MINISTERUL EDUCAŢIEI ȘI CERCETĂRII

Nr. ______ / ________

COLEGIUL TEHNIC „TRAIAN VUIA” ORADEA

web: www.ctvuia.ro
e-mail: ct_vuia@yahoo.com
tel/fax: 0259 436 039/0359 425 668

Profil: Tehnic
Domeniul: Servicii
Calificarea: Tehnician ĩn administraţie

PROIECT
EXAMEN de CERTIFICARE a COMPETENŢELOR
PROFESIONALE
Nivel IV

Tema: CREDITUL BANCAR

Îndrumător,
Prof. Pavel Ioana
Absolvent,
Balla Enique
Clasa : 13 I
2020

1
CUPRINS

ARGUMENT.................................................................................................................................3
CAPITOL I :SURSELE DE FINANŢARE ……. …………………………..……………….5

1.1. Fondurile proprii şi cele ĩmprumutate ………………………………………………...5

1.2. Creditul bancar…………………………………………………………………….….…6
1.3. Emiterea de acţiuni şi obligaţiuni.....................................................................................6
1.4. Programe speciale de finanţare........................................................................................6
1.5. Fondurile de capital de risc...............................................................................................7
1.6. Leasing...............................................................................................................................8
1.7. Creditele de la furnizori şi clienţi.....................................................................................8

CAPITOL II:CREDITELE BANCARE PE TERMEN SCURT..........................................9

2.1. Destinaţie...............................................................................................................................9
2.2. Avantajele creditelor pe termen scurt................................................................................9

CAPITOLUL III: STUDIU DE CAZ PRIVIND CREDITELE BANCARE.

3.1. Stai la rând să dai bani..........................................................................................................16
3.2. BEŢIA DE CUVINTE...........................................................................................................16
3.3. ÎNTÂI BANII, APOI VEZI ŞI MARFA!.............................................................................16
3.4. “TE VĂD, TE VĂD !”...........................................................................................................16
3.5. COSTURILE UNUI CREDIT..............................................................................................17
3.6. DOBÂNDA ANUALĂ EFECTIVĂ (DAE).........................................................................18

Concluzii…………………………………………………………………………………….......19

Bibliografie...................................................................................................................................20

2
 ARGUMENT
Pentru a-si realiza obiectul de activitate in vederea obtinerii de profit, orice intreprindere
cu activitate industriala, comerciala, de servicii sau de alta natura, efectueaza in mod curent
tranzactii de cumparari si vanzari de bunuri si servicii.
Operatiile curente de cumparari si vanzari de bunuri si servicii dau continut functiei
comerciale a unei firme si se efectueaza pe baza politicilor de cumparari si vanzari stabilite de
managerii firmei.
In capul societatilor comerciale cu obiect de activitate comercializarea marfurilor la pret
cu amanuntul numarul tranzactiilor de cumparari si vanzari este nelimitat in cursul unei perioade
de gestiune luata in considerare, deoarece marfurile sunt acele elemente de stocuri care se
achizitioneaza in vederea revanzarii fara a suferi modificari sau cu modificari neesentiale .
Derularea operatiunilor de cumparari si vanzari de marfuri se face de regula plecand de la
pretul de vanzare din care se exclud reducerile comerciale operate, adica pretul definitiv negociat
intre vanzator si cumparator. Marfurile la pret de vanzare cu amanuntul presupun o evaluare
initiala la pret de vanzare , ajungandu-se la valoarea pretului cu amanuntul prin aplicarea marjei
brute.
Pentru realizarea funcţiilor contabilităţii: de informare, decizie şi control, este necesar ca
în urma lucrărilor curente de contabilitate să se sintetizeze periodic informaţiile generate de
conturi şi calculele contabile, în documente de sinteză expresiv şi relevante, accesibile nu numai
specialiştilor, ci şi celor interesaţi de gestiunea unităţii patrimoniale în calitate de: investitor,
administrator, bancă, creditor, fiscalitate şi alte organisme economice şi sociale. Aceste
documente de sinteză constituie obiectul de bază al contabilitaţii financiare, deoarece redau o
imagine fidelă asupra situaţiei patrimoniale, rezultatelor şi situaţiei financiare a întreprinderii.
Potrivit Legii 31/1990 privind societăţile comerciale şi a Legii Contabilităţii 82/1991, toţi
agenţii economici ( toate persoanele juridice ) sunt obligaţi să întocmească bilanţ contabil
Bilanţul este documentul oficial de sinteză al tuturor unităţilor patrimoniale. Bilanţul
contabil contribuie să dea o imagine fidelă, clară şi completă a patrimoniului, a situaţiei
financiare şi asupra rezultatelor obţinute de unitatea patrimonială, care presupune:
- respectarea cu bună credinţă a regulilor privind evaluarea patrimoniului;
- respectarea principiilor: prudenţei, permanenţei metodelor, continuitatea activităţii
bilanţului de deschidere cu cel de închidere, a noncompensării;
- posturile înscrise în bilanţ trebuie să corespundă cu datele înregistrate în
contabilitate, puse de acord cu inventarul.
Procedeu principal al metodei contabilităţii şi bază informaţională fundamentală, bilanţul
propriu-zis este un tablou care cuprinde în formă sintetică şi în expresie valorică mijloacele
economice
Bilanţul este documentul contabil de sinteză, prin care se prezintă activul şi pasivul
unităţii patrimoniale la închiderea exerciţiului, precum şi în celelalte situaţii prevăzute de Legea
Contabilităţii.
Importanţa bilanţului contabil derivă din funcţiile pe care acesta le îndeplineşte:
1) funcţia de generalizare a datelor contabilităţii;
2) funcţia de cunoaştere a mersului activităţii economico-financiare;
3) funcţia previzională.

3
 1) Funcţia de generalizare a datelor în ciclul contabil de prelucrare a informaţiilor
izvorăşte din necesitatea de a grupa datele dispersate ale contabilităţii curente, după criterii bine
stabilite, într-un număr restrâns de indicatori, care să poată oferi o imagine de ansamblu asupra
situaţiei economico-financiare a unităţii patrimoniale.
2) Funcţia de analiză a mersului activităţii economico-financiare se manifestă prin aceea
că, pe baza bilanţului contabil se analizează periodic, gradul realizării indicatorilor proiectaţi şi a
rezultatelor, se identifică rezerve şi se stabilesc măsuri de perfecţionare a activităţii economice şi
financiare.
Adunările Generale ale Acţionarilor, Consiliile de Administraţie, managerii unităţilor
patrimoniale analizează periodic situaţia economico-financiară, pe baza bilanţului contabil, a
anexelor sale şi a raportului de gestiune, componente de bază ale dării de seama contabile.
3) Funcţia previzională constă în posibilitatea oferită de bilanţ de a orienta activitatea viitoare. În
acest scop, întocmirea bugetului de venituri şi cheltuieli pentru perioadele următoare se
fundamentează pe situaţia patrimonială şi a rezultatelor din perioada considerată baza de
raportare.

