Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
4. MANAGEMENTUL IN ASIGURARI
2
5. ASIGURARILE FACULTATIVE
4
5
23
Nu se acordă despăgubiri pentru pagube create de forţarea gheţii sau
sau scoaterea epavei.
Asiguratorii sunt organizaţi în Uniunea Internaţională a Asigurărilor
Maritime, organizaţie ce are ca scop reprezentarea, apărarea intereselor lor
etc.
Estimarea pagubelor şi cheltuielile admise în avaria comună se efectuează de
experţi numiţi dispaşori, iar documentul emis de ei dispaşă.
6
7
23
5.3. Asigurările de viaţă
5.3.1. Noţiune
Cele mai vechi forme cunoscute ale asigurărilor de persoane sunt
indemnizaţiile de deces şi asigurarea de rentă viageră existente în zona Mării
Mediterane în perioada antică.
În momentul de faţă, în funcţie de riscul asigurat, asigurările de
persoane se împart în asigurări de viaţă şi asigurări de persoane-altele decât
cele de viaţă.
Asigurarea de viaţă este acea formă de asigurare prin care se asigură
protecţia financiară a familiei sau a altor persoane în caz de deces al
asiguratului. Riscul financiar legat de deces, boală sau invaliditate este
suportat de un grup de indivizi expuşi aceluiaşi risc, care contribuie la
constituirea fondului de plată a sumelor asigurate.
Plecând de la ideea că viaţa nu poate fi evaluată, asigurările de viaţă
nu urmăresc acoperirea unei pagube. Dacă în cazul asigurării de daune
indemnizaţia nu poate depăşi valoarea bunului asigurat în momentul
producerii evenimentului, în cazul asigurărilor de viaţă noţiunea de pagubă
nu poate fi privită ca un punct de referinţă. Asigurarea de viaţă are deci o
natură neindemnitară, ceea ce presupune că:
1. suma asigurată are caracter forfetar
La încheierea contractului părţile stabilesc suma ce se va plăti în caz de
apariţie a riscului asigurat, fără a se ţine cont de valoarea pagubei. (Art. 38:
"Suma se plăteşte indiferent de sumele din asigurările sociale, despăgubiri
de la vinovat sau în baza răspunderii civile delictuale").
2. suma asigurată nu are caracter de reparaţie a prejudiciului fiind
doar obligaţia asumată la încheierea contractului.
3. asiguratorul nu are dreptul de recurs împotriva celor responsabili
de producerea evenimentului. Legea 136/1995 în art.22 stabileşte că
asiguratorul este subrogat în drepturile asiguratului sau ale beneficiarului
asigurării contra celor responsabili de producerea pagubei, doar în cazul
asigurărilor de bunuri şi de răspundere civilă.
Asigurările de viaţă clasice ce acopereau riscul decesului, au fost
înlocuite treptat de asigurările mixte de viaţă ce presupun economisiri,
investiţii, pensie, tratament medical etc.
8
9
23
asiguratul este în viaţă la expirarea termenului, el va primi suma asigurată,
dacă nu ea revine beneficiarului.
Atunci când asiguratul doreşte retragerea banilor, reziliază practic
contractul primind de la asigurator nu suma asigurată, ci una diminuată,
denumită valoare de răscumpărare.
Asigurare tip unit - linked este tot o asigurare mixtă de viaţă care
presupune pe lângă protecţie, economisire şi investire. Protecţia este
garantată de o asigurare de viaţă pentru care plata primelor se face fie până
la expirarea termenului, fie până la pensionare.
Prima plătită de asigurat este investită în mai multe fonduri de investiţii
puse la dipoziţie de asigurator din care asiguratul primeşte un anumit număr
de unit-uri. Astfel se realizează şi componenţa investiţională.
