MASTER

MENTORATUL ÎN EDUCAȚIE

TEORII ȘI MODELE PSIHOGENETICE

Conf. Univ. dr. Sorin Cristea

Dinu Elena Claudia

Anul II, Sem. I
I. Date personale

a) Nume și prenume: Pișcu(Dinu) Elena Claudia

b) Studii:
1. Liceul Alexandru Odobescu, Lehliu Gară, filieră umană
2. Facultatea de Psihologie și Științele Educației, Pedagogia
Învățământului Primar și Preșcolar
c) Domeniul de activitate: Profesor pentru învățământul primar, în
cadrul Școlii Gimnaziale NR.1 Dragoș Vodă, Călărași
d) Vechime un an
II. Activitate seminar
Lev Seminovici Vîgotski- teoria socioculturală
Activitatea mea de la seminar a fost o prezentare powerpoint pe care o voi structura mai jos.
1. Date biografice
● Se naște în 1896, în Imperiul Rus, astăzi Belarus
● Studii la Universitatea din Moscova
● Studiază 10 ani psihopedagogia
● Moare de tuberculoză
2. Constructivismul, paradigmă a învățării
Constructivismul reprezintă una din cele trei mari paradigme ale învățării alături de
behaviorism și cognitivism (psihologie cognitivă).
Mediile constructiviste de comunicare se definesc prin următoarele caracteristici [1]:
● oferă reprezentări multiple ale realității,
● evită simplificarea excesivă și reprezintă complexitatea lumii vii,
● pune accent pe solicitările autentice în contexte semnificative,
● oferă medii de învățare naturale și bazate pe cazuri concrete,
● încurajează reflecția critică asupra experienței,
● permite construirea cunoștințelor în funcție de conținut sau context,
● permite construirea în colaborare a cunoștințelor.
3. Teoria socioculturală a dezvoltării cognitive a lui Vîgotski
Se concentrează asupra contribuțiilor importante pe care societatea le aduce
dezvoltării individuale. Această teorie subliniază interacțiunea dintre oamenii în
dezvoltare și cultura în care trăiesc. În plus, teoria socio-culturală a lui Vîgotski despre
dezvoltarea cognitivă sugerează de asemenea că învățarea umană este, într-o mare
măsură, un proces social.Pentru a realiza importanța lui Vîgotski la perspectiva
constructivista, trebuie sa înțelegem accentul pe care îl pune Vîgotski pe contextul
social in invatare, si mai departe sa înțelegem faptul ca el găsește limbajul, gindirea si
cultura inseparabile.
4. Zona proximei dezvoltări
Unul dintre cele mai importante concepții din teoria socio-culturală a lui Vîgotski
despre dezvoltarea cognitivă este zona dezvoltării proximale. Potrivit lui Vîgotski, zona
dezvoltării proximale este distanța dintre nivelul interpsihic și nivelul intrapsihic. Vîgotski
introduce conceptul de zonă a proximei dezvoltări (ZPD) pentru a sublinia educabilitatea pe
care o posedă un copil la un moment dat al dezvoltării sale. ZPD reprezintă distanţa între
performanţele actuale ale copilului şi cele pe care le poate atinge sub îndrumarea unei alte
persoane (fie adult, fie un copil de vârstă mai mare).
5. Impactul teoriei în proiectarea curriculară
Implicaţiile pedagogice pe care modelul lui Vîgotski le presupune, şi anume :

● construirea învăţării în parametrii socialului;

● crearea unor situaţii de învăţare care să stimuleze caracterul procesual şi
transformativ al învăţării;
● identificarea unor forme de comunicare eficiente, care să permită trecerea de la
percepţie la înţelegere;
● analiza raportului învăţare - motivaţie, care să faciliteze o acţiune independentă
din partea elevului;
● proiectarea curriculară va fi ghidată de zona proximei dezvoltări;
● realizarea învăţării şcolare într-un context semnificativ, dar care să nu fie
separat de cel descris de lumea reală cu care intră în contact copilul;
● relaţionarea între experienţele din afară şi experienţa şcolară a elevului;

