Veniturile Fiscale

Veniturile fiscale ale unitatilor administrativ - teritoriale
INTRODUCERE
Accepţiunea clasică şi modernă a conceptului de finanţe publice.

În accepţiunea clasică, finanţele publice pot fi definite ca ştiintă a mijloacelor
prin care statul îşi procură resursele necesare acoperirii cheltuielilor sale, precum şi a
redistribuirii între cetăţeni a sarcinilor care decurg din modul de procurare al resurselor.
Potrivit viziunii tradiţionale ceea ce prima era cheltuiala publica şi dupa deciderea
mărimii ei urma găsirea resurselor de acoperire.
Consecinţe ale viziunii tradiţionale asupra conceptului de finanţe publice:
• finanţele publice erau definite ca o ştiinţă a acoperirii cheltuielilor publice;
• finanţele publice reprezentau ştiinţa de repartizare între cetăţeni a sarcinilor
publice;
• finanţele publice trebuiau să asigure egalitatea în faţa sarcinilor publice.
Dezvoltarea acţiunilor sociale publice au pus tot mai insistent problema
modificării sarcinilor şi funcţiilor statului. S-a cerut intervenţia în organizarea şi
asigurarea funcţionării întregului mecanism social economic. S-a observat că prin
construirea bugetului prin diverse modalităţi şi utilizarea lui în diverse moduri, statul ar
putea mânui tehnici tradiţionale pentru a atinge şi alte scopuri în afară de cel al
constituirii de fonduri.
Corespunzător noilor sarcini ale statului se modifică şi continutul şi rolul
finanţelor publice prin disocierea dintre mijloace şi scop.
Pe măsura creşterii şi diversificării rolului statului în viaţa social economică
acesta începe să utilizeze vechile mijloace şi pentru alte scopuri, astfel încat într-o viziune
modernă finanţele publice ar putea fi definite astfel:
Finanţele publice reprezintă ştiinţa ce studiază acţiunile statului utilizand tehnici
financiare precum: impozitele, taxele, împrumuturi, procedee monetare etc, in scopul
satisfacerii şi altor obiective dincolo de câmpul financiar propriu-zis.
Consecinţe ale viziunii moderne asupra finanţelor publice:
- păstrandu-se vechile tehnici şi vechiul scop al acoperirii cheltuielilor publice se
adaugă şi utilizarea vechilor tehnici ca pârghii de atingere a unor scopuri din afara
câmpului financiar, rezultand implicarea statului şi în viaţa socială;
1
- se realizează o transformare a vechilor tehnici pentru folosirea lor ca pârghii (spre

exemplu impozitele se diferenţiază conducând la stimularea sau descurajarea numitor
activităţi);
- dispare egalitatea în faţa sarcinilor publice.
Funcţiile finanţelor publice
Finanţele publice se manifestă prin îndeplinirea a două funcţii: funcţia de repartiţie şi
funcţia de control.
Funcţia de repartiţie presupune constituirea şi redistribuirea fondurilor publice.
Caracteristic acestei funcţii este că prin intermediul ei are loc redistribuirea venitului
naţional.
Funcţia de repartiţie se realizează, pe de o parte, prin instituirea unei game foarte
variate de impozite, taxe, tarife şi contribuţii pe care trebuie să le platească toţi cei care
realizează venituri şi cei care în anumite împrejurări aplează la unele servicii ale statului.
Pe de altă parte, această funcţie se realizează prin stabilirea tipurilor de cheltuieli
finanţate de la bugetul de stat.
Funcţia de control, aşa cum arată şi numele, se referă la controlul atat asupra
legalităţii şi oportunităţii obţinerii veniturilor, cât şi asupra modului de efectuare a
cheltuielilor şi, mai ales, a eficienţei acestora.
Funcţia de control se realizează atat concomitent cu funcţia de repartiţie cât şi separat,
prin intermediul unor instituţii specializate ale statului.
Finanţele publice constituie o componentă principală a vieţii economico-sociale a
fiecărei naţiuni, şi aceasta nu întâmplător; această afirmaţie poate fi susţinută de starea de
fapt actuală din lumea contemporană, caracterizată de concentrarea la dispoziţia
autorităţilor publice a 40-60% din produsul intern brut.
În cuprinsul lucrării am căutat să examinez rolul care revine finanţelor în procesul
complex de constituire şi repartizare a fondurilor de resurse băneşti necesare realizării
obiectivelor economice şi sociale.
Astfel în primul capitol al lucrării voi prezenta structura bugetului public naţional
şi rolul acestuia de a reflecta activitatea statului privind finanţele publice. El poate fi un
2
instrument de informare a opiniei publice şi de control al Parlamentului, însumând

veniturile şi cheltuielile din cele trei categorii de bugete autonome. Astfel, prin bugetul
public se poate stabili un echilibru între nevoile colective şi mijloacele cu care se
acoperă.
Cadrul general specifică faptul că termenul de venituri include ataât venituri din
activităţile curente, cât şi câştiguri. Veniturile din activităţile curente pot fi realizate din
vânzări, onorarii, dobânzi, dividende, redevenţe şi chirii. Pe de altă parte, un câştig poate
apare, de exemplu, în urma vânzării unui activ imobilizat. Standardele Internaţionale nu
fac vreo deosebire între veniturile din activităţile curente şi câştigurile de acest gen .Se
consideră că toate au aceeaşi natură, respectiv sunt considerate venituri. Tot un venit este
realizat şi în cazul în care anumite bunuri sunt date în locul rambursării unui împrumut
(înregistrarea fiind D Împrumut = C Venituri din vânzare).
Venitul din activităţile curente este fluxul brut de beneficii economice primite de o
societate în cursul activităţilor obişnuite ale acesteia, atunci când acest flux se
materializează prin creşteri ale capitalurilor proprii, altele decât creşterile datorate
contribuţiilor din partea participanţilor la aceste capitaluri proprii.
Comitetul de revizuire a Standardelor Internationale de Contabilitate se referă la
venituri realizate din următoarele surse:
• vânzarea de bunuri;
• prestarea de servicii; şi
• utilizarea de către alte persoane a activelor întreprinderii, ceea ce duce la
obţinerea de dobânzi, redevenţe şi dividende.
Nu este întotdeauna clară diferenţa dintre venituri din activitatea curentă şi
câştiguri. Caştigurile apar în urma unor tranzacţii care sunt colaterale activităţilor de
exploatare şi care pot fi, uneori, semnificative. De exemplu, sediul în care o societate îşi
desfăşoară activitatea poate fi vândută mai târziu pentru a realiza un profit din vânzare.
O societate de investiţii imobiliare poate deţine proprietăţi imobiliare pentru că
3
acestea pot genera venituri. Atunci când proprietăţile sunt vândute, câştigul rezultat va fi
inclus în cifra de afaceri. O astfel de societate va include proprietăţile imobiliare deţinute
în categoria activelor curente. În mod normal, alte întreprinderi inregistrează proprietăţile
deţinute în categoria activelor imobilizate şi orice câştig din vânzarea lor va fi reflectat
într-un cont care nu face parte din cifra de afaceri.
În cazurile în care există incertitudini cu privire la clasificarea activelor, este
foarte important ca politica adoptată să fie prezentată clar, şi aplicată în mod consecvent.
Valoarea justă este suma pentru care un activ poate fi tranzacţionat, sau o datorie
poate fi decontată, de bunăvoie, între părţi aflate în cunoştinţă de cauză, în condiţii
normale de concurenţă.
Evaluarea veniturilor din activităţile curente
Potrivit spune: “Veniturile din activităţile curente trebuie evaluate la valoarea justă a
mijlocului de plată primit sau de primit.” Această evaluare este în mod normal uşor de
făcut. Există totuşi şi cazuri mai puţin clare. De exemplu, o întreprindere poate decide să
acorde unui client al său o perioadă mai mare de creditare decât cea practicată în mod
normal (care de exemplu în Marea Britanie este de 30 de zile). În accst caz întreprinderea
va trebui să actualizeze valoarea fluxurilor de numerar viitoare. Problema este să se
decidă ce rată a dobânzii se foloseşte în ceastă actualizare. În IAS sunt prevâzute două
metode. Societatea trebuie să o aleagă pe cea care este mai uşor de determi IAS 18 mai
prevede:
"Atunci când bunurile sau serviciile sunt schimbate cu bunuri sau servicii similare ca
natură şi valoare, schimbul nu este privit ca fiind o tranzacţie ce generează venit din
activităţile curente. De obicei, acesta este cazul mărfurilor cu ulei sau lapte, unde
furnizorii schimbă stocurile între diverse zone pentru a satisface cererea de moment dintr-
o zonă anume. În momentul în care bunurile sunt vândute sau se prestează servicii în
schimbul unor bunuri, sau servicii ce nu sunt similare, schimbul este privit ca fiind o
tranzacţie ce generează venit. Venitul este evaluat la valoarea justă a bunurilor sau
serviciilor primite, ajustate cu orice sumă transferate în numerar sau echivalent de
numerar. Când valoarea justă a bunurilor sau serviciilor primite nu pot fi evaluate în mod
rezonabil, venitul din activitatea curentă este evaluat la valoarea justă a bunurilor sau
serviciilor cedate, ajustat cu orice sumă transferată în numerar sau echivalente de
4
numerar."
Momentul recunoaşterii veniturilor :

