Sunteți pe pagina 1din 2

VIOLENŢA IN FAMILIE

Institutor: Coman Gabriela


Şcoala Nr.1 Topoloveni,Argeş

Motto:
“Un copil este ca o sămănţă de floare...
Căt de frumos va creşte,căt de frumos va rodi,
Depinde de grădinarul care o va îngriji,
De ce pământ şi de câtă lumină şi apă are,
De cât e de ferită de frig, de furtună şi de soare prea tare.
E atât de plăpândă...
Cum ai putea s-o rupi ori să o calci în picioare
Când e tot ce va mai rămâne în urma ta.”
Familia este instituţia fundamentală în toate societăţile.Este un”grup social relativ
permanent de indivizi legaţi între ei prin origine,căsătorie sau adopţiune.”
Familia trebuie să fie un colectiv sănătos, adică în componenţa sa să existe toţi
membrii care alcătuiesc în mod normal un asemenea colectiv(doi părinţi), între aceştia să
fie relaţii de înţelegere,respect,întrajutorare,să trăiască în deplină armonie,să ducă o viaţă
cinstită, onestă.
Copilul este o fiinţă cu însuşiri calitativ diferite de cele ale adultului şi are în mod
legitim dreptul de a ocupa o poziţie privilegiată şi de a se bucura de un „tratament”
specific.Sănătatea,dezvoltarea şi educaţia copilului trebuie să fie în centrul preocupărilor
familiei.
Dezvoltarea personalităţii copilului este rezultatul unui ansamblu de
factori:familiali,şcolari,comunitari.Factorii familiali sunt cei mai importanţi în
dezvoltarea unei personalităţi armonioase,în securizare fizică,afectivă şi materială a
copilului.Familia este cea mai în măsură să răspundă nevoilor copilului,cea mai adecvată
trebuinţelor lui.Numai aceste relaţii şi sentimente îl fac pe părinte să înţeleagă şi să
intuiască copilul.
Familia reprezintă rădăcina educaţiei.Aşa cum cât de corect ai sădit un pom,şi cât de
adânc a fost sădit,adică este rezistent,aşa rol îl are şi familia în educarea copiilor.
Fraza “Cei şapte ani de acasă”ne vorbeşte foarte mult de familia,credinţa,concepţiile
oricărei persoane,de mediul în care s-a format individul.
Familia este un factor principal de informare şi de creare a copiilor şi tineretului. Are
rolul de a introduce pe copil în societate,de a implementa practici educative.Este mediul
cel mai sănătos şi are o influenţă mare asupra individului.De aceea putem spune că
familia poate avea şi un rol negativ asupra dezvoltării copilului.Este vorba de familiile
descompuse,familiile reconstituite,dar şi de relaţiile tensionate dintre membrii
familiei:părinţi,părinţi şi copii.
„ Violenţa domestică este o ameninţare sau provocare,petrecută în prezent sau în trecut,a
unei răniri fizice în cadrul relaţiei dintre partenerii sociali,indiferent de statutul lor legal
sau de domiciliu.”Familia care constituie un teren de manifestare a violenţei domestice
devine mai puţin transparentă şi deschisă mediului social imediat: familia
lărgită,vecinii,prietenii,colegii.Aceste familii capătă o stigmă în ochii celorlalţi şi în
acelaşi timp un sentiment şi culpă care le face să se izoleze.Funcţia principală a
familiei,creşterea copiilor,este distorsionată cu largi şi dramatice consecinţe în viitor.
Cercetările arată că trauma copiilor care cresc într-o atmosferă de violenţă,chiar dacă nu
ei sunt victimele directe,este mai intensă şi cu consecinţe mai profunde şi mai de durată
decât în cazul copiilor care sunt victime ale abuzurilor şi neglijării din partea
părinţilor(Catheline,Marcelli,1999).
Violenţa în familie este un fenomen ce ia amploare.Maltratarea partenerului şi a
copiilor are loc în toate clasele sociale,dar posibilitatea maltratării creşte o dată cu
problemele financiare.
În familiile unde” violenţa este la ea acasă”copiii cresc într-o atmosferă în care nevoile
lor de bază(nevoia de siguranţă,de viaţă ordonată,de dragoste)sunt neglijate.Simplul fapt
că ei sunt martori la violenţă le poate afecta dezvoltarea fizică şi psihică, cu traumatisme
de cele mai multe ori ireversibile asupra lor.Funcţiile parentale nu mai pot fi
împlinite.Într-o atmosferă violentă copilul este expus relelor,fiind înconjurat de o
singurătate umplută doar de ţipetele celor din jur.Copiii crescuţi în familii violente
dezvoltă comportamente şi o condiţie fizică uşor de recunoscut.Ei prezintă:
- probleme fizice, boli inexplicapile,dezvoltare mai lentă;
- probleme emoţionale şi mentale(anxietate mărită,frică de
abandon,izolare,mânie,frică de răniri şi moarte;
- probleme psihologice( neîncredere în sine, depresie,comparare cu viaţa mai
fericită a colegilor);
- probleme de comportament (agresivitate sau pasivitate la agresiunile celorlalţi,
probleme cu somnul,bătăi,fuga de acasă,sarcini la vârste mici,relaţii pentru a
scăpa de acasă,mutilare,consum de droguri şi alcool,comportament agresiv cu
minciuna;
- probleme şcolare(neîncredere,eliminare,,schimbări bruşte în performanţele
şcolare,lipsa de concentrare,lipsa de maniere sociale.
Un copil crescut într-un mediu violent va deveni un adult care îşi va maltrata familia şi
pe cei din jur.Copiii maltrataţi sunt frustraţi de dragoste,pierd bucuria de dragoste şi
înţelegere a semenilor,sănătatea lor psihică fiind pusă la îndoială.
“Copiii voştri nu sunt copiii voştri.
Ei sunt fiii şi fiicele dorului Vieţii de ea însăşi îndrăgostită.
Ei vin prin voi,dar nu din voi,
Şi deşi sunt cu voi,ei nu sunt ai voştri.
Puteţi să le daţi dragostea,nu însă şi gândurile voastre,
Fiindcă ei au gândurile lor.
Le puteţi gazdui trupul dar nu şi sufletul,
Fiindcă sufletele lor locuiesc în casa zilei de mâine, pe care voi nu o puteţi vizita nici
chiar în vis.
Puteţi năzui să fiţi ca ei, dar nu căutaţi să-i faceţi asemenea vouă,
Pentru că viaţa nu merge înapoi, nici zăboveşte în ziua de ieri.”
(Kahlil Gibran)

Verza E., Psihologia vârstelor, Ed. Pro Humanitas, Bucureşti, 1994


Şchiopu U. Psihologia copilului , E.D.P. Bucureşti, 1965