FIȘĂ DE LECTURĂ

 Am început lectura:28.02.2021
 Am terminat lectura:30.03.2021
 Titlul operei literare:„ Enigma Otiliei”
 Autorul: George Călinescu
 Opera face parte din volumul:
 Editura:
 Date importante din viața și activitatea scriitorului: G. Călinescu (n. 19 iunie
1899, București – d. 12 martie 1965, Otopeni) a fost critic, istoric literar,
scriitor, publicist, academician român, personalitate enciclopedică a culturii
și literaturii române, de orientare, după unii critici, clasicizantă, după alții
doar italienizantă sau umanistă. Este considerat drept unul dintre cei mai
importanți critici literari români din toate timpurile, alături de Titu
Maiorescu sau Eugen Lovinescu. Și-a semnat întotdeauna articolele ca G.
Călinescu, după o modă destul de răspândită în perioada interbelică.
Prenumele lui adevărat, în actele de stare civilă, era Gheorghe; în ultimele
decenii, în mod uzual, se folosește pentru a-l desemna formula "George
Călinescu", apocrifă și eronată, dar consacrată în mod solid de uzaj.
 Alte opere ale scriitorului:
Studii de estetică și literatură universală:
 -Principii de estetică (1939)
 -Impresii asupra literaturii spaniole (1946)
 -Sensul clasicismului (1946)
 -Studii și conferințe (1956)
 -Scriitori străini (1967)
 -Ulysse (1967)
Poezie:
 Poezii (1937)
 Lauda lucrurilor (1963)
 Lauda zăpezii (1965)
Teatru:
 Șun, mit mongol sau Calea netulburată (1943)
 Ludovic al XIX-lea (1964)
 Teatru (1965)
 Proză:
 Cartea nunții (1933)
 Enigma Otiliei (1938) (inițial Părinții Otiliei)
 Trei nuvele (1949)
 Bietul Ioanide (1953)
 Scrinul negru (1965)
Istorie și critică literară:
 Viața lui Mihai Eminescu (1932)
 Opera lui Mihai Eminescu (1934)
 Viața lui Ion Creangă (1938)
 Istoria literaturii române de la origini până în prezent (1941)
 Istoria literaturii române. Compendiu (1945)
 Universul poeziei (1947)
 Nicolae Filimon (1955)
 Gr. M. Alecsandrescu (1955)
 Ion Creangă (Viața și opera) (1964)
 Vasile Alecsandri (1965)
Publicistică:
 Cronicile optimistului (1964)
 Ulysse (1967)
Impresii de călătorie:
 Kiev, Moscova, Leningrad, 1949
 Am fost în China nouă, 1953