4
 CAPITOL I :SURSELE DE FINANŢARE
Sursele de finantare ale afacerilor

Sursele potentiale de fonduri pentru finantarea activitatii sunt:

- fondurile proprii si fondurile imprumutate;
- creditele bancare;
- emiterea de actiuni;
- emiterea de obligatiuni;
- finantarile din programe speciale;
- fondurile de cfapital de risc;
- leasingul;
- creditele de la furnizori si clienti;
-creditele pe efecte de comert

1.1..Fondurile proprii si cele imprumutate

Acestea reprezinta cel mai frecvent punct de plecare in cazul afacerilor mici si noi.
Institutiile financiare sunt mai putin deschise - in special in perioade de instabilitate economica -
firmelor aflate la inceput decat celor cu o "istorie" deja bine conturata. Aceasta decizie se bazeaza
pe ratele mari de "mortalitate"? inregistrate de afacerile noi.
Fondurile proprii ofera avantajul unei sigurante mai mari - nu vor fi retrase in cazul
deteriorarii situatiei financiare, ca in cazul unui credit bancar. Nu este necesara expunerea
detaliata a planului de afaceri in fata unor parteneri externi, si nici aprobarea acestora pentru
luarea deciziilor importante.
Aceasta sursa de finantare asigura deci flexibilitate, siguranta si independenta. Totodata,
in perspectiva atragerii de surse de finantare exterioare firmei angajarea unor fonduri proprii
reprezinta o garantie a motivatiei intreprinzatorului pentru asigurarea succesului afacerii.
Dezavantajele finantarii din surse proprii sunt si ele importante:
- fondurile proprii sunt in general destul de limitate si pot frana dezvoltarea afacerii;
- in caz de nereusita, pierderea va fi suportata in intregime de intreprinzator (sau de
apropiatii sai);
- firma va fi putin cunoscuta de institutiile financiare si va putea mai greu mobiliza
fonduri in situatii speciale.
Data fiind conjunctura economica care a caracterizat evolutia economiei romanesti in
perioada de tranzitie, majoritatea intreprinzatorilor nu au avut rezerve suficiente si nici nu au avut
intotdeauna posibilitatea sau curajul de a apela la credite bancare.
Aproape fara exceptie, prietenii si cunoscutii au reprezentat una din cele mai importante
surse de capital initial de imprumut pentru exemplele de afaceri prezentate in cadrul acestui curs.

5
1.2. Creditul bancar
Creditul bancar reprezinta o sursa principala de fonduri, in special pentru firmele mici si
mijlocii. In cazul Romaniei, accesul la credit al firmelor noi sau de mici dimensiuni este mai
dificil.
Avantajele creditului bancar:
- obtinerea de fonduri suplimentare, peste cele proprii;
- stabilirea unei relatii cu o institutie financiara cunoscuta, accesul mai usor la alte servicii
furnizate de catre banca;
- obtinerea unui credit poate functiona ca un semnal ce atesta viabilitatea afacerii in fata
altor investitori potentiali;
- in cazul anumitor forme de credit exista un grad de flexibilitate in ceea ce priveste
sumele angajate, datele la care se angajeaza sumele respective, dobanzile si termenele de
rambursare;
- necesitatea de a convinge banca de viabilitatea afacerii sau simpla completare a unei
cereri de creditare poate "forta" intreprinzatorul sa isi analizeze in mod obiectiv afacerea, sa
obtina o imagine clara a situatiei sale financiare si un tablou al punctelor slabe, punctelor tari,
oportunitatilor si amenintarilor care caracterizeaza situatia firmei.
Dezavantaje ale creditului bancar:
- reticenta bancilor in ceea ce priveste finantarea noilor firme, banca avand nevoie de
siguranta ca va primi inapoi banii acordati drept credit, in timp ce firmele nou-infiintate nu ofera
aceasta garantie, din diferite motive (nu au istoric, nu au experienta, nu au foarte multe elemente
care sa faca din aceste firme elemente stabile in cadrul economiei);
- riscul de a pierde garantiile depuse sau chiar riscul de faliment in cazul nerestituirii
creditului;
- implicarea unui factor "extern" in managementul firmei, aparitia unor restrictii;
- expunerea la riscuri noi - de exemplu riscul ratei dobanzii;
- riscul intreruperii creditarii in cazul unor evenimente nefavorabile pentru firma.
1.3. Emiterea de actiuni si obligatiuni
Emiterea de actiuni si obligatiuni reprezinta o sursa importanta de finantare pentru firmele
mari, dar sunt foarte putin accesibile firmelor aflate la inceput.
1.4. Programe speciale de finantare
Firmele au acces la diferite programe de finantare nerambursabile. Surse potentiale de
finantare sunt programele Uniunii Europene, cele ale guvernului Romaniei, ale USAID etc. (O
sursa cuprinzatoare de informatii in acest domeniu este website-ul www.finantare.ro).
Obtinerea unor astfel de finantari presupune:
- informarea permanenta asupra programelor existente;
- studierea criteriilor de eligibilitate, a documentatiei necesare, a termenelor de depunere a
cererilor de finantare si a conditiilor de derulare a finantarii si de evaluare a proiectului;
- selectarea variantelor potrivite cu profilul de activitate al firmei;
- alcatuirea documentatiei necesare si depunerea proiectului.
Este recomandabila evaluarea riguroasa a sanselor de reusita ale cererii de finantare
inainte de a o initia; pot fi astfel evitate consumuri ineficiente de timp si bani.
Este posibil ca insusi programul sa sugereze posibilitati de extindere/diversificare a

