Sfantul Chiril al Alexandriei , tratat despre

Sfanta Treime

Sfântul Chiril, Patriarh al Alexandriei între 412-444, este unul

dintre cei mai fecunzi și mai profunzi invătători ai Bisericii în secolele în
care s-a formulat invătătura ei fundamentală.
El a formulat cu deosebire invătătura Bisericii despre Persoană lui Iisus
Hristos că Fiul lui Dumnezeu, Care Și-a făcut proprie și firea
omenească, rămanand Unul din Treime, dar făcandu-Se același și unul
dintre oameni, introducând astfel pe Dumnezeu între oameni și pe om în
Sfântă Treime, pentru că prin El să se realizeze cea mai deplină
comuniune între Dumnezeu cel în Treime și oameni.
Invătătura această, fidelă în mod deplin Sfintei Evanghelii și Noului
Testament, a precizat-o Sfântul Chiril în special în luptă împotrivă lui
Nestorie, începând de la anul 429, când acesta, în calitate de Patriarh al
Constantinopolului, începuse să răspandească teoria că în Iisus Hristos
sunt două persoane unite printr-o relație, într-un mod asemănător unirii
altor persoane umane cu Dumnezeu. Sfântul Chiril a prezidat Sinodul al
III-lea ecumenic de la Efes, care a condamnat această teorie a lui
Nestorie. Acolo s-a aprobat și termenul de Născătoare de Dumnezeu
(Theotokos). pentru Sfântă Fecioară, precizându-se prin această că Cel
ce s-a născut din ea este Fiul lui Dumnezeu că om, nu un om deosebit
de Fiul lui Dumnezeu. Această invătătură dogmatică fundamentală a
Bisericii a expus-o Sfântul Chiril într-o mare bogătie de opere, dintre
care unele sunt comentarii la Sfintele Scripturi, iar altele, expuneri
directe ale invătăturii dogmatice a Bisericii. „El apare în strălucirea unui
mare spirit și caracter, unealtă aleasă a Providenței și principal luptător
al Bisericii împotrivă ereziei lui Nestorie” (Scheeben, în Kirchenlexikon 3,
Freiburg i. Br., 1881, p. 1285).
Deși scrierile Sfântului Chiril sunt nu numai dogmatice, ci și exegetice,
cele din urmă au un caracter profund dogmatic, iar cele dogmatice sunt
întemeiate pe bogate texte biblice. .1

1
SFÂNTUL CHIRIL AL ALEXANDRIEI SCRIERI PARTEA A PATRA COMENTARIU LA EVANGHELIA SFÂNTULUI IOAN
În continuare voi pune accent pe ceea ce a dorit Sfântul Chiril să arate
despre Sfântă Treime .

Cel ce Mă vede pe Mine vede pe Tatăl Meu” și: „Eu sunt

întru Tatăl și Tatăl întru Mine” (În 14, 9; 10).27
Fiul este de-o-fiintă cu Tatăl, și Tatăl, cu Fiul, de aceea au o asemănare
desăvarsită, în așa fel că Tatăl se vede în Fiul și Fiul, în Tatăl și Unul
străluceste în Celălalt.
Dar, deși Fiul este în Tatăl, are iarăsi în Șine pe Tatăl, căci El, precum
am spus înainte, poartă întocmai chipul Celui ce L-a născut, dar
numaidecât, iarăsi, Cel din Care este El zugrăveste în Șine pe Cel ce
L-a născut. Dar prin faptul că există (că ipostas) în mod propriu, Fiul nu
Se va păgubi și nici Tatăl nu va pierde subzistență de Șine, căci nici
marea asemănare nu va pricinui vreo confundare a ipostasurilor, încât
să se inteleagă unul că număr Tatăl, Care a născut, și Fiul, Cel născut
din El.
Argument concret avem la Fericitul Pavel care în epistolă Filipeni zice:
„Care în chipul lui Dumnezeu fiind, nu răpire a socotit a fi întocmai cu
Dumnezeu”. Ce inseamnă că n-a socotit că o răpire a fi întocmai cu
Dumnezeu? Oare nu e necesar să spunem că Unul e Cel ce era în
chipul lui Dumnezeu, și Altul Cel al cărui chip era? Dar acest lucru e
vădit tuturor și de toți mărturisit, deci nu sunt unul și același Tatăl și Fiul
ci Fiecare are un ipostas propriu și Se văd Unul în Altul, după identitatea
ființei, deși e Unul din Altul, adică Fiul din Tatăl.
Dacă Sfântă Treime s-ar reduce, că să zic așa, la numărul unu, și
ereticii lipsesc pe Tatăl și pe Fiul de subzistență proprie, cine este Cel ce
zice către Altul: „Să facem pe om după chipul și asemănarea Noastră?”
Dacă ar fi așa, ar fi trebuit să zică, precum zic aceia aiurind: „Să facem
pe om după chipul și asemănarea Mea,” dar nespunând așa, ci
infătisand facerea la numărul plural, și adăugand la „să facem”, „după
chipul Nostru”, scriitorul Bibliei arată cu voce mare în Sfântă Treime un
număr care depăseste unitatea.
2