 Genul literar: epic

 Specia literară: roman realist cu influnețe balzaciene, influențe clasiciste,
dar și cu influențe romantice
 Structura: Romanul nu are fir epic, dar este structurat pe două planuri care
se întrepătrund. Primul plan e planul lui Felix care privește destinul său
înainte de ași face o carieră strălucită, el parcurge o criză erotică iminentă
la vârsta adolescenței; celălalt plan se referă la planul moștenirii și toate
evenimentele sunt în strânsă legătură cu cei care doresc această moștenire.
 Opera este scrisă în: proză
 Locul desfășurării acțiunii:„ strada Antim”
 Timpul desfășurării acțiunii:„ într-o seară de la începutul lui iulie 1909”
 Naratorul: heterodiegetic
 Personaje:
-Felix:„ un tânăr de vreo optsprezece ani, îmbrăcat în uniformă de licean”, „
uniforma neagră îi era strânsă bine pe talie, ca un veșmânt militar, iar
gulerul tare și foarte înalt și șapa umflată îi dădeau un aer bărbătesc și
elegant. Fața îi era însă juvenilă și prelungă, aproape feminină din pricina
șuvițelor mari de păr ce-i cădeau de sub șapcă, dar culoarea măslinie a
obrazului și tăietura elinică a nasului corectau printr-o notă voluntară întâia
impresie.”
-Costache Giurgiuveanu:„ un omuleț subțire și pușin încovoiat. Capul îi era
atins de o claviță totală, și fața părea aproape spână și, din cauza aceasta,
pătrată. Buzele îi erau întoarse în afară și galbene de prea mult fumat,
acoperind numai doi dinți vizibili, ca niște ochi de os.”
-Otilia:„ Fata, subțiratică, îmbrăcată într-o rochie foarte largă pe poale, dar
strânsă tare la mijloc și cu o mare coleretă de dantelăpe umeri, îi întinde cu
franchețe un braț gol și delicat.”, „ Fata părea să aibă optsprezece-
nouăsprezece ani. Fața măslinie, cu nasul mic și ochii foarte albaștri, arăta și
mai copilăroasă între multele bucle și gulerul de dantelă. Însă în trupul
subțiratic, cu oase delicate de ogar, de un stil perfect, fără acea sălbăticiune
suptă ți pătată a Aureliei, era o mare liberate de mișcări, o stăpânire
desăvârșită de femeie.”
-Pascalopol:„ Era un om cam de vreo cincizeci de ani, oarecum voluminos,
totuși evitând expresia de exces, cărnos la față și rumen ca un negustor,
însă elegant prin finețea pielii și tăietura englezească a mustății cărunte.
Părul rar, dar bine ales într-o cărare care mergea din mijlocul frunții până la
ceafă, lanțul greu de aur cu breloc la vestă, hainele de stofă fină, parfumul
discret în care intra și o nuanțăde tabac, toate acestea reparau cu
desăvârșire, în apropiere, neajunsurile vârstei și a corpolenței”
-Aglae:„ Era o doamnă cam de aceeași cârstă cu Pascalopol, cu părul negru
pieptănat bine într-o coafură japoneză. Fața îi era gălbicioasă, gura cu
buzele subțiri, acre, nasul încovoiat și acut, obrajii brăzdați de câteva cute
mari, acuzând o slăbire bruscă. Ochii îi erau bulbucați ca și aceia a
bătrânului, cu care semăna puțin, și avea, de altfel, aceeași mișcare moale a
pleoapelor. Era îmbrăcată cu bluză de mătase neagră cu numeroase
cerculețe, strânsă la gât cu o mare agrafă de os și sugrumată la mijloc cu un
 cordon de piele, în care se vedea, prinsă de un lănțișor, urechea unui
cesuleț de aur”
-Aurica:„era o fată cam de treizeci de ani, cu ochii proeminenți ca și ai
Agalei, cu fața prelungă, sfârșind într-o bărbie ca un ac, cu tâmple mari
încercuite de două șiruri de cozi împletite.”
-Marina:„ o femeie mătăhăloasă, bătrână, îmbrăcată rău, ca o servitoare”
-Titi:„ Titi Tulea părea și era într-adevăr mai în vârstă decât Felix cu câțiva
ani. O ușoară mustață și bărbia despicată în două, în care cîteva tuleie mai
lungi schițau barbișonul lui Simion, îi dădeau un aer matur, care făcea din
uniforma școlară un adevărat veșmânt militar. Era un tânăr blând și cu
înfățișare modestă.”
-Olimpia:„ Olimpia semăna în chip izbitor cu Simion și cu Titi, având bărbia
despicată la fel, în două, în chip supărător pentru o femeie. Era măslinie la
față și cam planturoasă, și câțiva peri îi conturau o ușoară mustață.
Sprâncenele, ca și la Titi, erau îmbinate viguros deasupra nasului.”
- Stănică:„ era roșu la față, fără să fie propriu-zis gras, de o sănătate
agresivă, contrastând cu părul lui mare și negru, foarte creț și cu o mustață
în chip de muscă. Un guler tare și înalt ținea o cravată înfoiată ca o
lavalieră.”
-Georgeta:„ era plină la trup și la față până la marginea de unde ar fi
devenit obeză,fără să pară totuși. Părul negru era creț și înfoiat ca al unei
napolitane. Două mari gropițe în obraz păreau artificiale. Ceea ce uimea și
colabora în chip armonios cu plasticitatea trupească era o finețe de
marmură a încarnatului. Niviun por nu se zărea pe netezimea obrazului sau
a buzelor. Mâiniile erau lucii ca sideful și unghiile subțiri și în migdală.
Sprâncenele, genele erau înfipte ca-n carnea unei piersici netede.”
 Rezumat:
CAPITOLUL I
Romanul debutează cu sosirea lui Felix la București, pentru a-și găsi
unchiul. Acesta găsește casa lui Giurgiuveanu și ușa îi este deschisă chiar de
unchiul său, dar acesta nu-l primește în casă, spunându-i „ Nu-nu-nu știu...
nu-nu stă nimeni aici, nu cunosc...”. Felix pleacă buimăcit. După ce se mai
gândi la ceea ce se întâmplase, se hotărî să se întoarcă. De data aceasta avu
mai mult noroc, deoarece îl recunoscuse Otilia, fiica vitregă a lui
Giurgiuveanu, care-l primise veselă în casă. Otilia îl duce sus în salon unde îi
 prezintă lui Aglae, Pascalopol și Auricăi, după care uită pentru un timp de el.
După o vreme Otilia își amintește de Felix și îi aduce două prăjituri să
mănânce, după care îl duce în camera ei pentru a dormi, deoarece nu i s-a
pregătit altă cameră.