Unul dintre aspectele importante ale recunoaşterii veniturilor este modul de
alocare a veniturilor rezultate din tranzacţii care se desfăşoară pe mai multe exerciţii
financiare pentru a evita tratamentul simplist de recunoaştere în perioada în care banii au
fort încasaţi. În acest sens se face uz de două dintre principiile fundamentale: principiul
contabilităţii de angajamente care cere corelarea cheltuielilor cu veniturile
corespunzătoare şi principiul prudenţei în care profiturile nu sunt reflectate cu anticipaţie,
în timp ce provizioanele pentru pierderi sunt înregistrate imediat ce pierderile sunt
prevăzute.
Cel mai des utilizat moment de recunoaştere a veniturilor este momentul vânzării,
fiind considerat momentul care poate fi identificat cel mai exact pe parcursul procedurii
de vânzare. De fapt, trebuie stabilit momentul la care s-au transferat riscurile şi
beneficiile semnificative şi s-au eliminat majoritatea elementelor de nesiguranţă legate de
realizarea tranzacţiei.
În unele cazuri bunurile sunt vândute păstrându-se însă titlul de proprietate asupra
lor până ce s-a realizat colectarea sumei datorate de cumpărător. În astfel de condiţii, dacă
se face dovada că vânzătorul a transferat cea mai mare parte a riscurilor şi avantajelor,
atunci tranzacţia poate fi tratată ca o vânzare şi, prin urmare, venitul aferent poate fi
recunoscut.
Să presupunem că o firmă organizează o recepţie pentru care trebuie să cumpere o
anumită cantitate de vin fără a şti însă exact cât se va consuma. Firma va cumpăra vinul
printr-un contract prin care poate să returneze vinuil neconsumat. Când va înregistra
vânzătorul de vinuri aceste venituri?
Recunoaşterea veniturilor trebuie făcută la momentul livrării mărfii numai dacă
valoarea acestora poate fi estimată în mod rezonabil. Dacă această estimare nu poate fi
făcută, atunci veniturile trebuie recunoscute la momentul încasării contravalorii
bunurilor.
Recunoaşterea veniturilor
5
Veniturile din vânzări sunt recunoscute la momentul la care produsele au fost

livrate, totodată obţinându-se acceptul clienţilor, dacă e cazul, sau la momentul prestării
unui serviciu; cifra vânzărilor nu include taxele aferente vânzărilor, valoarea reducerilor
comerciale acordate, şi nici vânzările din cadrul Grupului. Vânzarile provenite din
contractele pe termen lung sunt recunoscute pe baza metodei procentului de finalizare a
lucrării; procentul de finalizare este măsurat pe baza orelor lucrate pentru construcţie
până la data curentă, raportate la totalul orelor de lucru estimate a fi necesare pentru
finalizarea contractului.
Celelalte venituri obţinute de grup sunt recunoscute pe următoarele baze:
• Venituri din redevente - pe principiul contabilităţii de angajamente, în

conformitate cu conţinutul economic al contractului aferent;
• Venituri din dobânzi - pe măsura dobândirii lor (ţinând cont de rata
efectivă a dobânzii), cu excepţia cazului în care posibilitatea de colectare a
acestor venituri este pusă la îndoială;
Venituri din dividende - atunci când dreptul acţionarilor de a primi dividendele este
stabilit.nat.
6
CAPITOLUL I
COMPONENTA DE STAT
I.1.Conţinutul şi caracteristicile bugetului de stat

Bugetul de stat reprezintă o categorie fundamentală a ştiinţelor finanţelor. Îl
putem aborda din punct de vedere juridic şi economic.
Sub aspectul său juridic bugetul reprezintă un act prin care sunt prevăzute şi
autorizate veniturile şi cheltuielile anuale ale statului. Bugetul de stat prevede şi
autorizează în formă legislativă cheltuielile şi resursele statului, având character
obligatoriu fiind supus aprobarii Parlamentului. Reprezintă un act de previziune a
resurselor publice şi a modului de utilizare a acestuia, elaborându-se pe o perioada de un
an. Legea bugetului de stat este influenţată de concepţiile politice, economice şi sociale
specifice fiecărei perioade.
Ca document oficial, bugetul de stat evidenţiază nivelul aprobat al cheltuielilor ce
se vor efectua în viitor şi mărimea veniturilor ce pot fo mobilizate la dispoziţia statului.
Abordarea economică se referă la corelaţiile macroeconomice şi în special
legătura cu nivelul şi evoluţia produsului intern brut. Un anumit nivel al PIB şi măsura în
care acesta este repartizat pentru formarea brută de capital şi consum determină nivelui
indicatorilor bugetari şi constituie baza evoluţiei favorabile a resurselor în viitor.
Bugetul de stat exprimă relaţiile economice în formă bănească ce iau naştere în
procesul repartiţiei produsului intern brut, în conformitate cu obiectivele de politică
economică socială şi financiară ale fiecărei perioade. Aceste relaţii au dublu sens: pe de o
parte, ca relaţii prin care se mobilizează resursele băneşti iar pe de lată parte ca relaţii de
repartizare a acestor resurse.
Bugetul de stat trebuie sa reflecte in mod real veniturile statului posibil de
realizat si cheltuielile aferente perioadei la care se refera (an bugetar, an fiscal). El este
construit tinand seama de unele principii, care difera de la o tara la alta, in functie de
7
gradul de dezvoltare a economiei si de implicarea statului in viata economico-sociala, de

stadiul de democratizare, de traditiile sociale si culturale etc.
Universalitatea si unitatea bugetara
a) Universalitatea presupune ca veniturile si cheltuielile publice trebuiesc inscrise
in bugetul de stat in sumele lor globale sau totale.
Bugetul de stat, elaborat sub forma unui buget brut, permite analiza corelatiilor
existente intre diferitele categorii de venituri si cheltuielile corespunzatoare acestora.
In practica, acest principiu se aplica numai partial, deoarece veniturile si
cheltuielile unor institutii publice sunt inscrise in bugetul de stat cu toate veniturile si
cheltuielile lor, in timp ce altele numai cu soldul dintre acestea, ca de exemplu:
* veniturile de la intreprinderile publice sau subventiile catre acestea;
* varsamintele de la bugetul de stat sau subventiile primite de la bugetul
de stat catre bugetele locale;
* subventiile primite in completarea veniturilor proprii pentru acoperirea
cheltuielilor de unele institutii din sfera nemateriala (cercetare, invatamant, sanatate).
b) Unitatea bugetara presupune ca bugetul de stat sa fie un document unic, care sa
reprezinte o sinteza a ansamblului relatiilor financiare publice. El este realizat prin
intermediul sistemului conturilor nationale.
In practica, principiul se respecta partial, caci concomitent cu bugetul de stat sunt
intocmite si alte bugete: bugetele autonome, bugetele extraordinare, bugetele anexe si
conturile speciale ale trezoreriei.
(b1) bugetele autonome sunt bugete elaborate de colectivitatile locale si
intreprinderile publice cu personalitate juridica (din sfera administratiei si serviciilor
publice cu caracter industrial si comercial). acestea dispun de autonomie bugetara (in
sensul ca-si dirijeaza neingradit cheltuielile) dar, in general, nu si de autonomie
financiara, pentru ca resursele lor proprii nu acopera , de regula, cheltuielile si este
necesara subventionarea de la bugetul de stat.
(b2) bugetele extraordinare se intocmesc cu ocazia unor cheltuieli publice
exceptionale, in cazuri speciale de criza economica, calamitati naturale, razboi etc.
(b3) bugetele anexe, care se elaboreaza distinct de bugetul de stat, se anexeaza la
acesta, se discuta si se voteaza separat de catre Parlament.
8
Acestea se coreleaza cu bugetul de stat, soldul lor pozitiv fiind inscris la venitul
bugetului de stat, iar cel negativ la cheltuieli.
(b4) conturile speciale de trezorerie cuprind incasarile si platile care nu au un
caracter definitiv pentru bugetul de stat. De exemplu, sumele depuse ca garantie de
functionarii publici care gestioneaza valori publice, avansurile rambursabile acordate de
stat unor intreprinderi particulare si decontarea acestora etc.
In practica exista mai multe categorii de conturi speciale de trezorerie:
* conturi cu afectatie speciala care evidentiaza cheltuieli cu caracter
definitiv, acoperite pe seama anumitor resurse (de exemplu, in Franta, fondul special de
investitii rutiere, alimentat din taxa pentru produsele petroliere);
* conturi de comert, care evidentiaza operatiuni cu caracter industrial sau
comercial - vanzari sau cumparari de marfuri - efectuate de unele intreprinderi publice
(de exemplu incasari din vanzarea bunurilor executate in ateliere scolare etc.)
* conturi de operatii monetare, care inregistreaza beneficiile sau pierderile
din operatiuni ocazionate de relatiile cu organismele internationale.
* conturile de avans, care evidentiaza avansul acordat de Ministerul
Finantelor bugetelor locale pana la obtinerea de catre acestea a veniturilor proprii. Cand
avansurile nu se pot rambursa, sunt transformate in subventii acordate de bugetelor locale
si se inscriu ca atare in bugetul de stat
9
BUGETUL DE STAT
Servicii
publice
generale
Aparare,
ordine publică
şi siguranţă
natţională
Cheltuieli
social
Străinătate
culturale
Servicci de
dezvoltare
publică,
locuinţe,
mediu şi ape
Acţiuni
economice
Alte acţiuni
Transferuri
din bugetul de
stat
Inprumuturi
acordate
Societăţi
comerciale
Regii publice
Alte categ. De
agenţi
economici
Instituţii
publice
Populaţie
VENITURILE
10 STATULUI
DESTINAŢIA
VENITURILOR
Mobilizarea şi repartizarea resurselor prin buget