2
SFÂNTUL CHIRIL AL ALEXANDRIEI SCRIERI PARTEA A PATRA COMENTARIU LA EVANGHELIA SFÂNTULUI IOAN
 „Din pântece înainte de luceafăr Te-am născut” (Ps. 109, 3),și astfel,
Fiul își ia asupra Să toată grăirea ce se potrivește Tatălui. Dar,
făcandu-Se această, totul se confundă și este pururea la fel, adică
Sfântă și cea de-o-fiintă Treime se contrage într-o unitate, dacă modul
propriu și specific al fiecărui ipostas se desfiintează prin rațiunea
deofiintimii și dacă identitatea firii anulează deosebirea Persoanelor, de
ce nu va fi deci Tatăl Cuvântul, pentru că e de o fiintă cu Cuvântul, și nu
va rămane neschimbat ceea ce este, fiind de o fire sau de o fiintă cu
Cuvântul Său? Deci s-a arătat desartă obiecția lor.
Argumente împotrivă ereticilor care arată clar că, Cuvântul este Fiul
lui Dumnezeu-Tatăl:
Adversarii definesc pe cuvântul că interior lui Dumnezeu-Tatăl. Că
urmare, prin părerea lor prostească, Fiul este infătisat că voința Tatălui.
dar e necesar să arătăm cată nebunie se află în această dogmă a lor, și
se cuvine să vedem ce trebuie să cugetăm despre aceste lucruri.
Numele de Tată în raport cu Fiul nu are nimic intermediar, impus de vreo
necesitate, căci ce intermediar poate fi între Tatăl și Fiul, sau, iarăsi,
între Fiul și Tatăl? Dar dacă, potrivit ignoranței lor, voința intermediară
separă pe Fiul de Tatăl, că și cuvântul interior, pe care aceia îl socotesc
interpret al ei, Tatăl nu va mai fi înțeles că tată, dar nici Fiul că fiu dacă
vom cugetă în ipostasuri proprii voința lui Dumnezeu și cuvântul care o
interpretează. Iar de vom acceptă că acestea sunt neipostaziate, atunci
Fiul este nemijlocit și imediat în Dumnezeu-Tatăl. Unde va mai avea deci
loc cuvântul interior, sau ce loc va avea voința inteleasă că fiind altă
decât Fiul?
Dumnezeieștile Scripturi ne propovăduiesc un Dumnezeu unic, văzand
impreună cu Tatăl pe Fiul și pe Duhul, astfel încât, prin identitatea
fiintială și exactă, Sfântă Treime e adusă la o unică rațiune a
Dumnezeirii. Așadar nu este
străin Unul-Născut de firea Celui ce L-a născut, dar nici nu s-ar înțelege
că fiind Fiu cu adevărat dacă n-ar străluci din firea Celui ce L-a născut.
Mai aflăm că Sfântă Treime fiind Una prin deofiintime, Una este
numaidecât și puterea Ei în toate, căci toate sunt din Tatăl prin Fiul în
Duhul .3

3
SFÂNTUL CHIRIL AL ALEXANDRIEI SCRIERI PARTEA A PATRA COMENTARIU LA EVANGHELIA SFÂNTULUI IOAN
 Doresc să închei cu citatul pr. Dumitru Stăniloae: Sfântă Treime este
supremă taină a existenței. 4

4
SFÂNTUL CHIRIL AL ALEXANDRIEI SCRIERI PARTEA A PATRA COMENTARIU LA EVANGHELIA SFÂNTULUI IOAN