UNITATEA DE ÎNVĂŢARE 2

ADMINISTRAREA IMPOZITELOR, TAXELOR,

CONTRIBUŢIILOR ŞI ALTOR SUME DATORATE BUGETULUI
GENERAL CONSOLIDAT

Cuprins:
2.1. Înregistrarea fiscală a contribuabililor
Test de autoevaluare 2.1.
2.2. Stabilirea impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi a altor sume datorate
bugetului general consolidat
Test de autoevaluare 2.2.
Rezumat
Tema de control
Bibliografie

Obiective:
După studiul acestui capitol, veţi reuşi să:
● însuşiţi tipologia declaraţiilor de înregistrare fiscală şi, respectiv, a declaraţiilor
fiscale, în funcţie de materia impozabilă;
● însuşiţi modalitatea de completare, depunere la organul fiscal competent şi de
corectare a declaraţiilor fiscale;
● reţineţi principalele prevederi legislative în domeniul contabil şi fiscal care
reglementează modul de determinare, decontare şi înregistrare în contabilitate a
impozitelor, taxelor şi contribuţiilor datorate de către contribuabili bugetului
statului/local.
 
Durata medie de parcurgere a unităţii de învăţare: 2 ore
 
2.1. Înregistrarea fiscală a contribuabililor
Administrarea impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi altor sume datorate bugetului
general consolidat reprezintă ansamblul activităţilor desfăşurate de organele fiscale în
legătură cu:
a. înregistrarea fiscală;
b. declararea, stabilirea şi colectarea taxelor, contribuţiilor şi altor sume datorate
bugetului general consolidat;
c. soluţionarea contestaţiilor împotriva actelor administrative fiscale.
Conform legislaţiei1 actuale din ţara noastră, orice persoană sau entitate, care
este subiect într-un raport juridic fiscal, se înregistrează fiscal printr-un cod de
identificare fiscală atribuit de organul fiscal competent din subordinea Agenţiei
Naţionale de Administrare Fiscală (A.N.A.F.).

                                                            
1
O.G. nr. 92/2003, privind Codul de procedură fiscală (M.Of. 941/29.XII.2003), modificată şi completată
ulterior.  
Contabilitate şi fiscalitate 19
 
 a) codul de înregistrare fiscală atribuit, de organul
fiscal, competent, din subordinea Agenţiei Naţionale de
Codul de identificare Administrare Fiscală, pentru persoanele juridice, cu
fiscală este utilizat de excepţia comercianţilor, precum şi pentru asocierile şi
alte entităţi fără personalitate juridică. În vederea
către contribuabili, în
atribuirii codului, aceste persoane au obligaţia să
calitatea lor de depună declaraţia de înregistrare fiscală2.
subiecţi de drept b) codul unic de înregistrare3 atribuit, potrivit legii
fiscal, pentru toate Codul de
speciale, pentru comercianţi, persoane fizice şi juridice,
categoriile de identificare precum şi pentru alte entităţi care se înregistrează
impozite şi taxe fiscală potrivit legii speciale la registrul comerţului;
datorate bugetului de reprezintă: c) codul de înregistrare fiscală atribuit de organul
stat şi reprezintă un fiscal pentru persoanele fizice care desfăşoară activităţi
cod numeric, economice în mod independent sau exercită profesii
secvenţial, unic pe libere4, cu excepţia celor prevăzute la lit. b);
ţară prin care se d) codul numeric personal atribuit potrivit legii
asigură identificarea speciale pentru persoanele fizice, altele decât cele
contribuabililor pe prevăzute la lit. c);
toată durata e) numărul de identificare fiscală atribuit de organul
fiscal competent din subordinea Agenţiei Naţionale de
funcţionării. Administrare Fiscală - pentru persoanele fizice care nu
deţin cod numeric personal.
Procedura de înregistrare a subiecţilor de drept fiscal este diferită, în funcţie de
categoria plătitorilor de impozite şi taxe.
Conform prevederilor legale5, persoanele juridice, reprezentate de societăţile
comerciale, indiferent de forma de organizare a acestora, societăţile şi companiile
naţionale, grupurile de interes economic, regiile autonome şi organizaţiile cooperatiste,
sucursalele înfiinţate de acestea, precum şi alte persoane juridice care se înregistrează
în registrul comerţului, potrivit unor acte normative speciale, beneficiază de o
procedură administrativă simplificată de înregistrare în registrul comerţului.

