MINISTERUL EDUCAŢIEI ȘI CERCETĂRII

ŞCOALA POSTLICEALĂ SANITARĂ „CHRISTIANA” TÎRGOVIŞTE

DOMENIUL - SĂNĂTATE ŞI ASISTENŢĂ PEDAGOGICĂ
CALIFICAREA PROFESIONALĂ – ASISTENT MEDICAL GENERALIST

PROIECT DE CERTIFICARE A
CALIFICĂRII PROFESIONALE

ÎNDRUMĂTOR :
M.I. SUGEAC-ONCESCU MĂDĂLINA
AB
SOLVENT:
VLAD I. IULIANA

TÎRGOVIŞTE
2020

1
 TEMA PROIECTULUI
ÎNGRIJIRI ACORDATE PACIENTULUI CU
ANGINĂ PECTORALĂ

2
 CUPRINS

ARGUMENT Pag. 4
CAPITOLUL I. Anatomia și fiziologia aparatului cardio-vascular Pag.5
1.1. Anatomia aparatului cardio-vascular Pag. 5

1.2. Fiziologia aparatului cardio-vascular Pag. 11

CAPITOLUL II. Angina pectorală Pag. 15

2.1. Definiția anginei pectorale Pag. 15
2.2. Etiologie Pag. 15
2.3. Patogenie Pag. 16
2.4. Morfopatologie Pag. 16
2.5. Tablou clinic Pag. 17
2.6. Investigații paraclinice Pag. 18
2.6.1. Explorara bioumorală Pag. 18
2.6.2. Electrocardiograma ( ECG) Pag. 19
2.6.3. Explorarea ecografică Pag. 21
2.6.4. Explorarea radiologică Pag. 22
2.6.5. Explorarea cu radionuleoizi Pag. 23
2.7. Diagnosticul diferențial Pag. 25
2.8. Forme clinice Pag. 25
2.9. Pognostic Pag. 27
2.10. Tratament Pag. 28
CAPITOLUL III. Partea aplicativă Pag. 31
3.1. Etapele procesului de nursing Pag. 31
3.2. Procesul de îngrijire nursing în angina pectorală Pag. 32
3.3. Cazuri clinice Pag. 36
3.3.1. Caz clinic I Pag. 36
3.3.2. Caz clinic II Pag. 48
3.3.3. Caz clinic III Pag. 61
CONCLUZII Pag. 74
BIBLIOGRAFIE Pag. 76
ANEXE Pag. 77

ARGUMENT

Angina pectorală este una din bolile cele mai studiate datorită răspândirii sale în
populaţie, mai ales după cel de-al doilea război mondial.
3
Incidenţa anginei pectorale şi implicit a cardiopatiei ischemice este extrem de diversă în
raport cu distribuţia geografică a țărilor şi a stilului de viaţa al locuitorilor. Este mai mare
la bărbati decât la femei şi aceasta creşte odată cu vârsta la ambele sexe.
La femei, prima manifestare a cardiopatiei ischemice mai frecventă este angina
pectorală, pe când la bărbați prima manifestare este de regulă infarctul miocardic. Cel
puţin o pătrime din infarctele miocardice la ambele sexe rămân nediagnosticate, fie că
sunt asimptomatice, fie atipice.
Boala atacă preponderent bărbaţii de vârstă între 40 şi 50 de ani. Incidenţa este
de 5/1000 pe an la bărbaţii peste 40 de ani. Frecventa anginei pectorale creşte cu
vârsta şi este mai mare la bărbaţii de peste 65 de ani, apoi se repartizează egal în
funcţie de sex după 70 de ani. Femeia este rar afectată până la menopauză.
Bolile coronariene constituie prima cauză de deces în întreaga lume, deci şi în
România. În S.U.A., de exemplu, anual, peste 1,5 milioane de oameni fac infarct
miocardic şi o treime dintre aceștia mor în urma infarctului. În ansamblu, bolile cardiace
ucid mai mulți oameni decât toate celelalte cauze de deces la un loc.
Angina este întalnită mai ales la cei cu varstă de peste 30 de ani şi este mai
frecventă la bărbaţi. Iar dacă ţinem cont de faptul că cel puţin o treime din populaţia de
peste 30 de ani suferă de hipertensiune arterială, vom putea aprecia şi mai exact cât de
gravă este situaţia din acest punct de vedere.
Pentru România se apreciază ca peste jumatate din populaţie va deceda ca
urmare a unei afecțiuni vasculare, fie ea coronariană, cerebrală sau periferică, asa cum
de altfel se întâmplă în toate ţările cu economii în curs de dezvoltare. Acest procent
este în jur de 50%, în scădere în ultimele zeci de ani, şi în ţările dezvoltate economic.
Prognosticul cardiopatiei ischemice cronice este extrem de variabil, supravieţuirea
putând atinge nu rareori mai mult de zeci de ani.
Între principalii factori care influenţează prognosticul acestei afecţiuni se remarcă
schimbarea modului de viaţă cu recurgerea la o alimentaţie raţională care să vizeze
reducerea aportului de grăsimi saturate.

CAPITOLUL I
ANATOMIA ȘI FIZIOLOGIA APARATULUI CARDIO-VASCULAR

4
 1.1. Anatomia aparatului cardio-vascular:

Sistemul circulator este format din:

- inimă și vasele de sânge = aparatul cardio-vascular;
- sistemul limfatic format din vasele limfatice și ganglionii limfatici.
Aceste sisteme comunică între ele la nivelul spațiilor celulare. Circulația sângelui
din ventricului stâng spre organe și țesuturi și înapoi spre atriul drept formează circulația
mare sau sistemică. Circulația sângelui din ventriculul drept spre plămâni și înapoi spre
atriul stâng alcătuiește circulația mică sau pulmonară.
1. Inima.
Inima este un organ musculo-cavitar, de forma unui con turtit, cu rol de pompă
aspiro-respingătoare. Este așezată în etajul inferior al mediastinului, între cei doi
plămâni, deasupra diafragmului. Este învelită într-un sac fibro-seros, numit pericard.
Dimensiunile și capacitatea variază în funcție de individ, sex și vârstă. Are o
greutate medie de 300 g și o capacitate medie de 500 cm 3 . (Anexa 1).

Configurația externă
Inima are doua fețe:
- o față anterioară sau sterno-claviculară care este convexă și vine în raport cu
peretele anterior al toracelui și cu plămânii. Pe fața anterioară se observă
arterele și venele mari de la bază, și două șanțuri ( longitudinal anterior și atrio-
ventricular) în care se găsesc o parte din vasele coronariene care hrănesc
mușchiul inimii.
- o față inferioară sau diafragmatică, care este plană și vine în raport cu
muschiul diafragmatic pe care stă culcată. Pe aceasta față, la baza inimii se
afla orificiile venelor și arterelor mari,și tot pe această fatță se observă două
șanțuri (longitudinal inferior și coronar).
Inima are două margini, o bază formată în cea mai mare parte din atriul stâng și
o mică parte din atriul drept, și un vârf care se află în partea opusă a bazei, el fiind
rotunjit și alcătuit în totalitate din miocardul ventricular stâng.

Structura inimii
Pereții inimii sunt alcătuiți din trei straturi:
Endocardul sau stratul intern, care este o membrană lucioasă, transparentă,
care căptușește toate cavitățile inimii și se continuă cu tunica internă a arterelor și
5
venelor.
El conține fibre nervoase și limfatice dar nu conține vase de sânge.
Hrănirea lui se face prin imbibiție care reprezintă trecerea substanțelor nutritive direct
din plasma sanguină în celulele miocardului.
Miocardul sau mușchiul inimii este format din fibre musculare care se prind pe
niște formațiuni fibroase care în ansamblul lor alcătuiesc scheletul fibros al inimii.
Acest schelet este alcătuit din patru inele fibroase care înconjoară orificiile atrio–
ventriculare și pe cele ale arterelor mari la care se adaugă două formațiuni denumite
trigoane fibroase.
Fibrele miocardice de la nivelul atriilor sunt dispuse în fascicule circulare iar
cele de la nivelul ventriculelor în fascicule cu direcție spiralată formând un vârf , așa
numitul vârtej al inimii. Miocardul reprezintă partea cea mai groasă a peretelui cardiac
și este format din țesut muscular cu caractere speciale.
În structura miocardului, distingem două varietăți de țesut muscular:
- țesut cardiac;
- țesut nodal.

Țesutul nodal este denumit miocardul embrionar sau sistemul de conducere al

inimii. Acest țesut formează grămăjoare de fibre numite noduli:
- nodulul sino-atrial, situat în peretele atriului drept, între vena cavă
superioară și cea inferioară,
- nodulul atrio-ventricular, situat tot în peretele atriului drept, în porțiunea
inferioară a septului interatrial,
- fasciculul atrio-ventricular (fasciculul Hiss) care pleacă din nodulul atrio-
ventricular și se împarte în două ramuri și anume :
- ramura dreaptă, (care merge la ventriculul drept);
- ramura stângă, (care merge la ventriculul stâng).
Acest fascicul se continuă cu o rețea de fibre (reteaua Purkinje) situată sub
endocardul ventricular .
Epicardul sau stratul extern care reprezintă foița viscerală a pericardului seros.

Configurația internă
Cordul omului are o structură tetracamerală, camerele fiind separate între ele
prin septurile interventricular și interatrial. Atriul și ventriculul de aceeași parte comunică
între ele prin orificiul atrio-ventricular corespunzător.

6
 Atriile se caracterizează prin : capacitate mai mică decât a ventriculului, forma
cuboidală, numărul mare de orificii care se deschid la nivelul lor. (În atriul stâng se
deschid venele pulmonare și orificiul atrioventricular stâng, iar în atriul drept se deschid
vena cavă superioară și inferioară și orificiul atrioventricular drept).
O alta caracteristică a atriilor este grosimea mai mică a pereților și lipsa mușchilor
papilari.
Ventriculii se caracterizează prin:
- capacitate mai mare decât a atriilor;
- forma piramidală cu baza spre atrii;
- grosime mai mare a pereților (peretele ventriculului stâng este de trei ori mai gros
decât a ventriculului drept).
O alta caracteristică este prezența mușchilor papilari. Din ventriculul drept pleacă
trunchiul arterei pulmonare prevăzut cu valvă pulmonară care închide ventriculul drept
împiedicând astfel întoarcerea coloanei de sânge în timpul diastolei.
Din ventriculul stâng pleacă artera aortă al cărei orificiu este prevăzut cu
valvulele aortice cu același rol ca cele pulmonare.
Orificiul atrio-ventricular:
- drept este prevăzut cu valva tricuspidă pentru că are trei valve sau cuspide, care se
inseră pe inelul fibros al orificiului, iar vârful acestora este legat de mușchii papilari prin
cordajele tendionoase. Prin contracția mușchilor papilari, orificiul este închis, iar
comunicarea între atrii și ventricului întreruptă.
- stâng este prevăzut cu valva mitrală sau bicuspidă.
Septul interventricular separă cei doi ventriculi, fiind format superior de o zonă
fibroasă, iar in 2/3 inferioare de o zonă musculară. La unirea celor două regiuni poate
persista orificiul de comunicare din perioada embrionară.
Aparatul de conducere al inimii sau țesutul nodal:
În legătură cu miocardul se află țesutul muscular de tip embrionar care are
capacitatea de a se contracta ritmic. Acesta este format din:
- nodul sino-atrial, situat în peretele atriului drept, între vena cavă superioară și vena
cavă inferioară.
- nodul atrio-ventricular, situat tot în peretede AD în porțiunea inferioară a septului
interatrial, în vecinătatea valvei tricuspide.
- fasciculul atrio-ventricular, care pleacă din nodul atrio-ventricular, coboară în porțiunea
membranoasă a septului interventricular și se împarte în 2 ramuri: dreapta care merge
7
 la VD și stânga care merge la VS.
Vascularizația inimii
Este asigurată de arterele coronare și venele coronare. Venele coronare se
varsă în atriul drept prin sinusul coronar. Obstrucția uneia din ramurile arterelor
coronare determină ischemia și necroza teritoriului irigat de aceasta = infarct
miocardic acut ( IMA).
Inervația inimii
Este asigurată de plexul vegetativ simpatic și parasimpatic cardiac.

2. Pericardul
Pericardul este un sac fibri-seros care conține inima și rădăcinile vaselor mari.
Este format din:
- pericardul fibros – situat la periferie, are forma unui trunchi de con, cu
baza fixată pe diafragm. Este susținut de ligamentele pericardice (sterno-
pericardice, vertebro-pericardice si freno-pericardice).
- pericardul seros – care, ca și pleura sau peritoneul este format din 2 foițe,
parietală la exterior și viscerală la interior. Ele se continuă una cu cealaltă la
nivelul bazei cordului. Între ele se formează un spațiu virtual, ce conține o
cantitate mică de lichid care le ușurează alunecarea. Aceasta devine reală prin
acumularea unor lichide în cantitate mare (pericardică).

3. Vasele de sânge

Arborele circulator este format din artere, capilare și vene.

Arterele sunt vase sangvine prin care circulă sângele de la inima în întreg
organismul. Calibrul arterelor scade de la inimă spre periferie.
Venele sunt vase care aduc sângele la inima. Calibrul lor crește de la periferie
spre inimă.
Capilarele sunt vase cu calibru mic, prin care se face schimbul nutritiv între
sânge si celule. Sângele circulă într-un singur sens: artere-capilare-vene.

Arterele:
Arterele sunt vasele prin care sângele circulă de la inimă la organe.
Aorta este cea mai voluminoasă arteră din corp care pornește din ventriculul
stâng printr-o dilatație numită bulbul aortic sau marele sinus al aortei și are trei
componente:
- aorta ascendentă;
8
 - arcul aortic;
- aorta descendentă.
Aorta descendentă este aproape în întregime acoperită de pericard. Din bulbul
aortic pornesc:
- artera coronară dreaptă,
- artera coronară stângă.
Din arcul aortic pornesc trei trunchiuri arteriale care vascularizează capul și
membrele superioare:
- trunchiul brahiocefalic, care se bifurcă în artera subclaviculară dreaptă și
stângă, artera carotidă comună dreaptă și stângă.
Aorta descendentă are două porțiuni:
- porțiunea toracală situată deasupra diafragmului;
- porțiunea abdominală situată sub diafragm.
Sistemul arterial al marii circulații este format din artera aortǎ şi ramurile ei de
unde şi denumirea de sistem aortic.
Sistemul arterial al micii circulații este format din trunchiul arterei pulmonare şi
din ramurile lui. Trunchiul arterei pulmonare pleacǎ din ventriculul drept şi dupǎ 3- 4
centimetri se împarte în artera pulmonarǎ stângǎ şi artera pulmonarǎ dreaptǎ.
Capilarele:

După ce sângele a străbătut arterele mari și mici ajunge într-o vastă rețea de
vase de calibru mic numită rețea capilară, răspândită în tot organismul.
Structura capilarelor:
Endoteliul este foarte subțire și format din celule endoteliale care au
proprietatea de a-și modifica forma permițând trecerea proteinelor plasmatice și chiar
ale elementelor figurate ale sângelui.
Membrana bazală înconjoară endoteliul fiind formată dintr-o rețea de fibre
elastice, colagen și reticulina și este strâns legată de celulele endoteliale, intervenind
în procesele de filtrare capilare.
Periteliul este reprezentat de un strat de celule conjunctive ramificate dispuse
în jurul membranei bazale, numite pericite. Aceste celule au proprietatea de a-și
modifica forma luând parte la procesul de permeabilitate capilară.

