emitere de acţiuni. Mai mult, deţinerea creanţei de către
debitor nu-i permite acestuia imixtiunea în activitatea unităţii.
Pe de altă parte, pentru creditor este o modalitate de plasament adesea
cu risc scăzut. De asemeni, obligaţiunile fac obiectul tranzacţionării la bursă, fiind deci
un activ financiar uşor lichidabil.
1.2.4. Creditul ipotecar reprezintă una din cele mai importante categorii
de credit în economia de piaţă, economie care cultivă şi dezvoltă, sprijină şi susţine
proprietatea individuală. Participanţii pe această piaţă a creditului ipotecar sunt în
principal persoanele fizice, în calitate de debitori, şi casele de economii, companiile de
asigurări, băncile şi societăţile ipotecare, şi băncile comerciale, în calitate de creditori.
1.2.5. Creditul de consum este creditul acordat persoanelor fizice, pe
termen scurt, mediu sau lung, destinat a acoperi costul bunurilor şi serviciilor de care
18
Pavel V. Ungureanu, op. cit., p. 73
19
idem, p. 74

6
beneficiază prin reţeaua de comercializare şi servicii, sau pentru recreditarea creanţelor
contractate în acest scop. Se întălnesc sub forma:
- creditul deschis, respectiv a posibilităţii pe care comerciantul o acordă
clienţilor, de regulă celor solvabili, de a achiziţiona mărfuri potrivit necesităţilor, urmănd
ca lichidarea sau regularizarea datoriilor să se facă ulterior, potrivit angajamentelor
personale, diferite de la caz la caz; forma astfel practicată a fost numită credit cu
rambursare neeşalonată;
- creditul eşalonat, acordat de instituţiile de credit, în care termenii
creditării se stabilesc la acordarea creditului (scadenţe, cuantumul ratelor etc).
O formă aparte a acestui din urmă credit este creditul revolving, acordat
de către bănci mai ales sub forma cărţilor de credit.
Creditul de consum permite accesul cumpărătorilor cu venituri mai mici
la bunurile de folosinţă îndelungată de valoare mare. Prin aceasta, pe de o parte se asigură
satisfacerea facilă a marii mase de consumatori, iar pe de altă parte se promovează pe
scară largă producţia şi circulaţia unei game extinse de mărfuri, dincolo chiar de cererea
solvabilă a populaţiei, dar cu efecte benefice în derularea obişnuită a relaţiilor de
producţie într-o economie de piaţă.
Creditul, ca principal produs oferit de băncile comerciale, devine o
armă puternică a acestora în atingerea obiectivelor stabilite de fiecare dintre ele prin
direcţii de dezvoltare. Lucrarea de faţă încearcă să surprindă principalele politici de
creditare ale băncilor comerciale, dezvoltate în economia moderna, şi impactul acestora
în realizarea strategiilor proprii, formulate în scopul firesc al obţinerii de profit.

II. CREDITAREA AGENTILOR ECONOMICI LA BCR

2.1. BENEFICIARII PRODUSELOR TIP CREDIT SI CONDITII DE

ELIGIBILITATE
Categoriile de clienţi persoane juridice care pot beneficia de credite sunt:
- regii autonome, companii şi societăţi naţionale, constituite conform Legii
15/1990 privind reorganizarea unităţilor economice de stat ca regii autonome şi societăţi
comerciale, O.U. 30/1997 privind reorganizarea regiilor autonome şi actelor normative
privind înfiinţarea companiilor naţionale;
- societăţi comerciale cu capital de stat sau privat şi alte unităţi care îşi desfăşoară
activitatea in cadrul economiei naţionale, constituite conform Legii 15/1990 privind

7
reorganizarea unităţilor economice de stat ca regii autonome şi societăţi comerciale, şi
Legii 31/1990 privind societăţile comerciale, modificată si completată;
- societăţi comerciale cu capital integral străin sau mixt constituite conform legii;
- societăţi agricole cu personalitate juridică, constituite potrivit Legii 36/1991
privind societăţile agricole;
- unităţi administrativ-teritoriale organizate conform legii;
- fundaţii şi alte organizaţii non-profit;
- asociaţii de proprietari şi alte forme de asociere;
- alte persoane juridice, organizate în conformitate cu legea şi care desfăşoară
activităţi legale.
Persoanele juridice, în activitatea lor, întâlnesc frecvent situaţii când sursele
proprii nu pot finanţa (acoperi) integral posturile de activ.
În general, băncile acordă credite agenţilor economici care îndeplinesc
următoarele condiţii:
- sunt constituiţi conform legii şi posedă capital social vărsat potrivit statutului
(actului constitutiv);
- desfăşoară activităţi legale şi eficiente potrivit statutului de funcţionare (actului
constitutiv), având un nivel corespunzător al indicatorilor de bonitate;
- din analiza fluxului de lichidităţi, care urmează să fie cesionat băncii, rezultă că
există posibilităţi reale de rambursare la scadenţă a ratelor de credit şi plata dobânzii
aferente;
- prezintă garanţii pentru utilizarea cu eficienţă a creditului şi rambursarea la
scadenţă a ratelor şi dobânzilor aferente, sub forma garanţiilor reale, a celor personale,
garanţiilor de companie (în cazul firmelor multinaţionale de prim rang) sau a planului de
afaceri;
- valoarea garanţiilor acceptate este mai mare sau cel puţin egală cu nivelul
creditului solicitat şi a dobânzii aferente, calculată pe întreaga perioadă de creditare;
- îşi derulează activitatea prin conturile deschise la banca creditoare;
- acceptă clauzele din contractul de credit.

2.2. CATEGORII DE CREDITE ACORDATE AGENTILOR ECONOMICI

Ne vom referi în continuare la creditele acordate societăţilor comerciale.

8
 În vederea acordării creditului, banca face o analiză în detaliu a firmei, pe mai
multe coordonate:
- analizează structura şi conţinutul bilanţului şi a contului de profit şi pierderi;
- analizează indicatorii de bonitate ai clientului: cifra de afaceri, profit net,
capitaluri proprii, fondul de rulment, necesarul de fond de rulment, trezoreria netă,
lichiditatea, solvabilitatea, gradul de îndatorare, viteza de rotaţie, rentabilitatea, riscul
financiar, politica de dividende;
- analizează aspectele nefinanciare ale activităţii clientului: conducerea
(managementul) activităţii firmei, activitatea propriu zisă (plan de afaceri, desfacere
asigurată prin contracte sau comenzi etc), strategia firmei.
Vom analiza in cele ce urmează principalele categorii de credite folosite de bănci
în activitatea lor, uzând clasificarea creditelor în funcţie de termenul de acordare în
credite pe termen scurt şi credite pe termen mediu şi lung.

2.2.1. Credite pe termen scurt

Creditele pe termen scurt se acorda pe intervale de timp de până la un an, pentru
finanţarea deficitului curent de resurse al agentului economic. În practică se întâlnesc mai
multe categorii, explicate în cele ce urmează.
• Credite în sistem revolving: linia de credite si creditul global de exploatare.
Aceste credite se acordă pentru acoperirea cheltuielilor de exploatare
(aprovizionarea cu materii prime şi materiale, mărfuri, subansamble, piese de schimb,
energie, combustibili, cheltuieli aferente perioadei curente) necesare realizării şi
finalizării producţiei de mărfuri, executării de lucrări şi prestării de servicii. Clientului i
se pune la dispoziţie un plafon de care poate uza pe întreaga perioadă de derulare a
contractului de credit.
Agenţii economici cărora li se adresează trebuie sa aibă consum şi desfacere
asigurată prin contracte ferme. Creditul se acordă pe o perioadă de timp de 180 sau 365
de zile, dar dacă bonitatea clientului este sub anumiţi parametri se poate acorda şi pe
intervale mai scurte de timp. Volumul creditului e stabilit in funcţie de încasările
prognozate, de cifra de afaceri aferentă perioadei precedente, de durata medie de încasare
a clienţilor. Creditul se acordă prin conturi separate de împrumut. Rambursările se
efectuează zilnic, pe măsură ce se asigură disponibilităţi în contul curent, din încasările
firmei. În general băncile condiţionează volumul rambursărilor printr-un raport
matematic faţă de plafonul aprobat: 1/2, 1/4, 75% etc, fiind una dintre condiţiile de bază a

9
prelungirii creditului la scadenţă. Dacă minimul de rambursat nu a fost atins, banca, la
prima revizuire a creditului (analiză periodică), reduce plafonul acordat cu suma
corespunzătoare nerambursată. Daca însă cu ocazia revizuirii se constată ca nu mai sunt
îndeplinite condiţiile de la acordare, banca va sista tragerile din plafonul aprobat, şi va
eşalona soldul creditului la rambursare pe o anumită perioadă de timp, ce poate varia de
la o lună la trei luni.
Garanţiile cerute sunt cele uzuale (reale, personale etc).
În cazul în care la revizuire se constată îndeplinirea condiţiilor, prin act adiţional
la contractul de credit banca poate acorda din nou creditul clientului (îl prelungeşte).
• Credite pentru finanţarea cheltuielilor şi stocurilor temporare: se
acordă clientelei pentru finanţarea operaţiunilor cu caracter temporar, pe baza
documentaţiei prezentate de către agentul economic, din care să rezulte situaţia stocurilor
şi cheltuielilor care fac obiectul creditării şi cauzele economice care au generat stocurile
respective: primirea de la furnizori a unor materii prime şi materiale în avans faţă de
termenele din contracte, aprovizionarea în loturi optime, întreruperea producţiei (din
motive justificate), lipsa mijloacelor de transport sau alte greutăţi în expedierea
produselor etc.
Stocurile finanţate trebuie să fi fost achiziţionate în perioada precedentă fără să fi
fost achitate, sau să urmeze a fi achiziţionate de agentul economic pe bază de contracte
ferme cu desfacere asigurată. Sunt incluse în volumul finanţării şi cheltuielile temporare
aferente acestor stocuri.
Pentru acordarea acestui credit e nevoie ca banca să verifice existenţa faptică a
stocurilor, conservarea şi gestionarea acestora, dacă s-au efectuat cheltuielile sau sunt
îndeplinite condiţiile pentru a se efectua, situaţia contractelor şi comenzilor ferme de
desfacere, garanţiile asiguratorii, îndeplinirea condiţiilor de rambursare, precum şi dacă
stocurile şi cheltuielile respective au mai făcut sau nu obiectul altor credite.
Creditul se acordă într-o anumită perioadă de tragere, convenită cu agentul
economic, iar rambursarea se face în funcţie de termenele de valorificare a stocurilor
respective, dar fără a depăşi 12 luni de la data acordării creditului.
O variantă a acestui credit este aceea pentru finanţarea stocurilor şi cheltuielilor
sezoniere. Se acordă agenţilor economici care constituie astfel de stocuri (produse
agricole, agro-alimentare, de provenienţă animală sau vegetală, precum şi orice alte
stocuri care nu sunt de natura celor curente) şi se consumă într-o perioadă mai mare de
timp, dar fără a depăşi 12 luni de la constituire.

10
 • Credit pentru prefinanţarea exporturilor - se acordă agenţilor
economici pentru finanţarea necesităţilor curente sau excepţionale, ocazionate de
activitatea de export, în condiţiile existenţei contractelor externe pentru livrări de produse
la export, cu modalităţile de plată asiguratorii. În general se acordă numai după primirea
comunicării de la o altă societate bancară, din străinătate sau din ţară, a deschiderii
acreditivului de export irevocabil, în favoarea beneficiarului de credit, sau a utilizării altei
modalităţi de plată garantate bancar.
În general, aceste contracte conţin câteva clauze specifice, cum ar fi:
- asigurarea creditelor împotriva riscului comercial de neplată, la instituţiile
financiare agreate;
- asigurarea împotriva riscului de ţară, pentru contracte de export încheiate cu
parteneri din alte ţări decât ele din categoria A, aşa cum sunt ele nominalizate de către
Banca Naţională a României;
- încasarea valutei şi transformarea în lei prin licitaţie să se facă prin conturile din
banca ce a acordat creditul.
Aceste credite se scadenţează la rambursare la încheierea fazei de producţie şi
obţinerea produselor finite.
În continuare agentul economic poate beneficia de credite pentru export de
produse, garantate cu creanţe asupra străinătăţii, pentru desfăşurarea corespunzătoare a
activităţii curente pe perioada de livrare a produselor şi până la încasarea contravalorii lor
de la partenerii externi. Se acordă în aceleaşi condiţii ca şi precedentul.
• Credit de scont, acordat în lei sau valută. Scontul: operaţiunea prin
care, în schimbul unui efect de comerţ (cambie sau bilet la ordin), exprimat în lei sau
valută, banca pune la dispoziţia posesorului creanţei valoarea efectului, mai puţin agio
(dobânda şi comisioanele aferente), înainte de scadenţa efectului respectiv.
În general, pentru ca titlul să poată fi primit la scontare trebuie să îndeplinească
toate condiţiile de formă şi fond acceptate pe plan internaţional şi prevăzute de legea
aplicabilă in România, iar în plus trebuie să îndeplinească următoarele condiţii
cumulative:
- posesorul titlului (beneficiar) să fie client al băncii;
- titlul să fie legal acceptat la plată;
- intervalul de timp dintre momentul prezentării la scont şi scadenţa titlului să nu
depăşească 1 an.
În plus, de obicei, dacă trasul (acceptantul) este client al altei bănci, din ţară sau

11
străinătate, titlul va fi admis la scont numai dacă este avalizat de societatea bancară care îl
deserveşte pe tras, sau în favoarea trăgătorului există o scrisoare de garanţie bancară
emisă de o bancă agreată.
Băncile stabilesc un interval minim înainte de scadenţă în care titlul trebuie
prezentat la scont (între 15 - 30 de zile). În ipoteza în care trasul este client al aceleiaşi
bănci ca şi trăgătorul, banca îl va analiza pentru a constata capacitatea sa de plată la
scadenţă.
Dobânda care se aplică este cea de la creditele pe termen scurt, calculată pe
intervalul de timp până la scadenţă, şi rămâne fixă pe toată durata creditării.
Titlurile trebuie girate în favoarea băncii de către beneficiar, potrivit Legii asupra
cambiei şi biletului la ordin.
În situaţia în care, la scadenţă, trasul nu achită titlul, banca va iniţia acţiune
cambială directă împotriva acestuia, fără a renunţa la dreptul de regres împotriva
clientului său.
Creditele de scont sunt garantate cu chiar titlurile respective, pentru care, prin
scontare, pe calea girului, drepturile de creanţă revin băncii care le-a scontat.
• Creditele pe documente de plată aflate in curs de încasare: se prezintă
in 2 ipostaze: pe cecuri si pe ordine de plată.
a) Credite pe cecuri: se acordă agenţilor economici care fac dovada remiterii
cecurilor la plată prin circuit bancar sau a depunerii cecurilor la încasare direct la băncile
plătitorilor.
Aceste credite se acordă numai în lei, pe perioade foarte scurte de timp: maxim 45
de zile, perioadă care cuprinde atât perioada de prezentare la plată de 8 sau 15 zile,
precum şi cea de postdatare, care nu poate fi mai mare de 30 de zile. Beneficiarii sunt
agenţi economici indiferent de forma de proprietate. Scadenţa creditului e stabilită cu cel
mult 7 zile lucrătoare după expirarea termenelor legale de prezentare la plată a cecurilor
creditate.
Ca un specific al acestor credite, în general nu se acordă acelor agenţi economici
care au înregistrat incidente de plăţi şi sunt înregistraţi ca atare la Centrala Incidentelor de
Plăţi a Băncii Naţionale a României.
De regulă sunt admise la creditare numai cecurile certificate, dar există
posibilitatea acordării de credite şi cecurilor simple emise de agenţii economici cu o bună
reputaţie în ceea ce priveşte onorarea la scadenţă a obligaţiilor asumate.
Cecurile se creditează la un nivel variind între 80-90% din valoarea lor, diferenţa