Bugetul general consolidat reflectă fluxurile financiare publicede formare a
veniturilor fiscale şi nefiscale şi de repartizare a acestora pe destinaţii în conformitate cu
nevoia socială.
În România există o multitudine de bugete elaborate şi aprobate la nivel central şi
local determinate de specificul economiei noastre în tranziţie.
Bugetul general consolidat este corelat din punct de vedere al asigurării
echilibrului, cu bugetul asigurărilor sociale de stat şi cu bugetele locale (bugete
autonome).
Structura resurselor financiare privita prin prisma bugetului general (central)
consolidat, include:
1. resursele financiare ale bugetului de stat, din care fac parte:
a) veniturile curente:
• detin ponderea cea mai mare in formarea bugetului public;
• se incaseaza pe baza unor prevederi legale care au o valabilitate mare in
timp;
• in functie de natura lor, acestea se divid in venituri fiscale si venituri
nefiscale.
b) venituri din capital:
• detin o pondere scazuta in structura veniturilor bugetare;
• au o provenienta obiectiva, rezultata din valorificarea prin vânzare a unei
parti din avutia nationala aflata in patrimoniul public;
• se concretizeaza in:
• veniturile obtinute prin valorificarea unor bunuri ale statului (cum ar fi
cele obtinute din vânzarea locuintelor);
• veniturile obtinute din valorificarea unor bunuri ale institutiilor publice
(echipamente de birotica, mobilier, materiale de constructii rezulta din
modelari, mijloace de transport etc.);
• veniturile obtinute din valorificarea unei parti a stocurilor aflate in rezerva
de stat si de mobilizare.
2. resursele financiare ale asigurarilor sociale de stat, care provin din contributiile
pentru asigurarile sociale si din alte surse ce alimenteaza asigurarile sociale de stat.
3. resursele financiare cu destinatie speciala, care constau, in general, din contributiile ce
alimenteaza fondurile speciale constituite la nivel central.
11
4. resursele financiare ale bugetelor unitatilor administrativ-teritoriale cum sunt:

• impozitele, taxele si veniturile nefiscale cu caracter local;
• cotele si sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat;
• transferurile cu destinatie speciala de la bugetul de stat;
alte venituri proprii ale bugetelor locale, inclusiv veniturile din capital .
I.2.Conţinutul şi componentele bugetului public naţional
Bugetul public reprezintă documentul-program prin care statul prevede anual

mărimea şi structura veniturilor şi cheltuielilor în cadrul economiei publice. Astfel,
veniturile se înscriu după conţinutul lor fiscal sau nefiscal şi după sursa de provenienţa, în
cadrul fiecărei subdiviziuni, stabilindu-se nivelul încasărilor. În acelaşi mod, cheltuielile
se înscriu după conţinut şi după destinaţia pe care o capătă, stabilindu-se nivelul acestora.
Necesitatea bugetului public decurge din faptul că, aşa cum sublinia George Leon,
economia publică, fiind un singur mijloc de satisfacere a nevoilor colective, ‘‘nu poate să
lase nevoi nesatisfăcute, prin lipsa de prevederi suficiente, dar nici nu poate să prevadă
mai multe venituri decât sunt necesare pentru satisfacerea nevoilor colective, pentru că nu
acumularea de bunuri este scopul său primordial‘‘.
Prin bugetul public se stabileşte un raport între veniturile publice, care sunt în
special impozite şi taxe, şi nevoile sociale urmărindu-se evitarea inechităţii în repartiţia
sarcinilor fiscale asupra membrilor societăţii. Pe baza puterii de contribuţie a subiecţilor
impozabili se stabileşte măsura în care este bine să se satisfacă nevoile generale, care pot
fi utile, necesare sau indispensabile.
Astfel, prin bugetul public se poate stabili un echilibru între nevoile colective şi
mijloacele cu care se acoperă.
Printr-un buget bine stabilit, Parlamentul şi Guvernul pot avea o imagine de
ansamblu, aproape exactă, asupra raportului dintre valoarea bunurilor materiale şi
nemateriale create în economia financiară şi valoarea eforturilor făcute pentru realizarea
lor.
Prin bugetul public se proiectează şi se desfăşoară activitatea privind finanţele

publice. Astfel, bugetul public este instrumentul de programare, de executare şi de
control asupra rezultatelor execuţiei resurselor băneşti ale societăţii şi ale modului de
12
repartizare şi utilizare a acestora prin cheltuieli publice. Pe scurt, bugetul public reflectă
activitatea privind finanţele publice ale unui stat.
Bugetul public este un act prin care se prevăd şi se aprobă prin lege veniturile şi
cheltuielile anuale ale statului sau ale instituţiilor publice.
Din modul de definire a bugetului public rezultă următoarele trăsături:
a) bugetul public este un act de previziuni, el reprezentându-se sub forma unui

tablou evaluativ de venituri publice, adică indică sursele băneşti ale statului şi
destinaţiile acestora exprimate în cheltuieli;
b) bugetul public este un act de autorizare prin care puterea executivă este
împuternicită de puterea legislativă să cheltuiască şi să perceapă venituri în acord
cu prevederile legale;
c) bugetul este un act anual, anul bugetar ca perioadă de exerciţiu financiar fiind
cel mai potrivit interval pentru care se poate efectua programarea şi se poat Categoriile de
bugete care compun bugetul public naţional sunt autonome, au venituri şi cheltuieli
proprii, se elaborează şi se aprobă distinct, iar din punct de vedere administrativ, titularii
acestora au interdependentă deplina.e urmări execuţia veniturilor şi cheltuielilor.
I.3.Conceptul şi funcţiile bugetului public naţional
Din punct de vedere juridic legea finanţelor publice, lege organică a organizării şi
structurării fluxurilor şi circuitelor fiscal-bugetare, se diferenţiază de buget prin aceea ca
acesta din urmă este definit ca ansamblul de conturi care descriu, pentru un an financiar,
ansamblul resurselor şi cheltuielilor statului. Aceste conturi, conţinute tipologic şi în
legea finanţelor publice, sunt prezentate în buget în mod detaliat şi cifrat.
În practică însă, termenii de buget şi de lege a finanţelor publice sunt în general

consideraţi ca sinonimi, fiind reciproc substituibili. De aceea pentru acurateţea înţelegerii
se va face distincţie între legea finanţelor publice, legea organică şi legea bugetului,
denumită şi legea finanţelor publice.
Exista trei categorii de legi ale finanţelor (ale bugetului):
13
A. Legea anuală a finanţelor, sau legea bugetului iniţial, în care se prevede şi se

autorizează , pentru fiecare an financiar, ansamblul resurselor şi cheltuielilor statului.
Ea este votată de către Parlament într-o sesiune autonomă înainte de conceptul anului
considerat, fiind cunoscută ca legea bugetului de stat.
B. Legile rectificative ale finanţelor sau ale bugetului rectificat au ca obiect

rectificarea, în cursul anului bugetar, a dispoziţiilor legii bugetului iniţial; numărul lor nu
este fix, putând varia în practică, în funcţie de ani.
C. Legea de reglementare (regularizare) a finanţelor este adoptată de către

Parlament după expirarea anului bugetar (de regulă după un an). Prin aceasta se constată
execuţia reală a bugetului şi se aprobă diferenţele dintre rezultatele pe care le-a înregistrat
şi previziunile legii anuale a finanţelor, completate cu legile rectificative. Această lege
poate fi considerată, într-o accepţiune restrânsa însă, legea de execuţie a bugetului.
Pregătit de către Guvern şi adoptat de către Parlament, bugetul reprezintă actul cel
mai important din viaţă publică, deoarece el este expresia financiara a programului de
acţiune a statului pe perioada de un an.
Indiferent de modul de elaborare şi adoptare, de structura şi detalierea sa bugetul

trebuie să îndeplinească trei funcţii:
a) controlul cheltuielilor, prin care este supravegheată execuţia bugetului de către

autorităţile publice care au conceput limitele şi condiţiile (adesea, Guvernul şi
Parlamentul) şi chiar, într-un mod indirect, de către cetăţenii, care sunt atât finanţatorii,
cât şi beneficiarii bugetului.
b) gestiunea eficace a activităţii publice, prin care executanţii se asigură de

utilizarea eficace a resurselor financiare şi a personalului pus la dispoziţie pentru a
conduce şi realiza activităţile prevăzute şi autorizate prin buget.
c) proiectarea activităţii statului, prin care obiectivele urmărite sunt formulate în

diferite programe alternative, însoţite de posibilităţile de finanţare, sunt evaluate.
Importanţa acestor funcţii se modifică în timpul anului bugetar. Funcţia de control

domina iniţial, deoarece se urmăreşte evitarea abuzului de putere din partea Executivului,
14
accentul punându-se apoi pe o buna gestiune a resurselor publice, ca în final să se încerce

o planificare mai bună a cheltuielilor conform nevoilor şi cerinţelor manifestate în timp.
I.4.Structura bugetului de stat

Cuprinde ca principale posturi :
Total venituri,
din care:
1. Venituri curente:
- Venituri fiscale:
- Impozite directe (impozit pe salarii, impozit pe profit s.a.)
- Impozite indirecte (TVA, accize, taxe vamale s.a.)
- Venituri nefiscale
2. Venituri din capital.
1.Venituri curente :
-Venituri fiscale :
• Impozite directe :
Impozitele directe reprezinta forma cea mai veche de impunere. Ele s-au practicat si in
oranduirile precapitaliste, insa, o extindere si o diversi-ficare mai mare au cunoscut abia
in capitalism.
Impozitele directe au caracteristic faptul ca se stabilesc nominal in sarcina unor
persoane fizice sau juridice, in functie de veniturile sau averea acestora, pe baza cotelor
de impozit prevazute in lege. Ele se incaseaza direct de la subiectul impozitului la
anumite termene dinainte stabilite.
Impozitul funciar
Impozitul pe cladiri
Impozite Impozitul pe activitati
reale industriale, comerciale si
profesii libere
Impozitul pe capitalul
mobiliar sau banesc
IMPOZITE
DIRECTE
Impozite pe veniturile
15
Impozite persoanelor fizice

pe venit Impozite pe veniturile
societatilor de capital
Impozite
personale
Impozite pe averea propriu-
zisa
Impozite Impozite pe circulatia averii
pe avere
Impozitul pe sporul de avere
Impozitele directe pot fi grupate in impozite reale si impozite personale.

