Desen 

tehnic industrial. Elemente teoretice şi aplicații 

9
Realizarea desenului
de ansamblu

9.1. Generalităţi

Desenul de ansamblu este reprezentarea grafică a unui complex de elemente

(piese) legate organic şi funcţional între ele, alcătuind o instalaţie, o maşină, un utilaj, un
aparat, un dispozitiv etc.
Prin desenul de ansamblu trebuie să se stabilească:
• forma şi poziţia elementelor componente precum şi modul lor de asamblare;
• modul de funcţionare al ansamblului;
• dimensiunile necesare pentru montare şi funcţionare;
• legăturile cu piesele sau ansamblurile învecinate.
Reprezentarea separată a unor grupuri de piese, dintr-un ansamblu mai complex,
legate funcţional între ele, poartă denumirea de ansamblu de ordin superior sau
subansamblu.
Desenul de ansamblu poate servi şi ca desen de execuţie când reprezentarea este
foarte simplă, caz în care acesta va conţine cotarea completă a pieselor componente.
În funcţie de scopul propus, desenul de ansamblu poate fi de releveu, de proiect
sau de catalog.
Desenul de ansamblu de releveu se foloseşte la elaborarea documentaţiei
tehnice pentru un produs existent. Etapele necesare întocmirii acestuia sunt:
• realizarea schiţelor pieselor componente ale produsului şi a schiţei ansamblului;
• executarea desenului la scară a ansamblului;
• realizarea desenelor la scară ale elementelor componente.
Desenul de ansamblu de proiect serveşte pentru întocmirea documentaţiei
tehnice de concepţie a unui produs ce trebuie realizat. Se realizează desenul la scară al
ansamblului şi apoi se extrag desenele de execuţie ale pieselor componente.
Desenul de ansamblu de catalog este întocmit în scop comercial, pentru
promovarea produsului etc. Pentru realizarea acestuia se utilizează reprezentarea
ortogonală şi/sau izometrică, însă fără obligativitatea respectării tuturor normelor
generale de reprezentare în desenul tehnic, putându-se utiliza elemente de design şi culori.

192 
 Desen tehnic industrial. Elemente teoretice şi aplicații 

9.2. Reguli de reprezentare a desenului de ansamblu

Desenul de ansamblu se reprezintă într-un număr minim de proiecţii (vederi,

secţiuni), dar suficiente pentru definirea clară a tuturor elementelor componente şi a
poziţiei relative ale acestora, pentru poziţionarea elementelor componente şi pentru
înscrierea cotelor aferente.
În proiecţia principală, ansamblul se va reprezenta de obicei în poziţie de
funcţionare.
În desenul de ansamblu, conturul a două piese alăturate se reprezintă astfel:
• printr-o singură linie de contur, comună celor două piese, dacă între piese nu există
joc sau dacă există joc rezultat din abateri limită pentru piese cu aceleaşi dimensiuni
nominale (fig. 9.1);
• prin liniile de contur ale fiecărei piese dacă între acestea există joc datorat
dimensiunilor nominale diferite (fig. 9.2).
+0,04
Ø50+0,01
-0,01
Ø50-0,02

Fig. 9.1
Ø50

Ø48

Fig. 9.2

În secţiune, piesele pline, fără configuraţie interioară (arbori, axe, şuruburi, bolţuri,
pene etc.), dar şi organele de asamblare de tipul piuliţelor şi şaibelor, se reprezintă în
vedere, chiar dacă planul de secţionare trece prin axa lor geometrică (fig. 9.3).
Dacă un ansamblu conţine elemente ce execută deplasări în timpul funcţionării,
este necesar ca acestea să se reprezintă în două poziţii extreme. Cele două poziţii pot fi
reprezentate pe aceeaşi proiecţie; în poziţia iniţială conturul se trasează cu linie continuă
groasă, iar în poziţia limită opusă, conturul se trasează cu linie două puncte subţire, fără a
se haşura chiar dacă elementul considerat este reprezentat în secţiune (fig. 9.4).

193 
Desen tehnic industrial. Elemente teoretice şi aplicații 

1,2,3

90
°
Fig. 9.3 Fig. 9.4

Pentru a scoate în evidenţă unele piese acoperite, pot fi considerate convenţional

îndepărtate unele piese sau subansambluri, menţionându-se acest lucru pe proiecţia
respectivă (fig. 9.5).
Pentru înţelegerea modului de legătură al ansamblului cu alte ansambluri sau piese
învecinate, conturul acestora se va reprezenta cu linie două puncte subţire, fără a se haşura
chiar dacă se reprezintă în secţiune (fig. 9.6).

