Sunteți pe pagina 1din 6

ATENEUL ROMÂN

Ateneul Român este o sală de concerte din București, situată pe Calea


Victoriei, în Piața George Enescu (în partea nordică a Pieței Revoluției).
Clădirea, care este realizată într-o combinație de stil neoclasic cu stil eclectic,
a fost construită între 1886 și 1888, după planurile arhitectului francez Albert
Galleron. În prezent, adăpostește și sediul Filarmonicii „George Enescu”.

Ateneul Român a fost ridicat în Grădina Episcopiei, teren ce aparținea familiei


Văcăreștilor. Mulți contemporani au criticat amplasamentul ... căci locul ales era
socotit ca fiind prea departe de centrul orașului și foarte greu de ajuns, mai cu
seamă iarna. Nu avea statul destule terenuri centrale, trebuia oare neapărat
ales acest loc "la marginea orașului"? În 1886 a început construcția actualului
edificiu; o parte din fonduri au fost adunate prin subscripție publică, la
îndemnul Dați un leu pentru Ateneu.

La recomandarea arhitectului francez Charles Garnier, autorul Opéra Garnier


din Paris, planurile clădirii au fost concepute de arhitectul francez Albert
Galleron, în așa fel încât să se poată folosi fundația deja turnată a manejului
început de „Societatea Equestra Română”. Clădirea a fost inaugurată la 14
februarie 1888.[1]

În 1935, la inițiativa lui George Enescu, au fost strânse fonduri pentru


construcția orgii de concert, amplasată în fundalul scenei. Orga a fost
construită de firma E.F. Walcker & Co. Ludwigsburg Württemberg și a fost
inaugurată la 22 aprilie 1939 printr-un concert susținut de Franz Schütz,
director al Hochschule für Musik din Viena. (Aceeași firmă construise în
1910-1912 orga care este instalată în Biserica Evanghelică C.A. București care
se află în apropiere de Ateneu).[2]

Ateneul a fost consolidat, restaurat și modernizat în perioada 1994-2004 de


arhitectele Ana Braniște, Raluca Nicoară și Gabriela Mindu împreună cu
inginerii Dragoș Badea și Silvia Caraman. A fost redeschis în 2005, cu ocazia
ediției a XVII-a a Festivalului Internațional George Enescu.
Circular, dominat de o mare cupolă, cu fațada principală în stil neoclasic,
Ateneul are aspectul unui templu ionic, cu șase coloane frontale și două
laterale. La intrarea principală, cele opt coloane ionice au proporții similare
coloanelor templului Erechteion de pe Acropole. Împrejurul marii cupole a
edificiului se pot vedea, săpate în zid, numele unor învățați cunoscuți. Printre
ele, cel al lui Miron Costin, Gheorghe Șincai, Dimitrie Cantemir, Ion Heliade
Rădulescu, Timotei Cipariu.

Fațada este un peristil cu lățimea de 48 m. Sub peristil se află cinci medalioane


în mozaic care îi reprezintă pe cinci mari domnitori ai țării: Neagoe Basarab,
Alexandru cel Bun, regele Carol I al României, Vasile Lupu și Matei Basarab.
Înălțimea totală a clădirii până în vârful cupolei este de 41 m.

În interior, sala de concerte, cu un diametru de 28,50 m, și o înălțime de 16 m,


are 600 de locuri la partere și 52 de loji (în total aproximativ 794 de locuri).

MAREA FRESCĂ

În conferința ținută la 14/26 februarie 1888, Alexandru Odobescu declara: „N-ar


fi o adevărată minune a artei picturale feeria de scene din istoria națională cu
care dorim a vedea acoperită friza ce înconjoară sala circulară a viitorului
nostru ateneu?”[3]

Câțiva ani după aceea, pe peretele circular al ateneului a fost scris cu literele
aurite: „Loc rezervat marei fresce ce va reprezenta fazele principale ale istoriei
românilor”.[3]
În anul 1901, pictorul Ștefan Popescu a prezentat prima ofertă pentru
înfăptuirea acestei opere de artă. Oferta i-a fost refuzată deoarece suma
necesară, cel puțin 80.000 de lei a părut enormă.[3]