Impozite indirecte : se percep cu ocazia vânzarii unor bunuri si al prestarii
unor servicii, fiind varsate la bugetul public de catre producatori, comercianti sau
prestatori de servicii si suportate de catre consumatorii bunurilor si serviciilor impozabile.
In cazul acestor impozite, prin lege, se atribuie calitatea de subiect al impozitului altei
persoane fizice sau juridice decât suportatorului acestora.
In functie de forma lor de manifestare, impozitele indirecte se grupeaza in:
 taxe de consumatie;
 venituri care provin de la monopolurile fiscale;
 taxe vamale;
 taxe de timbru si de inregistrare.
-Veniturile nefiscale : sunt acele venituri care revin statului:
• in calitatea sa de proprietar de capitaluri avansate in procesul reproductiei
economice (de pilda, dividendele);
• de la regiile publice sau societatile nationale autonome (apar sub forma
intregului profit net al acestora sau a varsamintelor unei fractiuni din
profitul net ramas dupa alimentarea fondurilor proprii);
• de la institutiile publice (apar sub forma taxelor de metrologie, pentru
eliberarea autorizatiilor de transport cu autovehicule in traficul
international de marfuri, pentru analizele efectuate de laboratoarele
organizate in sistemul protectiei consumatorilor si de altele asemanatoare,
taxele consulare, taxe si alte venituri din protectia mediului s.a., a
veniturilor incasate de diverse unitati sau pentru diverse activitati, care se
varsa la buget, cum sunt veniturile unitatilor publice veterinare, ale
unitatilor de reproductie si selectie a animalelor, din chiriile aferente
imobilelor proprietate de stat si administrate de institutii publice, sumele
incasate de Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare s.a., din varsamintele
efectuate din veniturile unor institutii publice si ale unor activitati
autofinantate);
• din diverse alte surse (sunt denumite venituri nefiscale diverse) cum sunt
de pilda cele provenite din:
• amenzile si penalitatile aplicate;
• valorificarea bunurilor confiscate;
16
• concesiunile realizate de institutiile publice;

• expertizele in domeniul navigatiei etc.
2.Venituri din capital:sunt

-venituri din valorificarea institutiilor publice unor bonuri de stat care se
impart in:
- venituri din valoarea unor bunuri ale intitutilor publice ;
- venituri din valoarea stocurilor de la rezervele de stat.
I.5.Structura bugetului asigurarilor sociale de stat sunt :

1.Venituri fiscale
-Contribuţia pentru asigurările sociale
- Alte contribuţii
2. Venituri nefiscale
I.6. Structura bugetelor locale este:

Total venituri :
din care:
1 Venituri proprii
-Venituri curente
-Venituri fiscale
- Impozite directe
- Impozitul pe profit
- Impozite si taxe de la populatie
- Impozitul pe venitul agricol
- Alte impozite directe
- Impozite indirecte
- Impozite pe spectacole
- Alte impozite indirecte
-Venituri nefiscale (varsaminte din profitul regiilor autonome locale si de la
institutiile publice de subordonare locala)
- Venituri din capital
2. Subventii de la bugetul de stat
3. Sume defalcate din impozitul pe salarii
4. Imprumuturi temporare (din fondul de Tezaur si din fondul de rulment).
17
CAPITOLUL II
DIMENSIONAREA VENITURILOR BUGETARE, REPARTIZAREA
ACESTORA PE STRUCTURILE ADMINISTRATIEI DE STAT
II.1. Teoria generala a veniturilor statului
Veniturile fiananciare publice sunt veniturile banesti pe care si le procura o

autoritate publica pentru exercitarea functiilor sale.
Astfel, pentru acoperirea cheltuielilor evaluate de catre autoritatea publica este

nevoie ca aceasta sa instituie un sistem de venituri publice ce imbraca trei forme:
a. veniturile administratiei centrale de stat;

b. veniturile organelor locale ale puterii de stat;
c. veniturile asigurarilor sociale de stat.
Volumul veniturilor publice este influentat de actiunea mai multor factori:
a. factori economici;
b. factori monetari;
c. factori sociali;
d. factori demografici;
e. factori politici;
f. factori financiari.
Astfel, volumul cheltuielilor publice depinde atat de marimea PIB-ului si de

factorii care influenteaza repartizarea acestuia, cat si de nivelul preturilor din economie
sau de evolutia demografica a tarii. De asemenea, volumul resurselor publice este in
functie si de marimea cheltuielilor publice.
II.2 Clasificarea veniturilor publice
Cu toate ca structura veniturilor publice poate fi diferita in spatiu sau timp, exista
totusi anumite criterii general valabile de clasificare a acestora.
18
Masa veniturilor publice se poate clasifica in functie de :
a. regularitatea perceptiei;
b. continutul economic al veniturilor;
c. provenienta veniturilor;
d. natura veniturilor;
e. locul in care se constituie ca venit.
a) dupa regularitatea perceptiei veniturile se impart in venituri curente si venituri

extraordinare.
Veniturile curente sau ordinare sunt cele la care statul apeleaza in mod repetitiv
dupa criterii stabilite prin lege (spre exemplu, veniturile fiscale,contributiile la asigurari
sociale etc).
Veniturile extraordinare sunt acele resurse la care statul apeleaza numai in anumite
momente, de regula, in cele de dificultate (spre exemplu imprumuturile de stat).
b) dupa continutul economic al veniturilor:
• prelevari cu caracter obligatoriu, adica veniturile fiscale ale statului;

• resurse de trezorerie, adica bonuri de tezaur pe termen scurt;
• imprumuturi reprezentate de obligatiunile de stat cu termen de peste 1 an;
• emisiune monetara fara acoperire.
c) dupa provenienta:
• venituri interne;
II.3. Metode si tehnici de dimensionare a veniturilor bugetului public

national.
Pentru dimensionarea veniturilor ce se programeaza in bugetul public national

(inclusiv in fondurile extrabugetare din bugetul general consolidat) se utilizeaza mai
multe feluri de metode:
a) metode clasice, cum sunt:
- metoda automata sau a penultimei, care presupune realizarea proiectului de
buget luand ca baza executia bugetara din penultimul an bugetar (ultimul an bugetar,
nefiind incheiat, ofera numai informatii preliminare, care ar putea distorsiona analiza).
Metoda este simpla, dar intr-un mediu economic ce se afla in plin proces de transformare
extrapolarea rezultatelor obtinute cu doi ani in urma introduce multe erori.
19
- metoda majorarii (diminuarii) presupune determinarea ritmului mediu de

variatie a indicatorilor bugetari avand ca baza de referinta ultimii cinci (sau mai multi)
ani de executie bugetara, proiectul urmarind trendul observat. Metoda prezinta
dezavantajul ca nu tine seama de impulsurile nou aparute.
- metoda evaluarii directe se realizeaza pe baza analizei evolutiei veniturilor si
cheltuielilor din diversele sectoare economico-sociale, precum si din estimarea
impactului probabil al modificarii legislatiei (de exemplu introducerea unui nou tip de
impozit, cum a fost TVA; alocarea unor fonduri publice pentru realizarea unor obictive
de investitii de importanta nationala, cum este Centrala Atomo-Electrica de la Cernavoda
etc.).
b) metode moderne de dimensionare a veniturilor si cheltuielilor bugetare, bazate
pe analiza cost-avantaje si pe studii de eficienta. Aceste metode se utilizeaza cand exista
mai multe variante si se urmareste optimizarea rezultatelor potrivit cu anumite criterii
(costuri minime, realizari maxime s.a.), astfel:
- metoda de planificare, programare si bugetizare, utilizata in anii trecuti in SUA,
presupunea identificarea si cuantificarea obiectivelor ce urmau sa fie finantate de la buget
pe termen lung, analiza costurilor pe care le implicau; se realizau programe alternative pe
termen mediu si se alegea solutia ce raspundea cel mai bine obiectivului propus. Pentru
aplicarea metodei se intocmesc: nomenclatorul programelor avute in vedere (cate un
program pentru fiecare obiectiv), analiza economica a obiectivelor, analiza financiara.
Metoda este precisa, dar este laborioasa si presupune existenta unei baze de date
referitoare la fiecare obiectiv in parte, care sunt greu de determinat sau prognozat cu un
grad ridicat de precizie pe termen lung;
- metoda numita “baza bugetara zero”, care a fost practicata de asemenea in
SUA , dupa anii 1980. Metoda consta in examinarea critica a fiecarui tip de cheltuiala
bugetara, inclusiv a celor din anii anteriori, apreciindu-se utilitatea si eficienta lor.
Aplicarea metodei presupune existenta unei multitudini de programe alternative, intre
care se face optiunea pentru unul sau altul dintre programe;
- metoda rationalizarii optiunilor bugetare este practicata in Franta si cuprinde
patru faze interdependente:
20
- studiul obiectivelor propuse a se realiza pe termen mediu,