Venele:
Venele sunt vase prin care sângele se întoarce de la periferie spre inimă.
Venele marii circulații
9
 Sângele din marea circulație este colectat de vene care merg paralel cu arterele,
fiind conduse în final în două mari trunchiuri colectoare, și anume vena cavă
superioară și inferioară care se deschid în atriul drept.
Venele micii circulații
Sângele din teritoriul pulmonar este colectat în venele lobare care confluează
formând venele pulmonare, câte două pentru fiecare plămân și care se varsă în atriul
stâng.
Sistemul venos al marii circulații este reprezentat de totalitatea venelor care
conduc sângele în vena cavǎ superioarǎ şi cavǎ inferioarǎ ce se deschid în atriul
drept.
Sistemul venos al micii circulații: mica circulație începe cu artera pulmonarǎ care
ia naştere din ventriculul drept şi se terminǎ cu venele pulmonare care se varsǎ în
atriul stâng.
Arteriolele care ajung la nivelul acinilor pulmonari dau naştere capilarelor din
peretele alveolocapilar. Acestea se strâng apoi în venule şi în vene de calibru din ce
în ce mai mare, formând în cele din urmǎ douǎ vene pulmonare pentru fiecare
plǎmân. Dupǎ ce strǎbat pediculul pulmonar, aceste vene se varsǎ direct în atriul
stâng, ducând sânge îmbogǎțit în oxigen la inimǎ, pentru a continua apoi din nou
marea circulație.
4. Sistemul limfatic
Este format din:
- capilare limfatice,
- trunchiuri colectoare limfatice,
- ganglioni limfatici.
În acest sistem, circulă limfa, lichid care se obține după filtrarea plasmei
sanguine la nivelul endoteliului capilarelor tisulare. Limfa conține produși de
dezasimilație, dar și de secreție care vor fi conduși în final tot în sistemul venos.
Limfa este un lichid transparent, ușor gălbui, care conține în special limfocite.
Nu conține hematii.
Ganglionii limfatici - rol:
- produc – limfocite, anticorpi și enzime,
- au rol de apărare, opresc substanțele străine pătrunse în organism,
- constituie o barieră în lupta infecțiilor,

10
- opresc celulele canceroase plecate din focarul neoplazic.
Limfa este drenată prin canale limfatice, un sistem de vase care circulă în
paralel cu sistemul vascular răspândit în tot corpul cu excepția sistemului nervos
central ( SNC).

5. Splina

Splina este un organ vascular, retroperitoneal.

Rolul splinei - intervine:
- în reglarea compoziției sângelui,
- în circulația sanguină,
- în viața fetală formează globulele roșii și albe.
Splina este așezată în hipocondrul stâng, în loja splenică. Culoarea splinei este
roșu închis, datorită sângelui pe care îl conține. Consistența este una foarte friabilă,
accidentele cu ruptură de splină fiind foarte grave.
Vascularizația este dată de artera splenică, vena splenică, care se varsă în vena
portă, limfa este drenată în ganglionii pancreatico-splenici. Inervația este dată de plexul
vegetativ celiac.

1.2. Fiziologia aparatului cardio-vascular:

1. Proprietățile fiziologice ale miocardului

a). Excitabilitatea sau funcția batmotropă:
Miocardul este excitabil iar procesul de excitabilitate este o funcție a membranei
fibrelor musculare miocardice și este condiționat de polarizarea electrică a
membranei. În stare de repaus interiorul celulei este negativ, iar exteriorul
predominant pozitiv. În stare de excitație potențialul de acțiune al membranei celulare
determină inversarea sarcinilor electrice.
b). Automatismul cardiac sau funcția cronotropă:
Inima, menținută în condiții fiziologice, în afara organismului își continuă
activitatea prin funcționare spontană, repetitivă, cu caracter ritmic, numit automatism.
Suportul morfologic al automatismului este sistemul excito-conductor al inimii sau
țesutul nodal. Frecvența normală a excitațiilor ritmice cardiace în repaus este în medie
72-75 bătăi /minut și este determinată de excitații care pornesc de la nodul sino-atrial.
c). Contractilitatea sau funcția inotropă:

11
 Unda de depolarizare determină unda de contracție în miocard. Ca și
automatismul, conductibilitatea este asigurată de țesutul cardiac specific.
d). Conductibilitatea sau funcția dromotropă:
Aceasta funcție asigură răspândirea excitației în întreaga masă a miocardului. De
la nodulul sinoatrial excitația se răspândește în atrii determinănd contracția atrială.
Excitația este captată apoi de nodulul atrioventricular.
e). Tonicitatea sau funcția tonotropă:
Este starea de semicontracție a mușchiului cardiac care se menține și în diastolă.
2. Ciclul cardiac sau evoluția cardiacă fiziologică
Fazele activității inimii constă din contracții numite sistole, prin care se realizează
deschiderea cavităților, și relaxări numite diastole, în timpul cărora are loc umplerea
cavităților. Inima funcționează ca o pompă care expulzează intermitent cu fiecare sistolă
în sistemul arterial o cantitate de sânge numit debit sistolic sau volum de bătaie.
Un ciclu cardiac ( o succesiune de sistole + diastole atriale și ventriculare)
durează aproximativ 0,8 s, atunci când inima bate într-un ritm de 75 bătăi/min.
Rezultatul activității inimii este deplasarea sângelui într-o singură direcție în inimă,
datorită rolului de supapă al valvelor și menținerea unei diferențe de presiune necesară
circulației în sistemul vascular, între venele mari, pe care le golește și arterele mari, în
care expulzează sânge sub presiune.
Inima funcționează ca o pompă, care expulzează intermitent, cu fiecare sistolă, in
sistemul arterial, o cantitate de sânge = debit sistolic sau volum bătaie.
3. Manifestările care însoțesc ciclul cardiac
a). Manifestările acustice.
Semnele exterioare ale activității inimii sunt zgomotele cardiace care pot fi
ascultate direct cu stetoscopul sau înregistrate grafic pe fonocardiogramă.
Zgomotele inimii sunt produse de:
- modificarea vitezei de curgere a sângelui,
- modificarea vitezei consecutive ale valvelor atrioventriculare și sigmoide.

În mod obișnuit se disting două zgomote cardiace principale:

- zgomotul sistolic,
- zgomotul diastolic.
b). Manifestările mecanice.

12
 Șocul apexian se palpează în spațiul 5 intercostal stâng pe linia medioclaviculară,
unde vârful inimii vine în contact cu peretele toracic.
Pulsul arterial –fiecare contracție cardiacă ventriculară este urmată de expulzia
sângelui în aortă și generează o undă de presiune care se propagă de-a lungul aortei și
ramurilor sale.
c). Manifestările electrice.
Înregistrarea modificărilor de potențial electric care însoțesc activitatea
miocardului se numește electrocardiogramă. Înregistrarea se poate face la suprafața
corpului. Electrocardiograma-EKG- constă din unde dispuse deasupra și dedesubtul
liniei izoelectrice.
Reglarea activității inimii
Atât presiunea arterială cât și repartiția sângelui în diferite țesuturi se află
permanent sub acțiunea factorilor nervoși și umorali, care se modifică în funcție de
starea de activitate sau de repaus a organismului sau diferitelor țesuturi.
Tensiunea arterială este menținută constantă prin mecanisme presoare sau
hipertensive, care sunt stimulate pe două căi:
- calea reflexă, care realizează așa numita autoreglare,
- calea umorală, prin care diverse substanțe chimice care au efect vasoconstrictor și
vasodilatator.
Debitul cardiac sau circulator

Acesta este expresia finală cea mai importantă a activității inimii deoarece
cantitatea de sânge care irigă organele depinde de homeostazie. Debitul cardiac poate
fi exprimat prin:
- cantitatea de sânge expulzată într-un minut de inima stângă sau dreaptă =
minut - volum.
-cantitatea de sănge expulzată cu fiecare sistolă = debitul sistolic/volumul-bătaie.
În condiții de repaus, debitul cardiac variază între 4 – 6 l/min, în condiții de efort
poate crește la 30 l/min, în special prin creșterea frecvenței cardiace si a volumului –
bătaie.

Fiziologia circulației în vase

13
 Rolul inimii în circulația sângelui este de a menține o diferență de presiune între
extremitatea arterială și cea venoasă a arborelui circulator în circulația sistemică și
pulmonară.
a). Circulația sângelui în artere.
Sângele circulă în artere sub o anumită presiune care se transmite și asupra
pereților arteriali determinând tensiunea arterială. În condiții normale tensiunea arterială
la adulți este de 120-130 mm Hg pentru presiunea sistolică și de 70-80 mm Hg pentru
cea diastolică, la 60 de ani avem o tensiune sistolică de 160 mm Hg.
b). Circulația sângelui în capilare.
Deplasarea sângelui în capilare este determinată de diferența de presiune între
extremitățile capilarului, mai mare la nivelul arterelor, și mai mică la nivelul venelor.
Reglarea circulației la nivel capilar se face prin procese de vasoconstricție și
vasodilatație în funcție de :
- schimburile de substanțe nutritive;
- menținerea homeostaziei țesuturilor.
c). Circulația sângelui în vene.
Aceasta este rezultatul diferenței de presiune între cele două extremități ale
arborelui venos, capilarele venoase și locul de vărsare al venelor mari în atrii.
Diferența de presiune din sistemul venos este mult mai mică decât în sistemul
arterial al marii circulații, totuși circulația sângelui este facilitată și de alți factori:
- aspirația toracică;
- tonusul și contracțiile mușchilor, extremitățile inferioare fragmentează coloana
de sânge și favorizează întoarcerea venoasă;
-aspirația arterială;
-forța gravitațională favorizează circulația în teritoriile aflate supracardiac și o
stânjenește pe cea aflată sub acest nivel.

CAPITOLUL II

14
 ANGINA PECTORALĂ

2.1. Definiția anginei pectorale

Angina pectorală (angina de piept) este o entitate clinică ce face parte din
cardiopatia ischemică dureroasă. Este un sindrom, care se definește, în primul rând,
printr-o durere ischemică miocardică, cel mai deseori specifică, la care se pot asocia
modificări ECG, bioumorale sau coronarografice sugestive. Se mai poate defini ca un
sindrom clinic determinat de o ischemie miocardică pasageră însoțită de durere.( Anexa
2).
2.2. Etiologie

În declanşarea crizelor anginoase sunt implicate o serie de cauze determinate şi

favorizate. ( Anexa 3).
Cauze determinante:
- arterioscleroza coronarianǎ = se manifestǎ sub formă de stenozari sau
obliterǎri coronariene;
- cardiopatii valvulare = stenoza aorticǎ şi mai rar stenoza mitrală
şi insuficiență aorticǎ,
- alte cauze: coronarita reumatismalǎ, coronarita ricketsianǎ (la zootehnicieni,
veterinari) trombangeita obliterantǎ.
Cauze favorizante:
- Diabetul zaharat,
- Hipertensiunea arterialǎ sistemicǎ,
- Tulburari de ritm mai mari de 180 - 200 bǎtǎi pe minut,
- Bolile aparatului digestiv:
- litiaza biliarǎ,
- colecistitele cronice,
- ulcerul gastric şi duodenal,
- hernia diafragmaticǎ,
- Administrarea unor medicamente (extractele tiroidiene),
- Tabagismul.

15
 2.3. Patogenie

Accesul anginos apare ori de câte ori necesitățile de O 2 ale miocardului depășesc
capacitatea rețelei coronariene de a furniza sânge oxigenat sau, în altfel exprimat,
apare un dezechilibru între necesitățile de O 2 ale miocardului într-un moment dat și
aportul furnizat de rețeaua coronariană în acel moment.
Durerea în angina de piept este de natură ischemică și este rezultatul acumulării
în miocard de metaboliți hipoxici. În condiții de hipoxie, miocitele nu pot resintetiza
fosfații macro-energici, având drept consecință un eflux spre spațiile interstițiale de baze
purinice: adenozină, inosină, hipoxantină.
Hipoxia miocardică rezultă, în principal, din alterarea anatomică a arterelor
coronare epicardice prin ateroscleroză stenozantă și obliterantă, dar și prin intervenția
spasmului coronarian. Rolul spasmului coronarian, întrevăzut și admis mai de mult, a
fost, ulterior, renegat și apoi reacceptat, odată cu demonstrarea sa angiografică și
farmacologică. Rolul său poate devenii primordial la anginoșii cu coronare indemne sau
cu leziuni ateromatoase minime.
Se cunoaște astăzi că stenozele coronariene nu sunt complet fixe – cu diametrul
nemodificabil - și că acesta poate varia strâmtorându-se printr-o componentă spastică
sau lărgindu-se printr-o componentă dilatatoare.Exixstența acestor componente explică
unele variații în apariția acceselor anginoase. S-a mai constatat că segmentul
coronarianstenozat posedă o inervație simpatică mai bogată, cu prezența de mai mulți
alfareceptori care au o sensibilitate mai mare și că, la acest nivel, au loc contracții
fazice.
Pe de altă parte, efectul ischemic asupra miocardului este complex, conducând la
diminuarea depozitelor intramiocitare de fosfați macroergici. Excitațiile chimice
nociceptive sunt recepționate de terminațiile nervoase simpatice și sunt conduse prin
nervii cardiaci la ganglionii cervicali simpatici, de unde, prin ramurile comunicante, ajung
în măduva spinării, în primele patru segmente toracale.

2.4. Morfopatologie

Datele de anatomie patologică au fost actualizate în ultimii ani datorită

investigațiilor necesare numeroaselor intervenții de angioplastie coronariană
transluminală. Aceste date au confirmat faptul că majoritatea leziunilor care produc
cardiopatie ischemică, sunt de natură atero-sclerotică.

16
 Studiul histologic al aterosclerozei a progresat semnificativ în ultima perioadă,
dovedindu-se, pentru leziunile specifice, caracterul patologic și nu de degenerescență
fiziologică de vârstă. Leziunea de bază a aterosclerozei, placa aterosclerotică, se
dezvoltă în inima arterială, fiind alcătuită dintr-o zonă centrală cuprinzând celule și
resturi celulare și o calotă fibroasă, de protecție, la periferie.
Celulele din miezul leziunii sunt celule spumoase, încărcate cu lipide, în special
din colesterol și provin atât din macrofage, cât și din celule musculare netede migrate în
inimă dinspre medie și aflate în fenotip secretor.
În angina pectorală lexiunile aterosclerotice focale sunt situate, de cele mai mule
ori, în segmentul subepicardic al arterelor coronariene principale și reducerea lumenului
este variabilă, în majoritatea cazurilor fiind între 50 – 85%. Se consideră că o stenoză
coronariană este critică atunci când depășește 75% din lumen. Mai puțin de 10% din
bolnavii de angină pectorală au o obstrucție coronariană aterosclerotică nesemnificativă
sau absentă, în aceste cazuri mecanismul ischemiei fiind fie prin spasm, fie prin
afectarea neaterosclerotică a unor coronare mici.
În general bolnavii angioși au afectarea semnificativă a unei singure coronare în
aproape o treime din cazuri, afectarea a două coronare în aceeași proporție și afectarea
semnificativă a tuturor celor trei coronare în ceva mai mult de o treime.
În funcție de etiologia anginei pectorale, de severitatea afectării coronariene și de
boli asociate, aspectul general al cordului poate fi normal, hipertrofiat sau dilatat.
Modificările metabolice induse de ischemie au putut fi evidențiate în ultimii ani
prin microscopie electronică, tehnici de citochimie și rezonanță magnetică nucleară.

2.5. Tablou clinic

Accesul angios se definește clasic prin trei elemente:

1. Durerea pericardială de natură coronariană,
2. Constricție toracică,
3. Anxietate.
Simptomatologia clinică a anginei de piept este dominată de durerea precordială,
cu anumite caractere specifice durerii de natură coronariană. Durerea apare în
majoritatea cazurilor la efort sau la emoții, iar în unele cazuri și in repaus. Ea mai poate
apărea după mese abundente, expunere la rece, mers împotriva vântului, etc. Durerea
este descrisă de bolnav ca având caracter constrictiv sau de arsură ori de apăsare.
Sediul durerii este retrosternal sau pe întreaga arie precordială. Durerea poate fi
limitată numai la aceste zone sau iradiază în umărul și brațul stâng și pe marginea
17
cubitală a acestuia până la degetul mic și uneori bibrahial, putând cuprinde întreg
toracele și ambele membre superioare.
Durerea mai poate iradia în regiunea intrascapulară stângă,
interscapulovertebrală, submaxilară, laterocervicală stângă, în maxilar, bolta palatină
sau chiar într-o măsea cariată. Iradierea durerii se poate extinde chiar spre regiunea
occipitală sau spre epigastru și chiar în regiunea lombară și scrot.
Intensitatea durerii este variabilă, de la o simplă jenă sau apăsare precordială, la
durerea violentă cu caracter de zdrobire.
Durata accesului este variabilă, de la câteva secunde la câteva minute, rar
depășind 10 -15 minute. Durerea, cel puțin în stadiile incipiente ale bolii, dispare la
încetarea efortului, sau în câteva minute după administarea de nitroglicerină. Dispariția
durerii după nitroglicerină sau alți nitrați este destul de caracteristică.
Anxietatea constituie cel de-al treilea element caracteristic al accesului anginos.
În unele cazuri poate fi absent, iar în altele se manifestă ca o stare de neliniște sau ca o
senzație de moarte imitentă.
O serie de manifestări pot fi asociate accesului anginos: dispnee, transpirații,
greață, eructații și foarte rar vărsături.
Examenul fizic furnizează informații variate după cum bolnavul este examinat în
timpul unui acces anginos sau în intervalul între crize. În timpul accesului anginos se
pot remarca următoarele elemente utile diagnosticului:
- ușoară creștere tensională,
- modificări ale frecvenței și ritmului cardiac,
- apariția unui suflu sistolic apexian,
- apariția unui ritm de galpo.

