Procedee de măsură

a filmelor subfiri de lubrifiant şi a uzurii

Măsurarea filmelor în regim limită şi mixt

Esle foarte important să se poată determina regimurile nehidrodinamice,
deoarece ele determină durabilitatea cuplelor respective şi deci a maşinii.
Pentru măsurarea filmelor de ulei în regim limită şi mixt se pot utiliza
metode radiometrice şi electrice. Pentru regimurile: EHL şi fluide vom reveni la
capitolele respective.

Metodele radiometriee iniţiate în ţara noastră se bazează pe in-

troducerea unui anumit trasor radioactiv în ulei şi apoi măsurarea volumului de
ulei radioactiv dintre suprafeţele cuplei de frecare cu ajutorul unui contor de
radiaţii (tip clopot pentru trasorii (3 activi sau cu scintilaţie pentru cei y
activi).
 Fig. 3.12. Schiţa aparatului pentru determinarea grosimii
filmului prin metode radiomctrice.
De exemplu pentru o cuplă de frecare cu două suprafeţe plane, funcţie clc
sarcina N, vîscozitatea dinamică η, şi rugozitatea Ra se poate măsura aclivi-tatea
volumului Vtt cle ulei din dreptul fantei de diametru d (fig. 3.12).
Dacă piesa 2 este din Al se poate utiliza un trasor β activ (P 32) sau o com-
binaţie organică de sulf (Ihiouree) pentru a reduce cheraisorbţia. Dacă h0 < 0,8 μm
se poatetrecedin regim fluid în cel limităsau mixt (funcţie de rugo-zitate şi
vîscozitate). Pentru a pune în evidenţă schimbarea regimului de ungere, s-a
admis un regim de scurgere hidrodinamică sub acţiunea sarcinii N, ca în figura
3.13 şi s-a stabilit următoarea relaţie; care să reprezinte variaţia

unde: h2>>h0; σ (daN/cm2) - tensiunea specifică; t (s) - tirapul; produsul σ • t se

notează ηz şi este denumit vîscozitatea de rupere. Apropierea suprafeţelor, prin
refularea lichidului, ca şi fenoraenul invers, al depărtării pînă la ruperea filmului şi
desprindere, sînt dependente în afară de geometria cuplei R şi vîscozitate η şi de
vîscozitatea de rupere, timpul t fiind un parametru impor-tant. Astfel, timpul / de
apropiere pînă la grosimea minimă h0 poate fi de or-dinul orelor pentru o sarcină
N=1 daN şi o suprafaţă de 1 cm2.

Fig. 3.13. Deplasarea corpului 1după direcţia z cu viteza v = dh/dt

 Fig. 3.14. Diagrama funcţiei h=f (ηz);
1 — rezultate experimentale; 2 — rezultate
teoretice; ulei 413; t = 21°C; η = 4,5 P;
cupla de frecare Al/Al.

În figura 3.14 este prezentată în sistemul coordonatelor logaritmice h, riz,

funcţia h=f (R, η, ηz), care este o linie dreaptă 1; ea are sens fizic numai în
domeniul scurgerii hidrodinamice. Limita inferioară a acestui domeniu este
indicată cle zona în care curba 2, experimentală schimbă panta (h<0,8 p.m
pen-tru rugozitatea Rz≈0,3 μm).
Metoda se poate extinde şi la cupla fus-cuzinet, în regim dinamic cu erori
mai mari, prin plasarea a 2 contori de radiaţii gania în două poziţii la 90° [54].
Metode clectrice. Pot fi utilizate de asemenea metode rezistive şi
inductive.
Metode rezistive. Pentru studiul regimului de ungere în cazul unei mişcări
alternative se poate utiliza metoda din figura 3.15 unde: 1-2 — cupla de
frecare; 3 - filmul lubrifiant; 4 — izolator; 5 — oscilograf de curent con-
tinuu; Rlt R2, R3, formează un divizor de tensiune. De fapt se poate înregistra
variaţia tensiunii U& şi respectiv a rezistenţei Rx a filmului de la ∞ la R0, R0
fiind rezistenţa de contact. în figura 3.16 sînt schiţate imagini obţinute pe
oscilograf prin înregistrarea pe film pentru regimurile hidrodinamic, li-raită
şi mixt. Se pot utiliza şi alte cuple: bilă-plan, 2 bile şi cilindru-plan. Metoda
implică etalonări de precizie.
Astfel, pentru cupla piston cilindru sau cupla cu ambele suprafeţe plane şi
mecanismul bielă-manivelă, figura 3.16, a, reprezintă un film de ulei ne-
întrerupt. Între cele 2 valori R0 şi R∞, imagine corespunzătoare regimului
hidrodinamic, în care rezistenţa este foarte mare.
Fig. 3.15. Montaj electric pentru raăsurarea grosimii filmului de ulei.
 Fig. 3.16. Oscilograme obţinute cu ajutorul montajului dln flgura 3.15.
a — regim hidrodinamic; b — regitn limită; c — rcgim mixt + hidrodinamic;
d — regim li-mită + mixl.