6
activitatii firmei.
Inainte de a se angaja pe aceasta cale, intreprinzatorul va trebui sa estimeze corect efectele
unei astfel de miscari strategice. Fondurile acordate in conditii teoretic avantajoase se pot dovedi
o problema in cazul in care firma nu are capacitatea de a le folosi in conditiile prevazute de
finantator.
In plus, intreprinzatorul trebuie sa fie constient de importanta conditiilor referitoare la
contributia proprie in cadrul proiectului, precum si la eventualele garantii.
Mai mult, contractarea unui consultant pentru realizarea unei cereri de finantare este, in ea
insati, a activitate care comporta o serie de riscuri: pe langa riscurile legate de confidentialitatea
datelor privind firma, uneori consultantul nici nu are intentia de a realiza macar documentatia
solicitata.
De obicei, persoanele care incearca asemenea actiuni se incadreaza intr-un anumit "portret
robot":
- Se arata foarte sigure pe ele;
- Se lauda cu relatii in institutiile care deruleaza programul de finantare;
- Pot incerca sa obtina bani pentru ghidul solicitantului sau pentru alte documente din
pachetul informativ, care sunt disponibile gratuit la sediile agentiilor si pe Internet;
- Cer toti banii inainte: de regula, in cazul consultantei reale, se solicita o parte din bani
inainte - procentual din valoarea finantarii, aproximativ 2% - si un comision de succes - de
exemplu, 5% - daca proiectul e aprobat;
- Sumele cerute variaza foarte mult de la un client la altul;
- Pot practica preturi de dumping, foarte reduse in comparatie cu firme concurente sau,
dimpotriva, pot cere foarte mult.
1.5. Fondurile de capital de risc
Fondurile de capital de risc sunt surse de finantare specializate in investitii in cazul carora
probabilitatea unui esec este mai mare - dar cazurile de succes sunt suficiente pentru a compensa
pierderile.
Fondul de risc investeste in capitalul firmei - de regula ca actionar minoritar -, urmand sa
isi retraga aceasta participatie dupa o anumita perioada (de regula 3-5 ani). Fondul de risc castiga
din diferenta dintre valoarea participatiei intre momentul efectuarii investitiei si cel al lichidarii
participatiei la capitalul firmei.
Principalele avantaje ale acestei forme de finantare sunt:
- primirea unei infuzii de capital pe o perioada indelungata, timp in care nu trebuie platite
dobanzi (nici dividendele nu sunt o prioritate a acestui tip de fond);
- primirea unei sume care nu figureaza in evidentele firmei ca datorii ci ca surse financiare
proprii. Prin urmare, capacitatea de indatorare a firmei nu este afectata;
- o data cu banii, fondul aduce si specialistii sai care vor asista intreprinzatorul la
managementul firmei;
- pastrarea controlului majoritar asupra capitalului firmei;
- existenta unui semnal asupra viabilitatii firmei pe termen mediu.
Exista si dezavantaje ale acestei forme de finantare, cum ar fi:
- dificultatea de obtinere a fondurilor (in general, in economiile dezvoltate, se apreciaza ca
numai 1% din cererile de finantare sunt aprobate);

7
 - necesitatea de a participa cu fonduri proprii considerabile la afacere (fondurile de risc
sunt de regula actionari minoritari);
- implicarea unui partener extern in managementul firmei;
- necesitatea unor eforturi suplimentare privind prezentarea regulata a situatiei firmei catre
fondul de investitii;
- necesitatea gasirii unei surse alternative de finantare in momentul retragerii fondului de
risc si posibilitatea interpretarii acestei retrageri ca un semnal negativ privind firma.

In Romania, fondurile de capital de risc nu sunt destinate in special IMM-urilor, ci mai

ales firmelor mari care doresc o infuzie de capital pentru o anumita perioada.
Evident, exista posibilitatea ca un fond de risc sa doreasca sa fie partener si cu o firma
nou-infiintata.
1.6. Leasing
Leasing - ul este o forma speciala de realizare a operatiei de creditare pe termen mediu si
lung pentru procurarea, de regula, de echipament industrial.
Echipamentul este cumparat de catre societatea de leasing si se inchiriaza ulterior
solicitantului. De multe ori, solicitantul insusi este mandatat in numele societatii de leasing sa
cumpere echipamentul de care are nevoie.
Contractul de leasing se incheie apoi intre societatea de leasing si solicitant si prin acest
contract solicitantul primeste in folosinta echipamentul. Aceasta forma de leasing se mai numeste
si leasing comercial, si reprezinta forma principala de leasing.
Forme speciale de leasing sunt lease-back si time-sharing:

- in forma de lease-back, posesorul echipamentului se confunda cu solicitantul care are

nevoie urgenta de bani. In acest caz, el vinde utilajul unei societati de leasing, inchiriindu-l apoi
de la aceasta;
- in forma de time-sharing, sunt mai multi solicitanti care vor sa utilizeze acelasi
echipament, dar fiecare il foloseste o anumita perioada de timp.
Indiferent de forma in care se face leasingul, la sfarsitul perioadei solicitantul are mai
multe optiuni:
1. Incetarea contractului;
2. Continuarea lui pentru o noua perioada de timp;
3. Cumpararea utilajului la pretul prestabilit.
1.7. Creditele de la furnizori şi clienţi
Din momentul in care firma a primit bunurile/serviciile livrate de catre furnizori si pana in
momentul platii efective, intreprinzatorul beneficiaza efectiv de un credit din partea furnizorului.
O situatie asemanatoare apare in cazul in care clientii firmei platesc anticipat.
Evident, acest tip de finantare reciproca se face intre parteneri de afaceri care prezinta
incredere unul pentru celalalt, iar sumele care se vehiculeaza nu sunt foarte mari, dar sunt
suficiente pentru a optimiza fluxul de numerar al unei firme pentru o perioada scurta de timp.
Este in interesul firmei sa prelungeasca perioada de plata a furnizorilor si, in acelasi timp,
sa isi incaseze cat mai repede creantele. Aceasta "optimizare" nu trebuie totusi sa afecteze
relatiile de afaceri ale firmei.

8
 CAPITOL II:CREDITELE BANCARE PE TERMEN SCURT
Creditul - operatiunea prin care se ia in stapinire imediata resurse, in schimbul unei
promisiuni de rambursare viitoare, in mod normal insotite de plata unei dobinzi ce remunereaza
pe imprumutator.

2.1 Destinatie:
Credit pe termen scurt destinat sprijinirii activitatii curente; acordat pentru acoperirrea
temporara a deficitelor sau ciclurilor de capital de lucru;
Plati in activitatea curenta (contracte de achizitii sezoniere sau ocazionale);
Plati ale furnizorilor de materii prime, bunuri sau servicii, executarea contractelor
destinate vanzarii sau retailului / distributiie;
Finantarea TVA, ca supliment al creditului de investitii accesat de catre client;
Plata datoriilor la bugetul de stat (ramas dupa eveniment);
Preluarea creditelor de la alte banci (acordate pentru sprijinirea activitatii curente);
Alte destinatii a activitatii curente.