compararea solutiilor alternative, determinarea costului total si posibilitati de procurare a
resurselor;
- luarea deciziei pe baza analizei cost-avantaje, cost-eficienta sau
multicriteriala;
- executia programelor aprobate; in care scop se intocmesc bugete
de program si se prevad in bugetul statului creditele bugetare necesare finantarii
programului;
- controlul bugetar, care compara rezultatele cu prevederile
programului.
II.4.Repartizarea veniturilor bugetare pe structurile administratiei de

stat centrale si locale
Structura sistemului bugetar in statele de tip unitar cuprinde bugetul administratiei
centrale de stat si bugetele locale.
Statele de tip federal prezinta o structura bugetara in concordanta cu structura
organizatorica, care cuprinde: federatia, statele, provinciile sau regiunile membre ale
federatiei si unitatile administrativ-teritoriale.
Repartizarea veniturilor intre bugetul central si bugetele locale se face in functie
de atributiile ce revin aparatului de stat central si local. In tarile dezvoltate se constata
tendinta de extindere a cheltuielilor realizate prin bugetele locale, principalele cauze
fiind:
- necesitatea imbunatatirii infrastructurii cailor de comunicatie locale;
- sporirea cheltuielilor in domeniul social;
- redistribuirea cheltuielilor intre bugetul central si cele locale;
- o rata semnificativa a inflatiei care duce la cresterea nominala a cheltuielilor
bugetelor locale.
Resursele bugetelor locale se compun din:
- venituri proprii, care includ:
21
- impozitele locale (impozitul funciar, taxele pe cladiri si autovehicule, taxe

profesionale - ca impozite directe - si taxe de consumatie pe anumite produse - ca
impozite indirecte),
- veniturile provenind din exploatarea bunurilor apartinand administratiei locale;
- cotele din impozitele de stat aferente bugetelor locale.
- subventiile si transferurile primite de bugetele locale din partea bugetului de stat.
Acestea creaza un anumit grad de dependenta administratiei locale fata de cea centrala.
- imprumuturile contractate de administratia locala. Daca acestea sunt contractate
pentru acoperirea deficitului bugetar, dobanda aferenta va constitui cheltuiala in bugetul
local respectiv; daca imprumutul este destinat unei activitati productive, dobanda se va
plati din profitul realizat; daca imprumutul este destinat constructiei de locuinte, dobanda
va fi inclusa in sumele chiriilor.
In Romania, bugetul public national este constituit din:
- bugetul de stat
- bugetul asigurarilor sociale de stat
- bugetele locale.
22
CAPITOLUL III
CORELATIA DINTRE VENITURILE PUBLICE FATA DE CELE BUGETARE
III.1.Sistemul veniturilor bugetului de stat:
Conform Legii finanţelor publice, veniturile bugetare se împart în capitole şi
subcapitole, pe baza clasificaţiei economice. Asocierea capitolelor şi subcapitolelor de
venit se face pe baza clasificaţiei bugetare, prin coduri care facilitează prelucrarea
informaţiilor cu privire la venituri.
III.2.Legătura dintre veniturile publice şi veniturile bugetare
Din punct de vedere sectorial, resursele financiare cuprind resursele financiare
publice şi resursele financiare private.
Resursele financiare publice reprezintă mijloacele băneşti aflate la dispoziţia
administraţiilor publice, fiind asimilate şi cu veniturile publice.
Resursele bugetare reprezintă acea parte a resurselor financiare publice cuprinsă în
entităţile publice. Resursele bugetare se identifică cu veniturile bugetului
de stat, care reprezintă acea parte a veniturilor publice cuvenită puterii centrale a statului,
pentru a fi folosită apoi în scopul îndeplinirii obiectivelor şi programelor puterii centrale,
pe perioada ultimului an bugetar.
Realizarea veniturilor bugetare se face în funcţie de necesitatea repartiţiei venitului
naţional, structura economiei naţionale, gradul de dezvoltare teritorială a ţării şi nivelul
de dezvoltare a forţelor de producţie. În acest context, creşterea veniturilor bugetare este
un obiectiv al politicii macroeconomice, influenţat de o serie de factori(tabelul 2).
Pe de altă parte, fiecare membru al societăţii doreşte ca o parte cât mai mică din
veniturile sale să o cedeze statului, iar partea cea mai consistentă să îi rămână la
dispoziţie pentru satisfacerea nevoilor de consum şi pentru dezvoltare. Această atitudine
23
se justifică ca urmare a faptului că, în România, clasa mijlocie este extrem de "subţire",
fiind abia în formare, iar un număr mare de membrii ai societăţii se află la (sau chiar sub)
pragul de sărăcie.
În aceste condiţii, veniturile bugetului de stat au un rol semnificativ în reglarea
macroeconomică, cu atât mai mult cu cât satisfacerea nevoilor sociale se asigură prin
politici fiscale bazate pe sistemul de impozite, taxe şi contribuţii.
Factorii de influenta a veniturilor bugetare sunt :
III.3.Clasificarea veniturilor bugetului de stat

Criteriile de clasificare a veniturilor bugetului de stat şi conţinutul acestora48 se
evidenţiază conform Tabelului
24
Clasificaţia bugetară a veniturilor suferă schimbări de la an la an, în funcţie de

politica bugetară, cele mai semnificative categorii de venituri fiind cele legate de venituri
curente, venituri din capital, prelevări din bugetul statului, încasări din rambursarea
împrumuturilor acordate, împrumuturi de la fondul de redistribuire.
CAPITOLUL IV
STUDIU DE CAZ PRIVIND VENITURILE
BUGETULUI DE STAT
IV.1.Evoluţia finanţelor publice în 2009

Activitatea economică a avut o scădere accentuată la sfârşitul anului 2008 de la o
creştere medie de 9% (trimestru/trimestru, anualizat) până la un declin de 13% în ultimul
trimestru şi a continuat să scadă în cursul anului 2009.
Declinul a fost determinat de contracţia cererii interne, în special a consumului, în
condiţiile reducerii creditului bancar, încetinirii creşterii veniturilor şi deteriorării
25
încrederii consumatorilor. În contextul revizuirii succesive a indicatorilor

macroeconomici în sens negativ, deficitul bugetar a fost redimensionat prin două
rectificari bugetare la 4,6% respectiv 7,2% din PIB potrivit metodologiei cash.
Prin programul bugetar revizuit Guvernul a propus realizarea unui echilibru între
răspunsul pe termen scurt dat de politicile fiscale evoluţiei ciclice şi obiectivele de
consolidare pe termen mediu. Astfel o ajustare fiscală mai accentuată ar fi exacerbat
recesiunea printr-o presiune suplimentară în sens descrescător asupra cererii interne, iar
renunţarea la consolidare către ţinta de deficit de 3% din PIB pe termen mediu ar avea
efecte negative asupra încrederii pieţelor financiare şi asupra perspectivelor de aderare la
zona euro.
Răspunsul guvernului la deteriorarea severă a activităţii economice
Bugetul initial pe 2009 a prevăzut măsuri bugetare pentru limitarea deteriorării
poziţiei fiscale, cele mai importante fiind: (i) o majorare de 3,3 puncte procentuale a
contribuţiilor sociale; (ii) majorarea accizelor la tutun si alcool; (iii) raţionalizări ale
cheltuielilor cu salariile în sectorul public prin reducerea sporurilor şi a altor beneficii,
înghetarea angajărilor în sectorul public şi eliminarea posturilor vacante şi (iv) reduceri
ale cheltuielilor cu bunurile şi serviciile si cu subvenţiile.
Prima rectificare bugetară din luna aprilie 2009, a redus suplimentar cheltuielile
bugetare cu 0,85% din PIB şi a majorarat veniturile cu 0,25% din PIB, principalele
măsuri fiind:
• inghetarea salariilor în sectorul bugetar;
• interzicerea achiziţionării de autoturisme, mobilier şi aparatură birotică ;
• monitorizarea principalilor operatori economici cu capital sau patrimoniu integral
sau majoritar de stat privind încadrarea în programele de reducere a arieratelor,
creanţelor şi pierderilor ;
• introducera unui impozit minim datorat de contribuabili care declară impozit pe
profit mai mic decât impozitul minim propus ;
• nededucerea cheltuielilor privind combustibilul pentru anumite categorii de
mijloace de transport utilizate de contribuabili cu unele excepţii ;
26
• nededucerea taxei pe valoarea adăugată aferentă achiziţiilor de autorturisme care

