Rinofonia

Autor: logoped principal Mihaele Fotescu

In timpul emisiei fonemelor limbii romane (cu exceptia consoanelor nazale) cavitatea nazala ramane
izolata de cavitatea bucala prin inchiderea sfincterului velo – faringian ,sunetele scurgandu-se prin
cavitatea bucala. Insuficenta inchidere a valvei velofaringene produce o rezonanta hipernazala pe vocale
si pe consoane explozive ,fricative ,velare ,aspirate.

Se întîmplă destul de des să existe diferite malformații ce pot influența emisia vocalică. În cazul
rinofoniei, ne interesează malformațiile regiunilor supraglotice (unde sunetul emis capătă caractere
acustice speciale) ce pot duce la alterări vocalice extrem de diferite prin modificări structurale în funcția
articulatorie și rezonatorie a vocii.

Cauzele aparitiei rinofoniei

Modificări anatomice, malformații congenitale ale organelor periferice ale vorbirii:

-maxilare

-buze

-dinți

-limbă

-palat dur, palat moale

pot determina nazalizarea suplimentară (parazitară) sau ineficientă a vorbirii.

Fenomenul de nazalizare ori de hipernazalizare,rinofonie ori rinolalie este determinată de:

-vegetații adenoide – frecvent în hipertrofiile adenoidiene ale varstnicilor, în hipoacuzii din lipsa feed-
beak-ului, ori la afazici.

-paralizia vălului; periferica sau centrala / tulbu. Extrapiramidale

-despicături palatine
-malformații labiale

-insuficiență velară

-văl scurt congenital – mascat uneori de o hipertrofie adenoidiană și apare abia după o adenoidectomie.

Deprinderile funcționale greșite la nivelul vălului pot determina o alterare de timbru, tulburări
de articulație și de rezonanță a fonemelor și chiar inteligibilitatea vorbirii, imposibilitatea comunicării
orale, cu consecințe negative asupra personalității; dupa o nefolosire a contractiei valului se produce o
inhibitie a impulsurilor corticale corecte.

În general, în rinofonie și rinolalie (o parte din aerul inspirat se scurge pe nas), laringele și baza
limbii sunt coborîte, rezonatorul bucal este aproape abandonat, iar presiunea interioară este scăzută.

Tulburările de pronunție specifice dar și deficiențele de rezonanță ale sunetelor în fonație, ori în
voce, prezintă un caracter variat în funcție de:

-etiologie, în primul rînd,

-nivelul de dezvoltare psihică al pacientului,

-mediul social sau cultural în care trăiește,

-caracteristicile de personalitate ale deficientului.

Tratamentul chirurgical – faringoplastia / ori implant de cartilaj nu înseamnă renunțarea la

tratamentul logopedic (sunetul cerut trebuie corticalizat atfel pacientul se Intoarce la vechile modele).

Precizarea diagnosticului

Rinolalia deschisa suflu aerului necesar pronuntarii fonemelor se scurge pe nas unii o definesc
ca pe o alterare de timbru (nazal); o tulburare de articulatie.

1. Vocalele și consoanele sonore sunt denaturate

2. Suflul nazal este perceput cu intensitate la consoanele constrictive (ocluzive) și explozive

sonore (nazalele sunt estompate).
3. Compensatoriu apar consoane de înlocuire

Exemple:

laterala L se aude N

S - Ș trec în F

Z – J trec în V

B se aude interdental D
La sunetul R nu se realizează vibrația în vîrful limbii.

Contracția limbii și a vălului nu sunt coordonate, în consecință limba, în special partea ei

anterioară, nu se ridică cu energie sau rămîne inertă.

Emisia sonora este neinteligibila

4. Nici o articulație ori coarticulație nu este posibilă în afară de M și N.

Cauze:
-modificarea timbrului vocalelor in special pentru vocalele inchise I U ,din cauza patrunderii aerului
fonator in cavitatea bucala si concomintent in cavitatea nazala -- se mareste rezonanta rino-faringiana.
Timbrul consoanelor este modificat prin lipsa presiunii aerului in cavitatea bucala.
Rinolalia închisă unda respiratorie necesară pronunțării sunetelor nazale M și N se scurge pe
traiectul bucal. Există o alterare de timbru (asemenea ca și cum ne ținem de nas!) iar M și N se
înlocuiesc cu B și D.
Cauze:
-hipertrofie adenoidiană;
-deviație de sept;
-hipertrofie de cornete;

Rinolalia mixta unda respiratorie trece alternativ atăt pe cale nazală cît și pe traiectul bucal fără să
țină seama de caracteristicile articulatorii ale sunetelor.