2.6. Investigații paraclinice

2.6.1. Explorarea bioumorală
Urmărește apecierea unor tulburări metabolice ( hiperlipoproteinemie, scăderea
toleranței la glucide, etc), aprecierea stării funcționale hepatice și renale, precum și
studiul enzimelor serice, mai mult sau mai puțin specifice țesutului miocardic.
Investigațiile bioumorale mai frecvent folosite în evaluarea unui bolnav angios,
sunt:
- lipidele totale, colesterolul seric și trigliceridele ca indicator global al tulburărilor
metabolice lipidice. În cazul anginei de piept la persoanele relativ tinere sunt în
18
 prezența unei hiperlipoproteinemii, este necesară efectuarea unei lipidograme sau
o dozare de HDL – colesterolului și a LDL – colesterolului și investigarea
raportului HDL – colesterol / LDL – colesterol.
Existența unei hipercolesterolemii marcate, cu valori normale sau moderat crescute
ale trigliceridelor, asociind xantoame, în special la nivelul extensorilor degetelor , ridică
suspiciunea de hipercolesterolemie familială și impune cercetarea dislipidemiei și la
ceilalți membrii ai familiei.

2.6.2. Electrocardiograma ( ECG):

Electrocardiograma (EKG,ECG) este un test ce masoară impulsurile electrice ale
inimii. Inima este o pompă musculară formată din patru camere. Cele două camere de
sus sunt denumite atrii, iar cele de jos, ventricule. Un sistem natural electric face ca
mușchiul inimii să se contracte și să pompeze sângele către plămâni și restul corpului.
Activitatea electrică a inimii poate fi detectată de la nivelul pielii prin niște mici
discuri metalice, denumite electrozi. În timpul electrocardiogramei, electrozii sunt atașați
de piele la nivelul toracelui, brațelor și picioarelor.
Aceștia sunt conectați la un aparat ce transformă impulsurile electrice într-o
reprezentare grafică, pe care o înregistrează pe hârtie. Această reprezentare grafică, ce
apare sub forma unei linii, este analizată de aparat și mai apoi de către medic.
O electrocardiogramă poate să arate:
- dovezi ale măririi în volum a inimii;
- semne ale unui flux sanguin insuficient la nivelul inimii;
- semne ale unor leziuni noi sau vechi ale inimii (infarcte);
- probleme ale ritmului cardiac (aritmii);
- modificări ale activității electrice, determinate de un dezechilibru electrolitic;
- semne de inflamație a sacului ce înconjoară inima (pericardite).
O electrocardiogramă nu prevede apariția unui infarct miocardic.
O electrocardiogramă este indicată pentru: evaluarea unei dureri de piept
inexplicabile, în special când se suspicionează un posibil infarct; alte cauze posibile ale
durerii de piept ce pot fi diagnosticate printr-o electrocardiogramă sunt aritmiile,
hipertrofia unei camere (pereții camerei sunt îngroșați), inflamația sacului ce înconjoară
inima (pericardita), scăderea fluxului sanguin către inimă (ischemia); monitorizarea
activității electrice ale inimii; diagnosticarea hipertrofiei ventriculare;

19
 - monitorizarea eficienței și a efectelor secundare ale unor medicamente ce pot
afecta activitatea electrică a inimii;
- verificarea funcționării unor dispozitive mecanice (peacemakere sau
defibrilatoare), implantate în inimă cu scopul de a menține regulat ritmul acesteia.
O electrocardiogramă poate fi folosită pentru a evalua simptomele unei afecțiuni
cardiace (precum o durere inexplicabilă de piept, dispnee, amețeli, palpitații sau o stare
de slăbiciune) sau funcția cardiacă, atunci când există factori de risc pentru boli
cardiace (precum diabetul zaharat, hipercolesterolemia, fumatul, hipertensiunea
arterială sau istoric familial de afecțiuni cardiace la vârste tinere).
Electrocardiograma este efectuată de obicei de către un cadru medical, iar
rezultatul este interpretat de către un medic, precum un internist, un medic de familie,
cardiolog sau chirurg. Pacientul primește de obicei EKG-ul ca dovadă a examinării sale
de către un medic.
Electrocardiograful este portabil, astfel încât EKG-ul poate fi efectuat, practic,
oriunde. În cazul spitalizării, pacientul poate fi monitorizat cardiac continuu printr-un
electrocardiograf; acest proces este denumit telemetrie. Înainte de efectuarea EKG-ului,
pacientul trebuie să-și îndepărteze toate bijuteriile și hainele de pe jumătatea superioară
a corpului, de la nivelul mâinilor și a picioarelor.
În timpul electrocardiogramei, pacientul va sta întins pe o masă sau pe un pat.
Zonele de la nivelul pieptului, mâinilor și a picioarelor unde vor fi plasați electrozii sunt
curățate și, eventual rase, pentru a furniza o suprafață curată și netedă. Între piele și
electrozi poate fi plasat un gel special sau niște mici tampoane îmbibate cu alcool
sanitar, pentru a îmbunătăți conducerea impulsurilor electrice.
Pot fi folosiți și electrozi de unică folosință, ce nu necesită gel sau alcool.
În cazul aparatelor mai vechi, electrozii trebuie repoziționați în timpul testării.
După terminarea investigației electrozii și gelul sunt îndepărtați. Pe durata efectuării
testului, pacientul nu trebuie să se miște sau să vorbească, deoarece activitatea
musculară poate influența rezultatul.
Pentru rezultate optime, pacientul trebuie să stea întins, nemișcat și să respire
normal; uneori medicul poate ruga pacientul să-și țină respirația pentru câteva secunde.
O electrocardiogramă durează în medie 5-10 minute. În unele cazuri, această
perioadă se poate prelungii; de exemplu, atunci când se masoară ritmul cardiac.

20
 2.6.3. Explorarea ecografică:
O ecografie cardiacă (numită și ecocardiografie, eco de cord sau ecografie de
cord transtoracică)  este o metodă imagistică de explorare a inimii prin care se
vizualizează pe un ecran secțiuni (felii) din inimă. 
Pentru un diagnostic cât mai corect utilizăm și metoda Doppler adaugată
ecografiei bidimensionale (Doppler cardiac), pentru a măsurare vitezei sângelui în vase.
Deoarece pe un eco de cord bolile pot fi recunoscute cu mult înainte de a se
manifesta prin vreun simptom, metoda poate ajuta la diagnosticul precoce al bolilor de
inimă, singurul care poate salva vieți!
Ecocardiografia este de departe cea mai importantă și cea mai frecvent utilizată
metodă imagistică din domeniul cardiologiei !
În urma ecografiei cardiace se obțin informații foarte importante despre structura
și funcția inimii:
– Dimensiunile inimii – în urma ecografiei se stabilește dacă există dilatare de
cavități sau îngroșare de pereți.
– Forța de contracție a inimii. Prin ecografie se evaluează funcția de pompă a
inimii, atât global (exprimată prin fracție de ejecție, care la o persoana normală este
intre 55-65%), cât și regional (exprimat ca cinetică regională). Identificarea unor zone
de contractilitate redusă poate indica medicului afectarea arterelor coronare, caz în care
pot fi indicate investigații suplimentare precum coronarografia.
– Valvele cardiace. Sunt evaluate deschiderea și închiderea valvelor, atât prin
examinare 2D, cât și prin parametri Doppler specifici.
– Pericardul (învelișul inimii)
În plus, ecografia cardiacă poate identifica:
– Defecte cardiace congenitale (defecte din naștere ce constau în comunicări
anormale între cavități, anomalii ale valvelor, conexiuni anormale ale vaselor
– Tumori cardiace,
– Prezența unor trombi în cavitățile inimii.
Cel mai frecvent medicul va recomanda efectuarea unei ecografii cardiace dacă
suspectează anomalii ale valvelor cardiace sau anomalii de contractilitate ale
mușchiului cardiac.
Examenul este indicat în următoarele situații:
- prezența unui suflu cardiac,
- în cazul lipsei de aer la efort (dispnee),

21
 - la pacienții cu anumite modificări pe electrocardiogram,ă
- în cazul unei suspiciuni de anomalii cardiace congenitale,
- înainte de testul de efort,
- înainte de coronarografie,
- la pacienții cu valve mecanice,
- ca evaluare screening la sportivi.

2.6.4. Explorarea radiologică

Dispunem astăzi de numeroase metode de explorare radiologică și imagistică a

cordului și vaselor a căror valoare practică este inegală; alegerea uneia sau alteia se
face dupa un riguros examen clinic cu individualizare strictă la caz. Datele obținute
trebuie interpretate în colaborare cu datele clinice și de laborator.
Radioscopia, cea mai simplă metodă radiologică de explorare a aparatului
cardiovascular, la îndemâna oricărui serviciu medical care dispune de un aparat
Roentgen, rămâne metoda radiologică fundamentală. Ea ne furnizează date atât asupra
aspectului morfologic (formă, volum, situația în torace, mobilitate în diferite poziții sau cu
mișcările respiratorii), cât și asupra aspectelor funcționale (bătăile cordului și vaselor
mari, viteza de circulație).
Radioscopia permite efectuarea examinării în diferite poziții, de preferință în
poziție verticală, care conferă cele mai bune condiții optice și permite rotirea bolnavului
în jurul axului longitudinal. Examinarea în decubit dorsal se face pentru studiul
dimensiunilor cordului și vaselor mari în condiții de umplere.
Decubitul lateral este utilizat pentru studiul mobilității acestor organe. Datorită
distanței mici focus-ecran, imaginea radioscopică apare mărită și deformată.
Teleradioscopia-Teleradiografia este o metodă de examinare a cordului în
care distanța focus-ecran, film radiologic este de 1,8-2 m, cu fascicolul centrat în
mijlocul masei cardiace. La această distanță, razele X sunt considerate aproape
paralele, astfel încât se obține imaginea cordului în mărime aproape reală.
Este recomandabil ca radiografia să se execute în apnee, care urmează unei
respirații obișnuite (nu unui inspir profund care modifică forma și dimensiunile inimii).
Angiocardiografia este o metodă de vizualizare a cavităților cardiace (drepte -
dextrograma, stângi - levograma) prin injectarea substanțelor de contrast iodate 70% pe
calea unei vene periferice sau prin cateterism și efectuarea de radiografii la intervale
scurte de timp.
22
 Pentru aceasta este necesară existența unei seringi automate, care să permită
injectarea sub presiune și rapidă a substanței de contrast, precum și un seriograf care
efectuează radiografii rapide, la intervale foarte scurte de timp (6 pe secundă).
Indicațiile angiografiei cuprind un număr mare de cardiopatii congenitale și
câștigate: cardiopatii cianogene, anomalii tricuspidiene, ale aparatului valvular, aortic și
mitral, ale venelor pulmonare.
O altă indicație importantă este studiul circulației funcționale pulmonare
(angiopneumografia) pentru diagnosticul trombozelor și emboliilor pulmonare, a
malformațiilor arterio-venoase pulmonare.
În cardiopatiile cum sunt stânga-dreapta, angiocardiografia evidențiază
pătrunderea colaterală prin defectul septal sau fereastra aorto-pulmonară ajungând în
cavitatea stângă, făcând vizibil refluxul sângelui din cordul stâng în cordul drept.
Ventriculografia stângă este indicată în defectul septal interventricular precum și
pentru evaluarea refluxului ventriculo-atrial din insuficiența mitrală.
Angiografia digitalizată  este o metodă modernă de investigație care
evidențiază și leziunile arterelor mici. Ea constituie un progres important prin caracterul
ei neinvaziv.
Se injectează substanța de contrast într-un vas periferic de unde este antrenată
în teritoriul de explorat. Prin prelucrare electronică după sistemul digital al imaginilor se
obțin informații asupra morfologiei vasculare, estompându-se celalalte structuri
anatomice.
Angiografia CT  se realizează cu ajutorul aparatelor spirale. Este o metodă
neinvazivă care permite reprezentarea tridimensională a sistemului arterial.
Angiografia prin IRM, recent introdusă în practica medicală, contituie a
remarcabilă achiziție. Costul ridicat al metodei este nesemnificativ față de avantajele ei:
performanță, neinvazivă, permite un inventar lezional complet, neiradiantă.

2.6.5. Explorarea cu radionucleoizi:

Scintigrafia cu radionuclizi

Izotopii pe bază de radicali fosfați și aviditate osoasă au, de asemenea, o

aviditate înaltă pentru depozitele de amiloid de tip ATTR. În acest sens, în anul 2016 a
fost publicat un consens internațional care confirmă utilitatea folosirii trasorilor
radioactivi cu aviditate osoasă pentru identificarea precisă a amiloidozei cardiace ATTR
și a diferențierii acesteia de amiloidoza AL sau de alte cauze de hipertrofie ventriculară.

23
 Așa cum este descris în acest document, o scintigrafie ce nu arată captarea
trasorului sau captarea slabă a acestuia însoțită de nivele crescute ale plasmocitelor
medulare sau ale lanțurilor ușoare serice și urinare este sugestivă pentru amiloidoza de
tip AL, dar necesită confirmarea depozitelor de amiloid prin biopsie, în timp ce o
examinare ce arată captarea anormală a trasorului la nivel miocardic însoțită de nivele
normale ale plasmocitelor medulare are o specificitate și o valoare predictivă pozitivă
pentru diagnosticul amiloidozei ATTR de 100% 30 și nu necesită dovedirea depozitelor
de amiloid prin biopsie.
În cadrul evaluării se pot efectua achiziții monoplan ce permit identificarea
captării de trasor radioactiv și aprecierea vizuală a scorului Perugini (1 – captare slaba,
de intensitate subcostală, 2 – captare semnificativă, de intensitate egală cu cea a
coastelor, 3 – captare importantă, de intensitate supracostală).
De asemenea, pe lângă aprecierea vizuală a scorului Perugini se poate efectua
raportul intre valorile măsurate plasând câte o regiune de interes la nivelul cordului (H)
și la nivel contralateral (C).
O valoare a scorului Perugini mai mare sau egală cu 2 și/sau o valoare a H/C
mai mare sau egală cu 1.5 sunt diagnostice pentru amiloidoza cardiacă de tip ATTR .
Achiziția de imagini in plan axial folosind o tehnică hibridă SPECT/CT nu este
recomandată de rutină, fiind rezervată cazurilor în care nu se poate stabili cu exactitate
un scor Perugini vizual sau în cazurile în care există suspiciunea unei acumulări de
trasor radioactiv în spatele sternului. 
Cei mai folosiți trasori sunt izotopii pe baza de Tc ce conțin grupări fosfat ( 99mTc-
DPD, 99mTcPYP și 99mTcHMDP), cu o bună sensibilitate și specificitate în identificarea
noninvazivă a pacienților cu amiloidoză cardiacă de tip TTR. În ciuda similarității
structurale cu ceilalți izotopi, 99mTcMDP prezintă o sensibilitate mai slabă în identificarea
depozitelor de amiloid de tip TTR, utilizarea lui de rutină nefiind recomandată. 
Angiografia radioizotopică computerizată este o metodă deosebit de precisî în
determinarea performanțelor ventriculare. Se folosește ca radiotrasor tehnețiul 99. Este
folosită în prezent ca cel mai important test screening neinvaziv pentru selectarea
bolnavilor coronarieni în vederea explorării prin cateterism pentru definitivarea
oportunităților și riscului unei intervenții chirurgicale de reperfuzie sau a aunei
angioplastii coronariene.

