Universitatea de Medicină și Farmacie „ Carol Davila” București

Facultatea de Medicină

LUCRARE DE LICENȚĂ
„Caracteristici ale profilului metabolic la copii
normoponderali și obezi”

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC:
Prof.univ.Dr. Ioana Anca Bădărău

ABSOLVENT:
Ioan Cătălina-Anca

2022
2
 II. STADIUL ACTUAL AL CUNOAȘTERII ÎN
DOMENIU

1. ISTORIA SI DEFINIȚIA OBEZITĂȚII LA COPIL

Despre existența obezității se știe de acum 20.000 de ani, din perioada preistorică, mărturie a acesteia
fiind descoperirea unei serii de statuete pe teritoriul Europei, cum ar fi „Venus din Willendorf”, care
ilustrează caracteristicile obezității la om. (1) Grecii au fost primii care au considerat obezitatea drept
afecțiune medicală.(2) Încă din Antichitate, Hipocrate postula una dintre ipotezele care aveau să fie
confirmate mai apoi: „Obezitatea nu este doar o boală în sine, ci și premergătoare altor boli”.(1)

Etimologic, cuvântul obezitate provine din limba latină, derivat din cuvântul „obesitas”, care se
traduce prin corpolent, gras.(1) Dicționarul Oxford al limbii engleze a documentat utilizarea
cuvântului obezitate pentru prima dată în anul 1611.

De-a lungul istoriei, omenirea s-a confruntat cel mai frecvent cu lipsa hranei (3), astfel că formele
rubensiene erau privite ca semn de bunăstare, prosperitate, cât și de fertilitate. În schimb, în ultimele
decade lipsa accesibilității alimentelor nu mai reprezintă o problemă în țările dezvoltate, acest lucru
propulsând obezitatea drept una dintre principalele probleme de sănătate publică la nivel global,
frecvența sa crescând îngrijorător.(1)

Obezitatea constituie o boală cronică, complexă , multifactorială, caracterizată de o creștere a greutății

copilului în raport cu vârsta și înălțimea pe seama unei acumulări excesive de țesut adipos, ca urmarea
dezechilibrului balanței energetice.

Pentru a avea o încadrare mai clară, Organizația Mondială a Sănătății recomandă folosirea indicelui
de masă corporală (IMC / BMI : Body Mass Index), calculat printr-o formulă matematică în care
greutatea individului exprimată in kilograme (kg) este raportată la înălțimea exprimată în metri pătrați
(m2) (4). Compoziția corporală a unui copil variază în funcție de vârstă, sex și este diferită de cea a
adultului, astfel nu se poate utiliza aceeași clasificare a statusului ponderal în funcție de IMC la adult
și copil.

Bazat pe recomandările comitetelor de experți din Statele Unite ale Americii, sunt folosite graficele
de creștere pentru monitorizarea stării de sănătate și a statusului nutrițional al copiilor utilizând
percentile și scoruri z. Termenii de supraponderal și obez sunt utilizați pentru un copil ( 5-9 ani) cu un

3
IMC cuprins între percentilele 85-95 și mai mult de +1DS, respectiv peste percentila 95 și mai mult
+2DS (4,5).

Trebuie menționat faptul că IMC nu măsoară direct adipozitatea, ca urmare cea mai corectă definiție a
obezității este dată mărimea conținutului de masă grăsoasă corporală măsurată, în mod uzual, prin
impedanță bioelectrică. Astfel, este definit obez un copil sau adolescent cu vârsta până în 16 ani care
are o cantitate de țesut adipos ce depășește cu mai mult de 20% valoarea de referință pentru sex și
vârstă, în timp ce peste 16 ani, o masă grasă mai mare de 25% pentru băieți, respectiv 35% pentru fete
reprezintă caracteristicile pentru obezitate.

2. EPIDEMIOLOGIA OBEZITĂȚII LA COPIL

Prevalența obezității și a supraponderalității variază între continente, cât și între țările aceluiași
continent. Conform OMS, numărul persoanelor obeze s-a triplat în ultimele 3 decenii, ajungând în
2016 ca mai mult de 1,9 miliarde de persoane adulte să fie supraponderale și peste 650 de milioane să
fie obeze.