Declaraţia de înregistrare fiscală/declaraţia de menţiuni6

În vederea atribuirii codului de identificare fiscală, persoanele respective au
obligaţia să depună declaraţia de înregistrare fiscală.
Declaraţia de înregistrare fiscală se întocmeşte prin completarea unui formular pus
la dispoziţie, gratuit, de către organul fiscal, din subordinea Agenţiei Naţionale de
Administrare Fiscală (ANAF), şi va fi însoţită de acte doveditoare ale informaţiilor
cuprinse în aceasta7.

                                                            
2
O.M.F.P. nr. 262/19.02.2007, pentru aprobarea formularelor de înregistrare a contribuabililor (M. Of. nr.
175/13.03.2007), modificat şi completat ulterior. 
3
Legea nr. 359/08.09.2004, privind simplificarea formalităţilor la înregistrare în registrul comerţului a
persoanelor fizice, asociaţiilor familiale şi persoanelor juridice, înregistrarea fiscală a acestora, precum şi la
autorizarea funcţionării persoanelor juridice (M. Of. nr. 839/13.09.2004), modificată şi completată ulterior. 
4
Conform O.G. nr. 92/2003, privind Codul de procedură fiscală, republicată, modificată şi completată ulterior
(art. 72 alin. 1. lit. d); O.M.F.P. nr. 1346/14.08.2006, privind aprobarea Procedurii de atribuire a codului de
înregistrare fiscală pentru persoanele fizice care desfăşoară activităţi economice în mod independent sau exercită
profesii libere, a Procedurii de modificare a domiciliului fiscal pentru asocierile şi alte entităţi fără personalitate
juridică, precum şi a modelului unor formulare (publicat în M.Of. nr. 744/31.08.2006). 
5
Legea nr. 359/08.09.2004.  
6
Vezi Codul de procedură fiscală; O.M.F.P. nr. 262/2007, modificat şi completat ulterior. 
7
 Vezi O. M. F. P. nr. 262/2007, modificat şi completat ulterior.
 
20                                                                                                                 Contabilitate şi fiscalitate
     
