Incercari de reconstructie europeana : planul Marshall

Generalul Marshall, numit secretar al departamentului de stat in 1947, a inteles

din experienta sa de negociator in cei doi ani de la sfarsitul razboiului ca “ nu era nici un
minut de pierdut pt a gasi mijlocul de a redresa Europa “. Eceonomia europeana era
paralizata si Marshall a realizat ca doar un ajutor finan ciar major – un soc psihologic –
va adduce cresterea economica europeana si apoi stabilitatea si, indifferent cati bani va
investi SUA, va veni si momentul recuperarii acestora.
Prin discursul sau de la Harvard ( iunie 1947 ), Marshall a lansat planul care-I va
purta numele si care avea ca principale coordinate punerea pe picioare a economiei
Europei.Cuantumul si strategia de redresare trebuiau stabilite de catre europeni si nu
excludea Uniunea Sovietica. Planul Marshall nu a fost o cruciada asemenea doctrinei
Truman. Reactia sovietica a fost total negative, liderii si diplomatii sovietici denuntand
Planul Marshall ca “ o presiune politica cu ajutorul dolarului “ si “ un amestec in treburile
interne ale altor tari”.
Planul Marshall,cunoscut cu numele de European Recovery Program ( Programul
de reconstructie europeana ) a fost primul plan de reconstrcutoe conceput de SUA si
destinat aliatilor sai europeni, dorindu-se evitarea situatiei economice a Europei de dupa
primul razboi mondial, cand datorita lipsei de functionalitate a sistemului reparatiilor de
razboi s-a ajuns aproape de colapsul financiar al unor state.
Planul Marshall includea in refacerea europeana toate statele continentului, cu
exceptia Spaniei al carei regim autoritar nu era recunoscut,; prieteni, inamici sau neutri
intr-un effort economic European de a acoperi deficitul printr-o actiune inter- europeana.
In fapt, planul avea scopul direct de a stavili extinderea comunismului, fenomen pe care
americanii il percepeau ca strict legat de problemele economice. Au beneficiat de acest
ajutor nerambursabil ( 90 % donatii, 10 % credite ) : Austria, Belgia, Danemarca, Franta,
Grecia, Irlanda, Islanda, Italia, Luxemburg, Marea Britanie, Norvegia, Olanda,
Portugalia, Suedia si Turcia, la care s-a adaugat Republica Federala Germana.
La 19 iunie 1947, ministrii de Externe francez, Georges Bidault si britanic, Ernest
Bevin, au dat un comunicat prin care invitau 22 de state europene sa trimita reprezentanti
la Paris pt a schita un plan de reconstructie europeana.
Molotov declara ca URSS era interesata sa primeasca ajutor economic direct, fara
conditii si fara control, nu dorea analizarea economiilor statelor din centrul si sud- estul
Europei, ce ar fi pus in discutie influenta exclusiv sovietica din zona.
Tarile sud- estului European, ajunse fara voie si prin acordurile secrete ale marilor
puteri din timpul conflagratiei, sateliti sovietici, doreau sa beneficieze de acest ajutor.
CUvantul Moscovei devenise atotputernic, astfel: Cehoslovacia, Ungaria, Polonia,
Romania, Bulgaria au respins planul Marshall in iulie – august 1947 deoarece “ contine
conditii politice si economice inacceptabile “.
Moscova a refuzat un ajutor economic de care ea insasi avea mare nevoie si a
condamnat statele satelite la decenii de lipsuri si de criza economica. Conferinta de pace
de la Paris a fost numita de catre sovietici Conferinta cersetorilor , cu ajutorul economic
american fiind prezentat de propaganda comunista ca o subjugare a demnitatii si
suveranitatii nationale.
Cortina de fier cadea peste jumatate din Europa. Ceea ce parea un artificiu al
inteligentei fostului premier britanic, Winston Churchill, rostit la 5 martie 1946 la Fulton,
Missouri, “ de la Stettin, la Marea Baltica, pana la Trieste, la Marea Adriatica, o Cortina
de fier a coborat de-a curmezisul continentului “, s-a dovedit a fi un adevar ce a marcat
evolutia popoarelor de dupa Cortina, a societatilor, a institutiilor, precum sic ea a
relatiilor internationale.
Discursul de la Fulton a fost considerat ca fiind momentul de declansare a
razboiului rece, dar cauzele acestuia aveau ca fundament partajarea de catre marile puteri
al Europei inca din timpul conflictului 9 Teheran, Moscova, Yalta ) si in acceptarea de
catre anglo – americani a dictatului sovietic in centrul si sud- estul Europei.
Sintagma “ cortina de fier “ a fost folosita pentru a desemna ruperea Europei –
pentru a marca existenta unei linii de demarcatie intre Europa Occidentala sic ea
Rasariteana.
Existenta acesteia avea sa caracterizeze razboiul rece, ca si polarizarea lumii in
cele doua sfere apartinand celor doua superputeri : SUA si URSS.
In sfera Americana s-au aflat : Belgia, Danemarca, FRanta, Grecia, Irlanda, Italia,
Islanda, Norvegia, Olanda, Portugalia, RFG, Spania si Turcia, in cea sovietica : Albania,
Bulgaria, Cehoslovacia, polonia, RDG, Romania si Ungaria. State neuter, sau partial
neuter au fost : Austria, Elvetia, Finlanda, Iugoslavia si Suedia.
Razboiul rece a fost o confruntare deschisa si partiala intre doua grupuri de state
care aveau ideologii si sisteme politice diametral opuse.
Razboiul rece a pornit la sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial si a continuat
in diverse forme, mai acute sau mai pacifiste pana in 1991, cand una dintre cele doua
superputeri, URSS, si-a pierdut unitatea. In mare parte a perioadei cuprinsa intre 1947 si
1990, razboiul rece a fost o confruntare nonarmata, intre URSS si aliatii sai cuceriti de
catre Armata Rosie, blocul rasaritean si SUA si aliatii sai, blocul occidental, ajuns sub
tutela Americana pentru a evita o schimbare de regim.
Razboiul rece a reprezentat si confruntarea intre doua ideologii : cea democratic –
liberala ( capitalista ) sic ea democratic – populara, asa cum s-au autointitulat regimurile
comuniste. Razboiul rece s-a extins si in plan economic, in infruntarea dintre capitalism
si socialism, dominand si politica externa a celor doua blocuri. Diplomatia clasica a fost
partial inlocuita cu cea specifica razboiului rece, iar relariile internationale au fost
marcate de un nou tip de raportare, mijloacele folosite fiind tipice unui conflict :
presiunea economica, ajutorul economic selectiv, manevrele diplomatice, propaganda,
suprimarea persoanelor indezirabile, operatiunile miliutare zonale si permanenta
amenintare legata de un conflict mondial iminent.
Cele mai pregnante trasaturi ale ordinii intertnationale in perioada razboiului rece
au fost :
- existenta unei lumi bipolare ;
- confruntarea globala intre Vest si Est.