REALITATEA: -exterioară educatului, REALITATEA: -construită de educat,

obiectivă subiectivă

PROFESORUL: PROFESORUL:
- furnizor de cunoaștere - educator, consilier, facilitator al
- centrat pe conținutul disciplinei autoinstruirii
- deținător unic al adevărurilor - centrat pe elev
absolute - ghid în abordarea adevărurilor
- orientat către găsirea de soluții absolute
unice - empatic

ELEVUL: ELEVUL:
- //* - partener în actul didactic
- odusul actului didactic - construcția multiplă a realității(în
- /receptare pasivă a unor mod activ)
adevăruri // - implicat conștient
- /absolute
- beneficiar

ÎNVĂȚAREA: ÎNVĂȚAREA:
- pasivă - ca o construcție
- multiple construcții ale realității
 - receptarea unor adevăruri absolute

III. Constructivismul, paradigmă a învățării

A. Introducere
Am ales să continui studiul teoriei socio-culturale a lui Vîgotski, deoarece consider
societatea joacă un rol important în formarea noastră ca și adulți. pentru copii este
important cum îi percep ceilalți și își doresc să aibă o poziționare cât mai bună în ochii
celorlalți. Un alt motiv pentru care am ales acest subiect a fost nevoia de a afla, cum
consideră autorul teoriei, că ne este învățarea influențată de societate și ce rol joacă în
dezvoltarea individuală. În cercetările mele despre teora socio-culturală, am descoperit și
conceptul de ZPD(zona proximei dezvoltări). Reprezintă distanţa între performanţele
actuale ale copilului şi cele pe care le poate atinge sub îndrumarea unei alte persoane (fie
adult, fie un copil de vârstă mai mare).