 Declaraţia de înregistrare fiscală cuprinde: datele de identificare ale
contribuabililor (denumirea sau numele contribuabilului, codul de identificare fiscală,
domiciliul fiscal, telefon, fax, e-mail, alte date privind contribuabilul); categoriile de
obligaţii de plată datorate potrivit Codului fiscal (plătitor de TVA, plătitor de accize,
plătitor de impozit pe profit, plătitor de impozit pe veniturile micro-entităţilor, etc.) sau
altor legi speciale (plătitor de contribuţii pentru asigurările sociale de sănătate, plătitor de
contribuţii pentru asigurările de şomaj, plătitor de contribuţii de asigurări sociale, etc.);
datele de identificare ale împuternicitului; datele privind situaţia juridică a
contribuabilului (persoană fizică, persoană juridică, asociaţie fără personalitate juridică,
instituţie publică, etc.); alte informaţii necesare administrării impozitelor, taxelor,
contribuţiilor şi altor sume datorate bugetului general consolidat (contribuabilul se află
în inactivitate temporară, contribuabilul a fost radiat din registrul comerţului,
contribuabilul are suspendată/anulată autorizaţia, etc.).
Depunerea declaraţiei de înregistrare fiscală
Declaraţiile de înregistrare fiscală/declaraţiile de menţiuni se completează în două
exemplare şi se depun, cu excepţia situaţiilor în care înregistrarea fiscală se realizează
prin oficiile registrului comerţului, la administraţiile finanţelor publice în a căror rază
teritorială se află domiciliul fiscal al contribuabilului.
Potrivit legislaţiei în vigoare, la ora actuală (art. 72, alin. 7, din Codul de
procedură fiscală), declaraţia de înregistrare fiscală se depune în termen de 30 de
zile de la: (a) data înfiinţării potrivit legii, în cazul persoanelor juridice, asocierilor şi altor entităţi
fără personalitate juridică; (b) data eliberării actului legal de funcţionare, data începerii
activităţii, data obţinerii primului venit sau dobândirii calităţii de angajator, după caz, în
cazul persoanelor fizice.
Declaraţia de înregistrare fiscală poate fi depusă fie personal, fie printr-un
împuternicit. Un exemplar al declaraţiei fiscale se înmânează contribuabilului, iar al
doilea exemplar rămâne la organul fiscal şi se arhivează la dosarul fiscal al
contribuabilului.
" Declaraţia de menţiuni se întocmeşte în situaţia în care apar modificări
ulterioare ale datelor din declaraţia de înregistrare fiscală. Legislaţia fiscală prevede că
modificările ulterioare ale datelor din declaraţia de înregistrare fiscală trebuie aduse la
cunoştinţa organului fiscal din subordinea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, în
termen de 30 de zile de la data producerii acestora, prin completarea şi depunerea
declaraţiei de menţiuni.
• 010 Declaraţie de înregistrare fiscală/Declaraţie de menţiuni
  pentru persoane juridice, asocieri şi alte entităţi fără
Exemple de declaraţii personalitate juridică (OMFP 35/2014)
de înregistrare fiscală: • Declaraţie de înregistrare fiscală/Declaraţie de menţiuni
pentru persoanele fizice române (OMFP 35/2014)
• 030 Declaraţie de înregistrare fiscală/Declaraţie de menţiuni
pentru persoanele fizice străine (OMFP 35/2014)
• 040 Declaraţie de înregistrare fiscală/Declaraţie de menţiuni
pentru instituţiile publice (OMFP 262/2007)
• 070 Declaraţie de înregistrare fiscală/Declaraţie de menţiuni
pentru persoanele fizice care desfăşoară activităţi economice în
mod independent sau exercită profesii libere (O.M.F.P.
250/2013), etc.

" Certificatul de înregistrare fiscală este eliberat de organul fiscal competent din
subordinea ANAF (în termen de 10 zile de la data depunerii declaraţiei sau cererii de înregistrare
fiscală).
Toţi plătitorii de impozite, taxe şi contribuţii şi altor sume datorate bugetului
general consolidat au obligaţia de a înscrie pe facturi, scrisori, oferte, comenzi sau pe
orice alte documente emise, codul de identificare fiscală propriu.
" Particularităţi în privinţa înregistrării în scopuri de TVA
Contabilitate şi fiscalitate 21
 