12
fiind destinată acoperirii dobânzii aferente.
Rambursarea se face la termenul stabilit în contractul de credit, din încasările
aferente documentelor de creditare. Garanţia creditului o reprezintă creanţele respective,
care sunt cesionate în favoarea băncii.
b) Creditele pe ordine de plată: se acordă pe baza prezentării documentelor
acceptate la plată de banca plătitorului pentru produsele expediate, serviciile prestate,
lucrările executate.
Se acordă pe perioade foarte scurte de timp (în funcţie de durata decontării
documentelor în circuit bancar). Ordinele de plată trebuie să fie acceptate la plată de
banca plătitorului (să poarte ştampila acesteia, numele în clar a salariatului care a efectuat
verificarea şi decontarea documentului, data decontării şi semnătura salariatului băncii
plătitoare), şi trebuie să fie în original. Valoarea creditului este maxim 80 - 90% din
valoarea nominală a documentelor admise la decontare. Scadenţa e stabilită în ziua
încasării sumelor, din ordinele de plată creditate, fără a depăşi 5 zile lucrătoare de la data
decontării lor de către băncile plătitoare. Creditul va fi garantat cu creanţele respective,
cesionate în favoarea băncii. Dobânda este fluctuantă, în funcţie de costurile resursei de
finanţare.
• Factoringul: este un contract încheiat între o parte denumită
"aderent", furnizoare de mărfuri sau prestatoare de servicii, şi o societate bancară sau
instituţie financiară specializată, denumită "factor", prin care aceasta din urmă asigură
finanţarea, urmărirea creanţelor şi protecţia riscurilor de credit, iar aderentul cedează
factorului, cu titlu de vânzare sau de gaj, creanţele născute din vânzarea de bunuri sau
prestarea de servicii pentru terţi.
Factoringul se adresează în special companiilor interesate în creşterea producţiei
şi a cifrei de afaceri, care apelează pentru urmărirea încasării creanţelor, colectării
acestora şi protecţia împotriva riscului comercial de neplată la instituţii specializate
(factor). Ca urmare, în timp ce creditul poate oferi numai finanţare, factoringul presupune
un ansamblu de servicii (finanţare, urmărire, colectare, protecţie împotriva riscului). O
altă diferenţă este că în cazul factoringului e mai importantă analiza bonităţii partenerilor
solicitantului (aderent).
Banca va efectua mai întâi o selecţie a clienţilor care pot beneficia de factoring,
luând în considerare analiza afacerii, înţelegerea tuturor aspectelor pe care le presupune,
în vederea luării deciziei privind posibilitatea derulării factoringului. Sunt avute în vedere
o multitudine de detalii, începând de la felul afacerii şi terminând cu termenii contractului

13
în care se desfăşoară.
Aderentul cedează creanţele sale factorului, care se obligă sa preia activitatea de
urmărire, colectare, finanţare, protecţie împotriva riscului de neplată. Cedarea creanţelor
se realizează prin intermediul unei subrogări convenţionale, prin simpla transmitere a
facturilor, fără nici o alta formalitate, factorul devenind proprietarul creanţelor.
Factoringul poate fi cu regres împotriva aderentului sau fără. Renunţarea la
dreptul de regres este condiţionată de:
- existenţa certă a creanţei comerciale;
- materializarea creanţelor în prestaţii efective de lucrări şi servicii sau în vânzări
ferme de mărfuri;
- lipsa oricăror legături financiare între debitor şi aderent;
- inexistenţa unor evenimente susceptibile de a compromite, întârzia sau
subevalua plăţile;
- inexistenţa unor litigii, dispute între cele două parţi;
- furnizarea de către aderent a oricăror informaţii referitoare la aspecte care ar
putea periclita buna desfăşurare a operaţiunilor de factoring, imediat ce acesta a intrat în
posesia unor astfel de informaţii.
Factorul nu garantează realizarea contractului economic. Banca trebuie să verifice
dacă produsele au fost executate şi livrate.
Scadenţa facturilor nu trebuie să depăşească 180 de zile. De asemeni, ele nu
trebuie să fie cesionate în favoarea rambursării altor datorii.
Facturile se cesionează în favoarea băncii, şi vor fi puse la dispoziţia acesteia
împreună cu documentele justificative (aviz de expediţie, scrisoare de trăsură etc), si de
chitanţă subrogatorie.
Facturile acceptate vor fi finanţate în proporţie de 75 - 80% din valoarea acestora.
La încasarea creanţelor se pune la dispoziţia agentului economic restul de 20 - 25% din
valoarea facturilor acceptate.
Garanţia principala a creditului o constituie factura, dar dacă banca va considera
necesar, pentru acoperirea riscului, poate solicita drept garanţie suplimentară cesiuni de
creanţă din alte contracte, depozite colaterale constituite din reţinerea unei părţi din
sumele derulate în cadrul acordului de factoring şi emiterea de bilete la ordin în alb de
către aderent în favoarea factorului, sau se va asigura împotriva riscului financiar de
neplată la societăţi de asigurare-reasigurare agreate.
Dacă la scadenţă factorul nu încasează integral/parţial una sau mai multe facturi

14
care au făcut obiectul operaţiunii de factoring, va proceda astfel:
a) în cazul factoringului fără regres, banca va plăti aderentului diferenţa de 20 -
25% din contravaloarea acceptată a facturii, în termen de 120 de zile de la data scadenţei
acesteia, timp în care banca va depune toate diligenţele pentru recuperarea sumelor
neîncasate de la debitor sau eventual de la societatea de asigurare-reasigurare la care
banca a asigurat riscul de neîncasare a facturii;
b) în cazul factoringului cu regres, după expirarea termenului de 30 de zile de la
scadenţa facturii, banca va recupera de la aderent sumele neîncasate prin exercitarea
dreptului de regres, prin debitarea contului curent al acestuia sau valorificarea garanţiei.
În ceea ce priveşte factoringul extern, realizarea acestuia va trebui să
îndeplinească una din următoarele condiţii:
- contractul comercial de export sau alt document cu efecte juridice similare să
aibă prevăzută o modalitate de plată asiguratorie (acreditiv şi scrisoare de garanţie
bancară);
- riscul de neplată al debitorilor externi să fie acoperit de o societate internaţională
de factoring, agreată de bancă;
- să existe asigurarea EXIMBANK împotriva riscului de ţară (cu excepţia ţărilor
din categoria "A" nominalizate de BNR) şi împotriva riscului de neplată al debitorilor
externi, la orice altă societate de asigurare-reasigurare agreată.
• Creditele pentru facilităţi de cont: sunt oferite agenţilor economici,
care, din motive justificate economic, nu pot face temporar faţă plăţilor, pe o perioadă
scurtă de timp (30 de zile).
În general, agentul economic care poate accesa astfel de credite trebuie sa aibă un
rating de credite ridicat şi o situaţie financiară foarte bună. Creditul se acordă pentru
acoperirea decalajului intervenit în fluxul de lichidităţi ca urmare a întârzierilor în
încasarea mărfurilor livrate, lucrărilor executate sau serviciilor prestate.
Banca stabileşte un anumit plafon în limita căruia poate acorda acest credit.
Creditul se acordă pe baza analizei încasărilor medii zilnice dintr-o anumită perioadă de
timp, a posibilităţii eliminării cauzelor care au generat neîncasarea la timp a veniturilor şi
previziunii încasării creanţelor până la rambursarea creditului în termen de 30 de zile de
la data punerii la dispoziţie a acestuia. Nivelul creditului se va stabili în funcţie de
valoarea totală a mărfurilor livrate, lucrărilor executate sau serviciilor prestate de client
până la data solicitării creditului cu condiţii certe de încasare până la expirarea duratei de
creditare, influenţată cu obligaţiile care urmează a se plăti în următoarele 30 de zile de la

15
aprobarea creditului, către salariaţi, bugetul de stat şi al asigurărilor sociale, către bancă
sau alte bănci, către furnizorii de materie primă, energie, gaze naturale etc.
Banca are posibilitatea de a oferi agentului economic un acord cadru de finanţare,
cu durată de până la un an, care să permită angajarea plafonului pus la dispoziţie de mai
multe ori, în funcţie de frecvenţa preliminată a cererilor.
• Creditul pe descoperit de cont (overdraft): se acordă de către bancă
agenţilor economici pe perioade de timp foarte scurte (maxim 7 zile), pentru achitarea
unor obligaţii stringente privind aprovizionarea cu materii prime, materiale, combustibil,
energie, manoperă, impozite, taxe şi alte obligaţii curente. De asemeni, se pot acorda în
scopul prevenirii înregistrării de interdicţii bancare de către clienţii băncii, ca urmare a
lipsei temporare de disponibil din cont la data decontării unor instrumente de plată de
debit emise de aceştia (cecuri, cambii, bilete la ordin).
Deoarece e un credit special, acordat în condiţii deosebite, agenţii economici
trebuie să îndeplinească anumite condiţii în ceea ce priveşte ratingul de credit, situaţia
financiară, datoriile la bugete, evidenţa în Centrala Incidentelor de Plăţi. De asemeni,
dobânda la tipul acesta de credit e mai mare cu un anumit procent (de regula 50%) faţă
de dobânda obişnuită.
Specific acestui credit e faptul că se acordă prin debitarea contului curent al
împrumutatului, spre deosebire de celelalte, care se acordă prin conturi separate de
împrumut.
Pentru rambursarea acestui credit se vor utiliza încasările din contul curent ale
agentului economic. De regulă e obligatorie cesionarea încasărilor către bancă.

2.2.2 Credite pe termen mediu şi lung

Băncile acordă aceste credite pentru finanţarea deficitului de surse destinate
investiţiilor. Cele mai uzuale sunt prezentate în cele ce urmează.
• Credite pentru echipament (investiţii) în completarea surselor proprii -
se acordă, in lei şi valută, pentru completarea surselor proprii necesare acoperirii
cheltuielilor prevăzute în proiectele de investiţii aprobate, pentru:
a) realizarea de noi capacităţi de producţie, precum şi dezvoltarea celor existente,
inclusiv finanţarea cheltuielilor privind efectuarea probelor tehnologice;
b) modernizarea şi/sau retehnologizarea capacităţilor de producţie, a utilajelor,
maşinilor, instalaţiilor, clădirilor şi construcţiilor existente etc;
c) realizarea de investiţii prin:

16
 - procurarea de maşini, utilaje şi mijloace de
transport;
- asigurarea utilităţilor necesare funcţionării
obiectivului şi capacităţilor noi sau existente;
- cumpărarea de clădiri, construcţii, capacităţi de
producţie etc;
- cumpărarea de materiale şi piese de schimb;
- achiziţii de licenţe, brevete, programe informatice
- procurarea de animale de producţie şi reproducţie;
- plantaţii pomicole, viticole şi alte specii;
- alte investiţii.
Specificul acestor credite este contribuţia unităţii creditate: orice bancă va finanţa
o investiţie într-un anumit procent, restul trebuind să fie suportat de agentul economic.
Explicaţia constă în cointeresarea pe care banca încearcă să o impună unităţii, precum şi
împărţirea riscului între bancă si unitate. Agentul economic trebuie de regulă sa cheltuie
mai întâi aportul propriu (există şi situaţii când, prin clauză stipulată in contract, plăţile se
pot face proporţional din credit şi aport propriu). Aportul poate consta fie în lichidităţi
înregistrate în contul curent al agentului economic, fie în realizarea efectivă a unei părţi
din investiţie.
Firma solicitantă trebuie să prezinte o serie de documente suplimentar faţă de cele
cerute în mod obişnuit la creditele pe termen scurt:
- studiu de fezabilitate, din care trebuie să reiasă fără echivoc eficienţa,
oportunitatea şi profitabilitatea investiţiei;
- documentaţia tehnico-economică aferentă obiectivului de investiţii sau memorii
justificative privind necesitatea acestor investiţii cu devizele estimative şi listele de utilaje
şi alte dotări, inclusiv proiecţia surselor şi a utilizării acestora până la rambursarea
integrală a creditelor şi a dobânzilor aferente, precum şi proiecţia fluxului de lichidităţi
determinat pe întreaga perioadă de creditare;
- autorizaţia de construcţie cu toate avizele şi acordurile necesare obţinerii
acesteia, inclusiv proiectul de execuţie;
- acte justificative privind situaţia juridică a terenului etc.
În analiza creditului se calculează anumiţi indicatori specifici: durata de
recuperare a investiţiei, rata internă de rentabilitate, pragul de rentabilitate. În urma
analizei şi pe baza concluziilor favorabile acordării creditului, banca va stabili împreună

17
cu solicitantul volumul creditului, perioada pentru care se acordă, modalitatea de
acordare, perioada de graţie (interval de timp specific creditelor de investiţii, în care
firma plăteşte doar dobânda către bancă, şi care îşi găseşte explicaţia în lipsa de lichidităţi
pe perioada investiţiei), cuantumul ratelor şi termenele de rambursare.
Banca are dreptul de a supraveghea îndeaproape încadrarea în prevederile
devizului de investiţii, realitatea cheltuielilor efectuate, respectarea în execuţie a
prevederilor din documentaţia tehnico-economică.
Garanţiile acceptate de bancă sunt cele uzuale. Ca element de noutate, băncile pot
lua în garanţie şi bunurile viitoare.
• Credite promotori - sunt acordate de către bancă persoanelor juridice
specializate şi autorizate în construcţia şi vânzarea de locuinţe, ce poartă denumirea de
promotori imobiliari, în scopul facilitării construirii de locuinţe. Promovarea imobiliară
constă în a cumpăra sau concesiona suprafeţe de teren, a le parcela şi a construi imobile
de locuinţe, din iniţiativa promotorului sau la comanda beneficiarului, opţiunea putându-
se face dintr-un portofoliu de proiecte prestabilit. Ca urmare, creditele promotori se pot
acorda numai agenţilor economici care sunt specializaţi în atragerea şi administrarea de
resurse pentru construirea, cumpărarea/vânzarea, reabilitarea, consolidarea şi extinderea
locuinţelor, inclusiv pentru cele exploatate în regim de închiriere, în scopul valorificării
acestora, şi care îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii:
- posedă dreptul legal de a desfăşura acest gen de activităţi;
- sunt organizate corespunzător pentru efectuarea unor astfel de activităţi;
- prezintă un portofoliu de contracte sau pre-contracte încheiate cu persoanele
fizice care doresc să cumpere locuinţe cu plata integrală sau în rate;
- desfăşoară activităţi legale şi eficiente potrivit actelor de înfiinţare şi de
funcţionare, bilanţului şi situaţiilor contabile periodice; în cazul în care activităţile sunt
subvenţionate, rezultatele financiare trebuie să se încadreze în subvenţia cuvenită;
- au o dotare tehnică corespunzătoare şi personal calificat să desfăşoare astfel de
activităţi;
- lucrările anterioare în domeniu au fost avizate de Ministerul Lucrărilor Publice
şi Amenajării Teritoriului prin organele de specialitate;
- în cazul achiziţiilor publice fac dovada adjudecării ofertei prin licitaţie sau de
încredinţare directă a realizării investiţiei, cât şi dovada constituirii garanţiei de bună
execuţie;
- echipa managerială nu a avut antecedente penale;