Odată cu plata fiecărei prime se achiziţionează noi unităţi de cont
(unit-uri). Valoarea acestora se stabileşte de regulă săptămânal în funcţie de
creşterea oferită de investirea fondurilor. Asiguratul are şi posibilitatea de a
retrage o cotă din numărul unit-urilor din contul său.
3) Asigurările de accidente acoperă riscurile unui accident: decesul
sau invaliditatea permanentă totală sau parţială. Fac de regulă excepţie
accidentele suferite în timpul săvârşirii unei infracţiuni, în caz de război, cele
datorate energiei nucleare.
În caz de producere a evenimentului asigurat, respectiv invaliditatea,
asiguratul are dreptul la:
- o sumă proporţională cu gradul de invaliditate;
- indemnizaţie zilnică de spitalizare;
- indemnizaţie pentru convalescenţă;
- creşterea prestaţiei în funcţie de gradul de invaliditate.
În funcţie de contract, în caz de deces suma asigurată se plăteşte în
întregime numai dacă acesta intervine într-un interval de timp de la accident
(de ex. 1 an). După expirarea termenului, suma asigurată va fi diminuată în
funcţie de prestaţiile anterioare efectuate.
4) Asigurările de economie şi de invaliditate permanentă din
accidente nu acoperă riscul decesului. În caz de invaliditate, asiguratul va
primi pentru o perioadă de timp sume suplimentare. La expirarea
contractului, indiferent de plata acestora, asiguratul va încasa suma
asigurată integral.
10
11
23
Persoanele care nu îndeplinesc una dintre condiţii sau cărora le expiră
asigurarea pe teritoriul României sunt obligate să încheie contracte de
asigurare chiar la punctul de trecere a frontierei pe o perioadă de timp
scursă între data intrării şi cea a ieşirii.
6.2.2.Reguli aplicabile
Cazul asigurat constă în accidentul cauzator de prejudicii terţelor
persoane. Răspunderea civilă delictuală acoperită prin această asigurare
poate fi: pentru fapta proprie culpabilă, pentru fapta altuia sau a^ lucrului.
În baza asigurării, asiguratorul acordă despăgubiri pentru pagubele
cauzate, inclusiv eventualele cheltuieli de judecată.
Limitele indemnizaţiei sunt cele stabilite prin hotărâre de guvern şi
pornesc de la franşiză ca limită minimă şi merg până la limită maximă care
poate incude, în caz de deces sau vătămare corporală, chiar despăgubiri
pentru prejudicii fără caracter patrimonial (daune morale).
Legea permite stabilirea despăgubirilor pe baza tranzacţiei tripartite
asigurator, asigurat, terţ păgubit. În caz de neînţelegere, litigiul va fi
soluţionat prin hotărâre judecătoarească, conform art.54, alin.1 al Legii nr.
136/1995. Tranzacţia consfiinţită prin hotărâre, dar la care nu a luat parte
asiguratorul nu îi este opozabilă acestuia.
Persoana păgubită poate acţiona în instanţă: asiguratul care e şi
persoana responsabilă delictual sau asiguratorul. În primul caz, legea
prevede însă şi obligativitatea citării asiguratorului (art.54, alin.4). În
ambele cazuri, hotărârea judecătorească îl poate obliga numai în limitele
legii (minimă şi maximă).
Indiferent de cum au fost stabilite pagubele, ele vor fi plătite direct
terţului prejudiciat, fără a intra în patrimoniul asiguratului. Creditorii acestuia
neputând să le urmărească.
6.2.3. Acţiunea în regres
Asiguratorul are dreptul în toate cazurile şi în condiţiile legii la
recuperarea despăgubirilor plătite terţei persoane păgubită prin fapta
asiguratului, prin acţiune în regres. Aceasta, poate fi exercitată, potrivit
art.58, în următoarele cazuri:
a) accidentul a fost produs cu intenţie;
b) accidentul a fost produs în timpul comiterii unor fapte incriminante de
dispoziţiile legale privind circulaţia pe drumurile publice ca infracţiuni
săvârşite cu intenţie, chiar dacă aceste fapte nu s-au produs pe astfel de
drumuri sau în timpul comiterii altor infracţiuni săvârşite cu intenţie.
c) accidentul a fost produs în timp ce autorul infracţiunii săvârşite cu intenţie
încerca să se sustragă de la urmărire;
d) persoana răspunzătoare de producerea pagubei a condus autovehicolul
fără consimţământul asiguratului.