Roata de mână
îndepărtată

Fig. 9.5 Fig. 9.6

Elementele de comandă pentru circulaţia fluidelor (cu ventil, cu sertar, clapete etc.)
se reprezintă în poziţia închis. Excepţie de la regulă o fac ansamblurile prevăzute cu cep,
care se reprezintă în poziţia deschis.
În secţiunile din desenele de ansamblu se aplică regulile de reprezentare indicate în
capitolul 3. Astfel, în cazul reprezentării în secţiune a două piese alăturate, pentru
claritatea reprezentării şi uşurarea identificării pieselor, suprafeţele respective se vor

194 
 Desen tehnic industrial. Elemente teoretice şi aplicații 
haşura în direcţii diferite, iar suprafeţele secţionate ce aparţin aceleaşi piese se haşurează
identic.

9.3. Poziţionarea elementelor componente ale ansamblului

Fiecare element (piesă sau ansamblu de ordin inferior) al ansamblului reprezentat

se identifică prin poziţionare. Aceasta se face cu ajutorul liniilor de indicaţie şi a
numerelor de poziţie.
Liniile de indicaţie, se trasează cu linie continuă subţire astfel încât să nu se
confunde cu alte linii ale ansamblului (linii de contur, axe de simetrie, linii de cotă), fără să
se intersecteze între ele sau să fie sistematic paralele. Se admite ca liniile de indicaţie să fie
frânte o singură dată, dacă acest lucru contribuie la mărirea clarităţii desenului. Liniile de
indicaţie se termină printr-un punct îngroşat plasat pe suprafaţa corespunzătoare sau
printr-o săgeată care se sprijină pe conturul piesei respective în cazul suprafeţelor mici sau
înnegrite (fig. 9.7).
1 2 3,4 5

6
7

Fig. 9.7

Numerele de poziţie se înscriu pe desene conform SR ISO 3098:1998. Aceste

numere se aşează, de obicei, în afara proiecţiilor, în rânduri şi coloane paralele cu laturile
formatului. Înălţimea numerelor de poziţie, H, se recomandă să fie H = (1,5…2) h, unde
h este dimensiunea nominală a cotelor înscrise în desenul respectiv.
Înscrierea pe desen a numerelor de poziţie se face astfel:
• în ordinea aproximativă a montării;
• în ordinea importanţei elementelor în ansamblu: subansambluri, piese principale,
piese secundare, piese de asamblare etc.;
• în ordine crescătoare a elementelor poziţionate alăturat, în sens trigonometric sau
invers, pentru fiecare proiecţie în parte, însă numai în acelaşi sens pentru toate
proiecţiile.

195 
Desen tehnic industrial. Elemente teoretice şi aplicații 
Elementele componente ale ansamblului se poziţionează pe proiecţia în care apar mai
clar şi se pot identifica cu uşurinţă. Pe un desen, fiecare număr de poziţie se înscrie, de
obicei, o singură dată.
Piesele de asamblare (şuruburi, piuliţe, şaibe etc.) se pot poziţiona folosind o
singură linie de indicaţie, la capătul căreia se scriu numerele de poziţie, pe un singur rând
orizontal, în ordine crescândă şi despărţite de virgule (fig. 9.3, fig. 9.7).

9.4. Cotarea desenului de ansamblu

La cotarea desenului de ansamblu se va ţine seama de normele şi regulile de cotare

