Drd Liliana Vecerzan

Drd Ioana Codru

LP HORMONII TIROIDIENI ŞI ANTITIROIDIENELE

Hormonii tiroidieni sunt tiroxina (T4) şi triiodotironina (T3). Aceştia se formează în

glanda tiroidă, circulă în sânge, iar la periferie se produce transformarea tiroxinei în
triiodotironină. Biosinteza acestora este stimulată de hormonul tireotrop adenohipofizar (TSH).
Hormonii tiroidieni sunt indispensabili pentru creştere şi dezvoltare somatică şi psihică,
au acţiune calorigenă, cresc metabolismul bazal, cresc consumul de oxigen şi producerea de
căldură; acţionează asupra metabolismului glucidic (produc hiperglicemie prin creşterea
glicogenolizei), lipidic (scad nivelul colesterolului, accentuează catabolismul lipidic), protidic
(în doze mari cresc catabolismul, cresc cantitatea de metaboliţi azotaţi eliminaţi, realizându-se
un bilanţ azotat negativ). Au efecte cardiovasculare: tahicardie, aritmii, creşterea debitului
cardiac. Exercită şi efecte central nervoase: creşterea reflectivităţii, creştrerea excitabilităţii
centrale (nervozitate, insomnie).

Indicaţii: substitutiv în hipofuncţia tiroidiană:

✓ hipotiroidia congenitală (aplazie) cu urmări foarte grave în creştere şi dezvoltarea
neuropsihică - cretinism, nanism; tratamentul de substituţie trebuie început precoce, imediat
după naştere, pentru a asigura dezvoltarea ulterioară;
✓ mixedem (hipofuncţia tiroidiană la adult);
✓ hipotiroidia iatrogenă (după ablaţie chirurgicală radicală sau după radioterapie cu I 131
în doză mare).

1. EUTHYROX® (DCI: Levothyroxinum)

Dg: Hipotiroidism
Rp/
Euthyrox 25 mcg
cpr nr XXX (treizeci)
DS int 1 cpr /zi, dimineata, cu 30 min înainte de masa, timp de 30 zile.

Forme farmaceutice: comprimate cu concentraţia de 25mcg, 50mcg, 100mcg, 150mcg, şi

200mcg

Alte indicații:

• Tratamentul guşii tiroidiene, în special la adulţi, atunci când iodul nu este indicat;
• Profilaxia recăderilor după intervenţiile chirurgicale pentru guşă eutiroidiană, în funcţie
de statusul hormonal postoperator;
• Tratamentul de substituţie în hipotiroidism.

1
Reacții adverse

✓ Apariţia simpomelor hipertiroidismului este posibilă când limita de toleranţă

individuală este depăşită prin supradozaj sau dacă doza este crescută prea rapid la
începutul tratamentului.
✓ Următoarele simptome sunt caracteristice: aritmii cardiace (cum sunt fibrilaţie atrială
şi extrasistole), tahicardie, palpitaţii, angină pectorală, cefalee, durere şi slăbiciune
musculară, înroşirea feţei, febră, vărsături, tulburări de menstruaţie, hipertensiune
craniană, tremor, agitaţie, insomnie, hiperhidroză, pierdere în greutate, diaree.
✓ În aceste cazuri, doza zilnică trebuie redusă sau tratamentul întrerupt pentru câteva zile.
După ce reacţiile adverse au dispărut, tratamentul poate fi reluat cu prudenţă.
✓ În cazul existenţei unei hipersensibilităţi la oricare dintre componentele Euhtyrox, pot
apărea reacţii alergice, în special la nivelul pielii şi sistemului respirator. Au fost
raportate cazuri de angioedem.

Contraindicații
✓ Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii;
✓ Insuficienţă corticosuprarenaliană netratată, insuficienţă hipofizară netratată şi
tireotoxicoză netratată;
✓ Tratamentul cu Euthyrox nu trebuie iniţiat în infarct acut de miocard, miocardită acută
şi pancardită acută.
✓ Terapia asociată între levotiroxină şi un medicament antitiroidian, pentru tratamentul
hipertiroidismului nu este indicată în timpul sarcinii

MEDICAŢIA ANTITIROIDIANĂ

Medicamentele antitiroidiene inhibă sinteza hormonilor tiroidieni.