 Declaraţia de înregistrare în scopuri de TVA se depune în termenul legal, la
organul fiscal competent, din subordinea ANAF, de către orice persoană impozabilă care
realizează operaţii taxabile şi/sau scutite de TVA cu drept de deducere. Se depune la
înfiinţare, în mod obligatoriu, dacă unitatea declară că urmează să realizeze o cifră de
afaceri peste plafonul de scutire prevăzut de Codul Fiscal (de la 1 iulie 2012,
echivalentul în lei a 65.000 euro, la cursul de schimb de la data aderării la UE,
respectiv, 220.000 lei; anterior acestei date plafonul special de scutire a fost de 35.000
euro, adică 119.000 lei). Tot la înfiinţare se depune declaraţia de înregistrare şi de către
unităţile care urmează să realizeze o cifră de afaceri sub plafonul de scutire, dar optează
pentru aplicarea regimului normal de TVA. După înfiinţarea entităţii, în mod
obligatoriu, dacă depăşeşte plafonul de scutire referitor la TVA, în termen de 10 zile de
la sfârşitul lunii în care a depăşit acest plafon sau după înfiinţare dacă cifra de afaceri
realizată este sub plafonul de scutire, dar optează pentru aplicarea regimului normal de
TVA.
Referitor la înregistrarea în scopuri de TVA, de la 1 decembrie 2011, s-au introdus
anumite criterii pentru condiţionarea înregistrării în scopuri de TVA, pentru societăţile
comerciale înfiinţate în baza Legii nr. 31/1990, care sunt supuse înmatriculării la
registrul comerţului şi care solicită înregistrarea în scopuri de TVA, conform art. 153
alin. (1) lit. a) si c) din Codul fiscal (exemplu: existenţa spaţiului destinat sediului
social/domiciliului fiscal, etc. Vezi ordinul 2795/22.11.2011, actualizat în 2012).
#  De reţinut: Conform legislaţiei în vigoare, persoana impozabilă înregistrată
în scopuri de TVA, care în cursul unui an calendaristic nu depăşeşte plafonul de
scutire poate solicita, oricând, scoaterea din evidenţă, depunând la organul fiscal
competent între data de 1 şi 10 a fiecărei luni următoare perioadei fiscale aplicate de
persoana în cauză (luna sau trimestrul), Declaraţia de menţiuni privind anularea în
scopuri de TVA, în vederea aplicării regimului de scutire (formular 096, reglementat de
OPANAF nr. 1768/2012). Anularea va fi valabilă de la data comunicării documentului
denumit Decizia privind anularea înregistrării în scopuri de TVA. Dacă, ulterior
scoaterii din evidenţa persoanelor înregistrate în scopuri de TVA, persoana impozabilă
realizează în cursul unui an calendaristic o cifră de afaceri mai mare sau egală cu
plafonul de scutire are obligaţia să respecte prevederile legale şi, după înregistrarea în
scopuri de taxă, are dreptul să efectueze ajustările de taxă. Ajustările vor fi reflectate
în primul decont de taxă depus după înregistrarea în scopuri de TVA a persoanei
impozabile sau, după caz, într-un decont ulterior.
" Certificatul de înregistrare în scopuri de TVA (cod: 14.13.20.99/1) se
tipăreşte în două exemplare în 6 culori, dintre care o culoare este vizibilă numai în
spectrul UV; hârtie cu filigran pe toată suprafaţa; cerneală de securitate cu
luminiscenţă UV (ultraviolet). Se eliberează gratuit; se utilizează la atestarea
înregistrării în scopuri de TVA. Originalul se transmite contribuabilului, iar copia
rămâne la organul fiscal (dosarul contribuabilului).
În certificatul de înregistrare în scopuri de TVA se înscrie, obligatoriu, codul de 
înregistrare  în  scopuri  de  TVA  atribuit  persoanelor  juridice  impozabile,  alcătuit  din 
codul de identificare fiscală şi prefixul "RO". 
Evidenţa persoanelor juridice impozabile înregistrate în scopuri de TVA se
organizează, electronic, distinct, ca secţiune în cadrul registrului contribuabililor
înregistraţi în scopuri de TVA de către Agenţia Naţională de Administrare Fiscală.
#  De reţinut: Persoanele înregistrate în scopuri de TVA vor comunica codul
de înregistrare în scopuri de TVA tuturor furnizorilor/prestatorilor sau clienţilor, cu
anumite excepţii prevăzute de lege, în care informarea este opţională. Totodată,
entităţile care efectuează achiziţii intracomunitare au obligaţia să comunice
furnizorului codul de înregistrare în scopuri de TVA, de fiecare dată când realizează o
achiziţie intracomunitară de bunuri, cu anumite excepţii prevăzute de legislaţie, în care
comunicarea codului este opţională.
22                                                                                                                 Contabilitate şi fiscalitate
     