a desenelor, în general.
Pe desenul de ansamblu se înscriu următoarele categorii de cote: de gabarit,
funcţionale, de montaj şi de legătură.
Cotele de gabarit se referă la mărimea ansamblului (lungime, lăţime, înălţime).
În cazul în care cota de gabarit este delimitată de una sau ambele suprafeţe curbe,
aceasta se scrie între paranteze. Pe desenele de ansamblu, cotele de gabarit pot şi
tolerate sau precedate de menţiunea "circa". Dacă ansamblul are piese în mişcare care
fac să varieze dimensiunile sale de gabarit, pe desen, aceste poziţii extreme,
reprezentate cu linie subţire două puncte, se cotează separat sau pe aceeaşi linie de
cotă se dau valorile celor două poziţii: închis, deschis sau maxim şi minim. În figura
9.10, cotele 110 şi Ø90 sunt cote de gabarit.
Cote de legătură se referă la dimensiunile pieselor ansamblului prin care se
asigură legătura cu ansamblurile sau piesele învecinate. În această categorie intră flanşele,
părţile terminale filetate, canalele de pană etc. Cotele 30 şi Ø20 din desenul de ansamblu
prezentat în figura 9.10 sunt cote de legătură.
Cote funcţionale se reprezintă, în special, pe desenele de proiect şi se referă la
secţiunile de trecere a fluidelor prin armături, diametrele cilindrilor motoarelor, cursele
poansoanelor, ajustaje etc.
Cote de montaj sunt necesare operaţiilor de montaj sau pentru reglarea
ansamblului la starea iniţială, inclusiv notarea stării suprafeţelor prelucrate în cursul
montării sau după aceste operaţii (fig. 9.10, cotele Ø8, Ø18 şi Ø35).
Pe desenul de ansamblu se mai înscriu şi date necesare privind: caracteristici
tehnice, condiţii tehnologice referitoare la funcţionare, indicaţii cu privire la prelucrarea
sau ajustarea anumitor piese componente, vopsirea, marcarea etc. (fig. 9.10).
Pentru numerotarea desenelor, în compartimentul corespunzător al indicatorului
desenului de ansamblu, se trece codul proiectului respectiv, urmat de cifrele 00. În figura
9.10, notaţia SDG01-00 are următoarea semnificaţie: SDG01 este codul proiectului, iar 00
reprezintă numerotarea ansamblului general.
Dacă desenul de ansamblu se execută pe mai multe planşe, în compartimentul
corespunzător al indicatorului se înscrie numărul fiecărei planşe la numărător, numitorul
fiind numărul total de planşe.
Pentru desenele de execuţie ale pieselor componente, după codul proiectului, în
locul numerotării ansamblului general, se trece numărul ce coincide cu poziţia din tabelul
de componenţă a piesei respective (fig. 9.10).

196 
 Desen tehnic industrial. Elemente teoretice şi aplicații 

9.5. Tabelul de componenţă. Completare

În faza finală, desenul de ansamblu se completează cu un tabel de componenţă în
care se înscrie informaţii referitoare la piesele şi subansamblurile care compun ansamblul
respectiv. Forma şi dimensiunile tabelului de componenţă sunt prezentate în figura 9.8.
7
7

Poz. Denumirea Referinta Buc. Material Obs.

10

10 50 45 10 35 (20)
170
Fig. 9.8

Completarea tabelului de componenţă se face astfel:

• în coloana Poz. se înscriu numerele de poziţie ale elementelor componente ale
ansamblului, în ordine crescătoare, de jos în sus, începând cu numărul 1;
• în coloana Buc. se trece, pentru fiecare element, numărul de bucăţi de acelaşi fel din
componentele ansamblului;
• în coloana Denumirea se înscrie denumirea fiecărui element component, la singular,
nearticulat, cât mai scurtă, subliniind câteva caracteristici constructive sau funcţionale;
• în coloana Referinţă se înscrie numărul desenului de execuţie al piesei sau numărul
standardului pentru piese standardizate sau normalizate, pentru care nu se întocmesc
desene de execuţie;
• în coloana Material se înscrie materialul din care se va executa fiecare piesă
componentă în conformitate cu standardele respective (ex: OLC45 STAS 880-88);
pentru subansambluri şi elemente standardizate, această coloană nu se completează;
• în coloana Obs. (Observaţii) se înscriu unele informaţii suplimentare privind
dimensiunile semifabricatului, starea materialului, caracteristicile elementelor
standardizate etc.

10

2 2
2
1 1
1 - indicator; 2 - tabel de componenta
Fig. 9.9

Tabelul de componenţă se amplasează fie pe desenul de ansamblu respectiv,

deasupra indicatorului, alipit de acesta şi de chenar, fie pe planşe separate, format A4.

197 
Desen tehnic industrial. Elemente teoretice şi aplicații 
Dacă tabelul de componenţă trebuie întrerupt din cauza reprezentării de pe desen, acesta
poate fi continuat deasupra reprezentării (fără repetarea capului de tabel) sau în stânga
indicatorului (cu repetarea capului de tabel), la distanţă de 10 mm de acesta (fig. 9.9).