Biosinteza hormonilor începe cu acumularea iodurii (transport activ), oxidarea I- la I2 prin

peroxidaze); I2 este ataşat de aminoacizii aromatici din proteine (tirozina), formându-se
monoiodtirozina (MIT) şi diiodtirozina (DIT). Prin cuplarea acestora se formează
triiodotironina (T3) şi tetraiodotironina (T4), hormonii tiroidieni care se stochează în coloid
legaţi de tireoglobulină. Prin proteoliză, apoi hormonii sunt eliberaţi în circulaţia sangvină.
Acest proces este inhibat de tireostatice.
Percloraţii împiedică fixarea iodului în glandă.
Tioamidele sunt compuşi cu sulf şi azot în moleculă care interferă cu funcţia peroxidazică
(iodarea tirozinei). Există două grupe de derivaţi:
✓ metiltiouracilul şi
✓ derivaţii de metilmercaptoimidazol (tiamazol şi carbimazol).

Tioamidele inhibă hormonogeneza începând cu etapa a doua (oxidarea iodurii). Prin

inhibarea sintezei hormonilor tiroidieni este scăzut efectul feed-back negativ al hormonilor
tiroidieni, şi astfel creşte cantitatea de TSH în organism, având ca efect tumefierea glandei prin
hiperplazia celulelor glandulare (efect guşogen) şi creşterea vascularizaţiei glandei. Exoftalmia
poate să se accentueze în urma stimulării de către hormonul tireotrop.

Tioamidele se folosesc în boala Basedow (hiperfuncţie imunopatogenă), în tireotoxicoză,

adenom tiroidian cu hiperfuncţie. Se administrează oral, se absorb bine digestiv. Derivaţii de
mercaptoimidazol au o potenţă mai mare, sunt mai bine toleraţi. Ca efecte adverse produc

2
tulburări digestive, hematopoetice (produc leucopenie, agranulocitoză, anemie aplastică şi de
aceea se impune controlul hemogramei). Se pot asocia cu administrarea iodului.

2. THYROZOL® (DCI: Thiamazolum)

Dg: Hipertiroidism
Rp/
Thyrozol 10 mg
cpr nr XXX (treizeci)
DS int 1 cpr/zi, timp de 30 zile.

Forme farmaceutice comprimate de 5mg, 10 mg si 20 mg

Indicații

Tratamentul hipertiroidiei, incluzând

• tratamentul conservator al hipertiroidiei, asociată în special cu guşă mică sau absentă

• pregătirea pentru intervenţie chirurgicală, în toate formele de hipertiroidie
• pregătirea pentru radioterapie cu iod, în special la pacienţii cu hipertiroidie severă
• tratamentul intermediar după radioterapie cu iod
• tratamentul profilactic la pacienţi cu hipertiroidie sub-clinică, adenoame autonome sau
antecedente de hipertiroidie, pentru care expunerea la iod este indispensabilă (de
exemplu examinare cu substanţe de contrast care conţin iod).