2.2.Avantajele creditelor pe termen scurt

• Abordare flexibila si rapida

• Beneficiati de lichiditati in maximum 24 de ore de la semnarea contractului de credit
• Acoperirea a pana la 80% din valoarea efectelor de comert
• Puteti oferi clientilor termene de plata pana la 90 zile, mai lungi decat cele cu care i-ati
obisnuit
• Nu aveti nevoie de garantii materiale
• Dobanzi si comisioane competitive
• Produse personalizate in functie de necesitatile dumneavoastra
Credtele pe termen scurt reprezinta solutia ideala de finantare pentru societatile care:
• Au nevoie urgenta de capital de lucru
• Detin creante ce provin din livrari de marfuri, executari de lucrari si prestari de servicii
• Doresc sa ofere/ ofera clientilor termene de plata mai lungi
• Nu detin alte garantii in afara de propriile incasari
• Sunt societati mici sau mijlocii
• Sunt infiintate de curand
• Doresc sa fie judecate dupa activitatea curenta si de perspectiva, nu dupa marimea
patrimoniului detinut
• Au o crestere rapida a afacerilor sau activitati sezoniere
•Au acces insuficient la alte surse de finantare
Dupa scopul utilizarii creditele se clasifica in modul urmator:
1. credite acordate agriculturii, industriei alimentare - astfel de credite se elibereaza
in scopul finantarii producerii in agricultura si in industria alimentara;
2. credite acordate pentru constructie si imbunatatire funciara - se elibereaza pentru
finantarea constructiilor si imbunatatirii funciare;
3. credite de consum - se elibereaza petroanelor fizice pentru cheltuieli gospodaresti
9
 de familie si alte cheltuieli personale;
4. credite acordate industriei energeticii si a combustibilului - se elibereaza pentru
finantarea producerii de resurse energetiece si agenti energetici (gaz, benzina electricitate,
etc.;
5. credite acordate bancilor - se elibereaza altor banci, deasemenea presupune
acordarea de overdrafte temporare;
6. credite acordate guvernului - se elibereaza Guvernului RM si municipalitatilor.
7. credite acordate industriei comertului - sunt eliberate pentru finantarea industriei,
comertului si in scopuri profesionale;
8. credite acordate pentru procurarea imobilului - sunt acordate pentru procurarea
imobilului;
9. credite acordate pentru constructia drumurilor si transportare - sunt eloverate
pentru constructia drumurilor si dezvoltarea domeniului transportarii;
10. alte credite acordate clientilor.
Operariunea de creditare priveste doua parti. O parte acorda creditul, cealalta parte il
primeste. Operatiuni de creditare pot interveni intr-o gama ampla de relatii intre indivizi cit sub
forma unor acorduri personale simple, cit si sub forma de tranzactii formalizate si formulate in
cadrul unor contracte complexe.
Partile implicate, tipul de instrumente utilizate si conditiile in care creditul este consimtit,
sunt extrem de diverse. In amplitudinea sa, esenta raportului de credit se dezvaluie prin analiza
trasaturilor caracteristice:
1. Subiectele raportului de credit, creditorul si debitorul prezinta o mare diversitate in ce
priveste apartenenta la structurile social-economice, motivele angajarii in raport de credit si
durata angajarii sale etc.
In calitate de creditori se afrima intreprinderile, care manevreaza importante
disponibilitati monetare. Pe de alta parte intreprinderile prin repartizarea profitului, constituie
fonduri de rezerva, remunereaza actionarii, ceea ce majoreaza global capacitatea de creditare a
economiei nationale. In acelas timp cresterea venitului populatiei, prin angajarea masiva in
procesele economice, prin nivel inalt de productivitate a muncii si prin economisire, a facut din
populatie un factor major in operatiuni de creditare, in primul rind in rol de creditor.
In calitate de debitori alaturi de intreprinderi si populatie se afirma si statul, ca unul din
principalii debitori. In tarile dezvoltate atit intreprinderi si populatia sunt debitori majori, cit si
statul este un debitor major. Indatoririle sale se potcompara in volum cu cele ale populatiei si
interprinderilor.
2. Promisiunea de rambursare, element esential al raportului de credit, presupune riscuri,
si necesita, in consecinta, adesea, angajarea unei garantii. In raporturile de credit, riscurile
probabile sunt:
- riscul de nerambursare consta in probabilitatea intirzierii platii sau a incapacitatii de
plata datorita conjuncturii, dificultatilor sectoriale, sau dificientelor imprumutatului.
- riscul de imobilizare survine la banca, sau la detinator de depozite, care nu este in
masura sa satisfaca cererile titularului de depozite, din cauza unei gestiuni nereusite a creditelor
acordate.

10
 - garantia personala este angajamentul luat de o terta persoana de a plati, in cazul in care
debitorul este in incapacitate. In cazul garantiei simple, garantul are dreptul de a discuta asupra
indeplinirii obligatiei sale, de a cere executarea primordiala a debitorului si, in cazul care exista
mai multi garanti, sa raspunda numai pentru partea sa. In cazul garantiei solidare garantul poate fi
tras la raspundere pentru a plati, concomitent, sau chiar inaintea debitorului, daca aparent prezinta
conditii preferabile de solvabilitate.
3. Termenul de rambursare ca trasatura specifica a creditului are o mare varietate. De la
termene foarte scurte, 24 ore, termen practicat intre banci pe pietele mondiale, si incheindu-se cu
termene de la 30 la 50 de ani si chiar 100, in cazul imprumuturilor pentru constructia de locuinte.
Pentru creditele pe termen scurt, creditele acordate intreprinderilor, sau credite de
consum, este caracteristica rambursarea integrala la scadenta. Creditele de termen mijlociu si lung
implica adesea rambursarea esalonata.
4. Dobinda, este o caracteristica esentiala a creditului. In acordurile de credit s-a
incetatenit clauza dobinzii fixe. Insa in anii 70 a aparut notiunea de dobinda variabila, ce variaza
in dependenta de inflatie.
5. Tranzactia (Acordarea creditului). Creditul poate fi consimtit in cadrul unei tranzactii
unice; acordarea unui imprumut, vinzarea unei obligatiuni, angajarea unui depozit. In ultimul
timp s-a dezvoltat sistemul de credit deschis, in cadrul caruia imprumuturile efective intervin la
intervale liber alese de debitor.
Acordarea creditelor, este un act de mare importanta, in vederea caruia creditorul trebuie
sa-si asigure o buna informare si documentare pentru evitarea riscului.
In acest sens bancile isi creaza un cadru propriu de informare si documentare, sau
apeleaza la agenti specializati care studiaza capacitatea de plata si, respectiv potentialul economic
al firmelor.
In economie actioneaza trei mari categorii de participanti (denumiti agenti ultimi sau
unitati de cheltuieli), care sunt apreciati dupa rezultatul bugetului lor:
 unitatile excedentare, care economisesc (si cauta plasament pentru aceste economii) aceste
unitati fiind de fapt familiile;
 unitatile deficitare ale caror cheltuieli de dezvoltare in principal, sunt superioare propriilor
lor acumulari sau economii, aceste sunt intreprinderi non-financiare;
 unitati cu situatii alternative, respectiv uneori excedentare, alteori deficitare, situatii in
care se afla administratia si exteriorul.
Este evident ca in aceasta acceptiune se porneste de la considerarea ecuatiei general
acceptata: economii = investitii, care exprima orientarea fluxului economic general si deci releva
faptul esential ca in economie exista doi poli: imprumutatorul final si imprumutatul ultim,
participanti preponderenti ai procesului de redistribuire a capitalului in economie, intre care se
desfasoara multiple circuite, un prin circuit este reprezentat de datoria primara.
Principalii intermediari financiari sunt intermediarii monetari sau bancari (respectiv
bancile comerciale si banca de emisiune). Intermediarii financiari bancari emit active secundare,
constituite esential prin diferitele forme de moneda in circulatie. O alta categorie de intermediari
financiari, intermediarii financiari non-bankari, in principal organisme specializate in colectarea
economiilor, casei de economii, fonduri de pensii, companii de asigurari, nu au putere sa creeze
moneda. Acestea emit in principal quasi-moneda si uneori si active financiare specifice, valori