 Persoanele impozabile, înregistrate în scopuri de TVA, au obligaţia ca să înscrie
codul de înregistrare în scopuri de TVA pe facturi, scrisori, oferte, comenzi sau pe
orice alte documente.
!!! Nedepunerea la termenele prevăzute de lege a declaraţiilor de înregistrare
fiscală, precum şi nerespectarea obligaţiei înscrierii codului de identificare fiscală pe
documente constituie contravenţii şi se sancţionează conform legislaţiei.
Test de autoevaluare 2.1.
 
1. Cine are obligaţia de înregistrare fiscală prin intermediul codului de identificare
fiscală?
Folosiţi spaţiul de mai jos pentru redarea răspunsului:

2. Persoana impozabilă înregistrată în scopuri de TVA, care în cursul unui an

calendaristic nu depăşeşte plafonul de scutire, când poate solicita, scoaterea din
evidenţă?
Răspuns:
 

2.2. Stabilirea impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi a altor sume

datorate bugetului general consolidat

Conform prevederilor Codului de

procedură fiscală, impozitele, ● declaraţii fiscale întocmite şi depuse de către contribuabili
taxele, contribuţiile şi alte sume la organele fiscale competente;
datorate bugetului general
consolidat se stabilesc în cadrul
următoarelor instrumente fiscale ● decizii emise de organul fiscal competent.
sau acte administrative fiscale:

"  Declaraţia fiscală este documentul prin intermediul căruia contribuabilii

informează organul fiscal cu privire la realizarea veniturilor sau obiectelor impozabile
sau alte elemente ce se au în vedere la stabilirea obligaţiilor fiscale sau sumelor de plată.
● impozitele, taxele şi contribuţiile datorate, în cazul în care, potrivit
legislaţiei, obligaţia calculării impozitelor şi taxelor revine plătitorului;
● impozitele colectate prin stopaj la sursă, în cazul în care plătitorul are
Declaraţiile fiscale obligaţia de a calcula, de a reţine şi de a vărsa impozite şi taxe.
sunt documente ● bunurile şi veniturile impozabile, precum şi alte elemente ale bazei de
care se referă la: impozitare, dacă legea prevede declararea acestora;
● orice informaţii în legătură cu impozitele, taxele, contribuţiile,
bunurile şi veniturile impozabile, dacă legea prevede declararea
acestora.

Obligaţia de a depune declaraţie fiscală există şi în cazurile în care:

● a fost efectuată plata obligaţiei fiscale;
● obligaţia fiscală respectivă este scutită de plată, conform reglementărilor legale;
● pentru obligaţia fiscală nu rezultă, în perioada de raportare, sume de plată, dar
există obligaţia declarativă, conform legii.
Declaraţiile fiscale se depun de către persoanele obligate potrivit Codului fiscal,
la termenele stabilite de acesta. În cazul în care termenele de depunere a declaraţiilor nu
sunt stabilite prin Codul fiscal, acestea se stabilesc de Ministerul Finanţelor Publice.
Termenele pentru depunerea declaraţiilor fiscale şi termenele stabilite în baza legii de un
organ fiscal pot fi prelungite în situaţii temeinic justificate, potrivit competenţei stabilite
prin ordin al M.F.P.
În caz de inactivitate temporară sau în cazul obligaţiilor de declarare a unor
venituri care, potrivit legii, sunt scutite la plata impozitului pe venit, organul fiscal
Contabilitate şi fiscalitate 23
 