24
 2.7. Diagnosticul diferențial:

În cazurile în care înfǎțișarea durerii coronariene este neconcludentǎ iar

electrocardiograma este normalǎ sau conține unele modificǎri discutabile se impune
un diagnostic cu urmǎtoarele boli:
- nevroza cu manifestǎri cardiace,
- boli ale esofagului,
- ulcerul gastro- duodenal,
- hipertensiune arterialǎ pulmonarǎ,
- pericardita.
O atenție deosebitǎ, prin mǎsurile terapeutice şi pronostic se impune fațǎ de
diagnosticul diferențial cu infarctul miocardic acut.
Atunci când tabloul clinic al anginei pectorale este cel clasic, diagnosticul
diferențial nu ridică probleme deosebite. În unele forme atipice, în ceea ce privește
caracterul durerii precodiale, pot intervenii situații care impun un diagnostic
diferențial cu o serie de afecțiuni care, în tabloul lor clinic, au și durere toracică cu
localizare în hemitoracele stâng și anterior, în regiunea precordială.
Pericardita acută, mai ales pericardita serifibrinoasă sau cea lichidiană în faza
inițială, poate prezenta ca semn capital în simptomatologia sa durerea precordială,
care în unele forme poate mima angina pectorală.
În prolapsul de valvă mitrală idiopatic, ca în stenoza aortică sau
cardiomiopatia hipertrofică, în special obstructivă apar dureri coronariene cu
caracter de angină la fig sau de repaus. Este important a se cunoaște
mecanismul, de obicei neaterosclerotic, al ischemiei miocardice, hipertrofia
ventriculară fiind sugerată de ECG , iar boala de bază fiin cunoscută clinic și
ecografic.
În hipertensiunea pulmonară primitivă și, uneori, în stenoza mitrală severă,
diltarea bruscă a arterei pulmonare datorată creșterii presiunii în mica circulație,
pot mima o durere anginoasă.

2.8. Forme clinice:

Simptomul major al anginei pectorale este durerea anginoasă, ce are mai multe
caracteristici:

25
 • Sediul durerii, tipic, este retrosternal, în porțiunea medie sau inferioară. Mai rar,
este precordial (în dreptul inimii) sau epigastric (în zona stomacului) sau interscapular
(între omoplați).
• Iradierea durerii este relativ variată, dar stereotipă. Iradierile cele mai frecvente
sunt: umărul stâng și partea internă a brațului, antebrațului și degetele 4 și 5 ale mâinii.
Uneori poate iradia și la baza gâtului anterior, în ambii umeri, interscapular,
laterocervical stâng (pe partea stângă a gâtului), în mandibulă, dinți, regiunea faringiană
și epigastru. În unele cazuri durerea debutează în zonele de iradiere și apoi se extinde
retrosternal.
• Senzația dureroasă anginoasă este tipic de constricție sau presiune
retrosternală sau precordială.
O parte dintre bolnavi descriu o senzație de arsură, strivire sau disconfort greu
de definit. Durerea precordială ca o înțepătură strict localizată într-un punct, cel mai
probabil nu este angină pectorală.
• Durata și intensitate durerii sunt variabile.
În medie, accesul dureros durează 3-5 minute și este de intensitate medie.
Angina începe gradat, atinge un maxim, apoi senzația dureroasă se șterge sau dispare,
spontan sau după încetarea efortului, sau administrare de nitroglicerină.
Durerea apărută în repaus cu o durată de 10-15 minute este neobișnuită în
angina pectorală, sugerând eventual o angină instabilă. O durere intensă cu durata de
20-30 minute poate indica debutul unui infarct miocardic.
• Condițiile de apariție ale durerii anginoase sunt cele care cresc consumul
de oxigen al inimii: efortul fizic, factori psihoemoționali, frig, prânzuri bogate, efort
sexual.
Accesele anginoase se consideră rare, dacă apar o dată pe săptămână, și dese,
dacă apar zilnic.
Simptome ce pot însoți accesul anginos:
- dispneea;
-transpirații trecătoare și paloare;
-senzația de oboseală;
- sincopă (leșin).
Încetarea accesului anginos poate surveni spontan, după încetarea efortului sau
după administrare sublinguală de nitroglicerină (care este și un test diagnostic).
Examenul cardiac

26
 Este normal între crize, dar poate se fie concludent în criză: frecvența cardiacă
este crescută, apar aritmii, iar tensiunea arterială crește.
Forme clinice:
  Angina pectorală de novo – este o angină pectorală de efort sau repaus, cu
debut sub o lună, dar mai frecvent sub două săptămâni, ce precede un infarct
miocardic acut;
• Angina pectorală cronică stabilă;
• Angina pectorală agravată – este forma de angină care și-a modificat caracterele în
ultimele zile sau săptămâni; accesele dureroase sunt mai frecvente și mai intense, apar
și în repaus și cedează mai greu la administrarea de nitroglicerină sublingual;
• Angina pectorală nocturnă – apare predominant sau exclusiv noaptea, sau în primele
ore ale dimineții (în jurul orei 2-3) și care trezește din somn;
• Angina pectorală de repaus – apare în repaus;
• Angina pectorală postinfarct – apare în primele două săptămâni de la un infarct
miocardic și are o semnificație relativ severă;
• Angina pectorală Prinzmetal – apare de obicei în repaus, e mai intensă și mai
prelungită și se însoțește de supradenivelarea segmentului ST pe EKG;
• Angina pectorală instabilă – se referă la o angină cronică  cu accese dureroase
nelegate de condiții speciale de apariție și care răspund greu la tratament;
• Angina pectorală atipică – definește posibile forme de angină ale căror caracteristici
principale diferă de angina tipică, mai ales în ceea ce privește localizarea, caracterul
senzației dureroase etc.

2.9. Prognostic:
Datele de prognostic ale anginei pectorale stabile în condiții de tratament medical
au fost studiate pe larg. În general sunt acceptate drept reprezentative în acest sens,
rezultatele studiului de la Farmingham, la care se constată o mortalitate anuală a celor
cu angină stabilă de 4%. Alte studii care depășesc o durată de urmărire de 10 ani ajung
la aceeași concluzie – în medie supraviețuirea la 5 ani de la debut este de 80%, la 10
ani de circa 60%, iar la 15 ani ceva mai mult de 40%.
Dacă angina pectorală este instalată recent, simptomele au șansă să se remită la
o treime din bolnavi. Angina pectorală veche, de obicei, nu se remite. Clasic, au o
evoluție mai gravă bolnavii cu HTA sau arteriopatie asociată, cei cu cardiomegalie, cu
ECG de repaus modificată și care continuă fumatul. În mod evident, prezența
insuficienței cardiace agravează prognosticul.
27
 Explorările neinvazive moderne aduc un plus de precizie prognosticului, ca și
angiocoronarografia de contrast, în caz că a fost efectuată. Diverse tipuri de tratamente,
în special by-pass-ul coronarian influențează semnificativ prognosticul.
Cu toate acestea date, asupra bolnavului angios ca și a celui coronarian în
general persistă un grad de incertitudine prognostică, iar aserțiunea clasică, ce afirmă
că prognosticul vital se întinde de la câteva zeci de secunde la peste 20 de ani, rămâne
în continuare valabilă la nivel individual.
În ceea ce privește angina instabilă, prognosticul este mai grav, mortalitatea în
primul an variind între 10% și 60%, iar riscul unui infarct miocardic între 20% și 80%.

2.10. Tratament:

Tratamentul conservator
Corecția factorilor de risc este prima intenție a medicului:
- normalizarea tensiunii arteriale,
- echilibrarea diabetului zaharat,
- combaterea dislipidemiei prin evitarea alimentelor bogate în colesterol (creier, rinichi,
ficat, unt, smântâna, untură, ouă, ciocolată).
La nevoie se asociază medicație anticolesterolemiană.
Dieta și stilul de viață:
- schimbarea locului de muncă dacă acesta presupune stres sau eforturi fizice
excesive,
- renunțarea la sporturile care predispun efort fizic major,
- pregătirea actului sexual: minimum două ore postprandial, administrarea unui
betablocant cu acțiune scurtă cu o oră înainte, administrarea unei tablete de
nitroglicerină cu 15 minute înainte,
- evitarea drogurilor care cresc consumul de O2 al miocardului: amfetamine,
izoproterenol, cocaină,
- combaterea obezității: grăsimi sub 30% din necesarul caloric, grăsimi animale
sub 2/3 din totalul grăsimilor,
- suprimarea fumatului, deoarece nicotina are efect nociv triplu: spasm
coronarian, crește necesarul de O2 miocardic și scade eficiența medicației
antianginoase,
- evitarea stresului,

28
 - combaterea sedentarismului și antrenament fizic dozat în raport cu toleranță,
- evitarea consumului de alcool peste 30 ml/zi care ar avea un efect nociv triplu:
aport caloric suplimentar, efect hiperkinetic, efect toxic pentru fibra miocardică,
- reducerea consumului de cafea.
Terapia medicamentoasă
Nitrații și nitriții determină doar venodilatație, cu scăderea umplerii distolice a
ventricolului stâng, a stresului parietal și consumului de O2. Induc coronarodilatație care
se însoțește de redistribuirea sângelui spre zonele ischemiate și colaterale.
Nitroglicerina se administrează în criză o tabletă sublingual sau o doză spray,
preventiv - preparate cu eliberare lentă, discuri transdermice sau unguent. Efecte
secundare imediate: cefaleea, flushing, hipotensiune, sincopă. Efecte secundare
tardive: methemoglobinemie, toleranță, dependență.
Isosorbidinitratul are proprietăți asemănătoare și se recomandă în profilaxia
imediată cu 15 minute înaintea efortului sau profilaxia de durată.
Isosorbidmononitratul are avantajul de a nu fi metabolizat total la primul pasaj
hepatic ceea ce-i prelungește eficiența spre șase ore.
Betablocantele sunt indicate în angor de efort sau prin hiperstimulare simpatică
(stres emoțional sau expunere la frig), la tahicardici, tineri și hipertensivi.
Exemple de betablocante neselective: propanololul, timolol, pindolol, nadolol.
Exemple de betablocante cardioselective: atenolol, metroprolol.
Efecte secundare:
- bradicardie sinusală, bloc atrioventricular,

- insuficiență ventriculară stingă bronhocontricție, fatigabilitate, tulburări de

dinamică sexuală,
- reacții cutanate, crize anginoase la întreruperea bruscă – rebaund,
- stări depresive, coșmaruri.
Sunt contraindicați în: insuficiență cardiacă, bradicardie sinusală, astm bronșic,
BAV ,diabet tratat cu insulină, sindrom Raynaud, hipotensiune.
Blocanții calcici blochează transportul activ de Ca spre interiorul celulei
miocardice și musculaturii netede cu decuplarea excitației de contracție.
Indicați în: angor de repaus, angor și HTA, angor și arteriopatie periferică, angor și
tahiaritmii supraventriculare, angor cu contraindicații pentru betablocante.
Exemple de blocanți calcici: nifedipină, amlodipină, verapamil, diltiazem.
Efecte secundare:
29
 -cefalee, amețeli, flushing,
-hipotensiune, greață, vărsături, tahicardie reflexă, edeme.
Coronodilatatoarele naturale utilizate astăzi sunt amiodarona și molsidomina.
Medicația metabolică: trimetazidina protejează miocardul de ischemie scăzând
producerea radicalilor liberi de O2.
Activatorii canalelor de potasiu: nicorandil.
Antiagregantele plachetare: aspirina, ticlopidina și clopidogrel.
Medicația anxiolitică: diazepam, oxazepam, medazepam, preparate cu valeriană
și bromuri.

30
 CAPITOLUL III
PARTE APLICATIVĂ

3.1. ETAPELE PROCESULUI DE NURSING

Procesul de nursing este un proces organizat şi planificat care permite acordarea
de ingrijiri individualizate adaptate fiecarui pacient, un mod de a gândi logic, care
permite intervenţia constientă, planificată a ingrijirilor, în scopul protejarii şi promovării
sanătăţii individului.
Scopul procesului de nursing este obţinerea unei îmbunătăţiri a stării de sănătate
a individului si comunităţii. Se renunţă astfel la îngrijiri stereotipe, uniformizate. Ele se
vor aplica individualizat, după analiza gradului de dependenţă apărut în satisfacerea
nevoilor fizice sau psihosociale ale personei. Acest tip de ingrijiri presupune de
asemenea modificari de dinamică, pe baza reevaluării continue a pacientului şi
răspunsul său la ingrijirile acordate.
Avantajele procesului de nursing sunt următoarele:
Pentru asistentă:
- permite luarea deciziilor pentru rezolvarea problemelor pacientului;
- evidențiază legalitatea acţiunilor;
- dă satisfacţia muncii.
Pentru pacient:
- beneficiază de îngrijiri de calitate în funcţie de nevoi;
- are asigurată continuitatea îngrijirilor, planul fiind accesibil echipei de
sănătate care are nevoie de un reper de informaţii pentru fiecare problemă;
- determină pacientul să participe la îngrijiri şi să se preocupe de obţinerea
unei mai bune stări de sănătate.
Etapele procesului de nursing sunt următoarele:
 Aprecierea datelor este prima etapă a procesului și constă în:
 culegerea datelor;
 validarea datelor;
 organizarea datelor.

31
  Diagnosticul de nursing presupune:
 prelucrarea datelor;
 identificarea problemelor de sănătate ale pacientului;
 enunțul diagnosticului de nursing.
 Planificarea cuprinde:
 stabilirea priorităților;
 stabilirea obiectivelor;
 stabilirea strategiilor de nursing;
 scrierea planului de nursing.
 Implementarea procesului de nursing constă în:
 culegerea de noi date;
 efectuarea intervențiilor.
 Evaluarea este etapa în care se face:
 aprecierea rezultatelor obținute, în funcție de obiectivele propuse;
 identificarea factorilor care afectează atingerea obiectivelor.