18
 - îndeplinesc un nivel optim al indicatorilor de bonitate stabilit prin normele
băncii;
- există posibilităţi reale de rambursare la scadenţă a ratelor de credit şi plata
dobânzilor aferente, rezultate din analiza fluxului de lichidităţi;
- prezintă garanţii materiale şi morale pentru utilizarea cu eficienţă a
împrumutului, rambursarea integrală la scadenţă a creditului şi achitarea dobânzilor
aferente;
- prezintă situaţia angajamentelor la alte societăţi bancare şi a garanţiilor aferente
acestora;
- prezintă planul urbanistic de zonă, proiectul tehnic avizat de organele
administraţiei locale şi devizul general, indiferent de natura proprietăţii sau a
amplasamentului.
Creditele promotori pentru construcţii de locuinţe se acordă pentru următoarele
destinaţii: cumpărarea terenurilor destinate construcţiei de locuinţe din credite; demararea
construcţiilor de locuinţe (proiectare, avizare, autorizare şi contractarea execuţiei);
efectuarea lucrărilor de construcţii de locuinţe; finanţarea locuinţelor construite, aflate în
aşteptarea vânzării.
Creditele promotori se acordă în general pe o perioadă de 15 ani, şi într-un
cuantum de 75 - 80% din costurile totale din devizul general, restul trebuind să fie
suportat de firma contractantă.
Suplimentar faţă de garanţiile obişnuite pe care la ia banca, poate solicita
cesionarea încasărilor de la viitorii proprietari, care reprezintă avansurile parţiale şi ratele
lunare rezultate din contracte ferme încheiate cu aceştia, în condiţiile în care plata este
prevăzută a se face în cadrul termenului de creditare.
• Credite ipotecare. Pot beneficia de credite ipotecare in condiţiile
Legii nr.190/1999 persoanele juridice române care au obiect de activitate construirea,
reabilitarea, consolidarea sau extinderea imobilelor cu destinaţie locativă, industrială sau
comercială (inclusiv pentru cumpărarea de imobile, dar numai în cazul în care vor efectua
lucrări de reabilitare, consolidare sau extindere ale acestora, conform obiectului de
activitate), precum şi persoanelor juridice române care doresc să construiască locuinţe de
serviciu sau de intervenţie pentru salariaţii lor.
Imobilele construite sau cumpărate în vederea consolidării/reabilitării/extinderii,
din credite ipotecare, de persoanele juridice române care au ca obiect de activitate
construirea, reabilitarea, consolidarea imobilelor cu destinaţie locativă, industrială sau

19
comercială pot fi înstrăinate numai cu acordul băncii, în condiţiile stabilite de bancă.
Imobilele construite din credite ipotecare cu destinaţie de locuinţe de serviciu sau de
intervenţie pentru salariaţii împrumutaţilor – persoane juridice pot să rămână în
proprietatea persoanei juridice ca locuinţe de serviciu sau intervenţie sau pot fi vândute
salariaţilor acestora, după obţinerea acordului prealabil de la bancă. După cumpărarea
locuinţei, dacă îndeplinesc condiţiile de eligibilitate, salariaţii societăţilor respective pot
prelua de la acestea datoria către bancă.
Creditul ipotecar pentru investiţii imobiliare se acordă pentru persoanele juridice
pe o perioadă de minim 5 ani, cu excepţia cazului în care beneficiarul solicită în mod
expres acordarea creditului pentru o perioadă mai scurtă, şi până la cel mult 10 ani.
Suma maximă a unui credit ipotecar în lei sau valută care se poate acorda unei
persoane juridice este stabilită de către fiecare bancă.
Persoana juridică trebuie să contribuie cu un minim de 15 % până la 30% la
realizarea investiţiei.
Pentru obţinerea de credite ipotecare, clienţii băncii trebuie să depună la
bancă, pe lângă documentaţia comună prevăzută de normele băncii, şi următoarele
documente :
- extras din actele constitutive privind obiectul de activitate şi extras din
hotărârile organelor statutare din care să rezulte destinaţia creditelor ipotecare;
- situaţii privind elementele patrimoniale cu care au fost garantate
împrumuturile primite de la alţi creditori;
- declaraţie privind litigiile cu terţii, cu precizarea motivelor şi stadiului
acestora;
- raport de evaluare a devizului estimativ întocmit de o antrepriză de
construcţii sau a imobilului ce va fi adus în garanţie şi care va fi întocmit de un evaluator
atestat ANEVAR.
În cazul construirii, reabilitării, consolidării sau extinderii imobilelor, solicitanţii
de credit ipotecar vor prezenta băncii un plan de finanţare convenit de aceştia cu
constructorul, care să prevadă eşalonarea în timp a sumelor avansate.
Garanţiile-constituite de persoanele juridice pentru obţinerea de credite ipotecare
vor consta in ipoteci de rangul I constituite asupra imobilelor pentru care se acordă
creditul, iar în cazul în care terenul pe care se va realiza construcţia nu este finanţat din
credite, dar se afla in proprietatea împrumutatului, ipoteca se va constitui şi asupra
acestuia. Ipotecile vor fi valabile pe întreaga perioada de derulare a creditului ipotecar.

20
 • Creditele pentru activitatea de leasing. Leasingul este forma specială
de închiriere a bunurilor imobile sau mobile de către societăţi financiare specializate, care
îndeplinesc condiţiile prevăzute de lege pentru desfăşurarea acestei activităţi, către
agenţii economici care în general nu dispun de fonduri suficiente, proprii sau
împrumutate, pentru a-şi achiziţiona astfel de bunuri cu plata integrală, sau nu doresc să-
şi achiziţioneze aceste bunuri întrucât le sunt necesare numai pentru perioade scurte de
timp.
Leasingul reprezintă o convenţie prin care locatorul (finanţatorul), în calitate de
proprietar transmite locatarului (utilizatorului), respectiv persoanei care ia cu chirie,
pentru o perioadă determinată, dreptul de posesie sau de folosinţă a unui bun mobiliar,
imobiliar sau a unui activ necorporal destinat desfăşurării activităţii de exploatare a
locatarului, contra unei chirii (rata de leasing), cu opţiunea de cumpărare la scadenţă, la
un preţ convenit prin contractul iniţial între părţi.
Banca poate acorda, la cererea clienţilor săi, societăţi şi instituţii financiare
specializate în desfăşurarea activităţii de leasing, credite pe termen mediu în lei şi valută
pentru achiziţionarea activelor care fac obiectul contractelor de leasing încheiate cu
utilizatorii. Termenul general de acordare a acestor credite este de 5 ani.
În general, băncile acordă astfel de credite numai societăţilor de leasing care au
încheiat cu utilizatorii contracte de leasing financiar, şi care îndeplinesc condiţiile legale
astfel:
- sunt persoane juridice române;
- se înfiinţează şi funcţionează potrivit Legii 31/1990 privind societăţile
comerciale;
- au în obiectul de activitate desfăşurarea operaţiunilor de leasing;
- au obligaţia să înscrie în evidenţele lor toate datele referitoare la valoarea
bunurilor, ratelor de leasing, calculul şi evidenţierea amortizării bunurilor ce fac obiectul
contractului;
- bunurile oferite în leasing să fie asigurate de către locator la o societate de
asigurare-reasigurare agreată de bancă, iar drepturile de încasat din poliţa de asigurare să
fie cesionate băncii;
- în contractul de credit să se înscrie clauza obligatorie pentru societatea de
leasing de a face dovada plăţii primelor de asigurare pe toată perioada de creditare;
- perioada de creditare să nu depăşească durata contractului de leasing;
- să existe la locator o ofertă fermă din partea locatarului însoţită de lista de

21
bunuri pe care intenţionează să le utilizeze, precum şi de situaţiile financiar-contabile
periodice;
- plata chiriei să se efectueze în contul societăţii de leasing deschis la bancă.
Volumul maxim al creditului se stabileşte în mod diferit: dacă locatorul este o
societate de leasing de intermediere, creditul se acordă până la 75 - 85% din preţul de
achiziţie al bunului, iar dacă este o societate de leasing integrată, se poate finanţa costul
de producţie efectiv al utilajului ce urmează a fi închiriat în regim de leasing.
La acordarea creditelor pentru activitatea de leasing vor fi acceptate cu prioritate
în garanţie bunurile ce fac obiectul contractelor de leasing, cesiunea de creanţă asupra
încasărilor din contractul de leasing, precum şi alte garanţii.
• Creditele de forfetare în valută. Forfetarea este operaţiunea prin care
un producător sau prestator de servicii (exportatorul) îşi vinde creanţele în valută
rezultate dintr-un contract de vânzare-cumpărare pe care le are faţă de un cumpărător sau
beneficiar (importatorul), unei societăţi bancare sau instituţii financiare specializate
(forfetorul).
Vânzarea creanţelor se face contra unui cost de forfetare, înainte de ajungerea
acestora la scadenţă, dar nu cu mai puţin de 30 de zile înainte de termen.
În cadrul operaţiunilor de forfetare, creanţele trebuie să fie materializate în efecte
de comerţ (cambii, bilete la ordin) exprimate in valută, ai căror beneficiari sunt agenţi
economici cu activitate de export, clienţi ai băncii finanţatoare înregistraţi in România.
Caracteristica fundamentală a operaţiunii este renunţarea, cu excepţia cazurilor de
fraudă, la dreptul de regres asupra vânzătorului creanţei (exportatorul nu mai este angajat
solidar cu debitorul in caz de neplată a acestuia din urmă).
Banca cumpără creanţele în valută, rezultate dintr-un contract de vânzare –
cumpărare internaţional, de la exportator – persoană juridică română, client al băncii.
Titlurile de credit (cambii şi bilete la ordin) propuse la forfetare sunt emise pe termen
scurt sau mediu (maxim 3 ani, minim 30 de zile).Operaţiunea de forfetare se poate realiza
în două stadii diferite de timp în raport cu contractul comercial:
- în stadiul precontractual, când exportatorul doreşte să asigure facilităţi
cumpărătorului (importatorului), prin vânzarea mărfii pe credit comercial;
- în faza postcontractuală sau de portofoliu, când exportatorul deţine
creanţe asupra importatorului şi doreşte recuperarea fondurilor imobilizate în
creditul comercial acordat cumpărătorului, înainte de scadenţă.
Banca acceptă la forfetare titluri de credit care îndeplinesc cumulativ următoarele

22
condiţii:
- sunt irevocabile, necondiţionate, integral transferabile, abstracte
- posesorul titlului sa fie clientul băncii
- titlul să fie acceptat legal la plată
- în faza precontractuală, scadenţa titlurilor să fie de minim 30 de zile de la
livrarea mărfurilor
- în faza postcontractuală, intervalul de timp dintre momentul prezentării la
forfetare şi scadenţa titlului să nu fie mai mic de 30 de zile şi să nu depăşească 3 ani
- titlul să fie avalizat de către o bancă de prim rang din străinătate, agreată de
banca finanţatoare, sau în favoarea trăgătorului să existe o scrisoare de garanţie bancară
emisă de o astfel de bancă.
Valoarea la care este vândut titlul se negociază între bancă şi client in funcţie de
numărul de zile până la scadenţă, valuta, gradul de risc etc. În general băncile stabilesc o
valoare minimă a titlului (de exemplu, 50.000 EUR).
Există mai multe tipuri de oferte de forfetare, in funcţie de opţiunea clientului:
- indicativă (fără obligo) – exportatorul solicită băncii indicarea costului forfetării
unei tranzacţii fără asumarea oricărei obligaţii din partea băncii
- cu opţiune – atunci când exportatorul are siguranţa încheierii contractului
comercial; opţiunea este limitată în timp şi reprezintă posibilitatea acordată exportatorului
de a vinde sau nu băncii creanţele sale
- fermă – clientul este decis să se refinanţeze prin forfetare.
Oferta indicativă precede in mod obligatoriu oferta fermă şi oferta cu opţiune.
Avantajele oferite de această formă de finanţare sunt:
- transformarea exportului pe bază de credit, in tranzacţie cu plata imediată,
eliminându-se astfel riscul de credit;
- transferarea riscului de neplată în proporţie de 100% ( nu există regres asupra
exportatorului, odată ce acesta a vândut înscrisurile, cu excepţia cazurilor de fraudă);
- îmbunătăţirea lichidităţii societăţii comerciale, exportatorul primindu-şi banii
imediat, fără blocarea fondurilor;
- eliminarea riscului fluctuaţiei dobânzii, de transfer, de neplată, a costurilor de
administrare şi urmărire a plăţii;
- nesolicitarea de garanţii reale;
- necondiţionarea ţării de origine;
- grad înalt de confidenţialitate;

23
 - asistenţa bancară gratuită în faza precontractuală.

2.3. ALTE CATEGORII DE PRODUSE TIP CREDIT ACORDATE

AGENTILOR ECONOMICI

• Scrisoarea de garanţie bancară- modalitatea de garantare de către

bancă a unei plăţi/prestaţii.
Tipurile de SGB eliberate de banca sunt :
- scrisoarea de garanţie bancară (SGB)
- contragaranţia bancară
- acreditivul stand-by
SGB poate fi eliberata in lei sau valuta , poate fi pe termen scurt, mediu sau lung
si poate avea urmatoarele destinatii:
- garanţii de plată
- garanţii pentru participarea la licitaţii
- garanţii de bună execuţie
- garanţii pentru plata taxelor şi impozitelor către diverse
autorităţi
- garanţii pentru restituirea avansurilor
- emiterea de garanţii pe baza unor contragaranţii primite de
client
- garanţii în favoarea unui client/nonclient
- garantarea unor credite acordate clienţilor BCR
Avantajele utilizarii SGB sunt urmatoarele:
• eliminarea riscului legat de neonorarea obligaţiilor asumate prin
contractul comercial
• elimină neîncrederea dintre partenerii de afaceri, în cazul în care
aceştia sunt la începutul colaborării sau contractul se derulează pe o perioadă mai mare
de timp
• îmbunătăţesc imaginea clientului din punct de vedere al
performanţei şi standing-ului financiar

Costuri

tip comision SGB în lei SGB în valută

24
 Comision de garantare la
încheierea acordului de
garantare - contract de
credit în baza căruia se
emit:
- mai multe SGB (indiferent 0,5%/an, min. 120 RON 0,5%/an, min. 75 EUR
de tipul garanţiilor
constituite): comision zero comision zero
- o singură SGB (indiferent
de tipul garanţiilor
constituite):
Comision de eliberare
pentru SGB:
- garantate integral cu cash
colateral (indiferent de
termenul de valabilitate a 1%/an, min. 100 RON 1%/an, min. 30 echiv. EUR
SGB):
- garantate cu alte tipuri de
garanţii, cu termen de
valabilitate a SGB de: 1,5%/an, min. 100 RON 1,5%/an, min. 30 echiv. EUR
1 an inclusiv 2%/an, min. 100 RON 2%/an, min. 30 echiv. EUR
1-2 ani inclusiv 2,5%/an, min. 100 RON 2,5%/an, min. 35 echiv. EUR
2-3 ani inclusiv 3%/an, min. 100 RON 3%/an, min. 35 echiv. EUR
3-5 ani inclusiv negociabil, dar nu mai negociabil, dar nu mai puţin de
peste 5 ani puţin de 3%/an, min. 100 3%/an, min. 35 echiv. EUR
RON
Comision de modificare:
- modificarea valorii/
perioadei de valabilitate a comision corespunzător comision corespunzător
acordului de garantare - pentru perioada de pentru perioada de
contract de credit şi/ sau valabilitate prelungită şi/ valabilitate prelungită şi/ sau
SGB: sau suma majorată suma majorată
- modificarea unor clauze
cuprinse în SGB şi/ sau în
acordul de garantare - 75 RON
contract de credit: 25 echiv. EUR