12
13
6.2.1. Noţiune
În anii 1930-1960 au apărut primele cazuri în are instanţele engleze au
admis că neglijenţa unor anumite categorii de prestatori de servicii (experţi
financiari, evaluatori, medici, avocaţi) poate crea prejudicii.
Contractul de asigurare de răspundere profesională este contractul prin
care, asigurătorul se obligă, în schimbul plăţii primei, să indemnizeze
cealaltă parte (asiguratul) pentru dauna suferită în urma unei cereri de
despăgubire formulată în legătură cu un serviciu prestat de asigurat în
perioada de valabiltate a contractului de asigurare.
Obiectul contractului de asigurare de răspundere profesională îl
constituie asumarea de către asigurător a riscului indemnizării asiguratului
pentru dauna pe care ar suporta-o acesta în urma constatării veridicităţii
cererii de despăgubire.
Condiţia esenţială pentru acordarea indemnizaţiei este existenţa cererii
de despăgubire formulată de beneficiarul serviciului prestat de asigurat,
neavând relevanţă dacă există un litigiu cu acest obiect.
Riscurile asigurate sunt pierderile materiale suferite de asigurat ca
urmare a neglijenţei sale şi a cererii de despăgubire. Neglijenţa profesională
presupune o omisiune gravă în exercitarea profesiei sau chiar erori de
apreciere a unei situaţii de fapt.
Riscurile excluse sunt în principal plângerea calomnioasă la adresa
asiguratului şi pretenţiile de despăgubire provocate sau agravate intenţionat
de asigurat.
Suma asigurată se stabileşte pentru toată perioada de derulare a
contractului şi nu pe fiecare cerere de despăgubire. Astfel, asigurătorul nu va
fi obilgat să acopere prejudicii decât în limita sumei asigurate (oricât de
multe ar fi cererile de despăgubire).
6.2.2. Obligaţiile părţilor
Pe lângă obligaţiile rezultate în mod clasic din contractul de asigurare,
asiguratului îi mai revin încă două obligaţii: să anunţe asiguratul de cererea
de de despăgubire şi să se apere în proces atunci când nu e vinovat.
23
Corespunzător, aigurătorului îi revine obligaţia, dacă apreciază cererea
neîntemeiată, de a sprijini asiguratul în apărarea nevinovăţiei.
6.2.3. Asigurarea de răspundere civilă profesională a experţilor contabili şi
contabililor autorizaţi
Experţii contabili şi contabilii autorizaţi sunt obligaţi să garanteze
calitatea serviciilor prestate printr-o poliţă de asigurare de răspundere
profesională (art.12 O.G. nr. 65/1994).
Contabilii şi evaluatorii pot să acopere prin aceasta următoarele situaţii
de culpă: evidenţă contabilă neglijentă, evaluări contabile greşite, bilanţuri
contabile eronate.
Asigurătorul poate plăti imediat sau în urma unei hotărâri judecătoreşti
prin care contabilul este obligat să acopere prejudiciul. Este exclusă
despăgubirea atunci când expertul contabil a acţionat intenţionat, în vederea
evitării plăţii impozitelor (contabilitate dublă, neînregistrarea
intrărilor,etc...).
6.2.4. Asigurarea de răspundere civilă profesională a notarilor
Potrivit Legii nr.36 /1995 notarii publici trebuie să se asigure pentru
răspundere profesională la o societate de asigurare constituită în acest scop.