Reacții adverse
✓ Tulburări hematologice şi limfatice
Agranulocitoza apare la aproximativ 0,3 -0,6% din cazuri. Aceasta poate deveni manifestă
chiar după săptămâni sau luni de la iniţierea tratamentului şi necesită întreruperea utilizării
medicamentului. Majoritatea cazurilor se remit spontan. Trombocitopenie, pancitopenie,
limfadenopatie generalizată.
✓ Tulburări endocrine
Sindrom insulinic autoimun (cu scădere pronunţată a glicemiei).
✓ Tulburări ale sistemului nervos
Tulburări ale gustului (disgeuzie, ageuzie) apar rareori; acestea pot să dispară după întreruperea
tratamentului. Cu toate acestea, revenirea la normal poate dura câteva săptămâni. Nevrită,
polineuropatie.
✓ Tulburări gastro-intestinale
Tumefacţie acută a glandelor salivare. Pancreatită acută.
✓ Tulburări hepatobiliare
Icter colestatic sau hepatită toxică. În general, simptomele dispar după întreruperea
administrării medicamentului. Semnele clinice discrete de colestază din timpul tratamentului
trebuie să fie diferenţiate de tulburările determinate de hipertiroidie, cum sunt o creştere a γGT
(Gama Glutamil Transferaza) şi a fosfatazei alcaline sau a fosfatazei alcaline osoase specifice.
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat Reacţii alergice cutanate, cu grade variabile
(prurit, erupţii cutanate tranzitorii, urticarie). Acestea au, cel mai adesea, o formă uşoară şi
dispar frecvent în timpul continuării tratamentului. Forme severe de reacţii alergice cutanate,
incluzând dermatită generalizată, alopecie, lupus eritematos indus medicamentos.
✓ Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv
Artralgia poate să apară treptat şi chiar după o perioadă de câteva luni de tratament.

3
Contraindicații
Thyrozol nu trebuie utilizat la pacienţii cu:
• Hipersensibilitate la tiamazol, la alţi derivaţi de tionamidă sau la oricare dintre
excipienţii enumeraţi la pct. 6.1,
• Tulburări hematologice moderate până la severe (granulocitopenie),
• Colestază pre-existentă, care nu este determinată de hipertiroidie,
• Afectare anterioară a măduvei osoase, după tratamentul cu tiamazol sau carbimazol
• Antecedente de pancreatită acută survenită după administrarea de tiamazol sau
carbimazol, promedicamentul său.
Tratamentul asociat cu tiamazol şi hormoni tiroidieni este contraindicat în timpul sarcinii

PREPARATELE CU IOD

Iodul are efecte diferite asupra funcţiei tiroidiene în funcţie de doză şi starea funcţională
a glandei: în cantităţi mici, de 0,1-0,3 mg/zi se foloseşte ca medicament de substituţie (1
comprimat are 1 mg de iodură de potasiu) în hipofuncţia tiroidiană când aportul de iod este
deficitar, pentru refacerea hormonogenezei. Se poate preveni guşa endemic (DET – distrofia
endemică tireopată) prin folosirea sării de bucătărie iodate.

În cantităţi mai mari, de 6-10 mg pe zi are efect inhibitor asupra funcţiei glandei tiroide,
scade secreţia de hormoni tiroidieni, scade efectul hormonilor tiroidieni la nivelul glandei,
scade eliberarea hormonilor din glandă. Se administrează soluţia Lugol (5%I2, 10% KI în 100
ml apă) la început 3 picături pe zi, crescând zilnic cu câte o picătură până la doza optimă (10-
150 mg/zi). Efectul inhibitor este temporar, este maxim după 2-3 săptămâni, apoi scade.
Această medicaţie se foloseşte pentru pregătirea preoperatorie.

3. JODID® (DCI Kalii Iodidum)

Dg:Gusa endemic
Rp/
Jodit 100 mcg
cpr nr XXX (treizeci)
DS int 1 cpr /zi

Forme farmaceutice comprimate de 100 mcg

Indicații
• Prevenirea guşii endemice, inclusiv în timpul sarcinii şi alăptării.
• Prevenirea recidivelor de guşă în continuarea tratamentului cu hormoni tiroidieni sau
după tratamentul chirurgical al guşii prin deficit de iod.
• Tratamentul guşii datorată deficitului de iod la nou-născuţi, copii şi adolescenţi.

Reacții adverse
Atunci când tiroida prezintă zone mari de autonomie pot să apară manifestări de hipotiroidism
după administrarea de doze zilnice mai mari de 150 micrograme.
Apariţia anticorpilor TPO (tiroid peroxidazei) este posibilă la pacienţii predispuşi la boli
autoimune ale tiroidei.

4
Contraindicații
Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
Hipertiroidism manifest.
Hipertiroidism latent în cazul administrării unor doze mai mari de 150 micrograme iod pe zi.
Nodul tiroidian autonom şi autonomie tiroidiană difuză sau focalizată.