3.2. Procesul de îngrijire nursing în angina pectorală

ETAPELE CARACTERISTICI
NR. PROCESULUI
CRT. NURSING
1. APRECIEREA Este prima etapă a procesului de nursing în care se culeg
DATELOR date de la pacient sau aparținători prin:
 interviu – se obțin:
- informații generale: Boala atacă preponderent bărbaţii
de vârstă între 40 şi 50 de ani. Incidenţa este de 5/1000 pe
an la bărbaţii peste 40 de ani,
- se obțin date obiective și subiective:
Debutul. Durere intensă apărută brusc după efort fizic, cu
senzaţia de constricţie, sediul durerii fiind retrosternal, cu
iradiere precordială, durerea iradiază în umărul stăng, pe
marginea cubitală a antebratului pâna la ultimele degete,
anxietate, dispnee, transpiratii, senzaţie de greaţa.
Manifestări de dependentă:

32
 - durere precordială;
- constricţie toracică;
- anxietate;
- dispnee;
- transpiraţii;
- greaţă.
 examenul fizic se face prin inspecție, palpare,
auscultație, percuție și evidențiază :
- apariţia unui suflu sistolic;
- o usoară creștere a tensiunii arteriale ;
- modificări ale frecvenţei şi ritmului cardiac;
- dispnee;
- anxietate.
 examinări paraclinice:
- analize bioumorale: hemoleucograma, fibrinogen, VSH,
glicemie, efectuarea hiperglicemiei provocate, acid uric,
transaminaze, dozarea HDL-colesterol si LDL-colesterol,
lipide totale, trigliceride, ureea si creatinina serică;
- electrocardiograma;
- explorare ecografică;
- explorare radiologică;
- explorare cu radionuclei.
2. DIAGNOSTICUL Procesul de diagnostic presupune: prelucrarea datelor
DE NURSING identificarea problemelor de sănătate ale pacientului și
enunțul diagnosticului. Prelucrarea datelor este un act de
organizare a procesului de nursing.
Identificarea problemelor se face pe baza manifestărilor
clinice, reacţiile şi comportamentul pacientului :
- durere precordială;
- constricţie toracică;
- anxietate;
- dispnee;
- transpiraţii;
- greaţă;

33
 - comunicare ineficienta datorită anxietaţii.
Enunțul diagnosticului nursing se formulează pe baza:
 problemelor de dependență (enumerate mai sus);
 semnele și simptomele obținute prin culegerea
datelor;
 identificarea etiologiei :
- aterosleroza coronariană;
- cardiopatie valvulară;
- factorii de risc: fumatul, sedentarismul, aport caloric
mare, stresul.
Formularea diagnosticului nursing:
- durere precordială; constricţie toracică; anxietate;
dispnee; transpiraţii; greaţă.
3. PLANIFICAREA Stabilirea priorităților, a obiectivelor, și scrierea planului
nursing presupune principala responsabilitate a asistentei.
Stabilirea priorităților - în funcție de manifestările de
dependență ( diminuarea durerea, combaterea anxietatii).
Stabilirea obiectivelor – în funcție de termenul de realizare:
- obiective pe termen scurt (ore, zile) – să calmez
durerea, să linistesc pacientul;
- obiective pe termen mediu (o săptămână) – să reduc
anxietatea pacientului, să educ pacientul cu privire la
evitarea circumstanţelor declansatoare ale durerii
anginoase.
- obiective pe termen lung (săptămâni, luni) – să educ
pacientul cu privire la :
- adaptarea stilului de viață ordonat, evitând
suprasolicitarile;
- arenunțarea la fumat;
- adoptarea unui regim alimentar raţional ;
- evitarea stresului.
4. IMPLEMENTAREA Activitățile desfășurate de asistentă sunt culegerea de noi
informații despre starea pacientului și efectuarea
intervențiilor. Intervențiile asistentei sunt de natură:
34
  independenţă – acțiunea este inițiată de asistentă ca
urmare a cunoștințelor și priceperilor sale: intervenții
autonome:
- liniștesc pacientul și îi ofer încredere în echipa medicală
- efectuez toaleta pacientului;
- măsor și notez funcțiile vitale;
- fac pacientului educație pentru sănătate ;
- stabilesc împreună cu pacientul regim hipocaloric,
hipolipemiant, hiposodic.
 dependentă - acțiunea este inițiată de asistentă la
indicația medicului. Intervenții delegate:
- administrez medicația prescrisă de medic;
- recoltez produse biologice pentru analize de laborator;
- însotesc pacientul la efectuarea EKG, examen
radiologic.
- 5. - EVALUAREA - Reprezintă aprecierea rezultatelor obţinute în functie
de obiectivele propuse:
- durerea a diminuat după administrarea de
medicamente;
- starea pacientului s-a ameliorat, anxietatea a
diminuat;
- funcţiile vitale sunt în limite normale;
- pacientul respectă tratamentul medicamentos,
regimul alimentar adecvat;
- evită eforturile fizice mari;
- externarea se va face în 3 zile.

3.3. CAZURI CLINICE

3.3.1. CAZ CLINIC I
SPITALUL: JUDEȚEAN DE URGENȚĂ TÂRGOVIȘTE

35
SECȚIA: CARDIOLOGIE
DOSAR DE ÎNGRIJIRE
CAZUL NR. 1
DATE DE IDENTIFICARE
NUMELE: G PRENUMELE: N
VÂRSTA: 54 ani SEX: M
DOMICILIUL: LOCALITATEA: Runcu
STRADA:
JUDEȚUL: DÂMBOVIȚA

DATE DESPRE SPITALIZARE

1. DATA INTERNĂRII: ANUL: 2020 LUNA: II ZIUA: 3 ORA: 8:00
2. DATA IEȘIRII: ANUL:2020 LUNA: II ZIUA: 6 ORA: 12:30
3. MOTIVELE INTERNĂRII: durere precordială cu iradiere în umărul stâng apărută
în condiţii de efort, stare generală modificată, dispnee de efort, tuse cu expectorație
mucoasă, cefalee, acufene, fosfene, vertij, astenie.
4. DIAGNOSTIC LA INTERNARE: Angină pectorală, HTA esenţială stadiul II,
Bronşită cronică, Obezitate gr. I.

SITUAȚIA MATERIALĂ ȘI SOCIALĂ

SITUAȚIA FAMILIALĂ: NR. COPII: 3
SITUAȚIA SOCIALĂ: PROFESIA: învățător
CONDIȚII DE LOCUIT: modeste

PERSOANE CU CARE SE IA LEGĂTURA

NUME: R.C ADRESĂ: Runcu TELEFON: 024566xxxx
NUME: S.N ADRESĂ: Runcu TELEFON: 07201xxxxx

ANTECEDENTE
HEREDO – COLATERALE: - hepatită, SIDA, T.B.C. și bolile pulmonare cronice în
familie.
PERSONALE : - FIZIOLOGICE: fără importanță
- PATOLOGICE: hipertensiune arterială diagnosticată în 2011,
bronşita cronică diagnosticată în 2012.

36
FACTORI DE RISC LEGAȚI DE MODUL DE VIAȚĂ: - fumător a peste 20 ţigarete
zilnic, consuma alcool în cantitate mare, duce regim dezechilibrat de viață, consumă
grăsimi animale în cantitate mare, consumă alimente conservate prin sărare.

EXTRAS DIN EXAMENUL MEDICAL LA INTERNARE

Bolnav de sex masculin în vârsta de 54 de ani, cu stare generală uşor
modificată, stare de conştiență păstrată, T=36,9°C, G-94 kg, H=182 cm.
Se internează în secţia de Cardiologie a Spitalului Judeţean la data de
03.02.2020 pentru: durere în regiunea precordială apărută la efort, stare generală
moderat alterată, moderata dispnee, cefalee, acufnee, fosfene, vertij, astenie,
palpitaţii, oboseală.
Din afirmaţiile bolnavului rezultă că primele semne au apărut în urmă cu o
săptămâna, când bolnavul a acuzat durere în regiunea precordială apărută la efort,
stare generală moderat alterată, cefalee, acufene, fosfene, vertij și astenie.
Își administrează din proprie iniţiativă tratament cu Nifedipin.
În urmă cu două zile reapare durerea în regiunea precordială în condiţii de
efort mediu, starea generală se înrăutăţeşte și bolnavul își administrează și un
comprimat de Nefrix.
Sub acest tratament simptomatologia se accentuează, crizele dureroase se repetă,
apare dispnee, semn ce alarmează bolnavul, care se prezintă la medicul de familia
care îi recomandă internarea.
Tegumente și mucoase – umede, uşoară congestie facială, elasticitate păstrată,
integre.
Țesut celular subcutanat – reprezentat în exces.
Sistem limfoganglionar – ganglioni superficiali nepalpabili
Sistem osteo-articular – integru, articulaţii mobile, nedureroase la mişcările
active și pasive.
Sistem muscular – normal reprezentat, tonus muscular normal, forţa musculară
normală.
Aparatul respirator – căi respiratorii superioare libere, permeabile, torace normal
conformat, ampliatii respiratorii simetrice bilateral, sonoritate pulmonară în limite
fiziologice, murmur vezicular prezent, nu se percep modificări auscultatorii, număr
respiraţii — 28 / min.

37
Aparatul cardio-vascular – acuză durere în regiunea precordială apăruta la efort, aria
precordială de aspect normal, aria matității cardiace în limite fiziologice, șoc apexian
în spaţiu V i.c. stâng pe linia medioclaviculara, zgomote cardiace ritmice; nu se
percep sulfuri, puls = 86 bat/min. TA = 200/110mmHg.
Aparatul digestiv – apetit diminuat, cavitate bucala normal conformată, carii dentare
multiple, abdomen mărit de volum prin depozite de grăsime, mobil cu mişcările
respiratori, ficat cu limita superioara în spaţial V i.c. dr. și limita inferioară la rebord,
splină nepalpabilă, scaun cu aspect normal.
Aparatul urogenital – micțiuni fiziologice, loji renale nedureroase la palpare, rinichi
nepalpabili, manevra Giordano negativă bilateral, organe genitale de aspect normal.
S.N.C. și organe de simț – acuză cefalee, acufene, fosfene, vertij, astenie, oboseală.
Sensibilitate, motilitate, reflexivitate în limite normale, nu sunt semen de iritație
meningeală.

PRESCRIPȚII MEDICALE
TRATAMENT
Egilok, 25 mg, 1 cp / zi, dimineaţa
Plendil, 5 mg, 1 cp / zi
Tertensif SR, 1,5 jmg, 1 cp / zi
Preductal, 5 mg, 1 cp x 3 / zi
Zocor, 10 mg, 1 cp / zi, seara
Fenobarbital 100 mg, 1 cp / zi, seara la culcare

Hemograma și formula leucocitară: Hb=14,9 g%, Ht=39%, L=5.900/mm 3,

N=48%, M=24%, E=2%, Calcemie=9,23mg%, glicemie=80mg%,
proteinemie=6,8mg%, VSH=12/I8mm, fibrinogen=220mg%,
1DR la PPD=negative, cholesterol=380mg%, triglyceride=560mg%,
uree=25mg%, acid uric=2,18mg%, creatinină=70mg%, TGP=10ui, TGO=17ui,
examen sumar de urină=volum urinar=1800ml, aspect limpede, densitate 1030, pH
acid, glucoză absent, sediment urinar în limite normale.
Radiografie toraco-pulmonară: imagine pulmonară în limite normale, cord de
dimensiuni uşor mărite, cu arcul inferior stâng bombat.
EKG = ritm sinusal, regulat, tahicardie, AV = 86 bat/min, ax electric deviat la
stânga, subdenivelarea segmentului ST în derivaţiile V4, V5, V6, unde T negative în
38
derivaţiile V4, V5, V6; sunt prezente semne de hipertrofie ventriculara stânga.

REGIM
regim hipocaloric, hiposodat, sărac în lipide animale și bogat în fibre vegetale și
vitamine.

OBSERVARE INIȚIALĂ
SITUAȚIA LA INTERNARE: ÎNĂLȚIME : 182 cm
GREUTATE : 94 kg
T.A. : 200/110mmHg
PULS : 86 bat/min
TEMPERATURĂ : 36,9°C
RESPIRAȚIE : 29 / min
VĂZ: tulburări de vedere, rareori amețeli.
AUZ: bun.

NEVOI FUNDAMENTALE
1. A RESPIRA: dependentă, moderată dispnee, tuse cu expectorație mucoasă,
frecvent matinală.
2. A MÂNCA: dependentă, apetit diminuat.
3. A ELIMINA: dependentă, tuse cu expectorație mucoasă.
4. A SE MIȘCA: dependentă, acuză cefalee, acufene, fosfene, vertij, astenie,
oboseală.
5.A DORMII, A SE ODIHNI: dependentă, acuză cefalee, acufene, fosfene, vertij,
astenie, oboseală.
6. A SE ÎMBRĂCA, A SE DAZBRACA: independentă.
7. A-ȘI MENȚINE TEMPERATURA ÎN LIMITE NORMALE: independentă.
8. A FI CURAT, A-ȘI PROTEJA TEGUMENTELE: dependentă, își realizează cu
dificultate igiena corporală.
9. A EVITA PERICOLELE: dependentă, acuza cefalee, acufene, fosfene, vertij,
astenie, oboseală.
10. A COMUNICA: dependentă, acuză cefalee, acufene, fosfene, vertij, astenie,
oboseală.
11. A-ȘI PRACTICA RELIGIA: independentă.

39
12. A SE RECREEA: dependentă, acuză cefalee, acufene, fosfene, vertij, astenie,
oboseală.
13. A FI UTIL: dependentă, acuză cefalee, acufene, fosfene, vertij, astenie, oboseală.
14. A ÎNVĂȚA SĂ-ȘI MENȚINĂ SĂNĂTATEA: dependentă, necesită educaţie pentru
sănătate.
ALERGIC LA: nu.

ASPECTE PSIHOLOGICE
1. STAREA DE CONSTIENȚĂ: normală
2. COMPORTAMENT: astenic, anxios
3. MOD DE INTERNARE: SINGUR: FAMILIA: ALȚII:
4.PARTICULARITĂȚI:

ASPECTE SOCIOLOGICE
MOD DE VIAȚĂ: SINGUR - DE FAMILIE: da ALTUL:
MEDIUL (HABITAT): RURAL - URBAN - da
OCUPAȚII, LOISIRURI:
PARTICULARITĂȚI:
PROBLEME SOCIALE:

INTERPRETAREA DATELOR
NEVOI NESATISFACUTE: Din cele 14 nevoi fundamentale, 10 sunt de dependență
și 4 de independență.

OBIECTIVE DE ÎNGRIJIRE
OBIECTIVE GLOBALE: Echipa de îngrijire medicală are ca obiecive globale
acordarea de îngrijiri generale și specifice în scopul ajutării bolnavului să-și recapete
autonomia.

OBIECTIVE SPECIFICE :

■ Să-i asigur confort fizic, cu lenjerie de pat și corp curăţată;

■ Să-i asigur confort psihic;
■ Să-i asigur un regim igieno-dietetic corespunzător stării clinice;
■ Să-i asigur efectuarea igienei corporale;

40
■ Să-i asigur efectuarea investigaţiilor paraclinice prescrise;
■ Să-i efectuez recoltarea produselor biologice pentru examenele paraclinice;
■ Să-i administrez corect tratamentul prescris;
■ Să-i monitorizez funcţiile vitale și să le consemnez în foaia de observaţie;
■ Să efectuez educaţie sanitară privind factorii de risc în îmbolnăvirile cardiace.

POSIBILITĂȚI DE EVOLUȚIE
1. VINDECARE: da.
2. STABILIZARE , AMELIORARE: pacientul să fie externat cu stare generală bună,
ameliorată.
3. AGRAVARE: Nu.
4. DECES: Nu.

COMPORTAMENT AȘTEPTAT , ÎN CE INTERVAL

În aproximativ 3 zile, pacientul să prezinte stare generală bună și ameliorată.

MOMENTE IMPORTANTE ALE SPITALIZĂRII

Internarea pacientului pe secție
Recoltarea probelor biologice
Externarea

41
EPICRIZA . RECOMANDĂRI EXTERNARE
Bolnav de sex masculin în vârsta de 54 de ani, cu stare generală uşor
modificată, stare de conştiență păstrată, T=36,9°C, G-94 kg, H=182 cm.
Se externează în data de 6.02.2020 cu stare generală bună, urmând
tratamentul la domiciliu si cu următoarele recomandări:
 Tratament conform Rp.
 Alimentaţie diversificată, cu dietă hipocalorică, hiposodată, bogată în
alimente ce conţin fibre vegetale, fier si vitamine,
 Interzicerea fumatului,
 Interzicerea consumului de cafea,
 Interzicerea consumului de alcool,
 Regim echilibrat de viață, cu respectarea orelor de odihnă,
 Evitarea sedentarismului,
 Control și tratament stomatologic,
 Dispensarizarea prin cabinetul medicului de familie,
 Se înmanează scrisoarea medicală către medical de familie.

MOD DE EXTERNARE
MOD DE EXTERNARE SIGUR : CU FAMILIA: da ALTUL:
MIJLOC DE TRANSPORT: SALVARE :

42
 PLAN DE ÎNGRIJIRE
CAZUL 1

Nr.crt. ETAPELE PLANULUI DE ÎNGRIJIRE DESFĂȘURAREA PLANULUI

1 MANIFESTĂRI DE DEPENDENȚĂ Am identificat următoarele manifestări:

- stare generală moderat alterată,
- dispnee,
- cefalele,
- acufene,
- vertij, astenie,
- oboseală , inapetență.

2 OBIECTIVE În îngrijirea pacientului mi-am stabilit următoarele obiective:

- să-i asigur confort fizic și psihic,
- să-i asigur regimul alimentar prescris,
- să-i asigur menținerea unei bune respirații,
- să-i administrez medicația prescrisă de medic,
- să-i asigur menținerea unei igiene corporale corespunzătoare,
- să-i efectuez examene paraclinice,
- să-i măsor funcțiile vitale și să le consemnez în foaia de observație,
- să educ pacientul cu privire la necesitatea respectării unui regim alimentar în vederea menținerii
valorilor tensionale în limite normale pentru prevenirea apariției unor complicații.