CAPITOLUL II

Felix se trezi cu sunetul pianului la care cânta Otilia. Acesta vrea să iasă din
cameră, dar când deschide ușa, îi apare în față moș Costache. Acesta îl conduce în
camera sa, pe care i-a pregătit-o Marina. Servitoarea îi cere lui Costache bani de
vhetuială, dar acesta fiind prea zgârcit îi cere lui Felix. Acesta este surprins de
otilia în timp ce lua bani de la Felix și pleacă numaidecât. Fata ii cântă lui Felix și
cuprinsă de ceea ce Marina numea “nebunie”, începe să alerge prin grădină. Otilia
își mărturisește dorința ca Felix să ajungă un mare doctor. Mai apoi, aceștia încep
să se uite prin fotografiile vechi, Felix fiind șocat că nu se mai recunoștea. După
amiază, Pascalopol iese cu Otilia și se întorc abia spre seară și se hotărasc să-l ia și
pe Felix la o plimbare. Lui Felix nu-i convenea familiaritatea lui Pascalopol cu
otilia, el dându-și seama că nu este doar un sentiment patern. Aglae îl roagă pe
Felix să-l ajute pe Titi la învățat, iar acesta acceptă bucuros.

CAPITOLUL III
Otilia îl avertizează pe Felix despre manierele celor din familia Tulea. Aurica îl
invitase pe Felix acasă la ei, iar în timpul vizitei începe să o bârfească pe Otilia.
Felix îl cunpaște pe Simion, iar acesta îi prezintă tablourile pe care le făcuse
împreună cu Titi, deși erau doar niște copi după ilustrții sau cărți. Într-un final se
întâlnește și cu Titi și încep să discute despre lucruri mărunte. Titi nu se arată
interesat de meditații, acesta plictisindu-se repede. Aurica continua să îi facă
avansuri lui Felix, iar acesta încerca să e evite. Aurica îi spune lui Costache despre
comportamentul lui Felix, iar acesta îi ia apărarea.

CAPITOLUL IV
Felix se acomodase în casa Giurgiuveanu. Acesta avea nevoie de bani, așa că îi
ceru lui Costache, dar bătrânul nu vru să îi dea. Otilia încercă să vorbească și ea cu
Giurgiuveanu, dar fără niciun rezultat. Felix se simțea din ce în ce mai apropiat de
Otilia. Pascalopol îi invită pe Felix și pe Otilia la el acasă. Deși pe Felix îl
deranjează familiaritatea Otiliei cu Pascalopol, moșierul îi devine treptat simpatic.

CAPITOLUL V

La sfârșitul lui august se întorseseră Olimpia, cealaltă fată a Aglaei, și cu Stănică,

soțul ei, deși nu erau cununați. Aceștia veniseră pentru a cere zestrea Olimpiei,
dar Simion nu voia să i-o dea, spunând ca Olimpia nu este fata lui. Stănică îl rugă
pe Pascalopol să-i găsească ceva de muncă. După o ceartă între Simion și Stănică
în casa lui Giurgiuveanu, Stănică plecă cu Olimpia, dar nu înainte de a-i cere bani
împrumut Otiliei. Stănică îi trimisese o scrisoare lui Pascalopol în care îi cerea o
sută de franci îprumut, spunându-i că dacă îl va refuza se va omorî.pascalopol se
decise să-i dea banii lui Stănică. Acesta cerea bani la aproape toată lumea,
spunând că daca situația lui va fi tot așa se va omorî. Într-o zi se dusese în casa
Tulea și miți pe Simion și pe Aglae că este grav bolnav de inimă, cu scopul de a
primi zestrea de la Simion. Stănică petrecea foarte mult timp cu Simion,
lingușindu-l, sperând că așa îl va îndupleca.