B. Teoria socio-culturală a dezvoltării cognitive a lui Vîgotski

Lev Vîgotski s-a nascut in 1896 in Bielorusia. El a absolvit Universitatea din
Moscova în 1917 cu licenta în drept si o specializare în literatura. In perioada 1918-1924,
Vigotski a predat literatura si psihologie. Viața sa s-a schimbat cand a elaborat o lucrare in
psihologie, domeniu in care el nu avea o pregatire formala. Lucrarea s-a bucurat de o
recunoaștere deosebita si i-a adus invitația de a se alătura Institutului de Psihologie al
Universității din Moscova, unde a realizat cercetări, a tinut prelegeri si a publicat pina cind a
murit de tuberculoza in 1934. Cercetările sale privind modul cum copiii rezolvau probleme
care depășeau nivelul lor curent de dezvoltare l-au condus pe Vigotski sa dezvolte și să
conceptualizeze zona proximei dezvoltări (ZPD).
In contrast cu ideologia actuala (influentata de Piaget) care susține rolul de activatori
pentru profesori, Vigotski vede profesorii ca ocupând un rol didactic. Acest fapt este indicat
de definitivă pe care el o confera inteligenței drept capacitate de a invata din instruire.
Aceasta implica faptul ca un profesor trebuie să-și îndrume elevii în procesele de acordare
de atenție, concentrare și învățare eficienta. Astfel, un profesor va esafoda un elev spre
competenta în orice deprindere. În timp ce Piaget se concentra asupra copilului, Vigotski se
concentra asupra profesorului. În multe privințe, dezbaterea originală din anii 1930 dintre
acești doi giganți ai dezvoltării cognitive incapsuleaza perspectivele alternative principale
 pe care psihologii le ofera azi profesorilor: cea progresiva si cea traditionala.
Totuși, Vigotski nu susține predarea formala mecanica, lipsita de mișcare, a elevilor stind in
bănci la ore și dând examene care nu au semnificație pentru ei. Din contra, Vigotski a
subliniat dezvoltarea intelectuala mai degraba decit invatarea procedurala.
Spre deosebire de behavioristi, el nu credea în profesorul care operează un control
rigid asupra a ceea ce învață elevul. Precum Piaget și cei mai mulți dintre teoreticienii
progresiști, Vigotski vedea activitatea din partea copilului ca fiind centrala pentru educație,
iar profesorul avand mult mai mult control asupra acestei activități. El susținea ca elevii să
învețe direct de la profesori.
Vigotski considera relația dintre instruire si învățarea internă ca fiind deosebit de
complexă. Aceasta intra in contrast cu modelul simplist al behavioristilor, cealalta scoala
psihologica importanta care sprijina o abordare mai formala, centrata pe profesor. Relație de
cooperare dintre profesori și copil este de asemenea importantă. Depinde de profesorul care
accepta perspectiva vigotskiana sa-si construiasca relația sa profesională cu elevii ca
instructor inteligent al învățării lor.
Relația unui copil cu alții din clasa este de asemenea importantă. Aceasta a fost în
mare ignorată de Piaget. Vigotski a sustinut utilizarea unui elev mai avansat sa ajute un elev
mai puțin avansat. Multă vreme acest fapt a fost folosit ca bază a educației marxiste
egalitariste in Uniunea Sovietică. Copilul mai isteț ajuta societatea ajutându-l pe cel mai puțin
dotat. Vigotski susținea că acest act nu este in mod necesar unul de auto sacrificiu din partea
elevului mai avansat. Explicându-i si ajutându-l celalat copil, el poate dobândi o înțelegere
explicită mai buna a propriei sale învățării, pe coordonate metacognitive. Pretind un subiect,
el își consolidează propria sa învățare
Vigotski s-a concentrat de asemenea asupra copilului individual si a modului cum el
învață sa gandeasca. Aceasta se face prin procesul internalizarii activitatilor externe si sociale
prin care acestea devin parte a propriilor sale structuri mentale. Procesul are loc în trei stadii:
1. Asistență este furnizată de către cei mai capabili, ex.., profesor, coleg mai abil.
2. Asistență este furnizata de copilul însuși vorbind cu voce tare pentru a rezolva problemele.
3. Internalizarea conceptului.
In ultimii ani, ideile lui Vigotski au fost dezvoltate de Doise si Palmonari (1984). Un
copil invata prin constructie colectiva, imitarea altora, rezolvare opozitiilor sau achiziția unei
moșteniri sociale. Acesta accent pe mostenirea socială este parte a influenței lui Vigotski.
Inteligenta este definita in termeni ai abilitatii copilului de a-si ajusta judecatile la situații
sociale (ca opusă definiției lui Piaget: ajustarea se face pur la o situație fizica). Inteligentă de
dezvolta prin coordonată de către copil a propriilor sale acțiuni si judecați cu cele ale altora in
situații caracterizate de conflict sociocognitiv.
C. Aplicarea teoriei în învățământul primar

. Vigotski nu susține predarea formala mecanica, lipsita de mișcare, a elevilor știind în bănci
la ore și dând examene care nu au semnificație pentru ei. Din contra, Vigotski a subliniat
dezvoltarea intelectuala mai degraba decit invatarea procedurala.
Spre deosebire de behavioristi, el nu credea în profesorul care operează un control rigid
asupra a ceea ce învață elevul. Precum Piaget și cei mai mulți dintre teoreticienii progresiști,
Vigotski vedea activitatea din partea copilului ca fiind centrala pentru educație, iar profesorul
avand mult mai mult control asupra acestei activități. El susținea ca elevii sa invete direct de
la profesori.
Aplicarea teoriei în proiectarea curriculară dar și în comportamentul elevilor, se
bazează pe modificări în cadrul comportamentului în societate.
Pentru a putea aplica teoria lui Vîgotsky învățarea se va realiza în parametrii socialului,
crearea unor situaţii de învăţare care să stimuleze caracterul procesual şi transformativ al
învăţării; O altă idee conturată de Vîgotsky este relaţionarea între experienţele din afară şi
experienţa şcolară a elevului. Elevul trebuie să se pregătească pentru ceea ce societate
dorește.
Copiii de aproximativ aceeași abilitate se pot deosebi în ce privește mărimea ZPD. Un
copil cu o ZPD largă va avea o capacitate mult mai mare de a fi ajutat de profesori decât un
copil cu o zona limitata. Totuși, profesorul are datoria de a-l ajuta si pe acest din urma copil.
Studiile cu gemeni realizate de Luria si Yudovich (1971) l-au condus pe Vigotski la concluzia
ca copii diferiți au capacități diferite pentru dezvoltarea potențialului lor. Totuși, ei au nevoie
de profesori pentru aceasta. Anii de școală sunt cei optimi pentru instruire, care cere
conștientizare si control deliberat din parte elevului. Scoala are o valoare speciala in oferirea
gândirii disciplinate. Acest fapt intra in conflict cu ideologia influențată de piaget.