3 INTERVENȚII AUTONOME Am efectuat următoarele intervenții autonome:

- am ajutat pacientul să se instaleze în salon curat, aerisit, cu temperatură și umiditate optime;

43
 - am comunicat cu pacientul și l-am ajutat să depășească stresul cauzat de internare,
- am ajutat pacientul să își facă igiena personală,
- am asigurat regimul alimentar prescris,
- am pregătit pacientul pentru examen radiologic,
- am măsurat funcțiile vitale și le-am consemnat în foaia de observație a pacientului
( TA=190/100mmHg, P=90b/min, R=22r/min, T=36,8°C)<
- am asigurat menținerea unei bune respirații și am ajutat pacientul să adopte o poziție adecvată în
pat,
- am pregătit pacientul pentru EKG,
- am educat pacientul cu privire la necesitatea efectuării trataentului de lungă durată în vederea
menținerii normale a tensiunii arteriale pentru prevenirea instalării unor complicații cardiac, ocular,
vasculare, cerebrale.

4 INTERVENȚII DELEGATE La indicația medicului am efectuat următoarele intervenții delegate:

- am recoltat probe pentru examenele paraclinice,
- am efectuat EKG si am prezentat medicului rezultatul,
- am administrat tratamentul prescris:
- Egiloc, 25 mg, 1 cp / zi, dimineața,
- Plendil, 5 mg, 1 cp / zi,
- Tertensif SR, 1,5 mg, 1 cp/ zi.
- Preductal, 5mg, 1 cp x 3 ori/zi,
- Zocor, l0mg, 1 cp/zi, seara
- Fenobarbital 100 mg, 1 / zi seara la culcare.
- am calculat raportul ingesta-excreta.

5 EVALUARE În urma îngrijirilor acordate starea generală a pacientului este bună, manifestările de dependență

44
au fost combătute, apetitul s-a reluat, pacientul se externează.
- Aport hidric=1900ml, Diureza=1750ml,
- T = 36,6°C Puls = 77 bat/min
- TA = 140/ 70 mm Hg
- Resp = 19/min

45
 ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR PE CALE ORALA

Medicamentele sunt produse de origine minerală, vegetală, animală sau chimică

transformate într-o formă de administrare (preparate solide sau soluţii), prescrise de
medic.
Calea orală este calea naturală de administrare a medicamentelor, acestea
putându-se resorbii la nivelul mucoasei bucale, la nivelul intestinului subţire sau al
intestinului gros.
Scopul este :
• Favorizarea cicatrizării ulceraţiilor mucoasei digestive ;
• Protejarea mucoasei gastro-intestinale ;
• Înlocuirea unor fermenţi digestivi;
• Favorizarea secreţiei gastrice în cazul lipsei acesteia.
Medicamentele mai au efect general cu scop de dezinfecție sau cu un scop de
vindecare.
Medicamente care se pot administra per os sunt:
• Antibioticele;
• Vasodilatoare;
• Cardiotonice;
• Antialgice;
• Antipiretice;
• Antiemetice.
Contraindicaţiile administrării orale:
• Nu se administrează la bolnavii care refuză în general să ia pastile ;
• Nu se administrează atunci când se impune o acţiune promptă a
medicamentului;
• Nu se administrează atunci când medicamentul nu se resoarbe pe cale
digestivă;
• Nu se administrează atunci când preparatul prezintă proprietăţi iritante asupra
mucoasei digestive ;
• Nu se administrează atunci când preparatul este inactivat de secreţiile
gastrice sau când se impune evitarea circulaţiei portale.
Forme de prezentare a medicamentelor :
• Lichide → sub forma de soluţii, mixuri, infuzii, decocturi, tincturi, extracte,
uleiuri și emulsii;
46
 • Solide -> pulberi, tablete, drajeuri, granule, mucilagiuri. Administrarea
medicamentelor lichide se efectuează astfel:
• Se măsoară doza unică cu paharul, ceaşca de cafea sau cu lingura și
linguriţa;
• Tincturile și extractele se dozează cu pipeta sau cu sticla picuratoare ;
• În general medicamentele lichide se pot dilua cu ceai, apa sau se
administrează ca atare.
Medicamentele solide se administrează :
• Ca atare sau se resorb la nivelul mucoasei sublinguale ;
• Pulberile se înmoaie înainte în puțină apă și apoi se pot înghiții,
• Granulele se măsoară cu linguriţa.
Conţinutul unor instrumente cu care se administrează medicamentele solide :
• 1 pahar de apă = 200 ml soluţie apoasă.
• 1 linguriţa = 5 ml soluţie apoasă ; = 4,5 ml uleioasă ; = 6,5 ml sirop.
• 1 lingură = 3 linguriţe apă.
• 20 picături = 1 g soluţie apoasă.
• 60 picături = 1 g soluţie alcoolică.
• 40-45 picături = 1 g soluţie uleioasă.
• 1 linguriţa rasă = 1,5-2,5 g.
• 1 lingură cu vârf = 2,5-5 g.
• 1 vârf de cuţit = 0,5-1 g.
La pacienţii inconştienţi cu tulburări de deglutiție medicamentele se introduc cu
ajutorul unor sonde în stomac sau duoden.

47
 3.3.2. CAZ CLINIC II
SPITALUL: JUDETEAN DE URGENTĂ TÂRGOVIŞTE
SECŢIA: CARDIOLOGIE
DOSAR DE ÎNGRIJIRE
CAZUL NR. 2
DATE DE IDENTIFICARE
NUMELE: . N PRENUMELE: G
VÂRSTA: 51 SEX: M
DOMICILIUL: LOCALITATEA: Târgovişte
STRADA:
JUDEȚUL: DÂMBOVIŢA

DATE DESPRE SPITALIZARE

1. DATA INTERNĂRII: ANUL: 2020 LUNA: 02 ZIUA:10 ORA: 8.00
2. DATA IEȘIRII: ANUL: 2020 LUNA: 02 ZIUA: 14 ORA: 12.00
3. MOTIVELE INTERNĂRII: durere precordială la efort, însoțită de cefalee, dificultate la
respiraţie, anxietate, frică de moarte.
4. DIAGNOSTIC LA INTERNARE: ANGINĂ PECTORALĂ INSTABILĂ

SITUAȚIA MATERIALĂ ȘI SOCIALĂ

SITUAȚIA FAMILIALĂ: căsătorit NR. COPII: 2
SITUAȚIA SOCIALĂ: PROFESIA: profesor
CONDIȚII DE LOCUIT: locuiește cu familia într-o casă cu 3 camere

PERSOANE CU CARE SE IA LEGATURA

NUME: N.E. ADRESĂ:Târgoviște TELEFON:0732XXXXXXX
NUME: ADRESĂ: TELEFON:

ANTECEDENTE
HEREDO – COLATERALE: - neagă TBC,hepatită,Sida în familie
PERSONALE : - FIZIOLOGICE
- PATOLOGICE apendicectomie (2001)
FACTORI DE RISC LEGAȚI DE MODUL DE VIAȚĂ: - fumător, consum de alcool ocazional

48
mese neregulate datorită serviciului.

EXTRAS DIN EXAMENUL MEDICAL LA INTERNARE

Pacientul în vârstă de 51 de ani , se internează la data de 10 februarie 2020 în secţia
Cardiologie a Spitalului Judeţean de Urgenţă Targovişte pentru durere retrosternală,
constrictivă, însoţită de cefalee fronto-occipitală, panică, anxietate.
Tegumente şi mucoase – integre, normal colorate
Ţesut celular subcutanat – normal reprezentat
Sistem limfoganglionar – ganglioni superficiali nepalpabili
Sistem osteo-articular – integru, articulații mobile, nedureroase la mișcări active şi pasive
Sistem muscular – normotonic, normochinetic
Aparatul respirator – torace normal conformat, sonoritate pulmonară păstrată, frecvenţă
respiratorie 28r/min.
Aparatul cardio-vascular – durere retrosternală cu durata de 10-15 min, arie precordială cu
aspect normal, şoc apexian în spaţiul V intercostal, pe linia medioclaviculară, alura
ventriculară 96 b /min, neregulat .
Aparatul digestiv – cavitate bucală normală , carii dentare, abdomen nedureros spontan şi
la palpare, ficat şi splina în limite normale, tranzit intestinal normal.
Aparatul urogenital – micţiuni fiziologice, manevra Giordano negativ bilateral, organe
genitale externe cu aspect normal.
S.N.C. și organe de simţ – orientat temporo-spațial, comunicativ .

PRESCRIPȚII MEDICALE
TRATAMENT
Se efectuează tratament cu: :
- Propanolol tb a 10mgX 2-3tb/ zi;
- Verapamil 80-120 mg/zi;
- Preductal 20 mg, 3 tb/zi
- Aspirină 75-200 mg/zi.
În criză :
- Oprirea efortului fizic ;
- Nitroglicerină sublingual tablete de 0.5mg;
- Nitrit de amil 2-5 picatiri pe batistă, inhalat.

49
EXAMINĂRI (examene de laborator)VSH – 40/1h, fibrinogen -500 mg/dL, Hb – 11.5g/ dL,
Ht – 36,70%, trombocite -200000 mm 3, uree – 29.17g/ dL, creatinină 0.80 mg/dL, colesterol
-102.9mg/dL, LDL- 36 mg/dL, HDL -36.47 mg/dL, TGL -203.38 mm 3,/, TGP -24,01 u.i.,
TGO- 36,98 u.i., glicemie -88,39 mg/dL, bilirubină T-0.82 mg/dL, potasiu 4.10mmol/dL ,sodiu
139 mmol/dL
- E.K.G.
- examinare radiologică.
REGIM : - hipolipemiant, hipocaloric, hiposodat.
- să evite tutunul, alcoolul;
- să evite efortul fizic
- 5-6 mese pe zi
- să respecte programul de muncă si odihnă

OBSERVARE INIȚIALĂ
SITUAȚIA LA INTERNARE: ÎNĂLȚIME : 169cm
GREUTATE : 81 kg
T.A. : 120/70mmHg
PULS : 96 batai/min
TEMPERATURĂ : 36.8
RESPIRAȚIE : 28 r/min
VĂZ: bun
AUZ: normal

NEVOI FUNDAMENTALE
1. A RESPIRA ȘI A AVEA O BUNĂ CIRCULAȚIE: dificultate din cauza durerii şi anxietăţii
2. A MANCA ȘI A BEA: dependentă din cauza durerii şi anxietăţii
3. A ELIMINA: independentă
4. A SE MIȘCA ȘI A AVEA O BUNĂ POSTURĂ: dependentă,datorită durerii şi fricii de a nu
se instala durerea
5.A DORMI, A SE ODIHNI: imposibilitatea de a se odihnii din cauza crizelor dureroase
6. A SE ÎMBRĂCA, A SE DAZBRĂCA: dificultate datorită posturii inadecvate cauzată de
durere
7. A-ȘI MENȚINE TEMPERATURA ÎN LIMITE NORMALE: dependenţă, circulaţie
inadecvată, extremităţi reci;

50
8. A FI CURAT, A-ȘI PROTEJA TEGUMENTELE: dificultate datorită durerii si anxietăţii
9. A EVITA PERICOLELE: dependentă, anxietate
10. A COMUNICA: dependentă datorită durerii si anxietăţii
11. A-ȘI PRACTICA RELIGIA: independentă
12. A SE RECREEA:dependenţă, stare de disconfort, oboseală, durere;
13. A FI UTIL: dependenţă, oboseală , durere, sentiment de inferioritate.
14. A ÎNVĂȚA SĂ-ȘI MENȚINĂ SĂNĂTATEA: dependenţă, posibilitatea aparitiei unor
complicaţii
ALERGIC LA: nu este

ASPECTE PSIHOLOGICE
1. STAREA DE CONSTIENȚĂ: păstrată
2. COMPORTAMENT: anxios
3. MOD DE INTERNARE: SINGUR: FAMILIA: ALȚII:
4.PARTICULARITĂȚI:nu sunt

ASPECTE SOCIOLOGICE
MOD DE VIAȚĂ: SINGUR - DE FAMILIE: Da ALTUL:
MEDIUL (HABITAT): RURAL - URBAN - Da
OCUPAȚII, LOISIRURI:
PARTICULARITĂȚI:
PROBLEME SOCIALE: nu sunt

INTERPRETAREA DATELOR
NEVOI NESATISFĂCUTE: din cele 14 nevoi fundamentale 12 sunt de dependenţa şi 2 de
independenţa . Asistenta medicală suplinește şi ajută pacientul în satisfacerea nevoilor.

OBIECTIVE DE ÎNGRIJIRE
OBIECTIVE GLOBALE: Echipa medicală îşi propune ca obiective globale de îngrijire,
aplicarea de măsuri specifice și generale de tratament pentru redarea autonomiei
pacientului;

OBIECTIVE SPECIFICE :
- să asigur confortul psihic şi fizic al pacientului;
- să-i asigur condiții de microclimat;

51
- să ofer pacientului încredere în echipa medicală;
- să alimentez şi să hidratez pacientul;
- să recoltez sânge, pentru examene de laborator şi urină pentru sumarul de urină ;
- să administrez medicația prescrisă de medic ;
- să masor şi să notez funcţiile vitale ;
- să educ pacientul cu privire la regimul alimentar, şi la factorii de risc privind bolile cardiace,
la efectuarea de exercitii fizice regulate.
- pacientul să prezinte mucoase şi tegumente integre.

POSIBILITĂȚI DE EVOLUȚIE
1. VINDECARE:
2. STABILIZARE , AMELIORARE: Da
3. AGRAVARE:
4. DECES:

COMPORTAMENT AȘTEPTAT , ÎN CE INTERVAL

În interval de 4-5 zile starea pacientului să se amelioreze și să fie externat.

MOMENTE IMPORTANTE ALE SPITALIZĂRII

Internarea în spital
Recoltarea produselor pentru analize de laborator.
Efectuarea EKG-ului, radiografiilor

EPICRIZA . RECOMANDARI EXTERNARE

Pacientul în vârstă de 51 de ani, se internează la data de 10 februarie 2020 în secția
Cardiologie a Spitalului Judetean de Urgență Targoviște pentru durere retrosternală,
constrictivă, iradiere în umărul stâng, pe faţa internă a braţului şi a antebraţului, însoţită de
cefalee fronto-occipitală, panică, anxietate.
La examenul clinic pe aparate și sisteme se evidentiază:
Tegumente și mucoase – integre, normal colorate

Țesut celular subcutanat – normal reprezentat

Sistem limfoganglionar – ganglioni superficiali nepalpabili
Sistem osteo-articular – integru, articulații mobile, nedureroase la mișcări active şi pasive
Sistem muscular – normotonic

52
Aparatul respirator – torace normal conformat , sonoritate pulmonară pastrată.

Aparatul cardio-vascular – durere retrosternală cu durata de 10-15 min, arie precordială cu

aspect normal, șoc apexian în spaţiul V intercostal, pe linia medioclaviculară, alură
ventriculară 96b /min, neregulat .
Aparatul digestiv – cavitate bucală normală ,carii dentare,abdomen nedureros spontan şi la
palpare, ficat şi splină în limite normale, tranzit intestinal normal.
Aparatul urogenital – micţiuni fiziologice, manevra Giordano negativ bilateral, organe
genitale externe cu aspect normal.
S.N.C. și organe de simț – orientat temporo-spaţial, comunicativ

Examinări paraclinice ; VSH – 40/1h, fibrinogen -500 mg/dL, Hb – 11.5g/ dL, Ht – 36,70%,
trombocite -200000 mm 3, uree – 29.17g/ dL, creatinină 0.80 mg/dL, colesterol -102.9mg/dL,
LDL- 36 mg/dL, HDL -36.47 mg/dL, TGL -203.38 mm 3,/, TGP -24,01 u.i., TGO- 36,98 u.i.,
glicemie -88,39 mg/dL, bilirubină T-0.82 mg/dL, potasiu 4.10mmol/dL ,sodiu 139 mmol/dL
- E.K.G.
- Examen radiologic.
Se efectuează tratament cu: :
- Propanolol tb a 10mgX 2-3tb/ zi;
- Verapamil 80-120 mg/zi;
- Preductal 20 mg, 3 tb/zi;
- Aspirină 75-200 mg/zi.
În criză :
-oprirea efortului fizic ;
- Nitroglicerină -tablete de 0.5mg sublingual;
- Nitrit de amil : 2-5 picături pe batistă,inhalat.
Evoluţie favorabilă sub tratament.
Se externează la data de 14. 02. 2020 , cu stare de sănătate ameliorată, cu urmatoarele
recomandări:
- respectă tratamentul medicamentos;
- respectarea regimului dietetic şi a măsurilor de evitarea eforturilor fizice mari, a frigului,
repaus la pat atunci când crizele anginoase devin mai frecvente, prelungite, intense,
evitarea hiperalimentaţiei cu reducerea aportului caloric și de grăsimi animale.
- evitarea alcoolului şi a fumatului.
- control periodic la medicul cardiolog.