CAPITOLUL VI

Felix și Otilia plecară în vizită la moșia lui Pascalopol care se afla la jumătatea
distanței între Călărași și Fetești.ajunși la moșie, Felix observase același
rafinament, de data aceasta mai rustic decât cel din apartamentul din București.
Când se așseară la masă, aceștia își făcuseră planuri, Felix observând că programul
lui este cât mai izolat de Otilia. Pascalopol fusese prins în afacerile de la moșie,
astfel Otilia petrecând tot timpul împreună cu Felix. Aceștia află din ziar că copilul
lui Stănică și al Olimpiei murise din cauza unei boli. Aceștia plecară înapoi la
București.
CAPITOLUL VII

Felix se înscrie la facultate cu ajutorul Otiliei care îi dă bani, deoarece Costache îi

zice că nu are. Aglae este invidioasă și îi tot spune lui Felix ca facultatea este un
loc pentru oameni cu bani și că ar trebui să-și găsească de lucru. Stănică încearcă
să creeze intrigi între Otilia și Pascalopol, dar acesta nu îl ascultă. Otilia vrea să se
mute și îi propune tatălui său să se mute în casa din Stirbey-Vodă. Giurgiuveanu îi
spune această propunere lui Aglae, iar aceasta se înfurie. Titi venea foarte des la
Otilia, făcându-i avansuri, Otilia respingându-l și făcând-o pe Aglae să se plângă lui
Costache. Otilia se înfurie și îl pune pe Costache să aleagă între ea și Aglae. Într-o
seară Stănică adusese un doctor pentru a-l consulta pe Costache, cu toate că
acesta nu avea nevoie, cu scopul de a-l face pe acesta să creadă că este bolnav
pentru a-i putea lua moștenirea. Pascalopol le spune lui Felix și Otiliei că ar trebui
să fie mai atenți cu Stănică.

CAPITOLUL VIII

Felix iși dă seama că o iubește pe Otilia și îi scrie o scrisoare în care îi spune tot ce
simte pentru ea, însă fără să primească vreun răspuns. Într-o zi,fiind distras de
gândurile pentru Otilia și pentru acea scrisoarepe care credea că aceasta nu o
deschisese, Felix nu se întoarse de la universitate acasă pentru masa de pranz.
Otilia îl căută și îl găsi pe o bancă. Acesta îi spusese că o iubește, dar aceasta nu îi
răspunsese într-un mod concret. Aceștia încep să petreacă cât mai multe nopți
împreună. Felix o roagă pe Otilia să nu-l mai primească un timp pe Pascalopol.
Acesta poartă o discuție cu studentul, iar Felix își dă seama de caracterul bun al
moșierului și o roagă pe Otilia să-l primească iar în casă. Titi o cunoaște pe Ana, cu
care ajunge să se căsătorească, dar aceasta căsătorie nu este de lungă durată.

CAPITOLUL IX
Felix începuse să-și facă planuri mari însă lipsa banilor îl neliniștea, astfel îi ceru
bani lui Costache, dar acesta nu îi dete. Felix îi completeaza bătrânului o poliță de
o sută de franci. Pascalopol încearcă să-l convingă pe Costache să o adopte pe
Otilia, spunându-i că va plati el toate chelutielile. Stănică spiona în casa
Giurgiuveanu și auzise discuția dintre cei doi, dar nu spusese la nimeni. Simion se
îmbolnăvise și Felix vedea din când în când de starea lui. După trei săptămâni de
la discuția despre adopție, Stănică îispune lui Aglae, iar aceasta jură că otilia nu va
fi adoptată cât timp ea trăiește. Otilia îi povestește lui Felix cum Aglae și Aurica o
disprețuiau de când era mică, deoarece nu era sânge din sângele lui Costache.
Felix îi spune despre jurământul lui Aglae, iar Otilia îi spune că așa va fi.

CAPITOLUL X

Giurgiuveanu primește o scrisoare anonimă în care este avertizat să nu o adopte

pe Otilia fiind acuzat că ar profita de ea și ea ar vrea să îi fure moștenirea. Otilia îi
spune că ea nu vrea banii lui și îl iubește cu sau fără acte. Ajuns acasă de la
universitate, Felix află ca Otilia a plecat la moșie cu Pascalopol. Felix este distrus
de această veste și de gândul că Otilia s-ar putea mărita cu Pascalopol. Studentul
de întâlnește cu Stănică și merg amândoi la un restaurant. Acolo Stănică i0o
prezintă pe Georgeta, o curtezană.

CAPITOLUL XI

Starea de sănătate a lui Simion se înrăutățise, slăbind foarte mult. Aglae vru să
cheme un doctor mai mare pentru a afla ce are soțul ei, dar Stănică îi adusese iar
un om dubios. Acest medic îi spusese că Simion are început de diabet și că ar
trebui să țină regim. Stănică le atrage atenția Auricăi și Aglaei despre pericolul pe
care îl reprezintă Otilia pentru moștenirea lui Costache, iar acestea devin și mai
pornite împotriva Otiliei. Felix se face remarcat la universitate și publică chiar și
un articol despre un caz de la ospiciu. Stănică reușește să îl convingă pe Costache
să nu facă testament, manipulându-l. Felix se duce în vizită la Georgeta care îi
povestește viața sa. Felix începe să simtă o afecțiune frățească față de ea și se
înfiripă o relație între cei doi, cu toate că Felix o iubește foarte mult pe Otilia.