9.6. Exemple de desene de ansamblu

Desene ale unor ansambluri de piese sunt prezentate în figurile următoare.
1 2 3 4

Ø20

1 A

30
H7
Ø8 r6

110
3 Ø18 H7
h6
B

5
4 H7
Ø35 h6

0
Ø9

D
Conditii tehnice:
Gaurile Ø8 din reperele 1 si 5 se
vor executa din aceeasi prindere

6 Surub cu cap cil. crestat STAS 3167-90 3 gr. 6.8 M6x20

5 Poanson SDG01 - 05 1 OSC 10 STAS 1700-88

4 Aruncator SDG01 - 04 1 OLC 45 STAS 880-88

3 Bolt de centrare SDG01 - 03 3 OLC 45 STAS 880-88

E
2 Arc de compresiune SDG01 - 02 1 OLC 55A STAS 883-88

1 Cap de prindere SDG01 - 01 1 OL 50 STAS 500-80

Poz. Denumirea Referinta Buc. Material Obs.

Proiectat ing. Popescu I.
Desenat teh. Popa E. A4 1:1
Verificat ing. Mihai C. mK
SR EN 22768-1,2:1995 1/1
Aprobat ing. Vlad E. Data: 20.12.2010
F
FACULTATEA DE INGINERIE STANTA PENTRU DECUPAT GARNITURI
DIN HUNEDOARA
SDG01 - 00

Fig. 9.10

198 
 Desen tehnic industrial. Elemente teoretice şi aplicații 
Astfel, în figura 9.10 se prezintă o ştanţă pentru decupat garnituri, alcătuită din 6
piese distincte. Pentru reprezentare s-a utilizat două proiecţii: proiecţia principală sub forma
unei vederi cu o secţiune parţială şi vederea de sus. Reperul nr. 4 (Aruncător) s-a reprezentat
în vedere chiar dacă planul de secţionare trece prin axa acestuia deoarece este o piesă plină,
fără configuraţie interioară. Organele de asamblare (reperele 3 şi 6) s-au reprezentat, de
asemenea, în vedere, conform regulilor de reprezentare a desenelor de ansamblu.

1 2 3 4

1
6
2

(75)
Ø12
45

B
22,5

3
4
5 26
70 C
M22
Ø38

14 °
90
D
Pozitia 6 demontata

6 Piesa de manevra RC 01 - 06 1 OL 50 STAS 500-80

5 Capac RC 01 - 05 1 OL 50 STAS 500-80

4 Arc RC 01 - 04 1 OLC 55A STAS 883-88

3 Bucsa RC 01 - 03 1 AmT67 ISO 1388-77

E
2 Cep robinet RC 01 - 02 1 AmT67 ISO 1388-77

1 Corp robinet RC 01 - 01 1 OL 50 STAS 500-80

Poz. Denumirea Referinta Buc. Material Obs.

Proiectat ing. Popescu I.
Desenat teh. Popa E. A4 1:1
Verificat ing. Mihai C. mK
SR EN 22768-1,2:1995 1/1
Aprobat ing. Vlad E. Data: 20.12.2010
F
FACULTATEA DE INGINERIE ROBINET CU CEP
DIN HUNEDOARA
RC 01 - 00

Fig. 9.11

199 
Desen tehnic industrial. Elemente teoretice şi aplicații 
Piesele componente s-au poziţionat cu ajutorul liniilor de indicaţie şi a numerelor
de poziţie; s-a completat tabelul de componenţă, în coloana Referinţă înscriindu-se
codurile desenelor de execuţie (SDG01-1, …, SGD01-5). Pentru reperul nr. 6 (şurub cu
cap cilindric crestat) nu se întocmeşte desen de execuţie, în câmpul Referinţă fiind
indicat standardul dimensional corespunzător. S-au amplasat cote de gabarit, cote de
montaj şi cote de legătură. În câmpul desenului s-a precizat o condiţie tehnică privitoare
la realizarea găurilor în care se montează bolţurile de centrare (reperul 3).
În figura 9.11 este prezentat desenul de ansamblu al unui robinet cu cep. Este
reprezentat în trei proiecţii: proiecţia principală sub forma unei semi-secţiuni, vederea de
sus şi vederea din dreapta. În vederea de sus nu este reprezentată piesa de manevră, acest
lucru fiind precizat într-o notă înscrisă în apropierea vederii.
Piesa de manevră este reprezentată în poziţiile extreme deoarece se roteşte cu 900 în
timpul funcţionării. Pe desen sunt înscrise cote de gabarit, de legătură şi funcţionale (Ø12).

200