53
MOD DE EXTERNARE
MOD DE EXTERNARE SIGUR : Da CU FAMILIA: ALTUL: MIJLOC
DE TRANSPORT SALVARE :

54
 PLAN DE ÎNGRIJIRE
CAZUL 2

Nr.crt. ETAPELE PLANULUI DE DESFĂȘURAREA PLANULUI

ÎNGRIJIRE
1 MANIFESTĂRI DE Am identificat următoarele manifestări
DEPENDENȚĂ - durere retrosternală, constrictivă, cu iradiere în umărul stâng, pe faţa internă a braţului
şi a antebraţului, însoţită de cefalee fronto-occipitală ;

- panică ;

- anxietate.

- oboseală

- frică de moarte

2 OBIECTIVE În îngrijirea pacientului mi-am stabilit următoarele obiective:

- să combat durerea;
- să diminuez anxietatea;
- să asigur condiţii de microclimat ;
- să ofer pacientului încredere în echipa medicală;
- să ofer pacientului regim alimentar adecvat;
- să hidratez corespunzator pacientul;

55
 - să administrez medicatia prescrisă;
-să fac educație pentru sănătate pacientului cu privire la stilul de viață, importanţa
regimului alimentar, importanţa respectării tratamentului prescris de medic.

3 INTERVENŢII Am efectuat următoarele intervenții autonome:

AUTONOME
- am instalat pacientul în salon curat, aerisit;
- am oferit pacientului susţinere psihică și fizică;
- am așezat pacientul într-o poziţie antalgică;
- am alimentat și hidratat pacientul adecvat nevoilor sale;
- am stabilit impreună cu pacientul regim hipocaloric, hipolipemiant, hiposodat;
- am efectuat igiena pacientului;
- am măsurat şi notat funcțiile vitale; (T.A.120/70mmHg, puls 96 b/min, temperatura 36,8°
C, R=28r/min)
- am efectuat educație pentru sănătate, cu privire la evitarea suprasolicitărilor, la
importanța regimului alimentar, importanța respectării tratamentului şi modului de
administrare, evitarea fumatului şi a consumului de alcool.
4 INTERVENȚII DELEGATE La indicația medicului am efectuat următoarele intervenții delegate:
- am administrat medicaţia prescrisă de medic;
- am recoltat probe biologice pentru efectuarea examenelor de laborator;
- am însoțit pacientul la efectuarea electrocardiogramei și a examenului radiologic.
5 EVALUARE - pacientul nu mai prezintă durere, anxietatea a diminuat, comunică bine cu personalul

56
medical, prezintă tegumente curate, funcțiile vitale ; TA 120/70 mmHg, puls 80b/min,
temperatura 36° C , 20r/min<
- Aport hidric=1850ml, Diureza=1800ml;
- pacientul se externează cu urmatoarele recomandări:
- să ducă o viață ordonată fară suprasolicitări;
- să respecte regimul dietetic prescris, cu mese fracționate 5-6/zi;
- să reducă consumul de cafea;
-să evite fumatul și băuturile alcoolice;
- să respecte tratamentul medicamentos şi modul de administrare al
medicamentelor;
-să efectueze exerciţii fizice usoare
-să se prezinte periodic la control.

57
 MĂSURAREA TENSIUNII ARTERIALE

Definiţie - reprezintă presiunea exercitată de sângele circulant asupra

pereţilor arteriali.

Scop:- evaluarea funcţiei cardiovasculare

Factori care determină tensiunea arterială:

-debitul cardiac;
-forţa de contracţie a inimii;
-vâscozitatea sângelui;
-elasticitatea şi calibrul vaselor de sânge.

Elemente de evaluat:
- tensiunea arterială sistolică,reprezinta tensiunea arterială maximă percepută în
timpul sistolei când inima pompează sânge;
- tensiunea arterială diastolică ,tensiunea arterială minimă percepută în timpul
diastolei când inima se relaxează.

Materiale necesare:
-masă de tratament;
-tensiometru cu manometru;
- stetoscop biauricular;
-tampoane de vată îmbibate cu alcool sanitar;
-foaie de temperatură;
-carneţel personal;
- pix de culoare rosie şi albastră;
- tăviţă renală.

Pregătirea bolnavului:
- psihic ;
- informat de tehnică şi de importanţa acesteia.

58
-fizic :
- este lăsat pacientul să se odihnească 10-15 min;
- asezat în decubit dorsal cu mâna în abducţie, extensie şi supinaţie;
- asistenta dezbracă mâna la care urmează să se masoare tensiunea.

Metode de măsurare a tensiunii arteriale:

- metoda auscultatorie;
- metoda palpatorie;
- metoda oscilometrică.

Măsurarea TA prin metoda auscultatorie:

- asistenta pregătește materialele necesare şi le transportă lângă bolnav;
- se spală pe mâini;
- dezinfectează olivele stetoscopului cu tampon de vată îmbibat în alcool sanitar;
- asează manseta tensiometrului la două degete deasupra plicii cotului având grijă ca
tuburile de cauciuc ale tensiometrului să fie asezate pe partea anterioară a
antebraţului;
- reperează pulsul la artera humerală şi asează membrana stetoscopului;
- olivele se introduc în urechi având supapa de la pară inchisă;
- pompează aer în manseta tensiometrului până când acul manometrului ajunge la
200-240mmHg , după care dă drumul ușor la supapă decomprimând manșeta
tensiometrului;
- urmărește cu privirea acul manometrului şi este atentă la prima pulsaţie auzită în
stetoscop, aceasta reprezentând tensiunea arterială maximă;
- se citeşte valoarea găsită de pe cadranul manometrului şi se memorează;
- se continuă decomprimarea mansetei până la dispariţia pulsatiilor ;
- ultima pulsatie auzită reprezintă tensiunea arterială minimă;
- se citeşte şi se monitorizează;
- asistenta desface manșeta tensiometrului coboară mâneca pijamalei pacientului şi
dezinfectează olivele stetoscopului;
- notează cifric în carneţelul personal şi grafic în foaia de temperatura cu pix de
culoare roşie;
- fiecare linie orizontală a foii de temperatura reprezintă 10mmHg;

59
- se notează în foaia de temperatură astfel: mai întâi tensiunea arterială maximă,
apoi tensiunea arterială minimă, se unesc printr-un dreptunghi haşurat.

Măsurarea TA prin metoda palpatorie

-după așezarea manșetei se reperează pulsul la artera humerală sau radială;
- se insuflă aer în mansetă până la 20-240 mmHg, dupa care se decomprimă usor iar
prima pulsaţie percepută reprezintă tensiunea arterială maximă.
Tensiunea arterială minimă va fi calculată dupa formula :
- TA min=TA max/2+1
- la această metodă nu se foloseşte stetoscopul biauricular.

Măsurarea TA prin metoda oscilometrică:

-aceasta apreciază presiunea arterială prin înregistrarea vibraţiilor pereţilor unei
artere comprimate de un manson pneumatic la trecerea sângelui.

Valori normale ale TA:

-copil 1-3 ani, valoare normală 75/55 mmHg
-copil > 3 ani valoare normală 90/55 mmHg
-copil 10 ani, valoare normală 90/65 mmHg
- copil 14-15 ani, valoare normală 110/70 mmHg
- adult, valoare normală 120/70 mmHg
- vârstnic, valoare normală 140/80 mmHg

60
 3.3.3. CAZ CLINIC III
SPITALUL: JUDEȚEAN DE URGENȚĂ TÂRGOVIȘTE
SECȚIA: CARDIOLOGIE
DOSAR DE ÎNGRIJIRE
CAZUL NR. 3

DATE DE IDENTIFICARE
Numele Z. Prenumele A.
Vârsta 51 ani Sex M
Domiciliu: Localitatea Pucioasa
Strada Nr.
Judeţul Dâmbovița

DATE DESPRE SPITALIZARE

1. DATA INTERNĂRII: ANUL: 2020 LUNA: II ZIUA: 23 ORA: 8:00
2. DATA IEȘIRII: ANUL: 2020 LUNA: II ZIUA: 28 ORA: 15:00
3. MOTIVELE INTERNĂRII: stare generală moderat alterată, durere precordial cu
caracter constrictiv cu iradiere în umărul stâng și pe fața cubitală a membrului
superior stâng apărută în condiţii de efort, dispnee, cefalee, acufene, vertij.
4. DIAGNOSTIC LA INTERNARE:
1. ANGINĂ PECTORALĂ
2. HTA esenţială stadiul III

SITUAȚIA MATERIALĂ ȘI SOCIALĂ

SITUAȚIA FAMILIALĂ: Căsătorit NR. COPII: 2
SITUAȚIA SOCIALĂ: Bună PROFESIA: Barman
CONDIȚII DE LOCUIT: Bune

PERSOANE CU CARE SE IA LEGATURA

NUME: Z.C, soție ADRESA: Pucioasa TELEFON:
NUME: Z.O. frate ADRESA: Priseaca TELEFON:

61
ANTECEDENTE
HEREDO – COLATERALE: - hepatită, SIDA, T.B.C. și bolile pulmonare cronice în
familie.
PERSONALE : - FIZIOLOGICE: fără importanță,
- PATOLOGICE: hipertensiune arterială diagnosticată în 2001,
FACTORI DE RISC LEGAȚI DE MODUL DE VIAȚĂ: - fumător a peste 15 ţigarete
zilnic, consumă alcool în cantitate mare, duce regim dezechilibrat de viață, cu tuse de
noapte, consumă grăsimi animale în cantitate mare.

EXTRAS DIN EXAMENUL MEDICAL LA INTERNARE

Bolnav de sex masculin în vârsta de 51 de ani, cu stare generală uşor
modificată, stare de conştiență păstrată, T=36,7°C, G=98Kg, I=171 cm.
Se internează în Secţia de cardiologie a Spitalului Judeţean la data de
23.02.2020 pentru : stare generală moderat alterată, durere precordială cu caracter
constrictiv cu iradiere în umărul stâng și pe fața cubitală a membrului superior stâng
apărută în condiţii de efort, dispnee, cefalee, acufene, vertij.
Din afirmaţiile bolnavului rezultă ca primele semne au apărut în urmă cu o
săptămână, când bolnavul a acuzat stare generală moderat alterată, cefalee,
acufene, fosfene, vertij, astenie.
Nu se adresează medicului de familie, continuă să fumeze, consumă alcool în
cantitate mare, consumă cafea.
În cursul zilei de ieri simptomatologia se accentuează, apare durere
precordială cu caracter constrictiv cu iradiere în umărul stâng și pe fața cubitală a
membrului superior stâng apăruta în condiţii de efort, dispnee semn ce alarmează
bolnavul și se prezintă la medicul de familie care îi recomandă internarea.
Tegumente și mucoase – umede, elasticitate păstrată, integre, paloaree facială.
Țesut celular subcutanat – reprezentat;
Sistem limfoganglionar – ganglioni superficiali nepalpabili;
Sistem osteo-articular – integru, articulaţii mobile, nedureroase la mişcările
active și pasive.
Sistem muscular – normal reprezentat, tonus muscular normal, forţa musculară
normală.

62
Aparatul respirator – căi respiratorii superioare libere, permeabile, torace normal
conformat, ampilații respiratorii simetrice bilateral, sonoritate pulmonară în limite
fiziologice, stetacustic murmur vezicular prezent, se percep raluri , nr. respiraţii
:27/min.
Aparatul cardio-vascular – aria precordiala de aspect normal, aria matitatii cardiace
moderat mărita, soc apexian in spaţiu VI. I.c. stâng la 2 cm in afara liniei
medioclaviculare, zgomote cardiace, ritmice AV = 88/min, nu se percep sufluri, puls =
88 /min. T.A. = 210/100 mm Hg. In cursul zilei de ieri a prezentat durere precordiala
cu caracter constrictiv cu iradiere in umărul stâng si pe fata cubitala a membrului
superior stâng apăruta in condiţii de efort, durere care a cedat la sistarea efortului.
Aparatul digestiv – apetit diminuat, cavitate bucală normal conformată, abdomen
mărit de volum prin depozite de grăsime, mobil cu mişcările respiratorii, ficat cu limita
superioară în spaţial V i.c. dr. și limita inferioară la rebord, splină nepalpabilă, scaun
de aspect normal.
Aparatul urogenital – micțiuni fiziologice, liji renale nedureroase la palpare, rinichi
nepalpabili, manevra Giordano negativă bilateral, organe genitale externe de aspect
normal.
S.N.C. și organe de simț – acuză cefalee, acufene, fosfene, vertij, astenie, oboseală.
Sensibilitate, motilitate, reflexivitate în limite normale, nu sunt semen de iritație
meningeală.

PRESCRIPȚII MEDICALE
TRATAMENT
• Nitroglicerina 0,5 mg 1 tb sublingual, la nevoie
• Maycor 20 mg, 1/2 cp x 2 /zi
• Renitec 10 mg, 1 cp/zi
• Tertensif 1,5 mg, 1 cp/zi
• Zocor 10 mg, 1 cp /zi

EXAMINĂRI (examene de laborator)

Hemograma Și formulă leucocitară: Hb=13,6 g%, Ht=:37%, L=5.500/mm3, N=46%,
M=26%, E=2%, Calcemie=9,30mg%, glicemie=85 mg%, proteinemie :=6,9mg%5
VSH= 10/ 1 4mm,

63
fibrinogen=260mg%, IDR la PPD=negative,
colesterol=480mg%, triglyceride=760mg%,
uree=24mg%, acid uric=4,18mg%,
creatinină=72mg%, TGP=14ui, TGO=27ui, examen sumar de urină=volum urinarul 700ml,
aspect limpede, densitate 1028, pH acid, glucoză absent, sediment urinar în limite normale.
Radiografie toraco-pulmonară: imagine pulmonară în limite normale, cord de
dimensiuni uşor mărite, cu arcul inferior stâng bombat.
EKG = ritm sinusal, regulat, tahicardie, AV = 88 bat/min, ax electric deviat la stânga,
subdenivelarea segmentului ST în derivaţiile V4, V5, V6, unde T negative în derivaţiile V4,
V5, V6; sunt prezente semne de hipertrofie ventriculară stângă.
Examen fund ochi: fund ochi gr. III

REGIM
hidro-zaharat iniţial, ulterior regim hipocaloric, hiposodat.

OBSERVARE INIȚIALĂ
SITUAȚIA LA INTERNARE: ÎNĂLȚIME : 171 cm
GREUTATE : 98kg
T.A. : 210/100mmHg
PULS : 88 bat/min
TEMPERATURĂ : 37,6°C
RESPIRAȚIE : 27 / min
VĂZ: normal
AUZ: normal.

NEVOI FUNDAMENTALE
1. A RESPIRA: dependentă, moderată dispnee,
2. A MÂNCA: dependentă, apetit diminuat,
3. A ELIMINA: independentă,
4. A SE MIȘCA: dependentă, acuză cefalee, acufene, fosfene, vertij, astenie, oboseală, cu
durere precordială cu caracter constrictiv cu iradiere în umărul stâng și pe fața cubitală a
membrului superior stâng apărută în condiţii de efort,
5.A DORMI, A SE ODIHNI: dependentă, acuză cefalee, acufene, fosfene, vertij, oboseală.

64
6. A SE ÎMBRĂCA, A SE DAZBRĂCA: independentă.
7. A-ȘI MENȚINE TEMPERATURA ÎN LIMITE NORMALE: independentă.
8. A FI CURAT, A-ȘI PROTEJA TEGUMENTELE: dependentă, își realizează cu dificultate
igiena corporală.
9. A EVITA PERICOLELE: dependentă, acuză cefalee, acufene, fosfene, vertij, astenie,
oboseală.
10. A COMUNICA: dependentă, acuză cefalee, acufene, fosfene, vertij, astenie, oboseală.
11. A-ȘI PRACTICA RELIGIA: independentă.
12. A SE RECREEA: dependentă, acuză cefalee, acufene, fosfene, vertij, astenie,
oboseală.
13. A FI UTIL: dependentă, acuză cefalee, acufene, fosfene, vertij, astenie, oboseală.
14. A ÎNVĂȚA SĂ-ȘI MENȚINĂ SĂNĂTATEA: dependentă, necesită educaţie pentru
sănătate.
ALERGIC LA: nu.