După Bowden, rezistenţa electrică a unui film de ulei de 10~5 cm grosime

poate fi între 108 ... 1010 ohmi/ cm2. Astfel, filme foarte subţiri peste
grosimea limită introduc rezistenţe de la ciţiva ohmi la milioane de ohmi.
Dacă apare contactul metalic a unei rugo-zităţi de numai 10—6 cm2
împrăştierea rezistenţei (pentru oţel) este de ordinul 1/100 ohmi. Static este
deci foarte dificil să se distingă între o lubrifiere com* plet fluidă (a unei
suprafeţe rugoase) şi o mică valoare a contactului metalic, sau între contact
şi filmul limită. în figura 3.16, b, linia R0 indică un regim limită (străpuns
de unele rugozităţi). Imaginea următoare c indică trecerea la vitezele v = v0
de la regimul hidrodinamic la cel limită, iar figura 3.16, d, alternanţa
regimului limită cu cel mixt (la vmax) [54]. Astfel de variaţii ale regimului
de ungere (c şi d) pot apare de exemplu la compresoarele cu piston sau
rnotoare cu ardere internă de-a lungul cursei funcţie de viteză, temperatură,
presiune, vîscozitate şi rugozitate. La acelaşi regim termic rugozitatea s-a
dovedit a avea o influenţă mai mare decît sarcina şi vîscozitatea şi în ce
pri-veşte dispariţia regimului fluid (hidrodinamic).
Dat f iind că uleiurile sînt cunoscute ca izolanţi electrici, apar variaţii foarte
mari ale rezistenţei măsurate în cazul peliculelor foarte subţiri. Pentru a
sta-bili rezistenţa specifică a uleiului la anumilă valoare, El Sisi a introdus
un aditiv cu conductibilitate electrică cunoscută (1 ... 4% sare de sodiu a
uleiului sulfonat) şi a uşurat considerabil etalonarea şi posibilitatea de
măsură a peli-culelor subţiri.
Cameron a măsurat grosimea filmului prin măsurarea intensităţii
curentului cuplei lubrifiate de tip punctiform; a fost necesar să se utilizeze
un curent de 1 A, care desigur produce şi deteriorarea suprafeţei reale de
con-tact Ar.
 Metodă capacitivă. Cu o metodă capacitivă a putut fi înregistrată (de
Vichard şi Godet) variaţia grosimii filmului la o cuplă (II-1-e) camă-tachet,
în regim dinamic (900 ... 3000 rot/minut); considerîndu-se filmul de ulei
drept dielectric s-a măsurat capacitatea dintre plăcile cuplei de frecare.
Metode inductive. în cuzinetul J se montează un traductor inductiv de
tipul transformator; întrefier este tocmai filmul de ulei (fig. 3.17).

Fig. 3.17. Schiţa unui traductor inductiv pentru măsurarea grosimii

filmului de lubrifiant.
Aceasta permite măsurarea reductanţei într^fierului şi respectiv
a grosimii h a filmului, proporţională cu reluctanţa. Fluxul
magnetic se închide prin materialul piesei 2 (fusul de oţel). Se
înregistrează forţa electroraotrice din secundarul transforma-torului
[22]. 0 metodă perfecţionată s-a realizat la studiul lagărelor pentru
regimul hidrodinamic, în sensul că s-a putut anihila în mare parte
eroarea datorită încălzirii traductorului.

Măsurarea uzurii
 Uzura produsă în prezenţa lubrifiantului se datoreşte în principal
regimului mixt, larg întîlnit în funcţionarea maşinilor, perioada
rodajului, încercarea materialelor şi lubrifianţilor etc. [54], [121],
[191]. Instalaţiile utilizate sînt cele tipice pentru studiul şi măsurarea
uzurii. Măsurarea forţei de frecare şi a coeficientului de frecare se
realizează în aceleaşi instalaţii, utilizînd principiile şi traductoare ca
în cazul frecării uscate.