11
mobiliare.
Un rol deosebit in creatia datoriiei secundare si efectuarea finantarii indirecte il au
intermediarii financiari bancari. Acestea acitoneaza prin operarea unor transformari care sunt
necesare sau sunt dorite de clientii lor. In primul rind, intermediarii financiari bancari care
transforma active financiare in active lichide promovind preferintele pentru lichiditatile clientilor
lor. Detinatorii de acitve finaciare, formele datoriei primare, care, prin natura lor, sunt
conitionate si riscante, le ofera bancilor spre achizitie, obtinind active lichide, expresia datoriei
secundare.
In al doilea rind, intermediarii financiari bancari transforma economiile pe termen scurt in
imprumuturi pe termen mediu si lung. Se rezolva astfel o contradictie fundamentala in fluxul
economiei-investitie. In timp ce familiile prefera in general sa formeze depozite pe termen scurt,
fapt ce corespunde preferintelor lor pentru lichiditate, intreprinderile doresc sa beneficieze de
inprumuturi pe termen mediu si lung, in masura sa asigure infaptuirea proiectelor lor de
dezvoltare.
Astfel aceasta “armonizare” a “capacitatii de finantare” a familiilor cu “nevoile de
finantare” a intreprinderilor, care constituie continutul finantarilor indirecte, evita devenirea
inutila a unei parti din economii si creaza implicit conditii pentru un inalt nivel al finantarii si deci
al investitiilor si dezvoltarii economice
II. Particularitatile operatiunilor creditare in ROMÂNIA.

Operatiunile de creditare sunt efectuate pe baza urmatoarelor legi si regulamente:

1. Legea institutiilor financiare nr. 121-p din 27/12/97;

2. Regulament provizoriu a BNR cu privire la creditul bancar, nr 14 din 26/03/93;
3. Regulament BNR nr. 3/09 cu privire la creditele mari din 01/12/95;
4. Regulament BNR nr. 1/09 privind incheierea acordurilor cu persoane afiliate
bancilor comerciale, inclusiv eliberarea creditelor din 10/11/93;
5. Instructiunea nr. 8/1001 privind ordinea de acordare a creditelor in valuta straina
din 02/02/96
6. Legea cu privire la gaj nr. 838-XIII, 23/05/96;
7. Regulament provizoriu al BNR privind modul de eliberare a garantiilor si
cautiunilor;
8. Legea cu privire la anreprenoriat si intreprinderi;
9. Codul civil;
10. Codul de procedura civila;
11. Codul penal.

Pentru efectuarea creditarii eficiente, e necesara efectuarea urmatorilor pasi:

a) definirea scopului creditarii;

b) analiza informatiei si documentelor prezentate la banca in vederea aprobarii
creditului;
c) analiza creditelor ;

12
 d) asigurarea rambursarii creditelor;
e) urmarirea creditelor .

Definirea scopului creditarii.

Agentii economici inregistrati in palata de stat de inregistare pe linga ministerul justitiei in

mod stabilit care au deschis contul de decontare in banca, pot beneficia de credite pe un termen
nu mai mare de 12 luni (credit pe termen scurt) pentru efectuarea platilor necesare legate de
activitatea curenta, de la un an pina la 5 ani (credit pe termen mediu), credite investitionale si
ipotecare, mai mult de 5 ani in cazuri exceptionale in baza unor programe binedeterminate.
Credite pot fi oferite in urmatoarele scopuri:
 cerearea unor fonduri fixe noi (capitalul de baza), extinderea, reconstructia, reutilizarea
tehnica a acelora in actiune si restabilirea celor uzate si in vederea majorarii capitalului de
circulatie al agentilor economici;
 acumularea rezervelor sezoniere (provizorii) de valori material-marfare, de productie
nefinisata, de productie finita si marfuri;
 evidenta cambiilor;
 satisfacerea necesitatilor de consum ale populatiei;
 rascumpararea patrimoniului de stat;
 alte scopuri, la unele necoincidente dintre incasari si plati in procesul circulatiei
capitalului propriu.
Dupa scopul utilizarii creditele se clasifica in modul urmator:
1. credite acordate agriculturii, industriei alimentare - astfel de credite se elibereaza
in scopul finantarii producerii in agricultura si in industria alimentara;
2. credite acordate pentru constructie si imbunatatire funciara - se elibereaza pentru
finantarea constructiilor si imbunatatirii funciare;
3. credite de consum - se elibereaza petroanelor fizice pentru cheltuieli gospodaresti
de familie si alte cheltuieli personale;
4. credite acordate industriei energeticii si a combustibilului - se elibereaza pentru
finantarea producerii de resurse energetiece si agenti energetici (gaz, benzina electricitate, etc.;
5. credite acordate bancilor - se elibereaza altor banci, deasemenea presupune
acordarea de overdrafte temporare;
6. credite acordate guvernului - se elibereaza Guvernului si municipalitatilor.
7. credite acordate industriei comertului - sunt eliberate pentru finantarea industriei,
comertului si in scopuri profesionale;
8. credite acordate pentru procurarea imobilului - sunt acordate pentru procurarea
imobilului;
9. credite acordate pentru constructia drumurilor si transportare - sunt eloverate
pentru constructia drumurilor si dezvoltarea domeniului transportarii;
10. alte credite acordate clientilor.
Creditul nu poate fi utilizat pentru acoperirea bresilor financiare, lipsei de spirit
gospodaresc si pierderi.