• Scrisoare de intenţie- sunt eliberate de bancă în sprijinul clienţilor existenţi,

cărora le sunt necesare în vederea încheierii unei tranzacţii comerciale sau obţinerii unei
finanţări pe plan intern sau internaţional, adjudecării unor oferte în cazul organizării de
licitaţii pentru achiziţia de produse, prestări de servicii sau efectuarea unor lucrări. Banca
îşi exprimă prin scrisoarea în cauză, intenţia/disponibilitatea sa de a acorda clientului, în
anumite condiţii, finanţarea sau efectuarea de servicii bancare. Conţinutul unei scrisori de
intenţie nu angajează răspunderea băncii.
Scrisoarea de intetie poate fi eliberata deasemenea in lei sau valuta , pe
termen de maxim 6 luni.
Avantajele utilizarii scrisorii de intentie sunt urmatoarele:

25
 • se eliberează anterior încheierii unei tranzacţii financiare sau comerciale,
facilitând finalizarea tranzacţiei respective
• comision de eliberare mai mic în comparaţie cu cel aferent unei scrisori de
garanţie bancară
Costuri
- comision de eliberare:

în lei în valută
100 RON 50 EUR

III. ANALIZA, APROBAREA, INCHEIEREA DOCUMENTELOR

CONTRACTUALE, DERULAREA RAMBURSAREA SI
RESTRUCTURAREA PRODUSELOR TIP CREDIT

3.1. ANALIZA, APROBAREA SI INCHEIEREA DOCUMENTELOR

CONTRACTUALE ALE PRODUSELOR TIP CREDIT

3.1.1. ANALIZA ECONOMICO-FINANCIARA A ACTIVITATII

CLIENTILOR
Analiza economico-financiara se efectueaza de catre personalul cu atributii
specifice din Back Office, respectiv de catre managerii de credite corporate. Analiza
aspectelor economico-financiare stabileste diagnosticul situatiei economico-financiare
necesar deciziei de creditare, pe baza documentelor de sinteza contabila si a fluxului de
lichiditati (cash-flow-ului) pentru perioada urmatoare.
Aspectele care tin de analiza economico-financiara a activitatii clientului, care se
urmaresc de catre managerii de credite sunt cele stabilite prin modelele de referate de
credit .
Managerii de relatii corporate au obligatia de a efectua, pe langa analiza criteriilor
de eligibilitate ale clientilor, respectiv a celor specifice pentru produsele tip credit
solicitate, si verificarea aspectelor generale privind situatia economico-financiara a
clientilor (nivelul cifrei de afaceri, inregistrarea de profit/pierdere, inregistrarea de datorii
restante la buget, nivelul, structura si vechimea acestora, etc.).
Fluxul de lichiditati (cash-flow-ul) se fundamenteaza in Back Office, pe baza
fluxului de lichiditati prezentat de client.

26
 Analiza se efectueaza utilizand programul informatic specific, pe baza situatiilor
financiare anuale si/sau periodice, pe 3 perioade de timp anterioare, respectiv pe ultimii 2
ani consecutivi incheiati (doua situatii financiare anuale si ultima situatie contabila
periodica (balanta de verificare).
In cazul clientilor a caror activitate se desfasoara de mai putin de doi ani, analiza
se efectueaza, dupa caz, pe baza ultimelor situatii contabile disponibile, respectiv, ultima
situatie financiara anuala si doua balante de verificare sau a ultimelor trei balante de
verificare.
In cazul clientilor care isi incep activitatea cu o investitie si care in mod obiectiv
nu dispun de situatii financiare periodice, finantarea acestora se face pe baza analizei
studiului de fezabilitate prezentat.
Pentru clientii-solicitanti fara personalitate juridica din cadrul unor regii
autonome, societati/companii nationale sau societati comerciale, se solicita hotararea
privind competenta acestora de a angaja credite.
Analiza economico-financiara a activitatii clientilor cuprinde :
a) Analiza patrimoniului, exprima starea la incheierea unui exercitiu sau
perioada de timp, fiind o parte componenta a situatiilor financiare anuale. Informatiile
privind pozitia financiara a clientului vor avea in vedere :
• analiza imobilizarilor corporale si necorporale si a surselor de acoperire a
acestora;
• analiza creantelor, datoriilor si obligatiilor fata de terti;
• analiza celorlalte posturi din situatiile financiare.
b) Analiza veniturilor, cheltuielilor si contului de profit si pierdere, se
bazeaza pe :
• analiza rezultatelor activitatii si a profitului obtinut;
• analiza repartizarii profitului net;
• analiza pierderilor inregistrate si recuperarea lor.
c) Analiza fluxului de lichiditati pe perioada urmatoare, presupune ca pe baza
evolutiei din perioada anterioara, portofoliului de contracte de aprovizionare si desfacere
si a programului de productie/activitate, sa se prognozeze:
• posibilitatile clientului-solicitant de a genera in viitor lichiditati;
• capacitatea clientului-solicitant de a-si onora obligatiile de plata viitoare.

27
 Prin analiza economico-financiara a activitatii clientilor, se urmareste existenta pe
perioada de creditare a capacitatii de rambursare/plata pentru credit si dobanzi, utilizand
fluxul de lichiditati (cash flow-ul) previzionat.
Creditele se acorda, de regula in limita capacitatii de rambursare a clientilor
rezultata din cash-flow.
Indicatorii de analiza a bonitatii clientilor se urmaresc printr-un sistem de
indicatori de nivel si structura (cifra de afaceri, capitaluri proprii, rezultatul exercitiului,
fond de rulment, necesar de fond de rulment, trezorerie neta, lichiditate, solvabilitate,
grad de indatorare, viteza de rotatie) si indicatori de performanta (rentabilitate, risc
financiar, rata valorii adaugate, politica de dividende).
1. Cifra de afaceri - reprezinta veniturile realizate de client la finele perioadei
(luna, trimestru, an) cu tertii. Pentru un client viabil, cu perspective certe de dezvoltare,
evolutia cifrei de afaceri trebuie sa fie ascendenta, orice declin al cifrei de afaceri
constituind un semnal serios pentru banca.
In aprecierea dinamicii cifrei de afaceri se va avea in vedere si influenta cresterii
preturilor, aceasta fiind necesara a se calcula atat in termeni nominali cat si in termeni
reali.
De asemenea, in cadrul analizei cifrei de afaceri se va urmari evolutia productiei
fizice la principalele produse.
2. Capitaluri proprii
In cadrul acestui indicator se va acorda o atentie deosebita analizei atat a
capitalurilor proprii in sens larg si in sens strict cat si, mai ales, a capitalurilor proprii nete
in sens strict.
In acest sens, se va pune accent pe determinarea stocurilor, cheltuielilor si altor
active incerte care diminueaza valoarea capitalurilor proprii.

3. Rezultatul exercitiului (profit/pierdere) in cifre absolute reprezinta

indicatorul sintetic care caracterizeaza eficienta activitatii desfasurate, aceasta
influentand direct capitalurile proprii in sensul majorarii lor cu profitul si al diminuarii cu
pierderea.
De regula, banca nu poate intra in afaceri cu agentii economici care nu reusesc
sa-si recupereze cheltuielile din veniturile realizate si deci inregistreaza pierderi, iar
afacerile cu clientii cu un profit mic se vor face cu mare prudenta.

4. Fondul de rulment = Pasive pe termen lung - Active imobilizate.

28
 In cazul unei bune gestionari financiare activele imobilizate trebuie sa fie
acoperite integral cu pasivele pe termen lung, si deci fondul de rulment trebuie sa fie
pozitiv.
In cazul clientilor cu fond de rulment negativ, la care activele imobilizate
depasesc pasivele pe termen lung, se va urmari preocuparea acestora pentru echilibrarea
lor prin sporirea capitalurilor proprii, a rezervelor si a altor fonduri din profitul realizat,
obtinerea de subventii, vanzarea de active imobilizate etc.

5. Necesarul de fond de rulment = Active realizabile - Datorii curente < 1 an.

O atentie deosebita se va acorda determinarii corecte a necesarului de fond de
rulment cunoscandu-se ca atunci cand activele realizabile sunt superioare datoriilor
curente cu scadenta mai mica de 1 an, si deci necesarul de fond de rulment este pozitiv,
poate interveni creditul bancar pe termen scurt.

6. Trezoreria neta = Fond de rulment - Necesarul de fond de rulment; sau

Trezoreria neta = Trezoreria pozitiva - Trezoreria negativa.

Ceea ce face ca trezoreria sa varieze, nu este atat fondul de rulment, care este
relativ stabil in cursul unui exercitiu, cat mai ales necesarul de fond de rulment, in functie
de ciclul de exploatare, agentul economic avand un necesar de fond de rulment pozitiv cu
atat mai mare cu cat ciclul de fabricatie este mai indelungat.

7. Lichiditatea reprezinta capacitatea unui client de a face fata datoriilor sale

pe termen scurt prin transformarea rapida a activelor sale circulante in
disponibilitati.

Calculul lichiditatii se face cu ajutorul urmatorilor indicatori:

Active Clienti Decontari cu asoc
Circulante - Stocuri - incerti -
priv.capitalul
Lichiditatea =________________________________________________ x 100
imediata Datorii cu scadenta < 1 an

Active Stocuri Clienti Decontari cu.

Lichiditatea circulante - nevalorificabile - incerti - asoc priv.capitalul
curenta = _______________________________________________ x 100
Datorii cu scadenta < 1 an

Disponibilitati Incasari prog- Credite bancare

29
Lichiditatea banesti proprii nozate pana la si alte
imprumuturi
la si imprumutate + finele perioadei + prevazute a se
obtine
o data pana la finele
perioadei
viitoare = -------------------------------------------------------------------------
x100
Plati exigibile prevazute pana la finele perioadei

Importanta pentru banca este capacitatea agentului economic de a-si

transforma activele sale circulante in "cash", pentru a-si achita la timp datoriile pe
termen scurt. Utilizand acesti indicatori, care masoara cat de repede agentii isi pot
transforma activele lor circulante in lichiditati, o banca prudenta trebuie sa elimine acele
active care nu se pot transforma rapid in numerar la o valoare prestabilita.
Analiza pe verticala si pe orizontala a indicatorilor de lichiditate reflecta:
- tipul de activitate desfasurata de societate (de ex.: daca nu apar diferente
semnificative intre lichiditatea curenta si lichiditatea imediata, inseamna ca activitatea
este preponderent comerciala sau viteza de rotatie a stocurilor este foarte mare; daca
diferentele sunt mari, poate fi vorba de o activitate productiva cu ciclu lung de fabricatie,
avand o viteza mica de rotatie a stocurilor de productie neterminata);
- eficienta conducerii societatii, modalitatile de finantare a societatii (de ex.: o
valoare mare a lichiditatii ca urmare a datoriilor reduse pe termen scurt poate reflecta o
finantare a societatii din zona pasivelor pe termen lung, deci provenind de la fondul de
rulment).

8. Solvabilitatea reflecta capacitatea generala a societatii de a transforma

toate activele sale (ajustate cum s-a prezentat anterior) in "cash" pentru plata tuturor
datoriilor.
In cadrul acestei analize, banca urmareste evidentierea ponderii contributiei
personale a actionarilor la finantarea datoriilor, comparata cu participarea tertilor
(inclusiv banca).
Solvabilitatea se va calcula dupa urmatoarea formula:
Total Stocuri Clienti Alte active
active - nevalorificabile - incerti - incerte
Solvabilitatea = ----------------------------------------------------------------------x 100
Datorii totale
In aprecierea acestui indicator se va urmari ca pe total el sa fie supraunitar, iar pe
structura acea parte din activ reprezentata de imobilizarile corporale sa fie acoperita, de
regula, cu surse pe termen lung.

30
 9. Gradul de indatorare exprima raportul intre datorii si capitaluri proprii si
se calculeaza astfel:

Gradul de indatorare Datorii totale

generala (Leverage) = -------------------------------------------- x
100;
Capitaluri proprii nete in sens strict

Gradul de indatorare Datorii financiare totale

financiara (Gearing) = ---------------------------------------------- x
100,
Capitaluri proprii nete in sens strict

unde:
Datorii financiare =Datorii financiare cu scadenta <1 an +
Datorii financiare totale cu scadenta > 1 an (partea <1 an) +
Datorii financiare cu scadenta > 1 an
In aprecierea acestui indicator se va avea in vedere ca banca participa ca partener
la finantarea unei firme alaturi de proprietari impartindu-si in mod corespunzator
riscurile.

10. Viteza de rotatie:

Viteza de rotatie a activelor circulante arata numarul de cicluri efectuate de
activele circulante in decursul unei perioade si se determina astfel:
Cifra de afaceri/Active circulante
Cu cat numarul de rotatii efectuate in decursul unei perioade este mai mare, cu
atat activele circulante au fost folosite mai eficient.
Pentru a avea o imagine clara asupra acestui indicator, el trebuie analizat in
evolutie si in comparatie cu situatia din alte societati comerciale din ramuri de activitate
similare.
Viteza de rotatie poate fi calculata si distinct pentru diverse tipuri de stocuri
(materii prime, produse in curs de fabricatie, produse finite etc.).
In aceste cazuri indicatorul se poate determina in doua modalitati:
- numar de rotatii efectuate de stocuri in decursul unei perioade si se exprima
printr-un numar de rotatii;
- durata medie de stationare a stocurilor si se exprima in zile.

Rotatia stocurilor de materii prime:

31
 - exprimata in numar de rotatii: costul aprovizionarilor
stocul mediu

- exprimata ca durata medie de stationare in zile: stocul mediu x 360

costul aprovizionarilor

stocul initial+stocul final

stocul mediu = ------------------------------
2
Rotatia stocurilor de productie in curs de fabricatie
- exprimata in numar de rotatii: cifra de afaceri
stocul mediu
- exprimata ca durata medie de stationare in zile a productiei in curs:
- stocul mediu x 360
cifra de afaceri

Rotatia stocurilor de produse finite/marfuri:

- exprimata in numar de rotatii: cifra de afaceri
stocul mediu
- exprimata ca durata medie de stationare in zile a produselor finite:
- stocul mediu x 360
cifra de afaceri
Durata medie de incasare a clientilor:
- exprimata in zile, reprezinta amanarea medie a platii acordata clientilor si se
calculeaza astfel:
soldul mediu x 360
cifra de afaceri
Marfurile livrate si neincasate reprezinta valoarea creditelor comerciale acordate
clientilor si acest indicator arata durata medie a acestor credite.
Durata creditului comercial acordat clientilor depinde de natura activitatii, de
forta financiara a societatii creditoare, de raporturile acesteia cu clientii sai.
In spiritul unei bune gestionari financiare a societatii, conducerea acesteia trebuie
sa urmareasca reducerea amanarilor la plata acordate clientilor, fara insa a prejudicia prin
aceasta pietele de desfacere.

Durata medie de plata a furnizorilor:

- exprimata in zile, reprezinta amanarea medie a platii catre furnizori, calculata
astfel: soldul mediu x 360
costul aprovizionarilor
In cazul in care costul aprovizionarilor este dificil de determinat, se poate folosi
cifra de afaceri.

32
 Valoarea furnizorilor neplatiti reprezinta marimea creditelor comerciale obtinute,
iar indicatorul arata durata acestor credite.
Prelungirea duratei creditelor obtinute de la furnizori sporeste volumul surselor
atrase de care societatea are nevoie pentru finantarea activelor sale circulante. Aceste
surse nu sunt gratuite si societatea trebuie sa aleaga intre costul creditelor-furnizori si
costul creditelor bancare.