competent poate aproba la cererea contribuabilului, alte termene sau condiţii de depunere
a declaraţiilor fiscale, în funcţie de necesităţile administrării obligaţiilor fiscale.
În declaraţia fiscală, contribuabilul trebuie să calculeze cuantumul obligaţiei
fiscale, dacă acest lucru este prevăzut de legislaţie.
Declaraţia fiscală se întocmeşte prin completarea unui formular cu ajutorul
programelor puse la dispoziţie gratuit de organul fiscal.
Contribuabilul are obligaţia de a completa declaraţiile fiscale înscriind corect,
complet şi, cu bună-credinţă informaţiile prevăzute de formular, corespunzătoare
situaţiei sale fiscale. Contribuabilii mari şi mijlocii au obligaţia depunerii acestor
declaraţii prin mijloace electronice de transmitere la distanţă, prin intermediul Sistemului
Electronic Naţional (aceştia trebuie să deţină, în acest scop, un certificat digital).
● formularul 100 "Declaraţie privind obligaţiile de plată la bugetul de stat";
● formularul 101 "Declaraţie privind impozitul pe profit";
● formularul 103 "Declaraţie privind accizele";
● formularul 112 "Declaraţie privind obligaţiile de plată a
Exemple
contribuţiilor sociale, impozitului pe venit şi evidenţa
de declaraţii nominală a persoanelor asigurate ";
fiscale: ● formularul 300 "Decont de taxă pe valoarea adăugată";
● formularul 301 "Decont special de taxă pe valoarea adăugată";
● formularul 390 VIES "Declaraţie recapitulativă privind
livrările/achiziţiile/prestările intracomunitare de bunuri";
● formularul 394 "Declaraţie informativă privind livrările/prestările şi
achiziţiile efectuate pe teritoriul naţional", etc.

" Corectarea declaraţiilor fiscale (vezi art. 84, Cod Procedură fiscală)
Declaraţiile fiscale pot fi corectate de către contribuabil, din proprie iniţiativă, pe
perioada termenului de prescripţie a dreptului de a stabili obligaţii fiscale, ori de câte ori
constată erori în declaraţia iniţială, prin depunerea unei declaraţii rectificative la
organul fiscal competent. Declaraţia rectificativă se întocmeşte pe acelaşi model de
formular ca şi cel care se corectează, situaţie în care se înscrie „X” în căsuţa prevăzută
în acest scop, cu următoarele anumite excepţii: (a) în cazul taxei pe valoarea adăugată,
sumele rezultate din corectarea erorilor de înregistrare în evidenţele de taxă pe valoarea
adăugată se înregistrează la rândurile de regularizări din decontul lunii în care au fost
operate corecţiile; (b) în cazul impozitelor care se stabilesc de plătitori prin
autoimpunere sau reţinere la sursă, pentru care se completează un formular distinct.
" Stabilirea din oficiu a obligaţiilor fiscale
În cazul nedepunerii declaraţiei fiscale, organul fiscal are dreptul să procedeze la
stabilirea din oficiu a obligaţiilor fiscale prin estimarea bazei de impunere (vezi art. 67 şi
671, Cod de procedură fiscală).
Prin ordinul menţionat anterior, s-au aprobat modelul şi conţinutul următoarelor
formulare: referat privind impunerea din oficiu; formular 160, Decizia de impunere din
oficiu pentru impozitele, taxele şi contribuţiile cu regim de stabilire prin autoimpunere
sau reţinere la sursă (cod 14.13.02.99/i.o; Decizie de desfiinţare a deciziei de impunere
din oficiu (cod 14.13.02.99/d).
"De reţinut: Stabilirea din oficiu a obligaţiilor fiscale nu poate fi făcută înainte
de împlinirea unui termen de 15 zile de la înştiinţarea contribuabilului privind depăşirea
termenului legal de depunere a declaraţiei fiscale.
Organul fiscal stabileşte baza de impunere şi obligaţia fiscală de plată
aferentă, prin estimarea rezonabilă a bazei de impunere, folosind orice probă şi
mijloc de probă prevăzute de legislaţie, ori de câte ori acesta nu poate determina situaţia
fiscală corectă. Organul fiscal identifică acele elemente care sunt cele mai apropiate
situaţiei de fapt fiscale, luând în considerare preţul de piaţă al tranzacţiei sau al bunului
impozabil, precum şi informaţii şi documente existente în dosarul fiscal al
contribuabilului, iar în lipsa acestora, organul fiscal are în vedere datele şi informaţiile
deţinute de acesta despre contribuabili cu activităţi similare.