13
 Informatia si documentele prezentate la banca in vederea aprobarii creditului pentru
primirea unui imprumut agentul economic prezinta la banca urmatoarele:

a. cererea clientului de acordare a creditului;

b. informatia de baza despre client: darile de seama - contabile pentru anul precedent
(inclusiv bilanturile lunare); contractele privind actiunile creditare; business-planul pentru
perioada curenta; prognozarea circulatiei mijloacelor banesti in perioada de folosire a creditului,
pe linga aceasta, in cazul creditarii pentru activitatea de investire trebuie prezentata argumentarea
tehnico-economica, documentatia de proiect si deviz, concluzia respectiva a organului
corespunzator, concluzia expertizei ecologice, proiectul resurselor de finantare;
c. argumentarea tehnico-economica a creditului si termenul rambursarii acestuia

In dosarul personal al creditului se afla umatoarele documente:

1. permisiunea de acordare a creditului, eliberata de organul competent

2. contractul de credit cu toate completarile, precum si dispozitiilie directiei
operatiuni bancare
3. documentele prezentate de client
4. documentatia privind asigurarea creditului
a.) in caz ca se depune gaj:
 contract de gaj;
 certificat de inregistare notariala;
 nota informativa despre controlul la fata locului a averii si estimatia gajului;
 alte documente prezentate la intocmirea gajului;
 informarea ce confirma posibilitatea realizarii gajului.
b) in cazul ca se da garantie, se depune cautiune:
 garantie, cautiune legalizata notarial;
 analiza situatiei financiare a garantului, cautionatarului;
 aviz despre inregistrarea garantiei sau contractului cu banca-garant despre ordinea
executarii scrisorii de garantie.
c) in cazul ca este de acord cu cesiunea numerarului:
 acord despre cesiunea numerarului

14
 CAPITOLUL III: STUDIU DE CAZ PRIVIND CREDITELE BANCARE
Studiul de faţă s-a bazat, în principal, pe studierea paginilor de internet ale băncilor.
Băncile prezentate au fost cele incluse în pagina de internet a Băncii Naţionale a României, ca
entitate care supraveghează şi reglementează funcţionarea băncilor comerciale. Din această listă
au fost ignorate băncile care nu lucrează cu persoanele fizice sau care nu oferă credit de consum.
De asemenea, nu au fost studiate ofertele de credite imobiliare sau ipotecare, întrucât ele
constituie o categorie aparte a crediului, care nu face parte din legislaţia referitoare la creditul de
consum uzual.
Nu au fost luate în studiu instituţiile financiare nebancare, care sunt companii comerciale,
şi nu bancare, dar oferind şi ele credit pentru consum (de exemplu „Credisson”). Ele au fost
ignorate pentru că situaţia lor este în prezent în dispută, autorităţile urmând să elaboreze o serie
de reglementări privind obligaţiile acestor firme astfel ca să se elimine ceea ce Asociaţia Băncilor
susţine că este „concurenţă neloială”, referindu-se mai ales la situaţiile de „credit doar cu
buletinul”. Există informaţii precum că proiectul de reglementare prevede chiar că aceste
companii să nu mai acorde credit pentru „populaţie”, adică pentru consumatori.
Aceste instituţii financiare nebancare duc o politică de publicitate agresivă, în care cel mai
des se întâlneşte promisiunea „credit doar cu buletinul”. Recent, magazinele Altex şi Flanco au
lansat sistemul de a oferi „perioade de graţie”, adică în primele luni din termenul de creditare nu
se plătesc rate. Dar orice avantaj are un preţ, în acest caz dobânda ajunge uneori chiar să dubleze
preţul (de exemplu, la cumpărarea unui bun de uz casnic, se percepe o dobândă anuală efectivă –
detalii despre ea mai jos – de 32,59%, care va duce la dublarea preţului într-un termen de 4 ani).
Înainte de a trece la prezentarea detaliată a concluziilor, este potrivit să oferim o serie de
explicaţii privind unele abordări generale ale creditului de consum. Câştigul cel mai rapid, în
această situaţie când se cumpără astfel de bunuri în rate, este obţinut de magazine; băncile câştigă
şi ele, şi încă frumos, dar într-un interval mult mai lung. Cu toate acestea, măsurile de limitare a
creditării vizează în primul rând consumatorul final, căruia i se impun o serie de condiţii
restrictive.
Ne referim la politica dusă de Banca Naţională în acest domeniu, o politică urmărind
reducerea nivelului de credite contractate de consumatorii persoane fizice; această politică se
concretizează, printre altele, în obligaţia impusă băncilor de a nu accepta solicitări de creditare
din partea persoanelor care, pentru a plăti rata lunară, trebuie să renunţe la mai mult de 30% din
veniturile lor.
Motivul acestei atitudini a BNR de limitare a creditului „neguvernamental” (adică cel care
nu este contractat de autorităţile guvernamentale, precum Ministerul Finanţelor) constă în faptul
că se importă prea mult, în comparaţie cu exporturile. Iar aceste importuri sunt puse pe seama
aparatelor electronice, a bunurilor casnice de folosinţă îndelungată. Este o realitate faptul că se
cumpără în rate astfel de echipamente din import, dar problema nu trebuie pusă în seama
consumatorilor, ci în seama producătorilor interni; dacă fabricile româneşti de televizoare,
frigidere şi alte asemenea aparate nu au reuşit să realizeze produse de calitatea cerută de
consumatori, este o soluţie greşită, dar comodă, de a penaliza discernământul consumatorilor. Pe
de altă parte, ponderea deţinută în totalul importurilor de astfel de produse electrocasnice este cu
mult mai mică decât importurile echipamentelor industriale.