11. Rentabilitatea reprezinta capacitatea agentului economic de a obtine profit

din activitatea proprie.
Avand in vedere modul de structurare a contului de profit si pierdere si baza de
raportare, indicatorii de rentabilitate pot fi grupati astfel:
Rentabilitatea de exploatare exprima capacitatea unei societati comerciale
de a obtine profit din activitatea propriu-zisa, inaintea oricaror influente ale elementelor
financiare si exceptionale si poate fi calculata astfel:

Rentabilitatea Excedentul brut din exploatare

bruta de = ------------------------------------------- x 100
exploatare Productia exercitiului

Rentabilitatea neta Rezultatul din exploatare

de exploatare = ----------------------------------- x 100
Cifra de afaceri

Rentabilitatea economica exprima capacitatea unei societati comerciale de a obtine profit

din intreaga sa activitate economico-financiara.
Dintre indicatorii care exprima rentabilitatea economica, prezentam:

Excedentul brut curent

------------------------------- x 100
Total bilant

Rezultatul curent
------------------------- x 100
Total bilant

Capacitatea de autofinantare
------------------------------------- x 100
Total bilant

Rezultatul net al exercitiului

------------------------------------- x 100
Total bilant

33
 Cu cat acesti indicatori au valoare mai mare, cu atat rentabilitatea este mai buna.
Rentabilitatea financiara exprima capacitatea capitalului investit de a produce
profit.

Indicatorii care reflecta rentabilitatea capitalului sunt:

Capacitatea de autofinantare
------------------------------------------- x 100
Capitaluri proprii nete in sens strict

Rezultatul brut al exercitiului

-------------------------------------------- x 100
Capitaluri proprii nete in sens strict

Rezultatul net al exercitiului

------------------------------------------- x 100
Capitaluri proprii nete in sens strict

12. Indicatori ai riscului financiar

Riscul financiar apare in momentul in care se apeleaza la credite pentru a
completa sursele de finantare ale unei activitati.
Premisa fundamentala ca o firma sa-si sporeasca rentabilitatea financiara in
conditiile apelarii la credite, este ca rentabilitatea economica sa fie superioara ratei
dobanzii. In caz contrar, cand apelarea la credite se face in conditiile in care rata
rentabilitatii este inferioara ratei dobanzii, apare o degradare a rentabilitatii financiare
datorita diminuarii profitului.
Din punct de vedere bancar, acesti indicatori au o importanta deosebita intrucat ei
prezinta indicii asupra posibilitatii societatilor comerciale de a rambursa imprumuturile si
de a plati dobanda.
Riscul financiar se exprima prin indicatorul de acoperire a dobanzii care arata
capacitatea societatii de a plati dobanda la creditele angajate.
El se exprima astfel:

rezultatul inaintea platii dobanzii si impozitului pe

profit
Acoperirea dobanzii
=--------------------------------------------------------------------
Cheltuieli cu dobanzile

34
 Se considera ca un nivel al acestui indicator mai mare de 3
reflecta o buna capacitate a agentului economic de a-si achita
dobanda.
In procesul de analiza a riscului financiar mai pot fi
folositi si alti indicatori, ca de exemplu:
Datorii financiare totale
--------------------------------- x 100
Excedentul brut curent

Datorii financiare totale

--------------------------------- x 100
Excedentul brut total

Cu cat valoarea indicatorilor este mai mica, cu atat

rambursarea datoriilor se va face mai rapid.

Cheltuieli cu dobanzile
------------------------------- x 100
Excedentul brut curent

Cheltuieli cu dobanzile
------------------------------ x 100
Excedentul brut total

Acesti indicatori reflecta capacitatea clientului de a plati dobanzile si

arata perioada de timp necesara pentru plata acestora.
Cu cat valoarea acestor indicatori este mai mica, cu atat plata
dobanzii este mai sigura.
Cheltuieli financiare + Datorii financiare cu scadenta <
1 an
----------------------------------------------------------------------------
Excedentul brut curent

Cheltuieli financiare + Datorii financiare cu scadenta <1

an
---------------------------------------------------------------------------
Excedentul brut total

Indicatorii de mai sus comensureaza capacitatea clientului de a-si plati toate

datoriile financiare cu scadenta < 1 an si arata perioada de timp necesara acestor plati.
Cu cat valoarea indicatorilor este mai mica cu atat plata
acestor datorii este mai sigura si se face mai rapid.
Cheltuieli cu dobanda
----------------------------- x 100
Cifra de afaceri
Acest indicator reflecta ponderea cheltuielilor cu dobanda in cifra
de afaceri realizata de client.

35
Indicatorul este mai bun cu cat este mai redus.

Cheltuieli cu dobanda
------------------------------ x 100
Datorii financiare

Indicatorul reprezinta de fapt rata dobanzii. El prezinta informatii cu privire la

natura creditelor angajate (termen scurt, mediu si lung, in lei si valuta) si la ratele
dobanzilor practicate de banci la creditele acordate.

13. Rata valorii adaugate reprezinta ponderea valorii nou create de agentul
economic in totalul activitatii sale.

Rata valorii adaugate calculata in functie Valoarea

adaugata
de volumul cifrei de afaceri realizat =
------------------------ x 100
Cifra de afaceri

Cu cat valoarea acestui indicator creste de la o perioada la alta, cu atat aprecierea

sa va fi mai buna.

14. Politica de dividende, respectiv politica conducerii societatii de repartizare si

utilizare a profitului poate fi reflectata de urmatorul indicator:

Dividendele
Politica de dividende = ---------------------------------------------------- x
100
Rezultatul net al exercitiului

Cu cat acest indicator este mai mare, cu atat actionarii au beneficiat de o pondere
mai mare de dividende din totalul profitului obtinut, cunoscut fiind faptul ca banca
agreeaza reinvestirea intr-o proportie cat mai ridicata a profitului net.

Pentru efectuarea aprecierii finale asupra bonitatii clientilor-solicitanti, se

coroboreaza rezultatele si interpretarea indicatorilor astfel incat sa se evidentieze punctele
tari si cele slabe, care sa contribuie la luarea unor decizii fundamentate.
Pentru desfasurarea activitatii de creditare, se vor avea in vedere
urmatoarele:
a) stabilirea destinatiei creditului si a sursei de rambursare a acestuia;
b) profilul de risc curent al contrapartidei si garantiile prezentate, precum si
senzitivitatea garantiilor la evolutiile economice si cele ale pietei;

36
 c) istoricul serviciului datoriei aferent contrapartidei si capacitatea curenta si
viitoare de rambursare a acesteia, bazata pe evolutiile financiare istorice si proiectiile
viitoarelor fluxuri de numerar;
d) experienta in activitate a contrapartidei si sectorul economic in care aceasta isi
desfasoara activitatea;
e) termenii si conditiile propuse in contractul de creditare, inclusiv clauzele
destinate sa limiteze modificarile in profilul de risc viitor al contrapartidei;
f) capacitatea bancii de executare si valorificare a garantiilor, daca este cazul, intr-
un termen cat mai scurt.

3.1.2. Analiza aspectelor non - financiare privind clientii bancii si

a garantiilor

Analiza non - financiara vizeaza credibilitatea clientului, respectiv conduce la

formarea convingerilor referitoare la calitatile morale si profesionale ale managerilor
clientilor-solicitanti, a principalilor asociati si colaboratori, precum si a reputatiei privita
prin calitatea produselor, serviciilor si a modului de indeplinire a obligatiilor asumate in
relatiile cu partenerii de afaceri.
Analiza aspectelor non - financiare se efectueaza de catre managerii de relatii
corporate. Aspectele non - financiare care se urmaresc de catre managerii de relatii
corporate sunt cele stabilite prin modelul de referat de credite.
Pentru toate produsele tip credit se efectueaza analiza garantiilor propuse de
clientul solicitant. In acest sens, se vor selecta din tipurile de garantii prevazute de
Manualul de garantii una sau mai multe garantii („mix de garantii").
Garantiile selectate vor trebui sa fie acoperitoare din punct de vedere valoric si
corespunzatoare din punct de vedere juridic.
In cererea de credit/cererea privind eliberarea SGB/avalizare etc., solicitantul va
propune anumite garantii, managerul de relatii corporate avand obligatia sa selecteze si sa
propuna pentru Back Office, spre analiza ulterioara, numai acele garantii care sunt
prevazute in Manualul de Garantii.
La solicitarea managerului de credite corporate, evaluatorii vor proceda la
evaluarea bunurilor indicate de acestia.
In cazul garantiilor pentru care nu se intocmeste raport de evaluare, valoarea
admisa in garantie este stabilita de catre managerul de relatii corporate, conform

37
procedurii specifice privind evaluarea garantiilor. Aceasta valoare este argumentata de
catre managerul de relatii corporate in referatul de credite, dar poate fi modificata de
catre managerul de credite corporate, pe baza unor motive bine intemeiate.
Dupa primirea Raportului de evaluare a bunurilor, managerul de credite corporate
va propune, prin referatul de credit, acceptarea anumitor garantii.
Dupa caz, managerul de credite corporate poate solicita modificarea structurii
garantiilor si/sau completarea garantiilor propuse de managerul de relatii corporate,
utilizand anumite criterii de selectie (ex.: domeniul de activitate, tipul finantarii, valoarea
creditului, perioada de acordare a creditului, performanta clientului, riscul tranzactiei etc.)
Analiza actelor pentru bunurile imobile aduse in garantie se face de consilierul
juridic pe baza de aviz de legalitate separat care se anexeaza la referatul de credit
Analiza actelor pentru bunurile mobile se efectueaza conform reglementarilor in
vigoare privind evaluarea garantiilor solicitandu-se avizul consilierului juridic numai
daca intervin probleme deosebite.
In situatia in care clientul solicitant nu dispune de bunuri suficiente pentru a fi
aduse in garantie si/sau de garantii personale, in mix-ul de garantii se poate cuprinde si
garantia reala mobiliara fara deposedare asupra soldului creditor al conturilor
curente/subconturilor acestora si cesiunea incasarilor de la intern si de la extern.
Garantia reala mobiliara fara deposedare asupra soldului creditor al
conturilor curente/subconturilor clientilor poate fi admisa ca unica garantie sau in
completarea garantiilor existente la produsele tip credit pe termen scurt, mediu si lung.
Conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca clientul solicitant sunt urmatoarele:
- nu inregistreaza datorii restante catre bugete mai vechi de 90 de zile;
- deruleaza cel putin 50% din incasari/incasari din venituri proprii, dupa caz, in
functie de specificul societatii, prin conturile deschise la BCR;
- are un rating de credite de maxim 2,6.
Valoarea garantiei reale mobiliare fara deposedare asupra soldului creditor va fi la
nivelul datoriei maxime fata de banca (pentru situatia in care este unica garantie),
respectiv a datoriei ramasa negarantata dupa scaderea valorii celorlalte garantii (in cazul
mix-ului de garantii).
In cazul in care garantia reala mobiliara fara deposedare asupra soldului creditor
al conturilor curente/subconturilor clientilor se constituie ca unica garantie sau in
completarea garantiilor existente la produsele tip credit acordate in scopul preluarii unor
credite de la alte banci, obligatia indeplinirii conditiei de rulaj mentionata mai sus se

38
realizeaza in termen de max. 6 luni de la data intrarii in vigoare a contractului de credit,
clauza ce va fi mentionata in acesta.
Produsele tip credit pe termen mediu si lung garantate cu garantie reala mobiliara
fara deposedare asupra soldului creditor al conturilor curente/subconturilor clientilor, ca
unica garantie sau in completarea garantiilor existente se vor aproba conform limitelor de
autoritate stabilite.
In cursul analizei creditelor se verifica Arhiva Electronica de Garantii Reale
Mobiliare cu privire la bunurile mobile oferite de client si se inscriu avizele de intentie.
In cazul aprobarii de produse tip credit, prelungirea acestora pe noi perioade de
timp, rescadentarii, reesalonarii, reactivarii sau efectuarii oricarei operatiuni se va verifica
in Arhiva Electronica de Garantii Reale Mobiliare, existenta dreptului de prioritate al
bancii fata de terti.

Reguli specifice pentru unele categorii de credite

a) Creditele pentru ordine de plata acordate pe baza de contract de credite pot fi

garantate numai cu garantie reala mobiliara fara deposedare asupra soldului creditor al
conturilor curente/subconturilor curente ale imprumutatului, fara indeplinirea conditiilor
prevazute la alineatul care se refera la garantia reala mobiliara fara deposedare asupra
soldului creditor al conturilor curente/subconturilor clientilor de mai sus.
b) Cambiile si biletele la ordin scontate se gireaza in favoarea bancii, acestea
constituind garantii intrinseci.
c) Operatiunile de factoring se garanteaza cu insasi creantele (facturile
respective), care prin operatiunea de factoring trec in proprietatea bancii care le-a preluat.
d) Constituirea garantiei reale mobiliare fara deposedare pe soldul creditor al
conturilor/subconturilor, ca garantie suplimentara, cu valoare 0 (zero), este obligatorie la
toate creditele, mai putin in cazul celor garantate cu depozite colaterale, certificate de
depozit emise de banca sau titluri de stat, precum si in cazul operatiunilor de scontare
cambii si bilete la ordin.
Nu se solicita constituirea garantiei reale mobiliare fara deposedare pe soldul
creditor al conturilor/subconturilor ca garantie suplimentara, cu valoare o (zero), in cazul
creditelor in care aceasta reprezinta unica garantie sau o garantie complementara in
cadrul mix-ului de garantii.

