Epigrafia

Epigrafia se ocupa de studierea inscriptiilor de pe material dur, ca piatra, metalul, ceramica, caramida,
osul sau lemnul. Este in stransa legatura cu paleografia. Interpreteaza din perspectiva istorica si artistica
monumentele sau obiectele pe care s-a realizat scrierea. Epigrafia s-a constituit ca stiinta in secolul XIX,
aparand multe colectii de inscriptii antice.

Textul epigrafic era realizat prin sapare si excizie in piatra, prin incizie , excizie si gravare pe metal , prin
pictare sau sculptare pe lemn si prin tesere si brodare pe textile. Se utilizau tipuri de semne grafice
capitale, cu colturi ascutite sau minuscule si gotice. Erau sapate pe material dur legi, decrete, decizii, acte
administrative, inscriptii onorifice, intelegeri diplomatice, contracte, texte funerare.

Heraldica

Heraldica este stiinta auxiliara a istoriei care se ocupa cu compunerea si explicarea stemelor a unor
familii nobile, biserici, unitate administrativa sau oras, cu explicarea figurilor heraldice si a
caracteristicilor acestora, prin studierea si descifrarea simbolurilor si devizelor de pe scuturi, precum si
cu descrierea si impartirea scutului, cu interpretarea culorilor, smalturilor si cu istoricul si terminologia
emblemelor privind stemele si blazoanele.

Heraldica e compusa din stiinta heraldica care cuprinde principiile teoretice si arta heraldica prin care
sunt transpuse principiile teoretice, fiind studiate evolutia iconografica a unor steme.

Arta heraldica s-a dezvoltat in evul mediu, mai ales in perioada cruciadelor. Se utilizau ca surse de
reprezentare sigiliile, monedele, monumentele, pietrele tombale, piesele de mobilier, scrisorile de
innobilare, diplomele si atlasele. Erau utilizate ca simboluri heraldice lei, vulturi, cruci, mierle, serpi,
monstri. Din secolele XIII-XV se utilizau ornamente si coiful. Din secolul XVI a inceput declinul, ca in
epoca moderna sa dispara in urma aparitiei statelor nationale si asociatiilor.

Stema era deseori reprezentata pe scut, avand rol de protectie, reprezentand realizari si victorii militare
ale posesorului, alaturi de animale si obiecte sacre, ce scot in evidenta calitati si trasaturi ale familiilor si
dinastiilor, ulterior a statelor.

Smalturile erau reprezentari grafice ale metalelor pretioase ca aurul ce simboliza bogatia sau dreptatea,
argintul ce reprezenta corectitudinea, sau culori ca rosul ce era un simbol al curajului si dragostei si
albastrul ce era simbol al sperantei si credintei, negrul-simbol al modestiei, verdele-simbol al libertatii si
tineretii, deseori reprezentate in linii orizontale , verticale sau incrucisate. Mai erau redate blanurile
reprezentate de sangeap.

Apar figuri naturale-astre, animale, plante, fenomene naturale, elemente din mediu, membre de
animale, flori, precum si figuri artificiale, realizate de om ,precum arme, castele, coroane sau corabii. Mai
erau redate si figuri himerice precum cele mitologice ca dragonul. Pe scut apareau coiful, coroana,
cimierul, lambrechinii, deviza heraldica si suportii animalici.

Mai erau armoariile vorbitoare, blazoane care aratau numele familiei. Erau si steme de pretentie sau de
revendicare, steme de concesie, steme de patronaj, steme de demnitate, steme de corporatii,
comunitati, asociatii, de unitati administrative, de orase , sau ordine religioase.