sunt destinate exclusiv transportului rutier de persoane, inclusiv pentru
combustibilul necesar funcţionării acestor autoturisme, cu unele excepţii.
Ca efect al contracţiei activităţii economice peste aşteptări, a doua rectificare
bugetară a vizat scăderea suplimentară a veniturilor bugetare cu 17,4 mld lei (3,5% din
PIB) şi revizuirea deficitului la 7,2% din PIB (metodologia cash), conţinând măsuri de
ajustare echivalente cu 0,8% din PIB pentru restul anului 2009.
Această ajustare a fost acoperită din reducerile suplimentare de cheltuieli pentru a
compensa veniturile în scădere, dintre care câteva menţionăm: suspendarea plăţilor
reprezentând prime şi ore suplimentare pentru sistemul public (economii estimate de
0,1% din PIB); un concediu obligatoriu neplătit de 10 zile la toate nivelurile sectorului
guvernamental (economii estimate de 0,3% din PIB; îngheţarea cheltuielilor cu bunurile
şi serviciile şi cu anumite transferuri (economii estimate de 0,2% din PIB) inclusiv prin
restructurarea unor agenţii de stat, acestea urmând a fi desfiinţate, comasate sau integrate
în ministerele de resort.
Deficitul bugetar a avansat de la 5,5% din PIB în 2008 la 8% la sfârşitul anului
2009 (7,2% potrivit metodologiei cash), ca urmare în principal a efectelor contracţiei
activităţii economice asupra veniturilor şi cheltuielilor bugetare (stabilizatorii automaţi)
dar şi a măsurilor de politică bugetară luate pentru susţinerea procesului de stabilizare şi
relansare economică.
Veniturile bugetare au înregistrat o dinamică nominală negativă (5,2%) în
comparaţie cu ritmuri de creştere de peste 10% în medie în anii precedenţi.
Decalajul veniturilor bugetului general consolidat faţă de aceeaşi perioadă a anului
precedent este datorat reducerii veniturilor fiscale si nefiscale cu 8%, dintre care în
special a încasărilor din impozite pe producţie şi importuri (-11,8%) în contextul
contracţiei consumului privat şi a comerţului exterior.
Reducerea veniturilor din TVA (-16%) şi taxe vamale (-32%) a fost parţial
compensată de avansul veniturilor din accize (14,2%) în urma creşterii substanţiale a
nivelului accizelor la ţigari şi evoluţiei cursului de schimb.
Dinamica încasărilor din impozite pe venit şi profit (-2,4%) a fost afectată de
reducerea cifrei de afaceri în toate sectoarele economiei şi de tendinţa de deteriorare a
27
pieţei muncii, astfel veniturile din impozitul pe profit au înregistrat o scădere de 8,9% în
timp ce încasările din impozitul pe venit sau menţinut relativ constante. Veniturile din
contribuţiile sociale s-au comprimat cu 2%.
Ocuparea şi veniturile salariale
Rata şomajului înregistrat la sfârşitul lunii noiembrie 2009 a fost 7,5%, în creştere
față de luna decembrie 2008 cu 3,1 puncte procentuale, iar numărul de şomeri înregistrați
a crescut corespunzător cu 279,7 mii persoane.
Pe sexe, rata şomajului înregistrat a crescut cu 3,3 puncte procentuale în rândul
bărbaților (de la 4,5% la sfârşitul lunii decembrie 2008 la 7,8% la sfârşitul lunii
noiembrie) şi cu 2,6 puncte procentuale în rândul femeilor (de la 4,4% la sfârşitul lunii
decembrie la 7,0% la sfârşitul lunii noiembrie 2009). Ponderea femeilor în numărul total
de şomeri înregistrați a scăzut de la 46,4% la sfârşitul lunii decembrie 2008 la 43,6% la
sfârşitul lunii noiembrie 2009.
Pentru sfârşitul anului 2009 se estimează un număr de şomeri înregistrați de 700 mii
persoane şi o rată a şomajului de 7,8%.
Cumulat pe primele 10 luni ale anului 2009, câştigul salarial mediu brut a fost de
1878 lei, cu 10,2% mai mare decât în perioada corespunzătoare din anul 2008, iar nivelul
câştigului salarial mediu net a fost 1373 lei, mai mare cu 9,5%. În primele 10 luni 2009
față de perioada corespunzătoare din anul anterior, câştigul salarial real a crescut cu
3,5%.
Pe total economie, câştigul salarial mediu brut preliminat pentru anul 2009 este de
1850 lei, mai mare cu 5,1% decât în anul anterior, iar câştigul salarial mediu net de 1350
lei, respectiv cu 3,1% mai mare. Pentru câştigul salarial real s‐a estimat o scădere cu
2,3%.
Evoluţia trimestrială a veniturilor bugetare
28
IV.2. Evoluţia finanţelor publice în 2010 şi pe termen mediu

Politica bugetară a fost formulată în anul 2010 pe câteva componente care să sprijine
obiectivul de diminuare a deficitului bugetar şi a nevoilor nete de finanţare ale sectorului
public concomitent cu susţinerea procesului de reluare a creşterii economice şi crearea de
noi locuri de muncă. Astfel, guvernul şi-a propus:
• Menţinerea nemodificată a cotei unice de impozitare şi a TVA;
Raţionalizarea cheltuielilor curente, de funcţionare ale administraţiei publice şi creşterea
spaţiului fiscal pentru investiţii;
• Asigurarea condiţiilor pentru absorbţia fondurilor structurale, de coeziune şi a
celor din cadrul Politicii Agricole Comune;
• Realizarea unui cadru al cheltuielilor pe termen mediu obligatoriu;
• Combaterea evaziunii fiscale şi îmbunătăţirea colectării;
• Finalizarea standardelor de cost, a normativelor de personal şi de calitate pentru
serviciilepublice.
Programulul bugetar pe anul 2010 vizează reducerea deficitului la 5,9% din PIB
(6,3% potrivit metodologiei europene), ceea ce echivalează cu o ajustare de 2 puncte
procentuale din PIB în termeni structurali comparativ cu 2009.
29
Măsurile avute în vedere în anul 2010 se concentrează în principal pe reduceri de

cheltuieli curente, care au avut cea mai importantă dinamică de-a lungul ultimilor ani, şi
includ:
• limitarea cheltuielilor de personal prin îngheţarea salariilor (cu excepţia celor
aflate sub nivelul de 705 Ron pe lună), înghetarea angajarilor în sectorul public
şi o continuare a politicii de înlocuire a unui angajat din 7 care părăsesc sistemul
şi reducerea plăţii orelor suplimentare şi a premiilor;
• economii la pensii generate de îngheţarea pensiilor (cu excepţia pensiilor
sociale) şi printr-o mai bună raţionalizare a pensiilor de invaliditate şi a
pensionărilor anticipate în contextul aplicării mai stricte a reglementarilor
existente;
• reducerea cheltuielilor cu bunurile şi serviciile, şi a anumitor transferuri;
• economii generate de mai bună administrare a programelor de asistenţă socială şi
de consolidarea celor peste 200 de ajutoare sociale în paralel cuasigurarea de
resurse suplimentare pentru îmbunătăţirea sistemului de protecţie socială;
• reevaluarea impozitelor şi taxelor pe proprietate, majorarea accizelor la tutun si
carburanţi şi taxa pe cifra de afaceri a distribuitorilor de medicamente.
Evolutia principalelor venituri ale bugetului general consolidat in anii 2009-2010
-procente in PIB -
IV.3 Impactul aderării la Uniunea Europeană asupra finanţelor publice

Programul de Convergenţă 2009-2012
30
Realizarea unui nivel înalt de absorbţie a fondurilor europene în perioada 2010-2012

reprezintă unul dintre obiectivele strategice ale României şi, în acelaşi timp, fructificarea
unui beneficiu major al aderării la UE. Acest deziderat presupune concentrarea unor
eforturi substanţiale pentru asigurarea unui sistem eficient de accesare şi implementare a
fondurilor şi eliminarea/limitarea oricăror bariere ce pot afecta procesul de absorbţie.
Pentru absorbţia fondurilor de preaderare, perioada 2010-2011 este decisivă având în

vedere faptul că primirea fondurilor PHARE, ISPA şi SAPARD va înceta după realizarea
integrală a programelor finanţate din aceste fonduri, în funcţie de angajarea şi efectuarea
plăţilor convenite cu Comisia Europeană.
Din fondurile post-aderare, pentru perioada 2010-2012 sunt estimate a fi rambursate de
UE sume totale de 18.267,03 mil. euro.
31
În contextul noii abordări privind reflectarea în bugetul general consolidat a sumelor

destinate
finanţării proiectelor ce urmează să fie implementate de beneficiarii din administraţia
publică în cadrul programelor aferente Politicii de Coeziune a UE, Politicilor Agricole
Comune şi de Pescuit,precum şi altor facilităţi şi instrumente postaderare care
funcţionează pe principiul rambursării cheltuielilor către beneficiari, veniturile bugetului
vor reflecta o parte din cheltuielile bugetare respective corespunzătoare sumelor cuvenite
a fi rambursate de UE.
Aceste sume vor fi înregistrate ca venit al bugetului din care au fost finantate
proiectele. Sumele rambursate de UE în contul chetuielilor efectuate cu programele pos-
aderare sunt aferente atât proiectelor ai căror beneficiari sunt din cadrul sectorului
guvernamental, cât şi celor din cadrul sectorului privat care nu se reflectă ca venituri în
buget.
Pentru anul 2009 cheltuielile aferente proiectelor cu finanţare post-aderare ale
administraţiei publice centrale şi locale şi cofinanţării programelor cu finanţare
comunitară sunt estimate la 7,6 mld lei (1.43% din PIB). Veniturile din fondurile de post-
aderare estimate pentru anul 2009 sunt de 4,8 mld lei, reprezentând 0,9% din PIB4.
Realizarea nivelului prognozat al veniturilor din fonduri post-aderare este direct
condiţionată de accelerarea ritmului de absorbţie a fondurilor. În acest sens, un rol
important îl va avea grupul interministerial de monitorizare a implementării fondurilor
32
europene, coordonat de Primul-ministru şi care va analiza săptămânal gradul de atragere

a acestor fonduri.
În cadrul acestui organism, Ministerul Finanţelor Publice va avea o contribuţie
majoră, în calitate de instituţie coordonatoare a procesului bugetar şi de coordonator
naţional al gestionării fondurilor PHARE, ISPA şi instrumentelor structurale.
IV.4. Contribuția României la bugetul UE şi poziția financiară netă