39
 3.1.3. Stabilirea ratingului de credite si incadrarea creditelor in
categorii de performanta financiara

Ratin gu l d e cred ite reprezintă un califica tiv exprimat numeric,

af er ent calit ăţi i portofoliului de credite al fiecărei unităţi bancar e
ter itorial e.
S copul introducerii ratingului de credite es te acela de a
d if erenţia nivelurile de ris c în cadrul portofoliului de împrumuturi al
b ăn cii pentru:
- evitarea s ituaţiei grupării creditelor în categoriil e cu ris c
major;
- determin area trendului calităţ ii portofoliului as tfel
încât s ă s e poată întreprinde măs urile neces are pentru a evita o
deteriorare, în timp, a aces tei calităţ i;
- as igurarea managemen tului ris cului de credite ş i protecţia
co r es punzătoare a băncii împotriva aces tui ris c.
R atingul de credite s e bazează atât pe comparaţi a de ordin
s tatis tic (is toric) cât ş i pe analiză ş i prognoză.
S is temul de rating de credite al B .C .R , de pildă,. es te de tip b i-
d imens ional, coroborând rezultate le analiz ei caracter is tic ilo r
clientului cu cele ale creditului.
C ar acter is tic ile clientului se fundamentează pe analiza
as p ectelor generale, financiar e, poziţia în (s ub) ramura de activita te,
d e managemen t ş i s trategie.
Analiza car acter is ticilor cr editului s e bazează pe is toricu l
r elaţiei de credit, îndeplinirea condiţii lor de eligibili tate,
ad minis trarea ş i monitorizare a creditului, s erviciul datoriei, surs a d e
r amburs are ş i natura colater alelor. C aracteris ti cil e creditului s e
r ef eră la toate creditele de care beneficia ză clienţi i res pectivi, p e
ter men s curt, mediu ş i lung, în lei ş i/s au valută.
R atingul de credite s e calculeaz ă pentru toţi clienţii beneficiar i
d e credite, aflaţi în portofoliu pe baza bilanţurilor contabile anuale,
iar în curs ul anului cu ocazia acordării /revi zuiri i creditelor, atunci
cân d conducerile unităţilor bancare teritoria le cons ideră neces ar.
La nivelul unităţilor bancare teritoriale, ratingul de credite s e

40
 calculeaz ă ca medie ponderată a ratingurilor de credite individua le
ale clienţilor aflaţi în portofoliu.
N ivelul cle mai bun al ratingului de credit es te 1, iar cel mai
s lab 5, practic un credit cu ratingul 5 es te cons iderat pierder e,
n iv elul acceptabi l fiind 3.
C reditele cu un rating mai s lab decât 3 pot fi aprobate la
p r o punerea sucurs alelor judeţene numai de către C entrala băncii,
in d iferent de nivelul expunerii.
R atingul de credit se calcul ează atât pe baza s ituaţiilo r
co n tabile periodice pentru a s e cunoaş te în mod real ş i obiectiv
calitat ea ş i s tructura de ans amblu a portofoliului de împrumutur i al
b ăn cii, dar ş i ca obiectiv s tr ategic de atins pentru perioada următoar e
p r ivind calit ate a portofoliului de credite, ca pârghie a
managementu lui ris cului de credite.
C el puţin odată pe an, în funcţie de obiectivele s trategic e ale
b ăn cii şi de s ituaţia reală a portofoliului de împrumutur i, la
p r o punerea D irecţiei G enerale de M etodologie ş i M anagement al
R is curilor, organele de conducere ale băncii aprobă ratingul d e
cr edite acceptabil pentru bancă pe anul următor, în funcţie d e
co n diţii le ş i evoluţi ile de pe piaţă, cu defalcare pe s ucurs alele
ju d eţene.
R atingul de credite propus nu va putea fi inferior celui realiz at
( ex is tent).
În cazul unităţilor bancare teritoriale la care ratingul de credite stabilit pentru
perioada următoare este mai bun decât cel existent efectiv, noile credite care se vor
propune spre aprobare vor trebuie să vizeze numai clienţi şi afaceri foarte bune,
concomitent cu măsuri ferme pentru recuperarea creanţelor de la clienţii cu un rating
inferior.
Sistemul de rating de credite al B.C.R. este de tip bi-dimensional, prin
coroborarea rezultatelor analizei criteriilor cantitative (cuantificabile) cu cele calitative
(necuantificabile) ale clientului.
In cadrul criteriilor cantitative (cuantificabile) se cuprind indicatorii de
bonitate (lichiditate patrimoniala, solvabilitate patrimoniala, profitabilitatea, gradul de

41
indatorare), unele criterii de natura trendului cifrei de afaceri, al ponderii exportului in
cifra de afaceri realizata de client, precum si al sursei de rambursare.
Criteriile calitative (necuantificabile) se bazeaza pe analiza calitatii
actionariatului, managementului, gradului de indeplinire a conditiilor de eligibilitate,
strategiei adoptate de client, conditiilor de piata in care-si desfasoara activitatea clientul,
auditarea raportarilor contabile si natura colateralelor.
Ratingul se determina utilizand unul dintre urmatoarele doua tipuri de rating,
dupa caz:
a) ratingul de negociere, care se determina in Front Office de catre managerul de
relatii corporate
b) ratingul de credit final, care se determina in Back Office, de catre managerul
de credite corporate, pe baza informatiilor cuprinse in ratingul de negociere, la care se
adauga aprecieri asupra surselor de rambursare, fundamentate pe baza documentelor puse
la dispozitie de client (ex.: portofoliul de contracte si/sau comenzi ferme, BVC-ul, fluxul
de lichiditati, etc.).
Ratingul de credit final se determina pe baza algoritmilor prezentati , conducand
la incadrarea clientului in una din cele cinci categorii de performanta financiara (A, B, C,
D, E).

Rating Performanta financiara

de credit
1,00-1,80 A
1,81-2,60 B
2,61-3,40 C
3,41-4,20 D
4,21-5,00 E

Nivelul cel mai bun al ratingului de credit este 1, iar cel mai slab 5; practic un
credit cu ratingul 5 este considerat pierdere.
Ca si o concluzie putem spune ca in evaluarea riscului in activitatea de creditare,
banca coroboreaza atat riscurile financiare si cele nefinanciare (interne si externe) la care
se expune cat si evolutia prognozata a capacitatii de rambursare rezultata din cash-flow.

3.1.4. Determinarea volumului creditelor

La stabilirea volumului creditelor se au in vedere, dupa caz, activele si

cheltuielile care urmeaza a fi finantate, astfel:

42
 a) materii prime si materiale (inclusiv produsele si semifabricatele din cooperare),
ambalajele, combustibilul, obiectele de inventar etc., la pretul de cumparare, inclusiv
TVA, la care se adauga cheltuielile efective de transport-aprovizionare, taxele si
comisioanele;
b) cheltuieli de productie neterminata si semifabricatele destinate consumului
propriu, la costurile efective, care nu pot fi mai mari decat cele programate prin bugetul
de venituri si cheltuieli;
c) semifabricate destinate vanzarii si produse finite, la costurile efective, care nu
pot fi mai mari decat cele programate prin BVC; la stabilirea pretului de creditare se vor
avea in vedere si ambalajele care nu intra in costul produsului, precum si alte cheltuieli
determinate de executarea unor lucrari sau operatii stabilite prin comenzi si contracte, si
care se recupereaza din preturile obtinute;
d) marfuri cumparate in vederea revanzarii, la pretul de cumparare, inclusiv TVA,
la care se adauga cheltuielile legate de aprovizionarea acestora;
e) utilaje, masini instalatii, mijloace de transport, constructii etc. procurate pentru
realizarea obiectivelor de investitii se crediteaza la nivelul preturilor de aprovizionare,
inclusiv cheltuielile de transport, montaj si TVA, conform facturii fiscale;
f) lucrari de constructii montaj pentru realizarea, dezvoltarea, modernizarea,
retehnologizarea capacitatilor de productie se crediteaza la nivelul sumelor din devize,
situatii de lucrari etc. inclusiv avansurile (daca este cazul) si TVA ;
g) imobilul, la valoarea din contractul de vanzare-cumparare sau din devizul
general, inclusiv TVA, in cazul constructiilor.
La determinare a volumului credite lor s e va tine s eama, dupa caz,
s i d e aportul propriu al s olicitan tului.

3.1.5. Limite de autoritate de aprobare a creditelor

In functie de specificul si natura activitatii desfasurate, nivelul si dinamica
indicatorilor de bonitate, serviciul datoriei si posibilitatile de rambursare etc., se va
conveni felul creditului care corespunde cel mai bine necesitatilor clientului, afacerii sau
proiectului.
Concluziile rezultate din analiza situatiei economico-financiara, evaluarii riscului
creditului, aspectelor non-financiare, precum si cele privitoare la garantii, se includ in
referatul de credit . Referatul de credit se supune aprobarii, conform limitelor de
autoritate stabilite, separat pentru Front Office (votul I) si Back Office (votul II)."

43
 Dupa aprobarea creditelor se procedeaza la intocmirea documentelor
contractuale, din care trebuie sa rezulte clar toti termenii si conditiile respectivelor
tranzactii.
Angajamentul bancii se inregistreaza in conturi in afara bilantului numai in
momentul in care sunt indeplinite de catre clientul imprumutat, in totalitate, conditiile de
tragere din documentele contractuale incheiate.
Termenul in care conditiile de tragere, pentru intreaga suma sau pe fiecare transa,
dupa caz, in functie de specificul fiecarui credit, prevazute in contract trebuie indeplinite
sunt:
a) 7 zile calendaristice pentru creditele garantate cu garantii reale mobiliare si/sau
personale;
b) 90 zile calendaristice pentru creditele garantate cu garantii reale imobiliare.
Tragerea creditelor pe termen scurt, mediu si lung, in lei si/sau valuta, se
efectueaza prin conturi separate de imprumut (conturi interne de evidenta ale bancii) in
limita plafoanelor aprobate, pe baza de nota contabila editata de calculator prin creditarea
contului curent al clientului, de unde acesta efectueaza platile catre terti.
Tragerile din credite se efectueaza potrivit destinatiei prevazuta in contractul de
credit, cu respectarea, dupa caz, si a prevederilor specifice privind avizarea tragerilor
(platilor) din credite.
P entru urmarirea res pectari i des tinatiei credite lor, in cazu l
cr ed ite lor pe obiect ce s e acorda de banca prin conturi s eparate d e
imp r u mut, la rubrica "reprezentand" de pe ordinul de plata s e v a
men tiona in mod obligator iu obiectul platii.

3.1.6. DOCUMENTE CONTRACTUALE

Temeiul juridic al contractului de credit bancar il constituie prevederile art.35-59
din Codul Comercial coroborate cu prevederile art.942 si urmatoarele din Codul Civil,
precum si Legea privind activitatea bancara.
Toate operatiunile de credit si garantie ale bancilor se consemneaza in documente
contractuale din care sa rezulte clar toti termenii si toate conditiile respectivelor
tranzactii. Acordul de vointa intervenit intre banca si clientul solicitanti se materializeaza
intr-un document contractual denumit, dupa caz: contract/acord/conventie etc si act
aditional/addendum etc, conform prevederilor din procedura”incheierea documentelor
contractuale cu persoane juridice “a BCR. Este interzisa acordarea vreunei sume din

44
creditele aprobate sau eliberarea unor documente care angajeaza banca in vreun fel
(scrisori de garantie, avaluri etc.) fara incheierea in prealabil a documentelor contractuale
intre banca si client.
Dupa aprobarea produselor tip credit, indiferent de natura lor, potrivit limitelor de
autoritate (competentelor) se va proceda impreuna cu solicitantii si garantii la semnarea
documentelor contractuale de catre parti (banca/ imprumutat/ solicitant/garanti).
Documentele contractuale precum si actele aditionale la acestea se inregistreaza
in "Registrul cererilor de credite si al contractelor de credite" sau, dupa caz, in "Registrul
cererilor de SGB/avalurilor si al acordurilor de garantare/avalizare"

3.2. ADMINISTRAREA, SCADENTAREA SI RAMBURSAREA

CREDITELOR
3.2.1. Administrarea creditelor
Banca are dreptul si obligatia sa verifice la clientii modul cum acestia utilizeaza
creditele acordate in conformitate cu destinatiile pentru care s-au aprobat, constituie si
pastreaza garantiile creditelor si respecta clauzele din contractele de credite.
Creditele care evolueaza spre zona creditelor neperformante, respectiv
inregistreaza restante la rambursarea ratelor de credit si/sau intarzieri la plata
dobanzilor/comisioanelor sunt denumite credite problema. In aceasta categorie de credite
se cuprind si cele angajate de clientii ale caror performante financiare s-au deteriorat in
comparatie cu situatia de la data acordarii creditului.
Urmarirea derularii creditelor se efectueaza potrivit “Procedurii privind
administrarea creditelor corporate”.

3.2.2. Scadentarea si rambursarea creditelor

Scadenta unei obligatii reprezinta data cand aceasta devine exigibila prin
implinirea termenului stabilit prin documentul contractual, iar creditorul are dreptul de a
cere executarea ei si debitorul are obligatia de a plati. Scadentele creditelor se stabilesc in
functie de capacitatea de rambursare a clientului rezultata din cash-flow avand in vedere
valorificarea si termenele de incasare a marfurilor, produselor, lucrarilor creditate si alte
elemente, dupa caz.
Scadentele creditelor pot fi intermediare si finale.

45
 (a) Scadenta intermediara reprezinta termenul la care o parte (rata) din credit
devine exigibila si trebuie rambursata.
(b) Scadenta finala este termenul la care ultima parte (rata) din credit (sau intreg
creditul in cazul ratei unice) devine exigibil si trebuie rambursat.
Scadentele intermediare si finale ale tuturor categoriilor de credite acordate de
banca se inscriu, in mod obligatoriu, in contractele de credit. La termenele scadente
creditele se ramburseaza din contul curent al clientului.
La cererea scrisa a clientilor, banca va putea utiliza disponibilitatile existente in
contul curent pentru rambursarea cu anticipatie a creditelor, in conditii de costuri stabilite
de banca.
Creditele nerambursate la scadenta devin restante. Pentru creditele restante,
banca percepe dobanzi majorate diferentiate in functie de serviciul datoriei care se
comunica periodic, prin reglementari specifice.
De regula, ordinea incasarii creantelor bilantiere cuvenite bancii este:
- comisioane;
- dobanzi in ordinea vechimii ;
- credite in ordinea vechimii.
Dar in anumite cazuri, recuperarea creantelor bancii evidentiate in conturi
bilantiere se poate realiza si intr-o alta ordine decat cea aratata mai sus, conform limitelor
de autoritate stabilite.

3.3. Restructurarea creditelor (rescadentarea, reesalonarea si

reactivarea)
Rescadentarea reprezinta operatiunea de modificare a scadentelor la o data
viitoare fata de aprobarea initiala precum si a cuantumului ratelor.
In cazuri justificate, creditele se rescadenteaza o singura data, prin una din
urmatoarele modalitati:
a) amanarea termenului de rambursare a uneia sau a mai multor rate intermediare
in interiorul termenului initial aprobat al creditului;
b) amanarea termenelor si/sau modificarea cuantumului ratelor de rambursare cu
incadrarea in termenul initial aprobat al creditului;
c) prelungirea termenului de rambursare a scadentei finale a unui credit, daca se
incadreaza in termenul de creditare stabilit pentru categoria respectiva de credit.