CAPITOLUL XII

Felix primește o scrisoare de la Otilia, care plecase la Paris, iar aceasta îl întristă.
Felix se duese la Georgeta, iar aceasta îl mângâie. Georgeta îi spusese înainte să
plece să tracă pe la Iorgu, deoarece îl caută. Felix se dusese la Iorgu, iar acesta îl
roagă să vorbească cu unchiul său pentru a cumpăra restaurantul. În durm spre
casă Felix se întâlnește cu Stănică care încearcă să-l manipuleze cu tot felul de
minciuni și aberații. Felix ajunge acasă și îi spune lui Costache despre Iorgu, iar
aceștia pornesc înspre restaurant unde încheie afacerile cu succes. Felix se
întâlnește cu Georgeta, iar aceasta îi spune niște lucruri groaznice pe care stănică
le-a spus despre el. Simion devenise din ce în ce mai bolnav, dar Aglae ș Olimpia
erau nepăsătoare. Felix devenise din ce în ce mai convins despre tulburările lui
Simion.

CAPITOULUL XIII

Stănică plecase acasă la ordinele Olimpiei. Aceștia avuseseră o discuție în care

Stănică insinua ca ar trebui să aibă pe altcineva, că nu este potrivit pentru
Olimpia. Aceasta nu-l băgă în seamă și adormiră amândoi numaidecât. Felix se
dusese la Georgeta, iar aceasta îi spusese ca Titi s-a îndrăgostit de ea și că ar vrea
să o ia de soție. Costache îl trimite pe Felix la Aglae să ceară cheile de la casa de
pe Stirbey. Acolo vine vorba despre cum la respins Georgeta pe Titi, Stănică
spunandu-le că a fost din vina lui Felix. Titi începe să o jignească pe Otilia, iar Felix
pleacă acasă foarte enervat. Costache plănuiește să vândă toate imobilele, iar
Aglae cân află această veste spune că-l va da pe mâna Parchetului. Stănică îi
trimite Otiliei o scrisoare din partea familiei Tulea, cu intenția de a se preface că îi
sun prieteni.
CAPITOLUL XIV

Felix se întâlnește cu un coleg, Weissmann care îi ține o prelegere despre poezie și

dragoste și îi recomandă un roman de Weininger. Felix era foarte aprofundat în
studiu, deoarece avea examene. Costache îl întrebă dacă nu vrea să iasă pe afară,
deoarece este timp frumos, Costache vrând să rămână singur în casă pentru a
ascunde banii de pe imobile. Felix se hotărăște să plece totuși în oraș să mănânce.
Când se întoarce îl găsește pe Stănică în camera lui. Acesta începuse să-i pună lui
Felix întrebări despre locul unde-și ascunde Costache banii, dar Felix îi zice că nu
știe nimic. Seara, Costache, Felix, Stănică, Olimpia, Weissmann, Georgeta,
generalul și familia iorgu iau cina împreună. Acolo Stănică încerca subtil să afle
despre locația baniilor lui Costache,reușind doar să-l enerveze pe bătrân. Felix
este condus acasă de general și de Georgeta, fiind din nou într-o situație penibilă.

CAPITOLUL XV

Simion devenise atât de enrvant pentru Aglae, încât aceasta vru să-l interneze la
un sanatoriu, dar ideea fusese respinză din motivu lipsei baniilor, cu toate că
Aglae avea destul avere, chiar din banii lui Simion. Simion se credea Iisus Hristos,
așa că pentru a reuși să-l ducă la spital, Weissmann îi spusese că oamenii îi
așteaptă învățăturile. Stănică încearcă să-l manipuleze pe Costache să o
primească din nou pe Aglae în casă, dar acesta refuză. Felix îl găsește pe avocat
căutând prin casă. Într-o zi, Stănică aduce în casa Giurgiuveanu un grup de
studenți pe care pretindea ca Felix îi cunoaște, stârnind îndignarea lui Felix și a lui
Costache.

CAPITOLUL XVI
Capitolul începe cu preznetarea istoriei lui Stănică și a familiei lui. Stănică o
vizitează pe mătușa lui, cu ocazia zilei de naștere, căruia îi duce alune și covrigi.
Acesta fură de la ea din casa patru lucruri chinezești. Vărul său, Toader; îl duce
acasă. Stănică o observă pe Lili, fiica lui Toader, care este foarte frumoasă, și îi
spune că o va prezenta unui tânăr minunat, lui Felix. Ajuns acasă, Stănică îi oferă
lui Olimpia cele patru lucruri pe care le-a furat, spunându-i că le-a cumpărat de la
un anticariat, și niște prăjituri. Văsând că nu primește niciun gest de afecțiune din
partea soșiei, se gândește la divorț, așteptând un moment prielnic.