15
3.1. Stai la rând să dai bani

Trebuie ţinut cont şi de modalitatea de plată a ratelor la credit. Cea mai obositoare metodă
este să mergeţi în fiecare lună la bancă, să staţi la două-trei cozi ca să plătiţi rata. În plus, puţine
bănci au program cu publicul şi după-amiaza.
Din contra, o metodă comodă este să plătiţi rata prin bancomat; pentru aceasta trebuie să
aveţi, în primul rînd, un card, şi în al doilea rând trebuie să aveţi o convenţie cu banca privind
efectuarea acestui tip de plăţi. Majoritatea consumatorilor au card făcut prin serviciul unde
lucrează, ei având un cont unde primesc salariul.
La fel de comod este să plătiţi folosind serviciile prin internet, denumite în general e-
banking (electronic banking), dar şi aici, în prealabil trebuie să încheiaţi o convenţie specială cu
banca, prin care veţi primi o parolă specială prin care puteţi efectua transferuri dintr-un cont în
altul, de la distanţă. Desigur, trebuie să aveţi şi un cont unde primiţi regulat veniturile, din care
veţi achita rata de credit.
3.2.BEŢIA DE CUVINTE
O dificultate în compararea ofertelor de creditare constă şi în faptul că băncile obişnuiesc
să particularizeze, prin denumiri specifice, fiecare tip de credit. Există astfel denumiri care, la
prima vedere, ascund tipul de credit de bază. Astfel, de exemplu pentru creditul pentru nevoi
personale, nenominalizate, adică prin care clientul este liber să cumpere ce vrea, există denumiri
precum: Alpha4All, Divers, Clasic, Expresso, etc.
3.3. ÎNTÂI BANII, APOI VEZI ŞI MARFA!
Un handicap pentru comparararea ofertelor de creditare îl constituie faptul că în multe
cazuri costul creditului se află doar după depunerea actelor de solicitare de către client.
Transparenţa informaţiilor devine şi mai problematică în cazul în care pentru evalurea
documentelor banca percepe un „comision de analiză”; dacă, după analiză, clientul doreşte să
opteze pentru altă bancă, mai ieftină, el va fi obligat să abandoneze nu doar solicitarea de
creditare, dar şi cheltuielile percepute pentru acest comision.
3.4. “TE VĂD, TE VĂD !”
Băncile şi-au luat măsuri de protecţie şi consultă bazele de date pe calculator în care sunt
trecuţi toţi clienţii care au obţinut credit, precum şi situaţia restituirii acestora. Astfel, dacă un
client este rău-platnic, acest lucru este ilustrat în aceste evidenţe, iar banca poate refuza acordarea
unui credit.
Băncile solicită acordul clienţilor ca informaţiile despre ei să fie înregistrate în aceste baze
de date. Acest acord se dă prin semnarea unui document cu diverse nume, de genul Acord de
transmitere, prelucrare si consultare a informatiilor la S.C. Biroul de Credit S.A. sau Acord de
consultarea a bazei de date a Centralei Riscurilor Bancare
După cum se vede, există mai multe organizaţii care deţin astfel de baze de date, din care cele
mai cunoscute sunt S.C. Biroul de Credit S.A şi Centrala Riscurilor Bancare.
Dar, atenţie: în contractul dintre Biroul de Credit şi bănci e stipulat că orice sumă
restantă , indiferent de nivelul acesteia, trebuie să se transmită instituţiei! În legătură cu aceste
informaţii, un client declara unui ziar central: „M-am trezit că sunt refuzat de cinci bănci, pe
motiv că sunt rău-platnic. Când m-am dus să mă interesez la Biroul de Credite, aflu că nu ştiu ce
dobândă reziduală de 1 leu şi şaptezeci de bani îmi calculaseră la bancă. Culmea e că nimeni din

16
banca aia nu mi-a spus de această sumă, că vă daţi seama că aş fi achitat-o! Aşa, m-am trezit cu o
groază de necazuri din cauza unor funcţionari incompetenţi”.
3.5. COSTURILE UNUI CREDIT
Probabil că nimeni nu va fi surprins, astăzi, că trebuie să plătească o dobândă pentru banii
împrumutaţi. Şi totuşi, nu dobânda este primul lucru care îl atrage pe un viitor client, ci suma pe
care trebuie s-o plătească, reprezentând rata lunară prin care restituie creditul. El îşi face
socoteala: „atâţia lei pe lună am de dat, mă descurc ce rămâne? Uite că-mi ajunge! Aşa că, fuga la
bancă, să iau un televizor cu plasmă, cu ecranul cât peretele!”.
Dar, de ce să nu alegem oferta cea mai avantajoasă şi în domeniul creditelor, cum facem
când cumpărăm un obiect sau un serviciu „clasic”? Pentru aceasta, trebuie să urmărim două
elemente: dobânda şi comisioanele. Dobânda este un cost mai uşor de aflat, deşi nu toate băncile
informează clienţii despre dobânzile practicate; de multe ori, dobânda nu se află decât după ce
clientul a înaintat dosarul de creditare, pentru analiza căruia va trebui să plătească o sumă, din
categoria comisioanelor. Or, aceste comisioane sunt mai puţin transparente şi reprezintă un cost
foarte serios, pe care băncile îl includ în creditul oferit.
Iată mai jos o serie de comisioane practicate de bănci, nu de toate, dar multe dintre ele
sunt prezente peste tot:
• comision de deschidere cont, cuprins între 8 şi 15 lei noi, în funcţie de bancă
• comision de retragere, aprox. 1,5-2% din valoarea sumei retrase
• comisionul de administrare a contului curent, în valoare de aprox. 0,5 euro pe lună.
comision de transfer, de aprox. 0,5-1% din sumă; dacă mai intervine şi o bancă
intermediară, comisioanele ajung până la 3%.
• comision de analiză a dosarului de 5-10 euro
• comision de acordare a creditului. În unele cazuri, acesta este prestabilit (între 500 şi 800
RON) sau este calculat ca procent din valoarea creditului (între 3 şi 6%).
• comision de înregistrare în arhiva electronică, care în majoritatea cazurilor este de 20
euro.
• taxă de management a dosarului care poate fi percepută o singură dată pe an, de 1,75-
2,5%, sau care trebuie plătită lunar, de 0,1-0,15% pe lună.
• comision de risc. Dacă este reţinut o singură dată, acesta ajunge până la 800 lei noi, iar
dacă este inclus în dobândă este în jurul a 0,15% din valoarea creditului.
• comision de evaluare a imobilului În cazul creditelor imobiliare/ipotecare, care ajunge şi
la 100 de euro. Unele bănci cer, prin intermediul firmelor de evaluări, doar 25 de euro.
Pentru ca un consumator să poată compara între diversele oferte ale băncilor, legislaţia
europeană (preluată şi în ţara noastră) a introdus conceptul de „dobândă anuală efectivă” (DAE),
care reprezintă costul total al creditului, compus din dobândă şi comisioane. De aceea, vă
recomandăm să vă interesaţi de acest indicator DAE când vă atrage un anumit credit, pentru a
cunoaşte costul mai real al împrumutului. Despre DAE, citiţi detalii în capitolul următor. Un
exemplu demn de urmat este dat de Banca Transilvania (detalii la capitolul respectiv).
Privind dobânda, o serie de bănci atrag clienţii prin afirmaţii care, la o citire mai atentă,
sunt inutile; de exemplu, „se percepe dobândă numai asupra sumei datorate”. Altele susţin că
oferă credit cu dobânda de 0%; dacă este aşa, atunci trebuie să ştiţi preţul cu care cumpăraţi
frigiderul, televizorul sau calculatorul este mult, mult mai mare decât preţul practicat în alte