24                                                                                                                 Contabilitate şi fiscalitate
     
 Estimarea ● atunci când declaraţiile fiscale prezentate nu permit stabilirea corectă a
bazelor de bazei de impunere;
● contribuabilul refuză să colaboreze la stabilirea stării de fapt fiscale,
impunere inclusiv situaţiile în care contribuabilul obstrucţionează sau refuză acţiunea
are loc de inspecţie fiscală;
şi în alte situaţii, ● atunci când au dispărut evidenţele contabile şi fiscale sau actele justi-
cum sunt: ficative privind operaţiunile producătoare de venituri, iar contribuabilul nu
şi-a îndeplinit obligaţia de refacere a acestora;
● contribuabilul nu conduce evidenţa contabilă sau fiscală.

" Înştiinţarea de plată este, de asemenea, un instrument al impunerii prin

care, aşa cum îi spune şi denumirea, plătitorul este înştiinţat cu privire la modul definitiv
în care s-a stabilit impunerea, la mărimea impozitului şi la termenele de plată.
"Decizia de impunere se emite de organul fiscal competent ori de câte ori
acesta modifică baza de impunere ca urmare a unor constatări prealabile ale organului
fiscal sau în baza unei inspecţii fiscale. Acest document conţine date cu privire la
categoria de impozit, taxă, contribuţie sau altă sumă datorată bugetului general
consolidat, precum şi mărimea acestora pentru fiecare perioadă impozabilă.
Conform legislaţiei, în vigoare, sunt asimilate deciziilor de impunere şi
următoarele acte administrative fiscale: deciziile privind rambursări de TVA şi deciziile
privind restituiri de impozite, taxe, contribuţii; deciziile referitoare la bazele de impunere
şi deciziile referitoare la obligaţiile de plată accesorii; deciziile privind nemodificarea
bazei de impunere.
În vederea stabilirii obligaţiilor fiscale de plată datorate bugetului de stat/local,
contribuabilii sunt obligaţi să conducă evidenţe fiscale (privind veniturile realizate şi
cheltuielile efectuate din activităţile desfăşurate sau a oricăror alte documente prevăzute
de lege, de exemplu jurnalul pentru cumpărări, pentru stabilirea TVA deductibilă,
jurnalul pentru vânzări, pentru stabilirea TVA colectată, registrul de evidenţă fiscală,
pentru impozitul pe profit şi altele).

 Test de autoevaluare 2.2.

 
I. Când se procedează la estimarea bazelor de impunere de către organul fiscal?
Răspuns:

II. Încercuiţi răspunsurile corecte:

1. Impozitele, taxele, contribuţiile şi alte sume datorate bugetului general consolidat se
stabilesc în cadrul următoarelor instrumente fiscale:
a. declaraţia de înregistrare fiscală/declaraţia de menţiuni;
b. declaraţii fiscale întocmite şi depuse de către contribuabili la organele fiscale competente;
c. raportul de inspecţie fiscală, întocmit de organul fiscal;
d. decizia de impunere emisă de organul fiscal competent.
Răspuns:

2. Declaraţia de înregistrare a plătitorilor de TVA se depune, în termenul legal, la

organul fiscal competent:
a. numai de persoanele care realizează operaţiuni taxabile;
b. de către orice persoană impozabilă care realizează operaţii taxabile şi/sau scutite
de TVA cu drept de deducere;
c. de către orice persoană impozabilă care realizează operaţii taxabile şi/sau scutite
de TVA fără drept de deducere;
d. de către toate persoanele care depăşesc cifra de afaceri de 100.000 euro
(echivalent în lei).
Răspuns:

Contabilitate şi fiscalitate 25
 
 )Rezumat
● Conform legislaţiei din ţara noastră, orice persoană sau entitate, care este
subiect într-un raport juridic fiscal, se înregistrează fiscal (depunând la organul fiscal
teritorial o declaraţie de înregistrare) primind, astfel, un cod de identificare fiscală
atribuit de organul fiscal competent din subordinea Agenţiei Naţionale de Administrare
Fiscală (ANAF). Totodată, toţi plătitorii de impozite, taxe şi contribuţii şi altor sume
datorate bugetului general consolidat au obligaţia de a înscrie pe facturi, scrisori, oferte,
comenzi sau pe orice alte documente emise, codul de identificare fiscală propriu,
atribuit de organul fiscal competent.
● Declararea şi stabilirea obligaţiilor fiscale se realizează prin intermediul a două
instrumente: declaraţii fiscale întocmite şi depuse de către contribuabili la organele
fiscale competente; decizii emise de organul fiscal competent.
● La modul general, declaraţia fiscală este documentul prin intermediul căruia
contribuabilii informează organul fiscal cu privire la realizarea veniturilor sau
obiectelor impozabile sau alte elemente ce se au în vedere la stabilirea obligaţiilor
fiscale sau sumelor de plată. Obligaţia de a depune declaraţie fiscală există şi în cazurile
în care: a fost efectuată plata obligaţiei fiscale; obligaţia fiscală respectivă este scutită
de plată, conform legii; pentru obligaţia fiscală nu rezultă, în perioada de raportare, sume
de plată, dar există obligaţia declarativă, conform legii.
● În cazul nedepunerii declaraţiei fiscale, organul fiscal are dreptul să procedeze
la stabilirea din oficiu a obligaţiilor fiscale prin estimarea bazei de impunere nu înainte
de împlinirea unui termen de 15 zile de la înştiinţarea contribuabilului privind depăşirea
termenului legal de depunere a declaraţiei fiscale.
● Decizia de impunere se emite de organul fiscal competent ori de câte ori acesta
modifică baza de impunere, ca urmare a unor constatări prealabile ale organului fiscal,
sau în baza unei inspecţii fiscale.

  Termeni cheie: declaraţia de înregistrare fiscală; declaraţia fiscală; decizia de

impunere; stabilirea din oficiu a obligaţiilor fiscale.

Tema de control
1. Care sunt obiectivele pe care trebuie să le realizeze entităţile care organizează şi
conduc contabilitatea proprie?
2. Explicaţi următoarele:
A. Ce reprezintă baza impozabilă;
B. În ce costă impunerea ca activitate de urmărire şi control a veniturilor cuvenite
bugetului.
3. Când se depune declaraţia de înregistrare fiscală?
4. Ce modalitate există pentru corectarea declaraţiilor fiscale?

Bibliografie
● Moşteanu R., Fiscalitate impozite şi taxe, Editura Universitară, Bucureşti, 2008.
● Sandu M., Contabilitatea şi fiscalitatea entităţilor economice, Editura Reprograph,
2012.
• Sandu M., Contabilitate şi fiscalitate – Manual pentru învăţământul la distanţă,
Editura Reprograph, Craiova 2014.
● Vintilă N., Fiscalitate aplicată şi elemente de management fiscal, Editura C.H.
şi colaboratorii Beck, Bucureşti, 2013.
M.F.P. O.G. nr. 92/2003, privind Codul de procedură fiscală (M.Of.
941/29.XII.2003), modificată şi completată ulterior.
*** H.G.1050/2004, pentru aprobarea normelor metodologice de
aplicare a O.G. nr. 92/2003, modificată şi completată ulterior.
 
26                                                                                                                 Contabilitate şi fiscalitate