CAPITOLUL XVII

Când se trezește,Felix aude pe cineva cântand la pian și-și dă seama că s-a întors
Otilia. Otilia îi adusese lui Felix două cravate, dar când i le dă, imediat apare și
Stănică în casă. Cu această ocazie îi vizitează și Pascalopol, între el și Felix
creendu-se un mic conflict, pe care l-au rezolvat imediat. Pascalopol îl cheamă pe
Felix la el acasă pentru a discuta despre Stănică și zvonurile false pe care acesta le
împărtășește lumii. Costache începe să-i construiască o casă Otiliei cu materiale
adunate de el. Lili îl cunoaaște pe Felix și devine interesată de el, spre invidia celor
din familia Tulea.

CAPITOLUL XVIII

Într-o zi Costache cade la pământ, făcând un atac de apoplexie. Odată ce a aflat

Aglae, cheamă doctorul și fuge imediat la Costache acasă. Deși bătrânul era
sănătos, Aglae și Stănică înrăutățesc situația, mâncându-i toate bucatele pe care
el le-a adunat, în fața lui. La rugămințile lui Felix, Pascalopol aduce un ductor
renumit, pe Stratulat, care le-a spus că la nu va mai supraviețui la un alt atac.
Costache îi zice lui Pascalopol că îi va da bani pentru otilia să îi pună într-un cont,
dar el tot amână acest lucru, iar Pascalopol deschide un cont în care îi pune el o
sută de mii de lei Otiliei.
CAPITOLUL XIX

Aglae venea în fiecare zi și îi povestea lui Costache despre moarte, ceea ce pe

bătrân îl enerva. Costache a început să meargă la doctori, să ia medicamente, a
chemat un preot să binecuvânteze casa și să alunge spiritele rele. A venit și
doctorul Weissmann pentru a-i face un control, iar Aurica s-a îndrăgostit de el. Din
cauză că acesta era evreu, Aurica fusese la preot și a primit dezlegare, dar când îi
mărturisește lui Weissmann gândurile sale acesta îi spune că el preferă aventurile
de o noapte.

CAPITOLUL XX

Lili părea foarte interesată de Felix, însă acesta nu arăta niciun interes. Stănică îi
spune Otiliei că între Felix Și Lili este o idila și că ar trebui să se căsătorească. Felix
îi mărturișeste ca Lili nu reprezintă pentru el niciun interes și că doar pe ea o
iubește. Costache se simte din nou rău, iar aglae consideră că nu mai este necesar
să cheme niciun doctor, deoarece este deja ca și mort. Însă felix și Otilia cheamă
din nou doctorul, care constată că Costache va scăpa și de data aceasta. Bătrânul
îi da lui Pascalopol o suta de mii de lei pentru contul Otiliei. Stănică începuse deja
să caute ascunzătoarea baniilor, însă cum Otilia nu pleca niciodată de acasă, îi
spusese că va veni Pascalopol să o vadă, iar ea plecă să își cumpere o pudrieră. În
acest timp, avocatul intră în camera lui Costache și îi lua banii de sub saltea chiar
sub ochii bătrânului, care își dete duhul. Bătrânul fusese înmormântat din banii
otiliei, iar toate proprietățiile fuseseră trecute pe Aglae. Banii pe care i-a furat
Stănică nu i-a mai văzut nimeni, acesta divorțase de Olimpia.
La scurt timp după moartea tatălui său, Otilia merge în camera la Felix pentru a i
se dărui, dar acesta nu profită de ea și adorm îmbrățișați. A doua zi Otilia
dispăruse, lăsându-i lui Felix o scrisoare în care îi spunea că plecase la Paris cu
Pascalopol, ulterior aflând că cei doi se căsătorisera.
Timpul a trecut, Felix devenise un doctor renumit. Într-o zi se întâlnește cu
Pascalopol pe stradă și acesta îi arată o fotografie cu Otilia, care era de
nerecunoscut. Pascalopol îi mărturisește că pentru el Otilia fusese o enigmă, și
văzând-o nefericită, a lăsat-o să plece.