În 2019, OMS anunța că numarul copiilor sub 5 ani cu obezitate și supraponderalitate a crescut la mai
mult de 38,2 milioane, în timp ce în intervalul de vârstă 5-9 ani, în 2016, numărul era de peste 340
milioane. Deși în urmă cu câțiva ani obezitatea/supraponderalitatea la copil era o boală specifică
țărilor dezvoltate, în ultima perioadă, datele mai multor studii relevă o incidență în creștere și în țările
în curs de dezvoltare.(1,4)

Dacă în 1975 prevalența obezității și a supraponderalității în rândul adolescenților și a copiilor era de

4%, până în 2016 aceasta a crescut la 18%. Creșterea s-a făcut intr-un mod asemanător pentru
fetele(18%)și băieții(19%) cu vârste cuprinse intre 5-9 ani.(4)

În Europa, în ultimele 2 decenii obezitatea în rândul copiilor s-a triplat. În țările din Europa de Nord,
prevalența supraponderii la copii este de 10-20%, iar în Europa de Sud prevalența este în creștere,
fiind mai mare de 20-35%. De asemenea, în țările mediteraneene frecvența este mult mai crescută
decât cea din Europa de Vest, unde obezitatea are o frecvență de 10-25%.(7)

În Romania, datele epidemiologice publicate raportau o prevalență de 11,8% în anul 2004 pentru
copiii de 4 ani. Între anii 2006-2015, prevalența supraponderalității în rândul copiilor de vârstă școlară
era de aproximativ 25%.(8)

4
 3. ETIOPATOGENEZA OBEZITĂȚII LA COPIL

I. Deși mecanismul de producere al obezității nu este încă pe deplind cunoscut, se consideră că

principala cauză de apariție este un dezechilibru al balanței energetice, între cantitatea de energie
ingerată sub formă de alimente și energia consumată prin activitate fizică. În principiul întai al
termodinamicii, energia unui sistem este dată de diferența dintre căldura care patrunde în acel sistem și
căldura care îl părăseste, astfel în cazul supraponderalității/obezității căldura provine din caloriile pe
care le consumăm, această energie fiind folosită mai apoi pentru procesele metabolice ce au loc în
organism. Când aportul de energie este mai mare decât cel consumat, o să rezulte un exces de energie
care va fi depus în depozite sub forma de țesut adipos în diferite regiuni ale corpului. Un dezechilibru
cronic între input-ul și output-ul caloric va duce la obezitate.(9)

Creșterea prevalenței obezității infantile este o consecință a multitudinii de factori favorizanți care
interactionează și în urma cărora se produc modificări ale balanței energetice. Cu alte cuvinte,
obezitatea este o boala multifactorială, neuroendocrină, în apariția ei fiind implicați atât factori
individuali( genetici, comportamentali, medicamentoși, nervoși, endocrini,metabolici), cât și factori de
mediu(socio-economici, culturali, educaționali).(10)

Factori genetici

Se consideră că până în prezent au fost găsite peste 200 de gene implicate in etiologia obezității.
Țesutul adipos are un caracter endocrino-metabolic foarte activ, produce un număr crescut de
„adipocitokine”, al căror rol principal este de a regla homeostazia energetică, metabolismul lipidic si
glucidic.( Friedman JM., 2000). Un defect monogenic se găsește la un număr mai redus de obezi, în
cazul acesta obezitatea instalndu-se din copilărie(11)

Leptina este o moleculă care ajută la reglarea apetitului, prin stimularea centrului sațietății de la
nivelul hipotalamusului ventromedian. O mutație a genei leptinei, sinteza unei leptine nefuncționale
sau mutația receptorului acesteia determină obezitate morbidă la copii care se caracterizează prin
hiperfagie și hipogonadism hipogonadotrop. În cazul in care sunt tratați cu leptină, ingestia de mâncare
scade semnificativ, iar depozitele de țesut adipos scad și ele, revenind la normal. (9)

O altă mutație care pare să se asocieze cu obezitatea morbidă, cu IMC peste 40 kg/m 2 ,apare cu o
frecvență crescută și este defectul genei receptorului pentru proopiomelanocortină MC4R.