În 1933, după 32 de ani, a început ornamentarea frizei, acceptându-se


proiectul elaborat de pictorul Costin Petrescu (1872-1954) din Pitești. Fresca,
începută în 1933 și inaugurată în seara zilei de 26 mai 1939, lată de 3 metri și
lungă de 70 de metri, se întinde deasupra lojilor, de jur împrejurul tamburului
cupolei, cu excepția locului unde se află scena.[4] Este alcătuită din 25 de
scene reprezentative din istoria României:

Împăratul Traian intră în Dacia

Legionarii romani colonizează Dacia

Formarea poporului daco-roman

Straja romană

Invazia barbarilor

Începuturile poporului român

Statornicirea

Descălecarea

Statul militar

Statul administrativ — împărțirea dregătoriilor

Cruciada românească

Ștefan cel Mare

Epoca de pace și credință

Mihai Viteazul

Începuturile culturii românești

Horia, Cloșca și Crișan

1821 — Revolta lui Tudor Vladimirescu

Anul 1848 în Transilvania


Anul 1848 în Principate

Al.I. Cuza

Anul 1859 — Unirea Principatelor

Carol I — Războiul de Independență

Războiul întregirii naționale 1916-1918

Ferdinand I Întregitorul

Epoca de consolidare

În volumul București. Ghid istoric și artistic, București, 1938, de Grigore


Ionescu, la pagina 56, „episodul XXV“ al frescei e descris astfel: „Carol al II-lea.
Epoca de consolidare. Epopeea națională se încheie cu un tablou final, care
înfățișează starea actuală a țării și tendințele nouei generații. Pe un fond de
oraș modern, Carol al II-lea, regele culturii, însoțit de moștenitorul tronului,
Marele Voievod Mihai, coboară în mijlocul poporului său ca să patroneze
știința, literatura, arta, munca agricolă și industria“.

În volumul București. Ghid istoric și artistic, București, 1938, de Grigore


Ionescu, la pagina 56, „episodul XXV“ al frescei e descris astfel: „Carol al II-lea.
Epoca de consolidare. Epopeea națională se încheie cu un tablou final, care
înfățișează starea actuală a țării și tendințele nouei generații. Pe un fond de
oraș modern, Carol al II-lea, regele culturii, însoțit de moștenitorul tronului,
Marele Voievod Mihai, coboară în mijlocul poporului său ca să patroneze
știința, literatura, arta, munca agricolă și industria“.

În 1940, Ion Antonescu, care preluase puterea în România, i-a cerut pictorului
Costin Petrescu să-l elimine din frescă pe fostul rege Carol al II-lea, devenit
indezirabil. În locul fostului rege, Costin Petrescu a pictat alegoria țărăncilor
reprezentând provinciile României Mari reunite: Vechiul Regat, Transilvania,
Basarabia și Bucovina. Deoarece în pictură apăreau și personaje anonime,
simbolice, țărani, copii etc., autoritățile comuniste au ignorat faptul că două din
țărăncile alegorice, reprezentând Basarabia și Bucovina, nu mai făceau parte
din România și nu au intervenit pentru modificarea picturii.[5]

În perioada 21-23 februarie 1948, în clădirea Ateneului Român a avut loc


Congresul de unificare a PCR cu PSD și formare a PMR.[6] În pregătirea
congresului, fresca de la Ateneu, pictată de Costin Petrescu, a fost acoperită
cu catifea roșie, cu scopul de a ascunde rolul monarhiei în istoria României[7].
În perioada 1966-1967, în Ateneu au fost executate ample lucrări de
introducere a aerului condiționat, refacerea tavanului, schimbarea fotoliilor,
redistribuirea lojilor, lărgirea avanscenelor etc.[8] Cu această ocazie a fost
îndepărtată și catifeaua roșie care acoperea fresca ce a stat ascunsă privirilor
aproape două decenii (1948-1966)[9].

Tot Costin Petrescu a realizat și mozaicurile exterioare de la Ateneul


Român din București.[10]

Altădată, în Ateneul Român se afla și Pinacoteca Statului. Fondul de tablouri a


fost preluat de actualul Muzeu Național de Artă al României.

S-ar putea să vă placă și