Pentru depistarea nazonarii si a vorbirii hipernazale: - pronuntarea succesiva ,repetata a vocalelor A – I

- comprimarea narinelor / eliberarea alternativa

- se percep cu degetele vibratiile aripilor nasului

datorita scurgerii aerului fonator prin nas

- de urmarit pe < a baise langue > asezat sub

narine ,suprafata aburita (pierderea de aer
fonator pe nas)

Important: diagnosticul pentru fiecare forma de rinofonie / rinolalie sa fie foarte precis deoarece
tratamentul e complet diferit si o confuzie de diagnostic poate duce la adevarate dezastre terapeutice.

Tratament

Se instituie în recuperarea logopedică un tratament corectiv:

1. Exerciții de respirație costo-diafragmatică cu astuparea nasului și cu gura deschisă – inspiră și

expiră numai pe gură; fixarea respiratiei costo - diafragmatice / inspiratie activa
/ expirul – incetinit lent
proportional cu durata fonatiei; gimnastica respiratorie influenteaza direct ameliorarea dimensiunilor
cutiei toracice
2. Se folosește oglinda așezată sub narine – aburire;
3. Se simte tactil aerul cald eliminat din cavitatea bucală;
4. Se explică copiilor că se poate corecta – închiderea orificiului nazal și vorbirea - și se lucrează
sunetul cerut prin dezvoltarea simțului tactil; tehnici compensatorii.
5. Se exersează mișcarea căscatului simulat cu astuparea narinelor, se repetă apoi cu narinele
libere (vălul se ridică, partea posterioară a limbii coboară). Se vizualizează.
6. Mișcări ale mandibulei cu antrenarea mușchilor faciali ori labiali;
7. Exerciții de mobilitate și elasticitate a limbii și vălului palatin;
8. Exerciții de mobilitate a buzelor și obrajilor pentru pronunția corectă a consoanelor din I-a zonă
de articulație;
9. Se ține aerul sub presiune în gură umfland obrajii, se ține aerul cît mai mult posibil, apoi se
expulzează cu putere printre buze;
10. Gargară mentolată, combinată cu vocalize, cu actul înghițirii in sec cu narinele libere ori stranse
prin alternanță;
11. Inspir și expir lung pe gură, apoi emisia consoanei H prelung;
12. Masaj velar;
13. Automatizarea mișcărilor de ridicare și coborîre a vălului și a bazei limbii prin exerciții de
articulație a sunetelor:
A, A, Ă, Ă, - A.................A și invers
A, O, U - UÎÎ și invers
AE – UÎI – ÎIII
Succesiunea (repetarea) ușurează includerea vălului în pronunțarea vocalelor respective.
In rinolalia inchisa tratamentul este chirugical pentru eliberarea cailor respiratorii. Se exerseaza
apoi pe consoanele nazale – lungi pana ce se simte vibratia pe cavitatea nazala. Se fixeaza in
logatomi si cuvinte. De remarcat că la pacientii diagnosticati cu rinofonie ori rinolalie există și un
retard motor cu tulburări de tonus și de coordonare, fără ca examenul neurologic să releve vreo
anomalie – sunt tulburări discrete ce se manifestă și în fonație, iar la reeducare trebuie ținut
cont de ele.
La abilitatea manuală ( motricitate fina ) se urmăresc gesturile (mișcările)
fundamentale; – lateralitatea dominanta;
Momentul inceperii tratamentului: cat mai precoce posibil dupa stabilirea diagnosticului in
functie de stabilitatea pacientului si pentru a nu-i marca personalitatea; Pronuntia corecta a
fonemelor trebuie fixata inaintea aparitiei grafemelor.( 6-7 ani )
Ritmul - de 3 ori pe săptămînă cu exerciții ce creează automatisme, reluate acasă; in vorbirea
automata.
Durata - în funcție de posibilitățile de atenție, voință și motivație – potențialul adaptativ al
pacientului
Reeducarea este finalizată!
Atunci cînd pacientul se poate singur corecta – este capabil de a alege fonația reală iar
fonemul alterat este: corect pronuntat -precedat sau urmat de vocală,
-inclus în cuvînt, apoi în frază,
-cu debit și timbru normal.
Î