46
 Reesalonarea este operatiunea prin care, in cadrul soldului total ramas de
rambursat, se prelungesc sau amana toate scadentele ratelor intermediare si finale sau se
modifica cuantumul acestora, cu depasirea termenului initial aprobat, fara a se putea
depasi termenul maxim de creditare prevazut pentru respectivul tip de credit.
Modificarea cuantumului ratelor ca urmarea a rambursarii anticipate a unei
parti din soldul total de rambursat nu se considera reesalonare.
La reesalonarea unui credit se au in vedere situatii deosebite, justificate
economic, cand din analiza rezulta ca imprumutatul se confrunta cu greutati majore in
rambursarea ratelor de credit si achitarea dobanzilor aferente.
Reesalonarea creditelor se face in conditii mai stricte decat cele convenite la
acordarea acestora.
Conditiile mai stricte in care se clasifica creditele reesalonate au in vedere
criteriul performantei financiare a clientului, care va fi influentata corespunzator situatiei
in care se afla in raport cu banca.
Este admisa o singura reesalonare a aceluiasi credit. Dupa reesalonarea creditului
nu se admit rescadentari. Alte reesalonari ale unor credite se aproba conform limitelor de
autoritate stabilite.
Unitatile bancare teritoriale vor analiza cererile de rescadentare si reesalonare a
creditelor depuse la banca de clienti in timp util, nu mai tarziu de data scadentei ratelor de
credit respective.
Reactivarea este operatiunea prin care creantele restante si/sau curente,
evidentiate in activul bilantului se transforma in credite curente. Reactivarea se
efectueaza la solicitarea clientilor care se confrunta cu greutati in rambursarea datoriilor
fata de banca si la care exista perspective de redresare a activitatii si de obtinere a unor
rezultate pozitive.
Se pot reactiva urmatoarele categorii de credite : linii de credit; credite pentru
finantarea cheltuielilor si stocurilor temporare ori sezoniere; credite pentru produse cu
ciclu lung de fabricatie; credite pentru (pre)finantarea exporturilor; credite pentru
investitii; credite promotori; credite ipotecare ; creditele provenite din executarea
scrisorilor de garantie/avalurilor.
Se pot reactiva urmatoarele categorii de credite : linii de credit; credite pentru
finantarea cheltuielilor si stocurilor temporare ori sezoniere; credite pentru produse cu
ciclu lung de fabricatie; credite pentru (pre)finantarea exporturilor; credite pentru

47
investitii; credite promotori; credite ipotecare ; creditele provenite din executarea
scrisorilor de garantie/avalurilor.
Pentru creditele reesalonate si reactivate, banca percepe o dobanda egala cu
dobanda curenta practicata la categoriile respective de credite in functie de serviciul
datoriei la momentul respectiv (pana la 7 zile inclusiv, intre 8 si 30 de zile inclusiv, peste
30 de zile) la care se adauga un numar de puncte procentuale, comunicate prin
reglementari specifice, incepand cu data incheierii documentelor contractuale.
Termenii si conditiile stabilite in urma rescadentarii, reesalonarii si reactivarii se
consemneaza in documente contractuale (act aditional la contractul de credite/un nou
contract de credit). Prevederile privind rescadentarea, reesalonarea si reactivarea se aplica
si la creditele provenite din transformarea in contracte de credit a acordurilor de
garantare/avalizare, ca urmare a executarii scrisorilor de garantie/ contragarantie
bancara/avalurilor.
Rescadentarea, reesalonarea si reactivarea creantelor curente si restante
evidentiate in activul bilantului se aproba conform limitelor de autoritate stabilite. Se pot
reactiva urmatoarele categorii de credite : linii de credit; credite pentru finantarea
cheltuielilor si stocurilor temporare ori sezoniere; credite pentru produse cu ciclu lung de
fabricatie; credite pentru (pre)finantarea exporturilor; credite pentru investitii; credite
promotori; credite ipotecare ; creditele provenite din executarea scrisorilor de
garantie/avalurilor.
Scadentarea la rambursare a creditelor reactivate se efectueaza intr-o singura rata
finala sau in rate intermediare si nu va depasi 12 luni de la data reactivarii, cu exceptia
creditelor pentru investitii, creditelor promotori, creditelor ipotecare, creditelor provenite
din executarea scrisorilor de garantie/avalurilor, a caror durata de rambursare poate fi de
cel mult 5 ani.
Rescadentarea, reesalonarea, reactivarea creditelor ipotecare se efectueaza numai
cu act aditional fara a se depasi 20 de ani de la acordare.
In cazul unui credit restant provenit dintr-o linie de credit supusa diminuarii (in
conditiile in care clientul beneficiaza in continuare de linia de credit), care nu a fost
rambursat la scadentele stabilite, suma reactivata se consemneaza prin contract de credit
distinct.
In cazul unui credit restant provenit dintr-o linie de credit supusa sistarii,
reactivarea se poate concretiza intr-un nou credit revolving, suma reactivata se
consemneaza intr-un act aditional/ contract de credit. Liniile de credit reactivate se

48
scadenteaza intr-o singura rata la 90 zile calendaristice de la incheierea actului
aditional/contract de credit. Inainte de scadenta, banca analizeaza modul in care au fost
indeplinite conditiile stabilite la reactivarea liniei (imbunatatirea performantei financiare,
serviciul datoriei, incasari si plati prin contul curent etc), si daca acestea au fost realizate,
la cererea clientului - creditul poate fi prelungit. In cazul prelungirii dupa perioada de 90
de zile, nu se mai aplica dobanda majorata peste dobanda curenta practicata la
categoriile respective de imprumuturi.
In situatia clientilor debitori la care judecatorul sindic a confirmat Planul de
reorganizare, pe baza de hotarare judecatoareasca definitiva, creantele pe care banca le
detine asupra debitorului sunt si raman lichide, certe si exigibile, iar creditul si celelalte
obligatii vor fi esalonate la plata, conform Planului de reorganizare - fara a se incheia cu
debitorul alte documente contractuale.
In acest caz nu se vor aplica clientului debitor prevederile privind rescadentarea,
reesalonarea si reactivarea.

IV. POLITICI ŞI LIMITE DE RISC PRIVIND

CREDITAREA BANCARĂ
În general, în sectorul bancar, corporate banking-ul continuă să reprezinte
principala activitate, deoarece generează cel mai mare volum de venituri pentru bănci.
Prin strategiile fiecărei bănci, concretizate în linii directoare şi politici specifice, acestea
urmăresc să îşi menţină cotele pe fiecare segment de piaţă corporate, mai ales prin
creşterea volumelor de afaceri pe client si prin creşterea numărului de clienţi, rezultatul
scontat fiind consolidarea poziţiei de ansamblu a băncii pe piaţa de corporate banking.
Politicile de creditare ale băncilor , deci si a BCR, au ca obiectiv important
maximizarea profitului său în condiţiile menţinerii riscului la un nivel acceptabil. Astfel,
în activitatea de creditare pe care o desfăşoară, băncile acceptă numai expuneri la risc
profitabile şi în general nu îşi asumă nici un risc individual sau cumulat care nu poate fi
măsurat sau ale cărui consecinţe ar aduce prejudicii poziţiei lor de piaţă.
Astfel, pentru ca băncile să-şi asume un anumit risc, trebuie respectate anumite
condiţii:
 Expunerea să asigure un profit corespunzător cu riscul asumat.
 Eventualele pierderi ce ar putea apare să poată fi suportate din
rezultate, fără ca efectele acestor pierderi să influenţeze semnificativ situaţia anului
respectiv.

49
  Pierderile să poată fi acoperite din provizioane pentru pierderi
deja constituite.
Se pot ca atare stabili anumite coordonate ale activităţii de creditare corporativă,
după cum urmează:
 creşterea volumului de credite corporate se realizează în strânsă
legătură cu urmărirea şi aplicarea riguroasă a normelor si procedurilor privind activitatea
de creditare şi cu procedurile de management al riscurilor, care guvernează activitatea de
creditare;
 în activitatea de creditare se urmăreşte valorificarea tuturor
oportunităţilor pieţei interne si externe;
 sunt promovate finanţările complexe pe proiecte;
 creşterea ponderii creditelor pentru investiţii, mai ales a unităţilor noi
„green field", in contextul revigorării economiei şi a necesităţii implementării unor
proiecte viabile, cu atât mai mult cu cât economia trebuie să se alinieze la standardele
europene;
 monitorizarea mişcărilor din piaţa creditelor a competitorilor şi
adaptarea permanentă a ofertei bancare din sfera creditelor la noile condiţii;
 alegerea celei mai potrivite monede de acordare a creditului, în vederea
eliminării riscului valutar; pentru creditele în valută sunt preferaţi agenţii economici cu
activitate de export, care încasează valută;
 alocarea resurselor de creditare către sectoarele si ramurile viabile ale
economiei, in funcţie de limitele de expunere stabilite de către fiecare bancă pe ramuri de
activitate;
 fructificarea potenţialului de creştere a afacerilor băncii prin atragerea
operaţiunilor efectuate prin alte societăţi bancare de agenţii economici performanţi, cu
activitate de export;
 respectarea măsurilor prudenţiale impuse de autoritatea naţională de
reglementare şi de normele proprii, principiul de bază de care trebuie să se ţină seama în
acordarea creditelor fiind cel al prudenţei;
 menţinerea şi îmbunătăţirea calităţii portofoliului de împrumuturi prin
creşterea gradului de exigenţă în procesul de aplicare a normelor prudenţiale în domeniul
creditării, precum şi a controlului riguros al trecerii în afara bilanţului a creditelor
neperformante;

50
  elaborarea de decizii sau propuneri echilibrate de creditare astfel încât
riscul creditului să fie corect evaluat şi apreciat, ceea ce presupune analiza tuturor
componentelor de risc, cu precădere a riscului tranzacţiei şi a riscului de credit, astfel:
 cuantificarea riscurilor se face prin luarea în considerare a tuturor
procedurilor şi tehnicilor legate de performanţa economico-financiară curentă şi
previzionată a clientului, structura tranzacţiei, calitatea şi structura sursei de rambursare,
istoricul serviciului datoriei aferent clientului şi capacitatea curentă şi viitoare de
rambursare a acesteia, calitatea, structura şi gradul de risc al garanţiilor, profilul expunerii
până la scadenţa prin prisma evoluţiilor potenţiale ale pieţei;
 profitul din dobânzi şi comisioane trebuie să justifice expunerea la
riscul asumat prin acordarea creditului;
 monitorizarea şi diminuarea expunerilor excesive faţă de un singur
client sau un număr restrâns de clienţi;
 dispersia riscului prin evitarea concentrării pe client, sector, zone
geografice, şi prin împărţirea riscurilor în contextul finanţărilor şi cofinanţărilor
complexe, in condiţiile menţinerii unui echilibru între obiectivele proprii privind
dispersia riscului şi cel de interes general care vizează dezvoltarea economiei naţionale în
ansamblu, cu susţinerea prioritară a unor ramuri considerate strategice sau potenţial
competitive pe piaţă externă şi internă.
 diversificarea portofoliului de plasamente şi dispersia riscului de credit
pe un număr cât mai mare de clienţi viabili
 creşterea portofoliului de credite al băncii trebuie să fie susţinută de
creşterea corespunzătoare a volumului de resurse atrase, concomitent cu asigurarea
corelării creditelor cu resursele de acoperire ale acestora, atât din punct de vedere al
structurii, cat şi al maturităţii lor, în scopul diminuării riscului de lichiditate al băncii;
 creşterea profitabilităţii prin preocuparea permanentă pentru
recuperarea creanţelor băncii la scadenţă şi evitarea înregistrării de cheltuieli exagerate cu
provizioanele de risc de credit;
 adaptarea trimestrială a planului de credite, încadrarea în plafoanele de
credite aprobate şi urmărirea strictă a respectării scadenţelor de către clienţi în vederea
rambursării creditelor provenite din perioadele precedente;
Politicile de creditare aplicate de băncile comerciale trebuie să se circumscrie în
mod obligatoriu normelor şi reglementărilor autorităţii centrale, pe linie de prudenţialitate
bancară, de respectare a principiilor care guvernează activitatea de creditare în general. În

51
ultima perioadă au fost emise şi au intrat în vigoare o serie de acte normative care se
referă la lichiditatea, solvabilitatea băncilor, norme de cunoaştere a clientelei, expunere
faţă de anumite categorii de debitori şi în anumite limite, au fost adoptate o serie de acte
internaţionale care fac referire la acoperirea riscurilor (acordul de la Basel). Toate aceste
măsuri sunt introduse şi aplicate în scopul reducerii riscurilor la care se expun băncile.
Este un proces necesar, implementat în vederea evitării situaţiilor de criză cu care s-a
confruntat sistemul bancar până in prezent. Procesul de asanare a sistemului bancar
românesc în perioada post-decembristă a costat statul român peste 3 miliarde echivalent
USD, respectiv cca 10% din produsul intern brut.20

4.1. POLITICILE DE CREDITARE CORPORATE CA PARTE A

STRATEGIEI BĂNCII COMERCIALE

Orice instituţie bancară îşi defineşte strategiile de atins, atât pe termen mediu şi
lung, cât şi pe termen scurt. Coordonatele principale a oricărei strategii le reprezintă
obiectivele concrete ale băncii, cum ar fi:
- consolidarea poziţiei băncii pe piaţa sau pieţele pe care acţionează;
- atingerea unei anumite cote de piaţă la credite;
- stabilirea în bilanţul băncii a unui anumite ponderi deţinută de creditarea
corporativă;
- stabilirea unei creşteri medii anuale a creditului corporate;
- stabilirea unui raport optim între creditele acordate în moneda locală faţă
de cele acordate în valută;
- stabilirea unui procent maxim de provizionare.
Pentru atingerea acestor obiective, băncile îşi stabilesc mijloace proprii de urmat,
cum ar fi:
 orientarea spre clienţi mari, reprezentativi pentru sectorul economic
de apartenenţă, cu activităţi profitabile şi rulaje bancare semnificative, care au o
dezvoltare dinamică şi perspective de creştere pe pieţele pe care acţionează;
 consolidarea relaţiilor existente şi dezvoltarea acestora în planul mai
multor activităţi, în scopul creşterii volumului anual al rulajului realizat prin bancă;

20
Ilie Mihai, Tehnica şi managementul operaţiunilor bancare, Editura Expert,
Bucureşti 2003, p. 37

52
  implicarea în creditarea companiilor nou înfiinţate din segmentul de
clienţi IMM, cu menţinerea condiţiilor de profitabilitate şi prin asumarea unor riscuri
considerate acceptabile, ca bază a dezvoltării durabile a afacerilor viitoare
 monitorizarea şi dezvoltarea afacerilor cu acei clienţi din ramurile şi
sectoarele pentru care se prefigurează tendinţe de creştere în următorii ani (de exemplu,
industria energetică, industria de echipamente electrice, industria alimentară, industria de
prelucrare a lemnului, construcţiile, comerţul, turismul etc);
 susţinerea prin credite a amplificării procesului de remodelare a
capacităţii şi structurii producţiei industriale, inclusiv prin dezvoltarea şi stimularea
cooperării cu parteneri din Uniunea Europeana pe fondul consolidării funcţionării
economiei de piaţă şi al instaurării unui climat concurenţial;
 implicarea activă in finanţarea dezvoltării infrastructurii la nivel local
şi naţional, prin identificarea proiectelor unităţilor administraţiei publice locale care
îndeplinesc condiţii de creditare şi pot fi finanţate;
 diversificarea portofoliului de plasamente şi dispersia riscului de
credit pe un număr cât mai mare de clienţi viabili;
 promovarea agresivă în rândul clienţilor a avantajelor utilizării
fondurilor alocate unor proiecte in cadrul programelor de finanţare externă (BERD,
PHARE, Uniunea Europeană);
 sprijinirea prioritară prin alocarea de noi credite agenţilor economici
care realizează şi exportă produse cu un grad înalt de prelucrare, care încorporează
valoare adăugată mare şi restricţionarea accesului la credite agenţilor economici care
exportă materii prime şi produse slab prelucrate, cu impact ecologic nefavorabil asupra
mediului (exportul de buşteni, cherestea etc).
Urmărirea strictă a obiectivelor specifice activităţii bancare reprezintă pilonul de
bază în dezvoltarea acestora şi în atingerea scopului principal al acestora, comun oricărei
activităţi economice: profitul.
Deasemenea, strategia bancii in domeniul creditarii presupune monotorizarea
permanenta a activitatii de creditare in scopul perfectionarii metodelor si tehnicilor de
acordare, urmarire si comtrol, pentru a putea lua pe viitor masuri de imbunatatire a
managementului creditarii, ceea ce se va rasfrange in mod corespunzator asupra
satifacerii cererilor clientilor si a performantelor bancii.
In ceea ce priveste tendinta creditelor din punct de vedere al termenelor si valutei
in care se acorda, situatia este prezentata in tabelul urmator:

53
 - mii ron-
31.XII.2004 -%- 31.XII.2005 -%- 31.XII.2006 -%-
TOTAL CREDITE 2.329,4 100,0 3.413,2 100,0 5.228,8 100,0
- Credite pe termen 1.938,3 83,2 2.573,9 75,4 3.613,5 69,1
scurt in lei
- Credite pe termen 87,5 3,8 238,4 7,0 496,2 9,5
mediu si lung in lei
Total credite in lei 2028,8 87,0 2.812,3 82,4 4.109,7 78,6
- Credite pe termen 69,2 3,0 196,4 5,7 355,4 6,8
scurt in valuta
- Credite pe termen 132,7 5,7 320,5 9,4 679,7 13,0
mediu si lung in valuta
Total credite in valuta 201,9 8,7 516,9 15,1 1.035,2 19,8
Total credite pe termen 2007,5 86,2 2.770,3 81,2 3.968,9 75,9
scurt in lei si valuta
Total credite pe termen 230,2 9,5 558,9 16,4 1.175,9 22,5
mediu si lung in lei si
valuta
-Credit guvernamental 101,7 4,3 84,0 2,4 84,0 1,6

Deci, dupa cum se vede si din tabelul de mai sus volumul creditelor acordate de
Banca Comerciala Romana a crescut de la an la an . Astfel, la sfarsitul anului 2005
creditele in sold aratau o crestere de 46,5% fata de anul 2004, iar la sfarsitul anului 2006
ele prezinta o crestere de 53,2 % fata de anul 2005.
In structura, creditul pe termen scurt in lei este preponderent si in cadrul acestuia
destinatia principala este creditul pentru capitalul de lucru al agentilor economici , clienti
ai BCR .
Creditele pe termen scurt in lei si valuta reprezinta 86,2 % din totalul creditelor in
sold la 31.12.2004, dupa care cunosc o anumita scadere la 81,2% in 2005 si 75,9% in
2006.
Dinamica cea mai ridicata o au creditele in valuta, care ajung de la 8,7% in 2004
la 19,8 % in 2006 si, in cadrul lor, creditul in valuta pe termen mediu si lung este
preponderent si cu cea mai mare crestere de la 5,7% in 2004 la 13,0% in 2006.