 Caracterizarea personajului principal:

Opera „Enigma Otiliei” de George Călinescu, este un roman realist cu
influențe balzaciene, influențe clasiciste și influențe romantice.
Tematica romanului este constituită de tema socială, romanul devenind o
frescă socială în care este zugrăvită imaginea societății burgheze
bucureștene, de la începutul secolului al XX-lea, societate degradată de
puterea banului, o societate care promovează interesul și care alterează
valorile umane și viața indivizilor din societate. Totodată, în operă, sunt
valorificate și teme balzaciene, moștenirea și paternitatea, dar și tema
iubirii și a inițierii.
Titlul romanului fusese inițial „Părinții Otiliei”, deoarece evidenția
importanța paternității în roman, dar la sugestia editorului, autorul l-a
înlocuit cu „Enigma Otiliei”, considerându-l mult mai sugestiv pentru
misterul care se crează în jurul personajului principal.
Otilia Mărculescu este personajul central și eponim al romanului. Aceasta
este construită prin mijloace directe, dar mai ales indirecte. Prin urmare, în
majoritatea situațiilor, Otilia este prezentată prin comportamentul său.
Comportamentul fetei este condradictoriu, derutant pentru cei din jur.
Noncomformista adolescentă pare capricioasă, instabilă, luând decizii care
dezarmează. Cu o intuiție infailibilă, Otilia se comportă adecvat fiecărei
situații, fiecărui om. Este copilăroasă alături de Pascalopol, tandră și
protectoare cu Felix, veselă, grijulie cu tatăl vitreg, dar ironică și distantă
față de clanul Tulea.
Otilia Mărculescu este fiica celei de-a doua soții a lui Costache
Giurgiuveanu. O femeie care-l iubea pe acesta, dar murise de inimă rea și îi
lăsase lui toată averea și îndatoria de a o crește pe Otilia. Cu toate că o
iubea foarte mult pe fată, acesta nu face nimic pentru a-i asigura viitorul,
statutul ei social rămânând incert. Otilia este studentă la Conservator,
studiază pianul și are un temperament de artistă, părând detașată de
problema moștenirii averii de la tatăl său.
Personalitatea Otiliei se conturează la intersecția mai multor conflicte de
interese. De aceea, este dificil de stabilit o anumită trăsătură a fetei,
deoarece factorul care îi definește cel mai bine personalitatea este
„ misterul feminității”. Având în vedere acest etern feminin, cred că
principala trăsătură de caracter a personajului este dată de inconsecvența
Otiliei, rezultată din comportamentul său în anumite împrejurări. Evidente
în acest sens sunt secvențele din roman în care aceasta așare alături de
Felix. Una dintre aceste secvențe este aceea în care felix îi trimite o
scrisoare în care-și dezvăluie sentimentele de dragoste față de ea, dar
acesta nu primește niciun răspuns și alege să plece de acasă. Otilia îl
găsește și îi spune că a uitat să răspundă la scrisoare, deoarece este „o
zăpăcită” și că nu trebuia să fuga, deoarece nu i-a spus nimeni că nu-l
iubește. Tresărind bucuros, Felix o întreabă dacă e adevărat, dar răspunsul
e conform comportamentului ei, remarcând că nu i-a spus nimeni că-l
urăște.
Totuși din discușiile pe care le poartă, mai ales cu Felix, rezultă o Otilie
lucidă, care își cunoaște atât defectele, cât și calitățiile, de aceea respinge
proiectele pe termen lung, amintind mereu că este foarte capricioasă și
dornică de libertate. În felul acesta, Otilia vede în căsătorie o constrângere,
deoarece scurta experiență a vieții i-a demonstrat că iubirea singură n-
ajunge. În plus, mai matură în gândire decât Felix, ea își dă seama că cei doi
înțeleg iubirea diferit.
Misterul care definește personalitatea fetei mai este evidențiat și de
secvența care redă ultima întâlnire dintre ea și Felix, înainte de plecarea ei
la Paris cu Pascalopol. După moartea lui Giurgiuveanu, Otilia vine în camera
lui Felix pentru a-i dovedi că-l iubește. Ea înțelege iubirea în felul aventuros
al artistului, cu dăruire și libertate absolute. Fire romantică, hotărât să
aștepte oricât este nevoie în virtutea promisiunii ă la un momwnt dat se
va căsători cu Otilia, el adoarme îmbrățișând-o asemenea unor frați.
Dându-și seama de această diferență dintre ei, Otilia îl părăsește și se
căsătorește cu Pascalopol, plecând din țară. Plecarea la Paris cu Pascalopol