5
Un numar crescut de sindroame genetice cu tulburari de dezoltare se asociază cu frecvent cu
obezitatea. Printre acestea reamintim sindromul Prader Willy ( „ anomalie genetica pe brațul lung al
cromozomului 15, asociază hipostaturalitate, tulburări de comportament și de dezvoltare neuropsihică,
hipogonadism și hiperfagie ce duce la obezitate”), sindromul Laurence-Bardet-Biedl ( anomalie
genetică ce se caracterizează prin retard mintal, distrofie retiniană, polidactilie si malformații renale),
sindromul Cohen și sindromul MOMO.(12)

Gena, numită FTO, este relativ comună în populație, fiind cea mai cunoscută genă implicată în
etiologia obezității. Mutația genei FTO duce la o creștere a riscului de obezitatea la copii si adulți de
1,5 ori.

Pe lângă aceste situații rare în care rolul determinant este jucat de defectele gentice, de cele mai multe
ori există o asociere între o susceptibilitate genetică și anumiți factori de mediu.(12)

II. Factori dobândiți

La ora actuală, se consideră că factorii de mediu sunt incriminați pentru creșterea dramatică a
prevalenței obezității din ultimele două decenii. Actualul mediu obezogen a modificat semnificativ
dieta copiilor atât cantitativ, cât și calitativ, consumul produselor de tip fast-food crescând de 18 ori
față de anul 1970, în timp ce porțiile au devenit mai voluminoase și mai calorice ( un hamburger era în
2003 de șase ori mai voluminos decât în 1957, conținutul caloric ajungând la 680 kcal de la 210 kcal).
(1)

A. Factorii sociali și comportamentali favorizeaza stilul de viață nesănătos. Accesibilitatea și

diversitatea alimentelor a crescut substanțial în ultima perioadă, în timp ce prețul acestora a scăzut în
raport cu veniturile medii, excesul ponderal și obezitatea devenind o problemă majoră pentru țările
dezvoltate sau în curs de dezvoltare.(1)

Conceptul de „ a mânca” nu se mai referă doar la rolul său nutritiv pentru supraviețuire, ci și la
componenta socială a acestei activități, devenind o modalitatea de socializare, cât și o sursă de plăcere.
(10)

Alimentația dezechilibrată, accesul larg la alimentele hipercalorice și de tip fast-food duce la un aport
crescut energetic la copil si adolescent, provocând apariția obezității. Frecventa meselor este și ea
importantă, un număr scăzut al meselor, dar încărcate caloric determină descărcări puternice de
insulină cu rol adipogen.(12)

La factorii alimentari ai unui stil de viață nesănătos se adaugă și o reducere a cheltuielilor energetice
prin scăderea activității fizice a copiilor, obezitatea putând fi atat o cauză, cât și un efect al
sedentarismului. Numeroase studii au demonstrat asocierea unor comportamente sedentare(ex.: uitatul

6
la televizor, jocurile pe calculator, poziția șezândă în bancă la școală, transportul cu mașina) cu
creșterea prevalenței obezității. (10)

B. Factorii de mediu influențează comportamentul copilului privind aportul caloric și nivelul de

activitate fizică.

 Familia. Comportamentul familial este sub influentă factorilor culturali și socio-economici,

jucând un rol esențial în conturarea preferințelor alimentare ale copilului. În adolescență crește
probabilitatea apariției obezității pe baza modificărilor comportamentale ale indivizilor la
această vârstă ( iși procură singuri hrana, devin influențabili).
 Perioadele „obezigene” sunt reprezentate de perioada prenatală, mica copilarie, pubertatea și
nu în ultimul rând, adolescența, în tot acest timp având loc dezvoltarea si remanierea țesutului
adipos.(13)
 Comunitatea, societatea și școala pot influența comportamentul individului prin promovarea
unui stil de viață sănătos prin: creșterea accesibilității la activități fizice, prin limitarea
promovării unor produse alimentare nesănătoase în spațiul media etc.(13)

C. Factorii favorizanți pot fi clasificați în trei categorii: factori prenatali, perinatali și postnatali.

 Factori prenatali:
 Obezitatea mamei atât anterioară sarcinii, cât mai ales gestațională este factor de risc
pentru obezitatea copilului. Aportul caloric matern crescut, mai ales în trimestrul
trei de sarcină, produce hiperplazia insulelor beta pancreatice ale fatului, având drept
consecință hiperinsulinimul cu modificarea greutății fătului și a compoziției corporale
a acestuia.
 Diabetul matern
 Greutatea mică la naștere pentru vârsta de gestație
 Greutatea mare la naștere crește riscul de apariție al obezității. Macrosomii sunt
frecvent născuți din mame obeze sau cu diabet, în timp pot dezvolta obezitate
 Fumatul in timpul sarcinii

 Factori perinatali
 Climatul rece la naștere

 Factori postnatali
 Absența alimentației naturale. Alimentația la sân a copilului scade riscul de apariție
a obezității în adolescență direct proporțional cu durata alăptării.
 Alimentația artificială necorescpunzătoare. Un exces de proteine în primul an de
viață este asociat cu un risc de dezvoltare a obezității în adolescență.

