„Dragoş- Vodă”

Apartenenţa operei la genul epic, specia literară legendă populară

Legenda este o naraţiune populară, în proză sau în versuri, în care se dă o explicaţie

imaginară unui fapt real, utilizând elemente miraculoase sau fantastice.
Legenda explică:
 felul în care au luat naştere cosmosul, astrele, Pământul, plantele, animalele etc, ca
rezultat al acţiunii unor făpturi imaginare, supranaturale – legende mitologice;
 diferite întâmplări din istoria unui popor, la care au participat personaje reale sau
imaginare – legende istorice.
Ca şi basmul, legenda este o creaţie populară sau cultă.
Legenda populară circulă oral şi este consemnată în scris de culegători de folclor, iar
legenda cultă este scrisă de un anumit autor (autor cunoscut), care prelucrează motive din legendele
populare.
Creaţia populară în proză „Dragoş-Vodă” este o legendă istorică şi toponimică, deoarece
dă o explicaţie imaginară unui fapt real: întemeierea şi denumirea statului Moldova.
Fiind o specie a genului epic, în legendă se povesteşte o întâmplare la care iau parte personaje.
Subiectul legendei
Dragoş-Vodă, „un român deştept şi voinic din Maramureş”, căruia îi plăcea să vâneze, a
pornit într-o zi, împreună cu haita sa de câini „prin nişte codri mari” ca să ucidă „fiare sălbatice”.
„Umblă cât umblă”, până ce câinii „dibuiră” un taur sălbatic, cu o înfăţişare ciudată. Au început să
alerge după „fiară”, iar după ce au fugărit-o „o zi şi o noapte”, câinii au început să se prăbuşească din
pricina oboselii. Mai rezistentă taur sălbatic, cu o înfăţişare ciudată. Au început să alerge după „fiară”,
iar după ce au fugărit-o „o zi şi o noapte”, câinii au început să se prăbuşească din pricina oboselii. Mai
rezistentă s-a dovedit o căţea, care a urmărit în continuare taurul. Ajuns la marginea unei gârle, acesta
s-a repezit în apă pentru a trece înot. Molda, aşa se numea căţeaua, s-a aruncat şi ea în apă, însă, din
cauza oboselii, n-a mai rezistat şi s-a înecat. Impresionat şi îndurerat de pierderea Moldei, Dragoş-
Vodă a aruncat ghioaga sa „cea ţintuită cu cuie de fier” drept în capul bourului şi l-a omorât. I-a tăiat
apoi capul pe care l-a luat în semn de trofeu.
Dragoş a devenit apoi stăpânul acelei ţări unde avusese loc vânătoarea. Gârlei în care s-a
înecat căţeaua i-a dat numele Moldova, ca şi ţării, de altfel. Capul bourului a devenit „semnul noii
domnii din Moldova”.
În această creaţie literară, care este o legendă, timpul în care se petrec întâmplările nu este
precizat, acţiunea fiind plasată pe vremea lui Dragoş-Vodă, deci într-un trecut foarte îndepărtat. Deşi
sunt menţionate câteva elemente privind locul, spaţiul propriu-zis al întâmplării nu poate fi precizat.
Dragoş-Vodă porneşte din Maramureş şi străbate „o zi şi o noapte” „nişte codri mari” până la malul
„unui râu mare”.
Deoarece într-o legendă realitatea se împleteşte cu ficţiunea, în naraţiunea „Dragoş-Vodă”
întâlnim şi elemente de basm.
Eroul se aseamănă cu un personaj de basm. Are multe calităţi: era un român deştept şi voinic,
iubea vânătoarea, deci era curajos, colinda păduri şi codri mari, dovedindu-şi vitejia. Dragoş nu se
lasă învins de piedici, urmăreşte taurul până îl ajunge şi-l răpune, deci e foarte hotărât în atingerea
scopului propus. Îşi iubeşte foarte mult câinii, care joacă aici rolul ajutoarelor din basm. Tot ca un
erou de basm, este înzestrat cu o forţă ieşită din comun, putând arunca „ghioaga” de la distanţă drept
în capul bourului pe care-l omoară pe loc.
Bourul, care este o apariţie fabuloasă, „un fel de fiară puternică [...] care fugea ca turbat prin
codri şi părea că are aripi la picioare”, poate fi şi el un personaj de basm.
Haita de câini formează un personaj colectiv. Se evidenţiază Molda.
Frecvenţa verbelor (mai ales de mişcare) imprimă un ritm alert acţiunii.
Trecutul evenimentelor şi prezentul povestirii sunt redate prin alternanţa timpurilor
verbale: „Era un bour sau un zimbru, adică un fel de fiară puternică şi mare, ce nu se mai găseşte
acum prin ţară la noi”.
Prof. Hlihor Lenuţa – Şcoala cu clasele I-VIII Bogata „Dragoş-Vodă” 1
Apartenenţa operei la specia legendă populară
 Fiind o creaţie populară, în naraţiunea „Dragoş-Vodă” întâlnim adesea cuvinte şi expresii
populare – „să ucigă”, „dibuiră”, „pierzania”, „luară la goană” – precum şi expresii neliterare,
„ţintuită cu cuie de fier”.
De remarcat este îmbinarea armonioasă a două moduri de expunere: naraţiunea, folosită în
relatarea întâmplărilor şi descrierea, care ajută la realizarea portretelor.â
Deoarece în creaţia populară „Dragoş-Vodă” este povestită o întâmplare miraculoasă, din
care nu lipseşte fantasticul – vânătoarea –, pentru a se explica originea românească a Moldovei, iar
textul se încadrează schemei tradiţionale a speciei, această operă literară este o legendă.

BIBLIOGRAFIE

Prof. Mariana Badea,

Prof. Mariana Negru - „Literatura română pentru elevii de gimnaziu”,
Editura Badea & Professional Consulting,
Bucureşti, 2004

Prof. Hlihor Lenuţa – Şcoala cu clasele I-VIII Bogata „Dragoş-Vodă” 2

Apartenenţa operei la specia legendă populară