este gestul final al femeii care înțelege că iubirea nu-i poate lega ființa.
 Personalitatea Otiliei este conturată și prin reflectarea ei în conștiința
celorlalte personaje, ca și cum ar fi văzută prin mai multe oglinzi
paralele,numită de criticii literari tehnica reflectării poliedrice. Astfel,
Giurgiuveanu o consideră o fată cuminte și iubitoare pe care o protejează,
Aglae o detestă, numind-o prin apelative precum „stricată”, „zânatică”,
„dezmățată”. Pentru Stănică Rațiu este o fată deșteaptă, un spirit practic,
Pascalopol vede în Otilia o fire de artistă, dar și o enigmă, în timp ce pentru
Felix, Otilia reprezintă feminitatea tulburătoare.
Portretul ei fizic este sugerat de narator prin caracterizare directă, însă prin
ochii lui Felix:„ fața măslinie, cu ochii mici și foarte albaștri, arată și mai
copilăroasă între multele bucle și gulerul de dantelă”. Însă trupul suplu „ de
un stil perfect” și marea libertate de mișcări îi conferă „o stăpânire
desăvârșită de femeie”. De aceea, prezența Otiliei îi dădu lui Felix „ un
sentiment inedit de mult presimțit” și îl nemulțumește familiaritatea fetei
cu Pascalopol, care îi satisface toate capriciile femeiești. După ce îl prezintă
celor din casă, Otilia uită pentru un moment de el, dar apoi își amintește și
îi ăferă ceva de mâncare și-l conduce în camera ei, deoarece a lui nu era
pregătită.
Camera Otiliei, descrisă prin tehnica detaliului semnificativ, o definește
întru-totul. Astfel, sertarele deschise în diferite grade, reflectau misterul,
nenumăratele obiecte împrăștoate prin cameră evidențiazăpreocuparea
pentru cochetărie, iar partiturile muzicale și cărțile relevă înclinațiile
artistice.
În concluzie, Otilia Mărculescu rămâne unul dintre cele mai interesante și
complexe personaje feminine din literatura română și un personaj
reprezentativ pentru condiția femeii la începutul secolului al XX-lea.
 Moduri de expunere:-Narațiune:„ Bătrânul clipi din ochi, ca și când n-i fi
înțeles întrebarea,mișcă buzele, dar nu răspunse nimic.”
-Dialog:„-Oare nu-ți pare bine?
-Ba da! răspunse sfios Felix...”
-Descriere:„Strada era pustie și întunecată și, în ciuda
verii, în urma unor ploi generale, răcoroasă și foșnitoare ca o pădure.”
-Monolog:„Un fior necunoscut de experiență rea trecu
prin sufletul candid al lui Felix: Să nu vrea să-lprimească „unchiul”? Dar de
ce?”
 Titlul operei: Titlul romanului fusese inițial „Părinții Otiliei”, deoarece
evidenția importanța paternității în roman, dar la sugestia editorului,
autorul l-a înlocuit cu „Enigma Otiliei”, considerându-l mult mai sugestiv
pentru misterul care se crează în jurul personajului principal.
 Citate preferate:„ Iubirea-măsură ea vorba- e un cuvânt mare, dar apoi vezi
că singură n-ajunge.”
 Impresii personale: Mi-a plăcut această lectură, deoarece acțiunea este
bazată pe obținerea moștenirii lui Giurgiuveanu, și evidențiază defectele
societății din secolul XX și chiar din secolul nostru.
 Opinii critice:
Ion Negoiţescu constată că romanul induce cititorului un anumit
sentiment, considerat, poate, de mulţi, firesc: „În tot timpul lecturii persistă
impresia de joc epic, de mecanic şi nu de organic, de maşinărie perfectă,
uluitoare în precizie, imitând viaţa până la iluzia formală.” Acest aspect
contribuie la delimitarea celor două planuri narative ale operei: lupta
pentru moştenire şi, respectiv, evoluţia lui Felix. Senzaţia de care vorbeşte
Ion Negoiţescu este, bineînţeles, dată de primul din cele două planuri, mai
exact de rutina puternică după care se scurge existenţa membrilor clanului
Tulea. Aceştia au o existenţă monotonă, fiecare zi fiind umplută cu aceleaşi
activităţi: Aurica îşi continuă tentativele de a-şi găsi un soţ prin nesfârşitele
sale plimbări pe Calea Victoriei, Titi copiază aceleaşi desene în acuarelă,
Simion brodează nestingherit vreun gherghef, asumându-şi astfel rolul
soţiei şi lăsând-o pe Aglae la conducerea familiei. Autorul a potrivit
minuţios rotiţele acestui perpetuum mobile burghez, pentru ca, o dată
începută mişcarea sa, să-l poată analiza în voie prin ochii lui Felix, în timp ce
viaţa personajelor se desfăşoară în acelaşi mod până la sfârşitul romanului.