Potrivit angajamentelor asumate prin Tratatul de aderare a Republicii Bulgaria şi a
României la Uniunea Europeană ratificat prin Legea nr. 157/2005 (negociate la Capitolul
29 – Prevederi financiare şi bugetare), România, în calitate de stat membru, participă la
finanțarea bugetului Uniunii Europene potrivit regulilor comunitare unitare care sunt
direct aplicabile de la data aderării. Astfel, începând cu 1 ianuarie 2007, România asigură
plata contribuției sale pentru finanțarea bugetului Uniunii Europene în cadrul sistemului
resurselor proprii ale bugetului comunitar.
33
1) Estimări UCRBUE pe baza PDB 2010 si a plafoanelor de cheltuieli din Perspectiva Financiara 2007 ‐ 2013 ajustata
de COM la 01.04.2009, coroborate cu setul de indicatori ai prognozei resurselor proprii comunitare pentru 2010
convenit în cadrul ACOR Previziuni;
2) Estimate de UCRBUE
3) Conform prognozei CNP din 21 decembrie 2009
Obiective pe termen scurt şi mediu

Reducerea impactului crizei economice şi financiare asupra economiei prin
promovarea unui set de măsuri care să asigure menținerea atractivității investiționale a
României, o evoluție favorabilă a mediului de afaceri, a pieței muncii şi a nivelului de
trai.
Îmbunătățirea sustenabilității finanțelor publice în condițiile perspectivelor
demografice nefavorabile, consolidarea bazei de impozitare şi a modului de aşezare a
impozitelor şi taxelor.
Îmbunătățirea eficienței, transparenței şi responsabilității modului de utilizare a
resurselor publice ce vor avea ca efecte creşterea calității finanțelor publice.
Claritate, coeziune şi corelare în elaborarea legislației fiscale prin adaptarea
continuă la cerințele mediului de afaceri.
Caracteristici
Având în vedere scăderea severă a activității economice, o relaxare a politicii fiscale
în vederea amortizării efectelor crizei nu mai este posibilă, deoarece ar necesita în
condiții de dezechilibru extern accentuat o întărire compensatorie a restrictivității
politicii monetare.
Acest mix de politici este nesustenabil dincolo de termenul scurt,deoarece produce
efecte contracționiste la adresa activității economice, a veniturilor bugetare, şi a
exportului net, accentuând dezechilibrele inițiale.
Veniturile bugetare au pondere mică în PIB, de circa 31‐32% comparativ cu celelalte
țări ale Uniunii Europene, pentru acoperirea de cheltuieli tot mai mari ale sectorului
public (circa 38,0% în PIB în anul 2009) având ca efecte deficite bugetare nesustenabile
pe termen mediu şi lung, care în lipsa unor măsuri consistente de reformă, îngreunează
convergența reală cu UE. Mai mult, pe fondul efectelor crizei economice, există tendința
de creştere a cheltuielilor cu protecția socială (ajutoare de
şomaj, venit minim garantat, servicii de asistență socială), care trebuie acoperite din
resurse bugetare.
34
Priorități
În anul 2010, politica fiscală are în vedere asigurarea unui mediu stimulativ, măsuri
de consolidare a transparenței, stabilității şi predictibilității, adoptarea unei strategii
fiscale adecvate ajustată cadrului economic european şi adaptată schimbărilor din mediul
economic şi social.
Un grad sporit de conformare voluntară a contribuabililor, relativ la
obligațiile fiscale ce le revin acestora.
Creşterea eficienței politicii fiscale şi asigurarea predictibilității şi stabilității
acesteia prin elaborarea unor proiecte ale Codului Fiscal şi a Codului de Procedură
Fiscală unitar integrate şi armonizate cu Directivele Uniunii Europene, precum şi cu
realitățile economice.
Concluzii pentru România:
• are unul dintre cele mai scăzute nivele ale fiscalității, în special în domeniul
impozitelor directe;
• România se află pe poziția 23 din cele 27 de state membre din punct de vedere al
nivelului cotelor de impunere aplicate asupra profiturilor realizate de persoanele
juridice;
• locul 25 între statele uniunii referitor la cota de impunere pe veniturile realizate
de persoanele fizice.
IV.5. Deficitul bugetar
IV.5.1.Calculul deficitului structural şi ciclic

Calculele deficitelor bugetar şi ciclic, precum şi a produsului intern brut potenţial
(folosând funcţia de producţie de tip Cobb Douglas) au fost realizate folosind
metodologia OCDE şi a CE, descrisă de van den Noord (2000) şi Girouard (2005). Datele
utilizate au avut drept sursa baza de date Eurostat, date în preţuri de bază 2000,
(desezonalizate prin metoda TRAMO – SEATS).
35
Conform metodologiei amintite, componentele structurale ale bugetului sunt obţinute

prin scăderea componentei ciclice din componenta buget curent, utilizând formula de mai
jos:
Componenta ciclică a fiecărei categorii de venituri şi cheltuieli este calculată prin

utilizarea output gap-ului şi a elasticităţii estimate faţă de PIB.
În anul 2009 output gap-ul a devenit negativ, în condiţiile în care ritmul de

contracţie a PIB a fost cu mult sub nivelul potenţial ca urmare a efectelor crizei
financiare.
Astfel, ţinând cont de ipotezele prezentate mai sus, se observă că deficitul
stuctural a crescut de la 3,26% din PIB în 2007 la 7,25% din PIB în 2008, demonstrând
încă o dată că politica bugetară a fost prociclică, accentuând astfel dezechilibrele
macroeconomice.
În anul 2009 output gap-ul a devenit negativ, în condiţiile în care ritmul de
contracţie a PIB a fost cu mult sub nivelul potenţial ca urmare a efectelor crizei
financiare, deficitul structural fiind relativ stabil comparativ cu anul 2008. Lasând
36
stabilizatorii automaţi să funcţioneze, guvernul a permis creşterea deficitului bugetar

efectiv în 2009 faţă de 2008, cu scopul atenuării impactului crizei asupra cererii agregate.
Pe termen mediu se observă o tendinţă de diminuare a componentei ciclice,
ajungând pană la a avea o valoare pozitivă în 2012-2013, în condiţiile în care produsul
intern brut efectiv creşte mai repede decât cel potenţial. Din punct de vedere teoretic, la
un output gap egal cu zero, deficitul efectiv este egal cu cel structural (în condiţiile în
care output gap şi componenta ciclică sunt aproape de zero). In mod practic, acest lucru
se poate observa în anul 2012, atunci când la o valoare a output gap-ului care converge
către 0 (-0,5% din PIB), deficitul structural este egal cu 2,8% din PIB, în timp ce cel
efectiv este de 3% din PIB.
Codul fiscal va fi finalizat în perioada următoare şi va conferi stabilitate şi
simplificare legislativă îmbunătăţind predictibilitatea sistemului fiscal. In următoarea
perioadă nivelul taxelor va fi menţinut, cu excepţia accizelor al căror nivel va fi majorat,
potrivit calendarului de creştere stabilit pentru atingerea nivelului minim impus prin
directivele comunitare în domeniu pentru: motorină, păcură (în scop comercial), gaz
natural (scop necomercial), energie electrică.
Obiective in activitatea de administrare fiscala :
- simplificarea si modernizarea procedurilor de administrare a creantelor fiscale
prin extinderea informatizarii ;
- imbunatatirea serviciilor de administare catre contribuabili si reducerea costurilor
de conformare voluntara ;
- combaterea evaziunii fiscale prin intensificarea actiunilor de control in special in
domeniile de activitate si tipurile de contribuabili cu potential ridicat de
indisciplina fiscala ( programarea controalelor pe baza analizei de risc) ;
- definitivarea Cartei drepturilor si obligatiiilor de contribuabililor pentru o mai
buna transparenta si comunicare.
IV.5.2. Finanțarea deficitului bugetar
Finanțarea deficitului bugetului general consolidat în anul 2010 (estimat la 5,9%
din PIB) se va realiza, în proporție echilibrată din surse interne şi surse externe.
37
Finanțarea deficitului bugetar se estimează a se realiza prin:

• emisiuni de titluri de stat în lei, respectiv certificate de trezorerie cu discont, cu
scadențe la 1, 3, 6 şi 12 luni, şi obligațiuni de stat de tip benchmark pe piața
internă, cu scadențe pe termen mediu, la 3, 5 ani şi 10 ani;
• emisiuni de euroobligațiuni pe piețele externe de capital;
• contractarea unor finanțări externe noi;
• împrumuturi contractate de autoritățile administrației publice locale;
• sume recuperate de către Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului din
activele bancare neperformante.
Plafonul de garanții guvernamentale agreat cu FMI, aferent perioadei 2009-2010 este
de 8,6 miliarde lei, în cadrul căruia se vor acorda garanții atât pentru proiecte de interes
național, cu efect multiplicator în economie, dar şi pentru asigurarea co‐finanțării
proiectelor finanțate de Uniunea Europeană şi alte instituții multilaterale.
IV.5.3. Compararea deficitului bugetar
Ediţia anterioară a Programului de Convergenţă a prevăzut un deficit bugetar de
5,1% din PIB în anul 2009, calculat pe baza bugetului aprobat de Parlament. Datorita
evolutiilor economice dificile bugetul a fost rectificat în luna septembrie 2009 ţinta de
deficit în baza cash stabilita prin acordul Stand by din septembrie 2009 fiind de 7,3% din
PIB.
Conform datelor provizorii deficitul cash pe anul 2009 a fost de 7,2% din PIB si
8,0% din PIB conform ESA 95. Ca urmare a modificărilor intervenite a fost revizuit şi
programul de reducere a deficitului stabilind anul 2012 ca limită de revenire sub nivelul
de 3% din PIB.
38
IV.6.Principalele evoluţii fiscal bugetare în perioada 2010-2012
Pentru perioada 2010-2012 guvernul este decis să continue măsurile de consolidare

iniţiate în anul 2009, asigurând în acelaşi timp protecţia socială a categoriilor
defavorizate. Ţintele ferme asumate de către Guvern conduc la reducerea deficitului
bugetar cu 1,7pp din PIB în 2010, 1,9pp din PIB în anul 2011 şi 1,4pp din PIB în anul
2012, reprezentând cumulat o ajustare de 5pp în perioada 2009-2012.
Reducerea cheltuielilor de personal cu 1,7pp din PIB în acestă perioadă are la bază
restructurarea salarizării în sistemul public şi economii din implementarea Legii
salarizării unitare prin care a fost stabilit obiectivul de readucere a cheltuielilor de
personal la 7% din PIB în anul 2015 (metodologia cash). Guvernul estimează că
raţionalizarea cheltuielilor materiale în linie cu implementarea normativelor de cost în
administraţia publică va genera economii in valoare de 1,1pp din PIB.
Eficientizarea programelor de asistenţă socială inclusiv printr-o mai bună tintire a
acestora precum şi relansarea economiei vor asigura o reducere de 1,9pp din PIB până în
anul 2012. În concordanţă cu angajamentele asumate faţă de Uniunea Europeană,
subvenţiile vor fi reduse treptat în continuare, generând economii de 0,4pp din PIB până
în anul 2012. Spaţiul fiscal creat prin aceste ajustări va permite menţinerea investiţiilor la
o pondere semnificativă (6,5% din PIB) pe termen mediu.
În perioada 2010-2012 finanţarea deficitului bugetar se va realiza atât din surse
interne, cât şi din surse externe, încercându-se, în funcţie şi de evoluţiile pieţelor
financiare interne şi externe, încadrarea în obiectivele incluse în Strategia privind
administrarea datoriei publice guvernamentale pe termen mediu, printre care cele mai
importante sunt:
1. creşterea controlată a datoriei publice guvernamentale;
2. reducerea costurilor cu datoria publică guvernamentală pe termen mediu şi lung;
3. limitarea riscurilor aferente portofoliului de datorie publică guvernamentală;
4. dezvoltarea pieţei titlurilor de stat.
Ministerul Finanţelor Publice va utiliza pentru finanţarea deficitului bugetar în anii
2010-2011, împrumuturile externe din cadrul pachetului de finanţare extern contractat de
la FMI, Comunitatea Europeană, Banca Mondială. În acest sens, în anul 2010 se
39
estimează că 3,35 mld. Euro se vor primi in cadrul facilităţii de asistenţă tehnică
financiară pe termen mediu de la CE, 0,7 mld, Euro în cadrul împrumuturilor de tip DPL
contractate de la Banca Mondială, precum şi jumătate din tranşele 3 şi 4din împrumutul
de la FMI, în valoare cumulată de 1,1 mld. DST ( respectiv 1,2 mld. Euro).
Tranşa I, jumătate din tranşele II, III şi IV, precum şi celelalte tranşe din împrumutul
FMI în cadrul aranjamentului stand-by, ce au fost şi vor fi utilizate de BNR pentru
consolidarea rezervei valutare şi susţinerea balanţei de plăţi, nu reprezinta datorie
guvernamentală şi nu au fost incluse în indicatorul datorie guvernamentală prezentat în.
Precizăm că datele privind datoria guvernamentală sunt la decembrie 2009, iar cele
referitoare lapiaţa titlurilor de stat la ianuarie 2010. De asemenea menţionăm că în data
de 23 februarie 2010, au fost trase transele III si IV din împrumutul acordat de FMI, în
procente egale de către MFP şi BNR. În plus, CE a lansat pe 2 martie 2010, emisiunea
comună pentru România şi Letonia, urmând ca tranşa a II-a în valoare de 1 miliard de
Euro din împrumutul de la CE să fie trasă până la mijlocul lunii martie 2010.
40

Veniturile Fiscale

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Veniturile Fiscale

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Veniturile fiscale ale unitatilor administrativ - teritoriale

Accepţiunea clasică şi modernă a conceptului de finanţe publice.

- se realizează o transformare a vechilor tehnici pentru folosirea lor ca pârghii (spre

instrument de informare a opiniei publice şi de control al Parlamentului, însumând

Momentul recunoaşterii veniturilor :

Veniturile din vânzări sunt recunoscute la momentul la care produsele au fost

Celelalte venituri obţinute de grup sunt recunoscute pe următoarele baze:

• Venituri din redevente - pe principiul contabilităţii de angajamente, în

I.1.Conţinutul şi caracteristicile bugetului de stat

gradul de dezvoltare a economiei si de implicarea statului in viata economico-sociala, de

Mobilizarea şi repartizarea resurselor prin buget

4. resursele financiare ale bugetelor unitatilor administrativ-teritoriale cum sunt:

I.2.Conţinutul şi componentele bugetului public naţional

Bugetul public reprezintă documentul-program prin care statul prevede anual

Prin bugetul public se proiectează şi se desfăşoară activitatea privind finanţele

Din modul de definire a bugetului public rezultă următoarele trăsături:

a) bugetul public este un act de previziuni, el reprezentându-se sub forma unui

I.3.Conceptul şi funcţiile bugetului public naţional

În practică însă, termenii de buget şi de lege a finanţelor publice sunt în general

Exista trei categorii de legi ale finanţelor (ale bugetului):

A. Legea anuală a finanţelor, sau legea bugetului iniţial, în care se prevede şi se

B. Legile rectificative ale finanţelor sau ale bugetului rectificat au ca obiect

C. Legea de reglementare (regularizare) a finanţelor este adoptată de către

Indiferent de modul de elaborare şi adoptare, de structura şi detalierea sa bugetul

a) controlul cheltuielilor, prin care este supravegheată execuţia bugetului de către

b) gestiunea eficace a activităţii publice, prin care executanţii se asigură de

c) proiectarea activităţii statului, prin care obiectivele urmărite sunt formulate în

Importanţa acestor funcţii se modifică în timpul anului bugetar. Funcţia de control

accentul punându-se apoi pe o buna gestiune a resurselor publice, ca în final să se încerce

I.4.Structura bugetului de stat

Impozite persoanelor fizice

Impozitele directe pot fi grupate in impozite reale si impozite personale.

• concesiunile realizate de institutiile publice;

2.Venituri din capital:sunt

I.5.Structura bugetului asigurarilor sociale de stat sunt :

I.6. Structura bugetelor locale este:

DIMENSIONAREA VENITURILOR BUGETARE, REPARTIZAREA

ACESTORA PE STRUCTURILE ADMINISTRATIEI DE STAT

II.1. Teoria generala a veniturilor statului

Veniturile fiananciare publice sunt veniturile banesti pe care si le procura o

Astfel, pentru acoperirea cheltuielilor evaluate de catre autoritatea publica este

a. veniturile administratiei centrale de stat;

Volumul veniturilor publice este influentat de actiunea mai multor factori:

Astfel, volumul cheltuielilor publice depinde atat de marimea PIB-ului si de

II.2 Clasificarea veniturilor publice

Masa veniturilor publice se poate clasifica in functie de :

a) dupa regularitatea perceptiei veniturile se impart in venituri curente si venituri

b) dupa continutul economic al veniturilor:

• prelevari cu caracter obligatoriu, adica veniturile fiscale ale statului;

II.3. Metode si tehnici de dimensionare a veniturilor bugetului public

Pentru dimensionarea veniturilor ce se programeaza in bugetul public national

- metoda majorarii (diminuarii) presupune determinarea ritmului mediu de

- studiul obiectivelor propuse a se realiza pe termen mediu,

II.4.Repartizarea veniturilor bugetare pe structurile administratiei de

- impozitele locale (impozitul funciar, taxele pe cladiri si autovehicule, taxe

III.3.Clasificarea veniturilor bugetului de stat

Clasificaţia bugetară a veniturilor suferă schimbări de la an la an, în funcţie de

IV.1.Evoluţia finanţelor publice în 2009

încrederii consumatorilor. În contextul revizuirii succesive a indicatorilor

• nededucerea taxei pe valoarea adăugată aferentă achiziţiilor de autorturisme care

Evoluţia trimestrială a veniturilor bugetare

IV.2. Evoluţia finanţelor publice în 2010 şi pe termen mediu

Măsurile avute în vedere în anul 2010 se concentrează în principal pe reduceri de