Lim ite le d e risc d e cred it

Pentru o mai bună gestionare a riscului în activitatea de creditare, banca îşi

stabileşte limite de risc pentru fiecare client faţă de care înregistrează o expunere.
Limita de risc reprezintă nivelul maxim până la care se poate expune banca faţă
de un singur debitor, provenind din credite, scrisori de garanţie, avaluri, efecte de comerţ

54
scontate, investiţii în acţiuni şi alte valori mobiliare, alte facilităţi, fiind stabilită de bancă
pe baza tuturor informaţiilor financiare şi nefinanciare disponibile în raport cu debitorul
respectiv.
Limita de risc are caracter confidenţial, utilizându-se numai pentru uzul intern al
băncii, de către persoanele autorizate, în contractele de credite/ garanţii care se încheie
între bancă şi clienţii săi înscriindu-se numai datele aferente tranzacţiilor aprobate dar în
cadrul limitelor de risc stabilite.
Stabilirea limitelor de risc se face pe baza analizei interdependente a aspectelor
financiare şi nefinanciare care caracterizează activitatea clientului, a reputaţiei de care
acesta se bucură în comunitatea de afaceri internă şi internaţională, utilizându-se un
sistem de indicatori de nivel, de structură şi de performanţă, calculaţi în dinamică.
Stabilirea limitelor de risc are la bază analiza cash-flow-ului previzionat,
fundamentat pe baza contractelor certe şi potenţiale, cât şi pe capacitatea de rambursare a
clienţilor. Detalierea şi agregarea informaţiilor financiare şi nefinanciare pe baza cărora
se calculează limitele de risc este prezentată în Fişa de risc întocmită pentru fiecare client
în parte..
Limitele de risc se stabilesc pentru fiecare agent economic, pe total şi pe structura:
lei/valută, maturităţi (termen scurt şi termen mediu – lung) şi produse (credite, garanţii,
acorduri etc.), cât şi pentru debitorii unici, care cumulează riscul fiecărei unităţi
componente, cu sau fără personalitate juridică.
Limitele de risc se aprobă de Consiliul de Administraţie al băncii la propunerea
Direcţiei Generale de Metodologie şi Management al Riscurilor şi Direcţiei Analiză
Clientelă, avizată de Comitetul de risc, Comitetul de credite şi Comitetul de direcţie.
Limitele de risc aprobate se revizuiesc semestrial în funcţie de noile evoluţii şi
aspecte apărute. Pentru clienţii cu un standing financiar ridicat serviciul datoriei bun, cu
posibilităţi certe de păstrare a acestui standing în perioada pentru care se stabileşte limita
de risc, precum şi pentru cei care execută produse cu ciclu lung de fabricaţie, limitele de
risc se pot aproba şi revizui anual.
Serviciul datoriei este apreciat ca bun în situaţia în care ratele şi/sau dobânzile
sunt plătite la scadenţă cu o întârziere de maximum 15 zile.
Ori de câte ori este necesar, pe parcursul perioadei de valabilitate a limitelor de
risc, în funcţie de noile evoluţii şi aspecte apărute în situaţia economico-financiară a
clienţilor, la solicitarea sucursalelor judeţene, Direcţia Generală de Metodologie şi
Management al Riscurilor, împreună cu Direcţia Analiză Clientelă formulează şi

55
înaintează Comitetului de Direcţie propuneri de suplimentare, îngheţare, reducere,
anulare a limitelor de risc, după caz, fundamentate pe cauze obiective, care ţin de
modificări apărute în cash-flow-urile agenţilor economici.
În vederea înaintării spre aprobare Comitetului de Direcţie al băncii a solicitărilor
privind modificarea limitelor de risc aprobate, sucursalele judeţene vor transmite
Direcţiei Generale de Metodologie şi Management al Riscurilor propunerile lor, bine
fundamentate, conţinute în Fişa de risc, actualizată cu cifrele din ultima situaţie financiar-
contabilă disponibilă.
După aprobarea modificării limitelor de risc, noile limite de risc stabilite se
comunică de către Direcţia Generală de Metodologie şi Management al Riscurilor
direcţiilor interesate şi unităţilor teritoriale, şi devin operaţionale.
În cazul clienţilor pentru care limitele de risc stabilite sunt mai mici decât
angajamentele existente la data aprobării acestora, angajamentele care exced aceste limite
se vor eşalona la rambursare conform graficului fundamentat pe baza concluziilor
rezultate din analiza cauzelor care au determinat acumularea de stocuri şi datorii şi
posibilităţile reale de valorificare a acestora.
În situaţii deosebite, când angajamentele nu pot fi recuperate până la finele
perioadei pentru care s-a stabilit limita de risc (semestru) se vor face propuneri
fundamentate de revizuire a limitelor de risc.
În cazul în care diferenţele între angajamentele totale (mai mari) şi limitele de
risc stabilite (mai mici) se datorează exclusiv devalorizării monedei naţionale în raport cu
dolarul american, devalorizare ce a avut loc în perioada dintre data aprobării limitelor de
risc şi data efectuării analizei, nu se consideră depăşire a limitelor de risc aprobate.
În ce priveşte structura limitelor de risc aprobate pe lei/valută, maturităţi (termen
scurt, termen mediu-lung) şi produse (credite, garanţii, acorduri etc.), unităţile bancare
teritoriale pot stabili, la rândul lor, în cadrul competenţelor de care dispun, modificarea
structurii limitelor de risc pe lei/valută, pe maturităţi cât şi pe produse bancare, cu acordul
prealabil al Direcţiei Generale de Metodologie şi Management al Riscurilor.
În cadrul limitelor de risc aprobate pe total debitor unic, care reprezintă suma
limitelor de risc pentru fiecare unitate componentă, competenţa de redistribuire, la
cererea unităţilor bancare teritoriale, a limitelor de risc între unităţile componente ale
grupului revine Direcţiei Generale de Metodologie şi Management al Riscurilor.
Eventualele solicitări de modificare a structurii limitelor de risc pe lei/valută,
maturităţi (termen scurt / termen mediu şi lung), cât şi pe produse bancare (credite,

56
garanţii, avaluri etc.) sau între unităţile componente ale debitorilor unici determinate de
unele evoluţii în portofoliul de comenzi şi contracte al clienţilor, de apariţia unor noi
oportunităţi de afaceri etc., vor fi aduse în mod operativ la cunoştinţa Direcţiei Generale
de Metodologie şi Management al Riscurilor, care în urma analizei aspectelor
economico-financiare, a celor nefinanciare, a dinamicii indicatorilor de bonitate, cuprinse
în fişele de risc actualizate va stabili măsurile necesare de modificare a structurii în cadrul
limitelor de risc aprobate.
În vederea monitorizării permanente a încadrării în limitele de risc stabilite a
angajamentelor înregistrate de agenţii economici la care s-au stabilit limite de risc,
sucursalele judeţene vor transmite lunar Direcţiei Generale de Metodologie şi
Management al Riscurilor, până la data de 7 ale lunii următoare celei de raportare,
situaţia angajamentelor clienţilor faţă de limitele de risc aprobate, în următoarea structură
lei/valută şi pe maturităţi (termen scurt / termen mediu şi lung).
Semestrial, cu ocazia revizuirii creditelor, sucursalele judeţene vor transmite
Direcţiei Generale de Metodologie şi Management al Riscurilor, pentru clienţii la care s-
au stabilit limite de risc, fişa de risc actualizată conform datelor din ultima situaţie
financiară-contabilă disponibilă, precum şi propunerile privind limitele de risc pentru
semestrul următor.
Direcţia Generală de Metodologie şi Management al Riscurilor gestionează
limitele de risc aprobate pe clienţi, pe debitori unici, iar în cadrul acestora pe unităţi
componente, monitorizând permanent încadrarea în limitele de risc stabilite, pe baza
raportărilor primite de la sucursalele judeţene şi a informaţiilor referitoare la modificările
intervenite în structura grupurilor21.

V. STUDIU DE CAZ
- ACORDAREA UNUI CREDIT DE SCONT la SC EL CAR SRL Bistrita

5.1. Prezentarea clientului persoana juridica:

SC EL CAR SRL Bistrita face parte din portofoliul de clienti importanti pentru
sucursala judeteana, atentia conducerii sucursalei, a managerului de credite fiind
indreptata intr-o mare masuraasupra mentinerii si dezvoltarii optime de
21
* * *, Normele 8 din 26 aprilie 1999 privind limitare a ris cului d e
cr ed it al bancilor, publicate în Monitorul O ficial nr. 245 din 1 iunie
1999.

57
colaborare(fidelizarea clientului), de lunga durata si profitabila de ambele parti.
Societateaeste client al bancii inca de la infintare , respectiv din anul 1991, neavand
relatii de colaborare cu alte banci.
Obiectul de activitate al societatii consta in comertul cu cabluri si conductoare
neizolate pentru tractiune si pentru linii aeriene, cabluri pentru legaturi si tractiune chingi
de ancorare si echipamente de ridicare, dar de mentionat este faptul ca si productia de
cabluri are o pondere insemnata. Societatea comercializeaza o gama sortimentala variata.
Conducerea societatii este asigurata de un specialist, de profesie inginer, cu o
vechime in munca de 20 de ani, care s-a dovedit in timp a fi un foarte bun manage cu
mare capacitate organizatorica.
Capitalul social al societatii este de 7.000 lei si este detinut integral de d-nul
Banabic Constantin.
Societatea apartine grupului debitor unic EL-CAR inregistrat sub nr. 7312/2003,
din grup facand parte societatea FUX BMB Bistrita( care nu are contractate credite cu
BCR sau cu alte banci) si persoana fizica Banabic Constantinasociat unic la firma Fux
BMB si la firma EL CAR SRL Bistrita.
Principalii furnizori ai societatii sunt: SC SARME Harsova, SC CABL ROM
Ploiesti, SC IPROEB Bistrita, Metchel Campia Turzii.
Pricipalii clienti sunt: AZIELA Ploiesti, SC COMTECH SRL Suceava, IPROCOM
Brasov, SC DACHIDAN SRL Baia Mare.
La nivel de judet mai exista unitati care comercializeaza aceste marfuri, segmentul
de piata detinut de SC EL CAR SRL este de cca 16%, in crestere fata de perioada
precedenta ( pe piata locala).

5.2. Creditarea clientului

SC EL CAR SRL Bistrita a solicitat acordarea unui credit de scont in suma de

60.000 lei, prin scontarea unui BO emis de SC OCT PREST IMPEX SRL Petrila, jud.
Hunedoara, cu scadenta in data de 29.06.2007.
Pentru aprobarea acestui credit se au in vedere prevederile fisei de produs pentru creditele
din aceasta categorie: respectiv efectuarea analizei bonitatii trasului SC OCT PREST
IMPEX SRL Petrila si conditiile specifice operatiunii de scontare referitoare la clientul
solicitant SC EL CAR SRL Bistrita care sunt indeplinite astfel:
• Emitentul BO –SC OCT PREST IMPEX SRL Petrila este client BCR

58
• Nu figureaza cu incidente de plata la CIP( Centrala Incidentelor de Plata), nu are
creante bugetare inregistrate la AEGRM
• BO are clauza „fara protest”
• BO nu este declarat la CIP ca fiind pierdut, furat, distrus sau anulat;
• BO a fost emis in baza facturii nr. 0700095/22.02.2007 in valoare de 36.728,40
lei si factura nr. 0700206 din 09.03.2007 in valoare de 38.538,39 lei, in baza
contractului de vanzare- cumparare nr. 591/29.05.2006
• Valoarea BO nu depaseste cifra de afaceri medie lunara a imprumutatului pe
ultimele 6 liuni; media lunara a cifrei de afaceri in trim I 2007 este de 648,81 mii
lei;
Acestea fiind indeplinite, SC EL CAR SRL Bistrita indeplineste conditiile de
eligibilitate pentru aceast produs si in consecinta urmeaza modul de aprobare al
creditelor la BCR, in aplicatia LAS.
Pasii de aprobare a creditului de la solicitarea clientului pana la punerea la dispozitie
sunt urmatorii:
1. Inregistrarea cererii de credit in Registrul de credite si introducerea in
sistemul informatic SIBCOR V2 , operatiune finalizata cu incasarea
comisionului de analiza documentatie credit ;
2. Se fac verificarile in AEGRM SI CIP
3. Se analizeaza analiza financiara a imprumutatului la 3 perioade , respectiv
31.12.2005,31.12.2006 si ultima balanta a clientului 31.03.2007 avand ca
rezultat –REFERATUL DE CREDIT, urmat de Decizia de vot I data in
FRONT OFFICE de managerul de relatii corporate;
4. Urmeaza analiza indicatorilor financiari, cash flow-ul, de catre managerii
de credit corporate –back office, care finalizeaza cu decizia de vot II si
scrisoarea de aprobare finala in care sunt prevazute obiectul creditului,
temenul de rambursare si costurile creditului.
5. Pe baza scrisorii de aprobare se intocmeste Contractul de credit, care se
semneaza de catre client si banca.
6. Acesta este momentul cand creditul se poate pune la dispozitie in
programul informatic SIBCOR V2 unde se fac urmatorii pasi:
• Cererea de credit se aduce in starea aprobat
• Se introduce contractul de credit prin definirea tipului de contract,
nr contract si data intrarii in vigoare;

59
 • In acest moment se deschide produsul de credit –Scont cu recurs
sau recurs partial TS , care se defineste prin : persoana autorizata,
limite cont de rambursare, garantii( insusi BO), extrase, procent
dobanda ( care sta la baza calculului taxei scont care se incaseaza
la tragerea din credit), transe( 1 transa – prin tragere banii ajung in
contul curent al imprumutatului), datalii comisione( se definesc
comisioanele specifice produsului), cont de rambursare, detalii
grafice, grafic( se stabileste data rambursarii creditului –data
scadentei BO).
• se incaseaza comisionul de gestiune aferent creditului;
In cele ce urmeaza voi atasa documentatia necesara acetui produs de la solicitare pana la
aprobare, inclusiv punerea la dispozitie si incasarea comisioanelor:

60