D. Probleme școlare cu rezolvarea lor prin teoria socio-culturală

În învățământul primar și nu numai, accentul cade pe învățarea conținuturilor și nu pe

cum ar putea utiliza copii în societate ceea ce au învățat. Societatea contemporană pune
accent pe abilități mai mult decât pe cunoștințe. O primă problemă identificată este realizarea
învăţării şcolare într-un context semnificativ, dar care să nu fie separat de cel descris de
lumea reală cu care intră în contact copilul.

Asta presupune ca profesorul să pregătească elevul nu doar din punct de vedere al

conținutului ci să formeze abilități de supraviețuire în societate. Relația unui copil cu alții din
clasa este de asemenea importantă. Aceasta a fost în mare ignorată de Piaget. Vigotski a
sustinut utilizarea unui elev mai avansat sa ajute un elev mai puțin avansat. Multă vreme
acest fapt a fost folosit ca bază a educației marxiste egalitariste in Uniunea Sovietică. Copilul
mai isteț ajuta societatea ajutându-l pe cel mai putin dotat. Vigotski susținea ca acest act nu
este în mod necesar unul de auto sacrificiu din partea elevului mai avansat. Explicându-i si
ajutându-l celalat copil, el poate dobândi o înțelegere explicită mai buna a propriei sale
învățării, pe coordonate metacognitive. Pretind un subiect, el își consolidează propria sa
învățare. Cea de-a doua problemă este învățarea tradițională. Profesorul este unicul furnizor
de cunoaștere iar învățarea se realizează în formă pasivă. Ca o soluție la problema identificată
este învățarea ca o construcție. Profesorul să fie un facilitator al autoinstruirii iar elevul un
partener în actul didactic.
Vigotski a subliniat valoarea instruirii directe, dar cu copilul ca persoana care învață
activ. El a recomandat folosirea copiilor mai avansați dintr-o clasa pentru a-i ajuta pe cei mai
puțin avansați. Pentru a ajuta copilul să-și dezvolte propria sa gandire, Vîgotski sfatuia ca el
sa aiba dialoguri cu sine însuși. Un copil își creeaza concepte spontane proprii care apoi se
confruntă cu cele științifice de la scoala. Aceasta creeaza o ZPD între nivelul sau prezent de
înțelegere si nivelul sau potențial. Vigotski a analizat de asemenea, pe un front intelectual
larg, factorii care duc la o învățare eficientă. El a dedus ca cultura este un factor crucial.
Aceasta l-a determinat sa se concentreze asupra limbajului. Vorbind cu altii, un copil devine
conștient de propriul sau limbaj.
 BIBLIOGRAFIE

1. Cristea, S., 1998, Dicționar de termeni pedagogici, EDP, București;

2. Cristea, S., 2004, Studii de pedagogie generală, EDP, Bucureşti;
3. Nicola, I., 2003, Tratat de Pedagogie Școlară, Editura Aramis, București;
4. https://ro.scribd.com/doc/180826000/Teorii-ale-dezvoltarii-Piaget-
Vigotski-pdf accesat la data de 01.02.2021
5. http://academica.mx/archivos/blogs/
5271c6daf10daf308f6bfc822ad1819f/9881/
vygotsky_pensamiento_y_lenguaje.tomo_2.pdf (Gândirea și limbajul în
format pdf) accesat la data de 01.02.2021