17
magazine.
Dăm mai jos o listă informativă privind o serie de aparate care se pot cumpăra pe credit,
conform ofertei „Carrefour” valabilă 1-13 martie 2006, unde magazinul vinde produsul, dar
creditul este oferit de Banca Comercială Română. Am grupat produsele în acelaşi tabel, unde am
calculat preţul final după achitarea creditului, diferenţa în lei şi în procente. După cum se poate
constata, cumpărând un produs pe credit, a cărui restituire se face în 5 ani, costul acestuia creşte
cu aprox. 58% faţă de preţul plătit la cumpărarea cu banii jos.
Trebuie menţionat un fapt foarte important: şi pe piaţa bancară, ca în general în viaţă,
lucrurile se schimbă. Aşadar, nivelul dobânzilor se poate schimba de la un an la altul, sau chiar
mai des. În prezent, dobânzile au o tendinţă de scădere. În această tendinţă intervin o serie de
factori, precum rata inflaţiei, dobânda practicată de Banca Naţională, reglementările în vigoare,
concurenţa dintre bănci, dobânda pe piaţa inter-bancară (vezi detalii la prezentarea băncii Piraeus
Bank) etc.
Tocmai din acest motiv a apărut pe piaţa românească un nou tip de serviciu bancar,
„brokerii bancari”. De exemplu, firma „Creditlink” îşi oferă serviciile privind refinanţarea unui
credit: este vorba de a găsi o altă bancă, unde costurile creditului aflat în derulare sunt mai mici
decât la banca unde s-a făcut iniţial împrumutul.
3.6.DOBÂNDA ANUALĂ EFECTIVĂ (DAE)
Dobanda anuala efectiva (DAE) este definita ca reprezentand costul total al creditului pe
care clientul il are de platit si contine o serie de costuri asociate cu creditul respectiv: dobanda
anuala, costul asigurarii, comision analiza dosar. DAE trebuie să fie prezentata in fiecare oferta
de credit de consum in care apar elemente de cost ale creditului respectiv: dobanda anuala,
comisioane, rata/ anuitate.
DAE permite compararea ofertelor de credit ale bancilor prin prisma costurilor suportate
de consumator in cazul contractarii unui credit. La o dobanda si durata similara in cazul a doua
oferte de credit, in urma comparatiei DAE pot rezulta valori diferite deoarece DAE include tot ce
trebuie platit in plus fata de dobanda creditului.Cunoscand DAE, se poate sti intr-adevar cat costa
un credit si se pot face comparatii intre diferitele oferte de credit.
Calculul DAE este obligatoriu numai pentru creditele de consum, adică pentru: nevoi
personale, bunuri de folosinta indelungata, credite de vacanta, carduri de credit, precum si pentru
credite pentru achizitionarea de autoturisme. Rata de plată (anuitatea) nu este influentată de DAE.

18
 CONCLUZII

Creditul, ca şi moneda este o categorie economico-financiară creată pentru a servi la

rezolvarea unor probleme economice, sociale sau legate de procesul de schimb .
Printre primele operaţiuni, cu caracter economic înfăptuite de indivizi care au trecut de la viaţa
izolată, individuală, la o formă de viaţă socială a fost schimbul în natură şi ca o consecinţă
imediată a lui a apărut creditul care este tot un schimb, cu singura particularitate că în momentele
schimbului se intercalează factorul timp.
În orice tranzacţie de schimb, în mod obişnuit, fiecare din părţi oferă celeilalte un
echivalent. Atunci când una din părţi convine să primească echivalentul la care are dreptul la o
dată viitoare, se spune că este vorba de un schimb pe credit .
Indiferent de modul în care s-a născut şi a evoluat activitatea economică a omenirii, creditul a
apărut înaintea oricărui sistem si instrument de schimb.
Etimologic, creditul îşi are originea în cuvântul latin “creditum - credere”, care înseamnă
a crede, a se încrede sau a avea încredere. Această origine a noţiunii de credit scoate în evidenţă
un element psihologic absolut necesar existenţa unei operaţiuni de împrumut – încredere.
Creditul, fiind o categorie de natură economico-financiară a format obiectul unor ample
cercetări în literatura de specialitate. Analizând unele definiţii cu privire la credit, vom constata o
diversitate de opinii, diferenţa dintre ele fiind determinată de punctul de vedere din care este
privit creditul.
Astfel, prof. W. Sombrat, oferă o definiţie sintetică, dar expresivă, când spune: “creditul
este puterea de cumpărare, fără a deţine numerar”. Într-o manieră asemănătoare, prof. C. Gide
defineşte creditul ca fiind “schimbul unei bogăţii prezente, contra unei bogăţii viitoare”. Prof. F.
Leitner defineşte creditul ca un “act economic care face să nască în favoarea unui individ un drept
de a dispune în mod permanent de bunurile sau serviciile puse la dispoziţia lui, de un alt individ,
în cadrul termenului pentru care a fost acordat”. La rândul său prof. V. Slăvescu arată că “este
vorba de o operaţiune de credit sau ne găsim în faţa unui fapt economic, numit credit, ori de câte
ori este vorba de cedarea unei sume de bani, efectuată într-un moment dat, din partea unui subiect
economic, cu obligaţia pentru acesta din urmă de a restitui mai târziu, la un termen fixat, suma
primită, plus o sumă de bani care se chemă interes sau dobândă”. Adept al definiţiilor succinte,
prof. A. Page defineşte creditul ca fiind “schimbul unei valori monetare prezente contra unei
valori monetare viitoare” .

19
 BIBLIOGRAFIE

1. Capotă, Valentina – Finanţarea afacerii, manual pentru clasa a XII-a, Editura

Akademos Art, Bucureşti, 2007
2. Pântea, Iacob Petru – Contabilitatea financiară românească, Editura Intelcredo,
Deva, 2009
3. Ristea, Mihai – Contabilitatea financiară a întreprinderii, Editura
Universitară, Bucureşti, 2005
4. www.bancatransilvania.ro
5. Www.google.ro
6. www.romexterra.ro
7. http://www.studiidecaz.ro

20