7
  Diversificarea precoce înainte de 4-6 luni.
 Alimentația hipecalorica, hiperglucidică, hiperproteică, săracă in fibre.
 Modificarea compoziției microflorei intestinele.

Bibliografia e din doctorat

4.CRITERII DE IDENTIFICARE SI EVALUARE A OBEZITĂȚII LA COPIL

Despre obezitate sau supraponderalitate în perioada copilăriei mici se crede că are o semnificație
predictivă pentru obezitatea din etapa adolescenței și a vârstei adulte. Astfel, caracterul cronic al bolii
și implicațiile pe care această afecțiune le presupune în evoluția ulterioară, impune identificarea
precoce a copiilor supraponderali și obezi. (cartea pedi)

Țesutul adipos se poate depune atât la nivel subcutanat, cât și la nivel visceral.(12) Numeroase studii
epidemiologice au demonstrat caracterul de organ endocrin al țesutului adipos, în special al celui
visceral, având rol de a sintetiza în circulație un număr crescut de substanțe biologic active(citokine,
adipokine) – puntea de legătură între obezitate și celelalte componente ale sindromului
metabolic( dislipidemia, hipertensiunea arterială, diabetul zaharat), în timp ce insulinorezitența
împreună cu hiperinsulinemia au rol central în tulburările metabolice.(14)

Obiectivele evaluării pacientului obez sunt:

 identificarea cazurilor în care obezitatea apare secundar unor afecțiuni asociate(afecțiuni

endorine);
 evidențierea unei eventuale componente familiale sau genetice;
 diagnosticarea sau evaluarea riscul de apariție a complicațiilor obezității.(12)

Evaluarea inițială trebuie să conțină anamneza și examinarea fizică completă a copilului, cu calculul
indicelui de masa corporal și raportarea acestuia la curbele de creștere.(15)

I. Anamneza personală și familială urmărește:

 identificarea factorilor de risc ai obezității(agregarea familială, diabet gestațional sau
preexistent, câștig în greutate excesiv în timpul sarcinii, tulburari ale greutății sau taliei la
naștere, alimentația arificială sau naturală a copilului), cu scopul de a identifica precoce și de a
institui rapid măsurile de prevenție;
 evaluarea stilului de viață și al comportamentului general cu identificarea obiceiurilor
alimentare și caracterizarea nivelului de activitate fizică zilnică;
 evaluarea dezvoltării pe etape de vârstă a copilului.(15)

8
 II. Examenul clinic
 un examen clinic atent al copilului permite evaluarea gradului de obezitate, precum și
compararea lui cu alți copii în același stadiu al dezvoltării.(15)
 modalitatea de identificare clinică a obezității este una accesibilă, realizată prin intermediul
unor evaluări de rutină ale indicilor antropometrici clasici(greutate și talie) și a parametrilor
care rezultă din aceștia(indicele de masă corporală);(cartea pedi)
 inspecția morfologică generală trebuie inclusă în examinarea clincă, pentru a identifica
eventualele dismorfii sau tulburări somatice, alături de metodele de identificare a
complicațiilor obezității;(15)

A. Profilul antropometric – în suprapondere și obezitate

Diagnosticul obezității infantile prezintă anumite particularitați, fiind folosite tabele cu percentile.
Confrorm CDC, pentru determinarea excesului ponderal al unui copil cu vârsta cuprinsă între 0-36
luni se impune folosirea următorilor indici antropometrici:

1) Înalțimea pentru vârstă, greutatea pentru vârstă;

2) Perimetrul cranian pentru vârstă, greutatea pentru înalțime.