Riscurile acoperite sunt aceleaşi: prejudicii cauzate de erori în exercitarea
profesiei, excepţie făcând şi în acest caz situaţia juridică creată intenţionat.
6.2.5. Asigurarea de răspundere civilă profesională a
avocaţilor
Potrivit art. 106 din Statutului profesiei de avocat ( publicat în M.Of. nr.
284 din 31 mai 2001), avocatul este obligat să se asigure pentru răspundere
profesională după cum urmează : avocatul stagiar, pentru un risc asigurat în
valoare de minim 3000 de euro anual, iar avocatul definitiv pentru un risc
asigurat în valoare de minim 6000 de euro anual. Asigurarea va fi obligatoriu
reînnoită anual, poliţa depunându-se la secretariatul baroului până la data de
28 decembrie a fiecărui an. Neîndeplinirea acestor obligaţii atrage
neînscrierea în tabloul annual al avocaţilor.
6.2.6. Asigurarea de răspundere civilă profesională a a
personalului medical
Prin această asigurare sunt acoperite prejudiciile materiale şi morale
cauzate pacienţilor din culpa medicului. Existenţa acesteia se constată de
Colegiul medicilor.
În caz de reclamaţie pot apare următoarele situaţii:
- dacă dauna nu e contestată şi medicul recunoaşte culpa, asiguratorul
plăteşte suma direct terţului ;
- prin negociere se stabileşte şi se plăteşte indemnizaţia ;
- litigiul este soluţionat de instanţă iar hotărârea este baza de indemnizare
pentru asigurător.
14
15
23
7. REASIGURAREA
7.1. Noţiune
7.2.Legea aplicabilă
8.1. Competenţa
17
În astfel de cazuri asiguratul are posibilitatea unei acţiuni în pretenţii
ex contractu. El va face dovada contractului de asigurare cu documentul de
asigurare, precum şi dovada plăţii primelor cu ordinul de plată, chitanţă sau
alt înscris
O probă importantă este de regulă expertiza judiciară. Astfel, atunci
când instanţa consideră necesar poate numi la cererea părţilor sau din oficiu
unul sau trei experţi, desemna experţi asistenţi care să supravegheze modul
de efectuare a expertizei, fără a putea pronuţa însă un punct de vedere
oficial.
b. Asigurătorul poate cere rezilierea contractului pentru nerespectarea
obligaţiilor ce revin asiguratului: întreţinerea bunului respectând normele de
protecţie, anunţarea modificărilor survenite în privinţa stării de fapt, plata
primei.
19
calitatea de vinovat de producerea acestora îl fac pe asigurat să acopere
singur diferenţa. Aceeaşi este şi situaţia în care dauna nu depăşeşte
franşiza.
C. Situaţii litigioase
a. Terţul prejudiciat nu este despăgubit nici de asiguratul culpabil, nici
de asigurător.
El are două posibilităţi fie să cheme asiguratul potrivit art. 42 alin. 1
caz în care citarea asigurătorului este obligatorie potrivit art.54 alin. 4 al
Legii nr. 136/1995, fie să cheme direct asigurătorul în baza art. 42 alin. 2 al
aceleiaşi legi. În acest din urmă caz instanţa va obliga asigurătorul la
acoperirea prejudiciului în limitele arătate. Asigurătorul va avea la îndemână
acţiunea în regres în cele 4 cazuri prevăzute de art. 58 al legii (analizate
anterior).
Totodat asigurătorul va putea opune în apărare cazurile prevăzute de
art 20 prezentate mai sus şi se va putea subriga în drepturile asiguratului
împotriva celor vinovaţi (art.22).
b. Asiguratul acoperă singur prejudiciul
În acest caz el va avea la îndemână împotriva asigurătorului o acţiune
ex contractu cu şanse de succes dacă nu se află într-unul din cazurile de
regres prevăzute de art 58 al Legii nr. 136/1995.
21
22