ASPECTE PSIHOLOGICE
1. STAREA DE CONSTIENȚĂ: normală
2. COMPORTAMENT: astenic, anxios
3. MOD DE INTERNARE: SINGUR: FAMILIA: da ALȚII:
4.PARTICULARITĂȚI:

ASPECTE SOCIOLOGICE
MOD DE VIAȚĂ: SINGUR - DE FAMILIE: da ALTUL:
MEDIUL (HABITAT): RURAL URBAN: da
OCUPAȚII, LOISIRURI: barman
PARTICULARITĂȚI:
PROBLEME SOCIALE: câştigă existența în condiţii deosebit de grele de viață.

INTERPRETAREA DATELOR
NEVOI NESATISFACUTE: Din cele 14 nevoi fundamentale, 10 sunt de dependență si 4 de
independență.

OBIECTIVE DE ÎNGRIJIRE
OBIECTIVE GLOBALE: Echipa de îngrijire medicală are ca obiecive globale acordarea de
65
îngrijiri generale și specifice în scopul ajutării bolnavului să-și recapete autonomia .

OBIECTIVE SPECIFICE :
- Să-i asigur confort fizic, pat cu lenjerie de pat și corp curăţată,
- Să-i asigur confort psihic și să comunic cu pacientul pentru a depăşi stresul provocat
de internare,
- Să-i asigur un regim igieno-dietetic corespunzător stării clinice,

- Să-i asigur efectuarea igienei corporale,

- Să-i asigur efectuarea investigaţiilor peraclinice prescrise,

- Să-i efectuez recoltarea produselor biologice pentru examenele paraclinice,

- Să-i administrez corect tratamentul prescris,

- Să-i monitorizez funcţiile vitale și să le consemnez în foaia de observaţie,

- Să efectuez educaţie sanitară privind factorii de risc în îmbolnăvirile cardiace și

pulmonare.

POSIBILITĂȚI DE EVOLUȚIE
1. VINDECARE: Da.
2. STABILIZARE , AMELIORARE: Da.
3. AGRAVARE: Nu.
4. DECES: Nu.

COMPORTAMENT AȘTEPTAT , ÎN CE INTERVAL

În aproximativ 4 zile, pacientul să prezinte stare generală bună și ameliorată.

MOMENTE IMPORTANTE ALE SPITALIZĂRII

Nu s-au cunoascut

EPICRIZA . RECOMANDARI EXTERNARE

Bolnav de sex masculin în vârsta de 51 de ani, cu stare generală uşor modificată,
stare de conştiență păstrată. Se internează în Secţia de cardiologie a Spitalului Judeţean
la data de 23.02.2020 și se externează pe 28.02.2020 cu stare generală bună și cu
recomandările:
- Tratament conform Rp.
- Alimentaţie diversificată, cu dieta hipocalorică, hiposodată

66
 - Interzicerea fumatului
- Interzicerea consumului de cafea
- Interzicerea consumului de alcool
- Regim echilibrat de viață, cu respectarea orelor de odihnă
- Evitarea sedentarismului
- Control și tratament stomatologic
- Dispensarizarea prin cabinetul medicului de familie
- Se înmanează scrisoarea medicală către medicul de familie
Funcțiile vitale sunt în limite normale:
TA=145/87mmHg, P=85b/min, R=18r/min, T=36,9°C,
Aport hidric=2000ml, Diureza=1890ml.

MOD DE EXTERNARE
MOD DE EXTERNARE SIGUR : CU FAMILIA: da ALTUL:
MIJLOC DE TRANSPORT : autoturism personal SALVARE :

67
 PLAN DE ÎNGRIJIRE
CAZUL 3

Nr.crt. ETAPELE PLANULUI DE ÎNGRIJIRE DESFĂȘURAREA PLANULUI

1 MANIFESTĂRI DE DEPENDENȚĂ Am identificat următoarele manifestări:

- stare generală moderat alterată,
- durere precordială cu caracter constructiv, cu iradiere în umărul stâng și pe fața
cubitală a membrului inferior stâng apărută în condiții de effort,
- dispnee,
- cefalee,
- acufene,
- vertij,

2 OBIECTIVE În îngrijirea pacientului mi-am stabilit următoarele obiective:

- să-i asigur confort fizic și psihic, să-I asigur regimul alimentar prescris, să-i asigur menținerea unei
bune respirații,
- să-i administrez medicația prescirsă de medic, să-I asigur menținerea unei igiene corporale
corespunzătoare, să-I efectuez examene paraclinice, să-I asigur menținerea temperaturii în limite
normale,
- să-i măsor funcțiile vitale și să le consemnez în foaia de observație, să explic pacientului
necesitatea respectării unui regim alimentar în vederea menținerii valorilor tensionale în limite
normale pentru prevenirea apariției unor complicații,
- să efectuez educatie pentru sanatate.

68
3 INTERVENȚII AUTONOME Am efectuat următoarele intervenții autonome:
- ajut pacientul să se instaleze în salon, comunic cu pacientul și îl ajut să depășească stresul
cauzat de internare,
- ajut pacientul să își facă igiena personală,
- asigur regimul alimentar prescris,
- pregătesc pacientul pentru examen radiologic,
- măsor funcțiile vitale și le consemnez în foaia de observație (TA=185/100mmHg, P=95b/min,
R=20r/min, T=37°C),
- asigur menținerea unei bune respirații și ajut pacientul să adopte o poziție adecvată în pat,
- pregătesc pacientul pentru EKG,
- explic pacientului necesitatea efectuării tratamentului de lungă durată în vederea menținerii
normale a tensiunii arteriale pentru prevenirea instalării unor complicații cardiac, ocular, vasculare,
cerebrale,
- educ pacientul cu privire la renuntarea la fumat si la consumul de alcool, alimentative moderata
fara grasimi.

4 INTERVENȚII DELEGATE La indicația medicului am efectuat următoarele intervenții delegate:

- recoltez sange si urina pentru examene de laborator;
- Administrez medicatia zilnica prescrisa de medic:
- Nitroglicerina 0,5 mg 1 tb, sublingual, la nevoie,
- Renitec 10 mg, 1 cp / zi,
- Tertensif 1,5 mg, 1 cp/ zi.
- Zocor 10 mg 1 cp /zi,
- Maycor retard 20 mg, 1/2 cp x 2 /zi
- conduc pacientul la examenul radiologic,
- Efectuez IDR la PPD

69
5 EVALUARE În urma îngrijirilor aplicate:
- Stare generală bună, nu mai acuză acufene, vertij mult diminuat, moderată
astenie, oboseală, apetit reluat.
- T = 36,7°C Puls = 78 bat/min TA = 140/ 70 mm Hg Resp = 20/min
- Aport hidric=1860ml, Diureza=1800ml.

70
 PERFUZIA ENDOVENOASĂ

Definiţie
Reprezintă introducerea pe cale parenterală intravenoasă picătură cu picătură
a unei soluţii medicamentoase pentru reechilibrarea hidroionică și volemică a
organismului.
Pentru efectuarea tehnicii, asistenta medicală pregăteşte:
• tava medicală acoperită cu câmp steril,
• soluţie hidratantă ambalată steril și încălzită la temperatura corpului, trusa
pentru perfuzat soluţii,
• garou de cauciuc,
• tavița renală,
• casoleta cu câmpuri sterile,
• pernă tare,
• muşama și aleză,
• stativ pentru perfuzie prevăzut cu brățări și deme pentru fixarea flaconului,
• 1-2 seringi sterile,
• soluţii dezinfectante (alcool, tinctură de iod),
• pensa pentru pensat tubul,
• casoleta cu vată sterilă,
• manuși de cauciuc sterile.
Soluţiile perfuzate vor fi păstrate în flacoane de tip RTC sau pungi închise cu
dop de cauciuc și armatură metalică la care se verifică integritatea, data expirării,
aspectul lichidului perfuzat și temperatura.
Perfuzia se poate efectua la plica cotului sau la orice venă uşor abordabilă.
Încălzirea lichidului se va face lent aducându-se în salon eu câteva ore înainte
de administrare sau se vor încălzi sub jet de apă caldă.
Scop
• hidratarea și mineralizarea organismului
• administrarea medicamentelor
• cu scop depurativ diluând și favorizând excreţia din organism a produșilor toxici
• completarea proteinelor sau ale altor elemente sanguine

71
 Tehnica
• pregătirea materialului și instrumentarului și aducerea lângă pat
• pregătirea fizică și psihică a bolnavului ~este aşezat comod în pat în decubit
dorsal cu antebraţul în extensie și supinație. Sub braţul ales se așează o pernă tare
acoperită cu muşama și câmp steril.
• asistenta medicală se spală, își pune manuși sterile, desface armătura
metalică de pe flacon sau punga de perfuzat și dezinfectează dopul de cauciuc cu
alcool.
• se desface aparatul de perfuzat și se închide prestubul.
• se îndepărtează teaca protectoare de pe trocar și se trece cu el prin dopul de
cauciuc, după care se pensează cu o pensă hemostatică imediat sub ac, tubul de aer
și se îndepartează teaca protectoare de pe ac pătrunzând cu aceasta în flacon prin
dopul de cauciuc.
• se suspendă perfuzia pe suport.
• se deschide pensa hemostatică, eliminând aerul din pungă.
• se scoate teaca protectoare de pe capătul portac al tubului și se ridică
deasupra nivelului substanţei medicamentoase din perfuzie deschizând uşor
prestubul și lăsând sa curgă lichidul de perfuzat în picurator fără ca acesta să se
umple.
• se coboară progresiv port-acul până când tubul s-a umplut cu lichid fiind
eleminate complet bulele de aer se ridică picuratorul în poziţie verticală și se ridică
prestubul, aparatul rămânând atârnat pe stativ.
• se dezinfectează plica cotului cu alcool și se instalează garoul.
• bolnavul este rugat să strângă pumnul pentru a efectua puncția.
• se verifică poziţia acului în venă.
• se îndepărtează garoul de cauciuc.
• se deschide prestubul pentru a permite scurgerea lichidului de perfuzat (60
pic/min).
• se fixează amboul acului cu banda de leucoplast pe antebraţul bolnavului
pentru a împiedica ieşirea acului din vena.
• se supraveghează permanent starea bolnavului şi modul de funcţiune al
perfuziei.

72
 Înainte ca perfuzia să se golescă se închide prestubul. Cu un tampon îmbibat
în alcool se exercită o presiune asupra venei puncționate și cu o mişcare rapidă se
extrage acul din venă. Se dezinfectează locul puncționat și se aplică un pansament
steril.
Reorganizarea locului de muncă
 se strâng toate materialele și instrumentele folosite și se pregătesc pentru
sterilizare.
Accidente și incidente
• Hiperhidratarea ~ trebuie combătută prin micşorarea ritmului perfuziei sau oprirea ei
• Embolia gazoasă ~ se previne prin eliminarea aerului înaintea instalării perfuziei și
oprirea înainte de terminare.
• Frison ~ datorat administrării soluţiei reci sau apariţiei infecţiei.
• Ieşirea acului din venă.
• Infundarea acului.
• Hematomul ~ datorat perforării peretelui vascular și revărsarea lichidului de perfuzat
în afara venei.
• Flebalgie.
• Ameţeli.
• Paloare.
• Lipotimie.

73
 CONCLUZII

Angina pectorală este o afecțiune cardiovasculară determinată de stenozarea

arterelor coronare ale inimii datorită depunerilor plăcilor de aterom, manifestată prin
dureri toracice anterioare iradiate la nivelul mandibulei, la nivelul mâinii stângi până
în periferia acesteia, la nivelul degetelor. Deseori durerea anginoasă poate iradia
interscapulovertebral sau in epigastru. Pacientul cu durere anginoasa poate descrie
durerea ca o „arsură” sau ca o „gheară”. Este foarte important de mentionat faptul ca
unii pacienți diabetici pot să nu resimtă nicio durere anginoasă, deși afecțiunea poate
fi prezentă.
Aceasta boală este diagnosticată de cele mai multe ori prin simpla anamneză
a pacientului, lăsându-l să descrie caracterul durerii, locul iradierii acesteia,
încercând sa nu îi influențăm descrierea. Însă investigațiile paraclinice precum
electrocardiograma, echocardiografia și probele de sânge (hemoleucograma
completa, biochimie, VSH, CK, CKMB, TGO, TGP, GGT, markeri cardiaci precum
Troponina I, NTproBNP) sunt de un real ajutor in stabilirea diagnosticului de Angina
Pectorala. Pacienților cu dureri anginoase li se recomandă un regim de viață
corespunzător, aferent condiției acestora. Regimul igieno-dietetic trebuie să fie
hiposodat pentru evitarea hipertensiunii arteriale, hipolipidic pentru evitarea
depunerilor de grasimi pe arterele coronare, hipoglucidic pentru evitarea valorilor de
glicemie mari, care pot declansa durerile toracice. De asemenea, trebuie evitate
excitantele cardiace precum cafeaua, băuturile energizante, nessul, băuturile
carbogazoase, tutunul si alcoolul.
Sedentarismul este și el de evitat, dar eforturile trebuie dozate in limita
toleranței proprii. Evitarea situațiilor conflictuale sau ce implică un stres psiho-
emotional este bine-venită, acestea putând declanșa criza de angina pectorala.
Medicația recomandată in angina pectorala consta in special din vasodilatatoare
precum Nitroglicerina pentru calmarea durerii sau chiar evitarea acesteia, din
betablocante pentru scăderea pulsului, precum Betaloc Zok / Metoprolol (cu
mențiunea să nu scadă sub 50 bpm – valoarea țintă a AV este cuprinsa intre 60-80
bpm), antihipertensive precum inhibitorii de enzima de conversie a angiotensinei
(Enalapril, Captopril) sau alte clase de antihipertensive si medicatia antiagreganta

74
plachetara, de cele mai multe ori preferandu-se Aspenterul 75 mg sau Aspirin Cardio
100 mg. În cazul pacienților cu placi de aterom de calibru mare se optează pentru
terapia de dublă antiagregare plachetară, Aspirinei asociindu-se Plavix / Clopidogrel
75 mg. Pacientul cu Angina Pectorala va trebui educat minuțios asupra importanței
respectării regimului igieno-dietetic, a stilului de viață pe care trebuie să îl urmeze și
a administrării medicației exact așa cum i-a fost prescris, respectând dozele și orele
de administrare.
Dacă este posibil, educarea pacientului se va face intraspitalicesc încurajând
pacientul să își administreze singur medicația, sub supravegherea asistentului
medical și a echipei de îngrijiri. De asemenea, pacientul trebuie sa fie conștient de
faptul că va trebui sa revină periodic la control pentru evaluarea stării sale de
sănătate și că nerespectarea recomandărilor date va atrage după sine consecințe
grave asupra integrității sale.

75
 BIBLIOGRAFIE

1. Borundel C. Manual de Medicina interna pentru cadre medii, Editura Bic

All, Bucureşti, 2000,
2. Gherasim L. Medicina Interna, Editura Medicala, Bucureşti, 2001
3. Gherasim L. Actualităţi in cardiologie, Editura Teora, Bucureşti, 2004
4. Harrison , Principiile medicinei interne, Editura Teora, Bucureşti, 2000
5. Mozes C. Tehnica îngrijirii bolnavului, Editura Medicala, Bucureşti, 1998
6. Paun R. Tratat de medicina interna, Editura Medicala, Bucureşti, 1994
7. Ranga V, Teodorescu E. Anatomia si fiziologia omului, Editura
Medicala, Bucureşti, 1969
8. Titirca L. Ghid de nursing, Editura Viata medicala romaneasca,
Bucureşti, 1996
9. Tower L.B. Medical - surgical Nursing, Ed. Springhouse Corporation,
Baltimore, Maryland, 2000
10. www.google.ro

76
 ANEXE

ANEXA 1

Inima ( cordul) – anatomie și fiziologie

77
ANEXA 2

Angina pectorală

78
ANEXA 3.

Evoluția cardiopatiei ischemice

79