La copiii cu vârste cumprinse între 2-20 ani indicii utilizați sunt:

1) Talia pentru vârstă, greutatea pentru vârstă;

2) Indicele de masă corporal reprezintă și pentru copil metoda gold standard de diagnostic
al obezității, însă începând de la vârsta de 2 ani, el se calculează confrom sexului și
vârstei.(16)

Indicele de masă corporală (IMC) reprezintă un indicator statistic al greutății unui individ raportat la
înalțimea persoanei respective, fiind specific pentru vârstă și sex. Asemenea celorlați indici
antropometrici, IMC nu constituie un instrument de diagnostic, ci mai degrabă un indicator de
screening, nereușind să reflecte conținutul real al țesutului adipos în organism.(15) Confrom noii
definiții propuse în 2007 de Center for Diesease Control (CDC), un IMC cuprins între percentila 85-95
definește copilul supraponderal,în timp ce un IMC cu valoarea situată între percentilele 95-99
definește obezitatea. O valoarea peste percentila 99 caracterizeaza obezitatea severă, iar un IMC > 40
kg/m2 înseamnă obezitate morbidă.(11)

STAREA DE NUTRIȚIE PERCENTILA IMC

SUBPONDERAL IMC sub percentile 5
NORMOPONDERAL IMC cuprins între percentilele 5-85
SUPRAPONDERAL IMC cuprins între percentilele 85-95

9
OBEZITATE IMC peste percentila 95
OBEZITATE SEVERĂ IMC peste percentila 99

10
11
II. Bibliografie

1. I E N Ã IG. Work-related death: a continuing epidemic [Internet]. Vol. 43, 4. Health and In: Rev.
Epidem. și Săn. Publică. 2007. Available from:
http://www.hse.gov.uk/statistics/causinj/index.htm6.HemonD.Cercetareaepidemiologicăasup
ramediuluișisănătății:câtevaaspectemetodologice.

2. D H. Obesity: a medical history. Obes Rev [Internet]. 2007 Mar [cited 2021 Aug 4];8 Suppl
1(SUPPL. 1):31–6. Available from: https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/17316298/

3. Tjepkema M. Measured Obesity Adult obesity in Canada: Measured height and weight
Nutrition: Findings from the Canadian Community Health Survey Issue no. 1.

4. Obesity and overweight [Internet]. [cited 2021 Aug 4]. Available from:
https://www.who.int/news-room/fact-sheets/detail/obesity-and-overweight

5. Defining Childhood Weight Status | Overweight & Obesity | CDC [Internet]. [cited 2021 Aug
4]. Available from: https://www.cdc.gov/obesity/childhood/defining.html

6. Obesity and overweight [Internet]. [cited 2021 Aug 4]. Available from:
https://www.who.int/en/news-room/fact-sheets/detail/obesity-and-overweight

7. Primar O, Copil LA. OBEZITATEA PRIMARĂ LA COPIL - Conducător ştiinţific : 2011;

8. curs unic studenti pediatrie.pdf.

9. Bray GA. Obesity is a chronic, relapsing neurochemical disease. Int J Obes. 2004;28(1):34–8.

10. M D, N A-D, AT M. Childhood obesity, prevalence and prevention. Nutr J [Internet]. 2005 Sep
2 [cited 2021 Aug 5];4:24–24. Available from: https://europepmc.org/articles/PMC1208949

11. Popa I, Brega D. Obezitatea La Copil Și Adolescent. Rev Medicală Română. 2009;LVI(3):197–
202.

12. Mihail C, Anca S. Obezitatea. In: Endocrinologie pentru studenți si rezidenți. București: Editura
Universitară „Carol Davila”; 2015. p. 267–75.

13. T L, S D. Evidence of a possible link between obesogenic food advertising and child
overweight. Obes Rev [Internet]. 2005 Aug [cited 2021 Aug 16];6(3):203–8. Available from:
https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/16045635/

14. Svetlana C. Biomarkerii sindromului metabolic la copiii obezi. Vol. IX. Chișinău; 2014.

15. Veronica M, Corina G, Silvia M, Raluca H, Anca Roxana C, Magda B. DEPISTAREA ȘI PREVENȚIA
OBEZITĂȚII LA COPIL-CONSIDERAȚII PRACTICE. Rev Română Pediatr. 2011;LX:223–32.

16. Growth Charts - Clinical Growth Charts [Internet]. [cited 2021 Aug 17]. Available from:

12
https://www.cdc.gov/growthcharts/clinical_charts.htm

13