CENTRUL DE EXCELENŞĂ ÎN MEDICINĂ ŞI FARMACIE “RAISA PACALO”

CATEDRA DISCIPLINE FUNDAMENTALE

GLANDELE ENDOCRINE – TOPOGRAFIE,

CARACTERISTICĂ GENERALĂ, PARTICULARITĂŢI
DE STRUCTURĂ ŞI FUNCŢII.
Permanenta adaptare, adecvată la multitudinea de
modificări ale mediului intern şi extern ale organismului,
se realizează prin mecanisme de reglare şi integrare,
care au loc prin intermediul sistemului nervos şi a celui
endocrin, între care există profunde interacţiuni
funcţionale şi morfologice.

Sistemul Sistemul
nervos endocrin

Ţesutul sau
organul reglat
 Sistemul endocrin

*reprezintă un sistem major de integrare,

*un ansamblu format din glande endocrine,

hormoni, căile de transport ale acestora,
precum şi celulele ţintă influenţate de hormoni.
 Glandele endocrine

*sunt glande cu secreţie internă,

*fără canale proprii de eliminare, ale căror

unităţi morfofuncţionale (celulele endocrine)
sunt responsabile de producerea hormonilor.
În organismul uman se întâlnesc următoarele
glande şi structuri endocrine:

-HIPOFIZA
- EPIFIZA
- TIROIDA
- PARATIROIDELE
- TIMUSUL
- SUPRARENALELE
- PANCREASUL INSULAR

-Componentele endocrine ale

OVARELOR ŞI ALE TESTICULELOR
 Hormonul este o substanţă chimică, produsă
de celulă (glandă endocrină) specializată,
cu rol de mesager, purtător al unei informaţii,
care determină răspunsurile apriori
programate ale celulelor ţintă.

Celulele ţintă sunt purtătoare de receptori

specifici, ce primesc informaţiile transmise de
hormoni şi răspund prin anumite efecte.
GLANDELE ENDOCRINE
ALGORITM DE STUDIERE A GLANDELOR ENDOCRINE

Topografia

Structura

Glanda Hormonii
endocrină secretați

Funcția
GLANDA TIROIDĂ – glandula thyreoidea
Se localizează în regiunea anterioară a gâtului: istmul ei se
află la nivelul cartilajelor traheale I-III, iar polii superiori ai
lobilor ating laringele.

Este constituită din 2 lobi (drept şi stâng) uniţi prin istm.

Din exterior glanda tiroidă este acoperită de o capsulă

fibroasă, de la care în interior penetrează trabecule, care
împart ţesutul glandular în lobuli alcătuiţi din foliculi. În
interiorul foliculilor se află o materie coloidală.

Coloidul conține hormoni ai glandei tiroide,

alcătuiţi din proteine şi aminoacizi ce conțin IOD.
GLANDA TIROIDĂ
*Epiteliul folicular glandular al tiroidei posedă o
capacitate selectivă către acumularea iodului
mai mare decât alte ţesuturi.

*În ţesuturile glandei tiroide concentraţia

iodului este de 300 ori mai mare decât în plasma
sângelui.
Hormonii glandei tiroide sunt:
- Tiroxina, tetraiodtironina (T4)
- Triiodtironina (T3)
- Tireocalcitonina

Aceşti hormoni :
*reglează metabolismul bazal
*intensifică metabolismul caloric, procesele oxidative şi
dezasimilarea proteinelor, glucidelor,
*contribuie la evacuarea apei şi caliului din organism,
*reglează procesele de creştere şi dezvoltare,
*stimulează activitatea glandelor suprarenale, sexuale şi
mamare,
*mareste activitatea SNC.
 MODIFICĂRILE STĂRII ORGANISMULUI ÎN
HIPO- ŞI HIPERFUNCŢIA GLANDEI TIROIDE

Cretinismul. Hipofuncţia glandei tiroide

(hipotireoza), care apare în copilărie, provoacă
cretinismul. Simptomele lui sunt reţinerea creşterii şi
tulburarea proporțiilor corpului, reţinerea dezvoltării
sexuale şi psihice.

Mixedemul. La omul adult hipofuncţia glandei

tiroide provoacă mixedemul. Se reduce metabolismul
bazal cu 30-40%, masa corporală creşte.
Apare apatia, tumefierea feţei şi a corpului,
dereglarea funcțiilor sexuale, scade temperatura
corpului.
Gușa endemică. Ea reprezintă hipofuncţia glandei tiroide,
însoţită de proliferarea ţesutului glandular, numită guşă.
Glanda tiroidă este hipertrofiată, numărul foliculilor este
mărit, însă secreția hormonală este scăzută, cauzată de
insuficiența de iod.

Hipertiroidia (hipertireoza). Boala Basedow, simptomele

căreia sunt:
mărirea glandei tiroide, exoftalmia, accelerarea
palpitațiilor cardiace, iritabilitatea excesivă, creşterea
metabolismului bazal şi a temperaturii corpului, pofta
exagerată de mâncare cu pierderea în greutate.

În boala Basedow are loc producerea excesivă de

hormoni cu creşterea concentraţiei lor în sânge până la
efecte toxice, de aceea se mai numeşte tireotoxicoză.
 GLANDELE PARATIROIDE –
glandulae parathyroideae

Sunt prezentate de 4 corpusculi mici, situaţi

posterior de lobii laterali ai tiroidei, câte 2 de
fiecare parte.

Glandulocitele paratiroide sunt grupate în foliculi,

care conţin substanţă coloidală.

Glandele paratiroide produc parathormonul, care are

un rol în reglarea metabolismului calciului şi
fosforului.
GLANDELE PARATIROIDE
MODIFICĂRILE APĂRUTE ÎN ORGANISM ÎN HIPO-
ŞI HIPERFUNCŢIA GLANDEOR PARATIROIDE

Lipsa glandelor paratiroide duce la moarte din

cauza tulburărilor respiratorii, ce apar în urma
convulsiilor muşchilor respiratori.

La om în hipofuncția glandelor paratiroide duce

la :
*scăderea nivelului de calciu în sânge,
*creşte considerabil excitabilitatea SNC, ceea ce
provoacă accese convulsive tetanice.
.
⚫ La copiii cu hipofuncţia congenitală a glandelor
paratiroide este dereglată:
*creşterea oaselor, dinţilor şi părului,
*se constată contracţia de lungă durată a unor
grupuri de mușchi.
*Conținutul de calciu din sânge este scăzut.

⚫Hiperfuncţia glandelor paratiroide se constată în

tumoarea malignă a paratiroidelor.
*Conţinutul de calciu din sânge este mărit, iar
conţinutul de fosfor anorganic – scăzut.
*Mai târziu apare osteoporoza
 TIMUSUL - thymus
Timusul este alcătuit din 2 lobi: drept şi stâng şi este situat în
partea anterioară a mediastinului superior.
Faţa anterioară a timusului aderă la faţa posterioară a
sternului.

Constituie un organ imun central. El produce

T-limfocite, celule antigen descifratoare, care reglează
formarea anticorpilor.

Timusul conţine celule limfoide şi corpusculii Hassal. El

produce hormonul timozina, care participă la reglarea unor
funcţii de importanţă vitală:
*propagarea impulsului neuromuscular,
*metabolismul de glucide,
*schimbul de calciu.
TIMUSUL ŞI GLANDA TIROIDĂ
PARTEA ENDOCRINĂ A PANCREASULUI
– pars endocrina pancreatis
Partea endocrină a pancreasului este reprezentată
de grupul de celule care formează insulele
pancreatice (Langerhans), care la rândul lor sunt
alcătuite din celule α şi β.
α – glandulocitele secretă glucagonul, care
stimulează scindarea glicogenului din ficat în
molecule de glucoză. Nimerind în sânge, glucoza
ridică concentraţia glucidelor în plasma sangvină.

β – glandulocite secretă insulina .Insulina mărește

permeabilitatea membranelor celulare pentru
glucoză, contribuind astfel la depozitarea
glicogenului și scăderea concentraţiei glucozei în
sânge.
MODIFICĂRILE APĂRUTE ÎN ORGANISM LA
DEREGLĂRILE FUNCŢIEI ENDOCRINE A
PANCREASULUI.

Diabetul zaharat – este condiţionat de hipofuncţia

incretoare a pancreasului.

Manifestarea principală a diabetului este creşterea

conţinutului de glucoză în sânge (hiperglicemia),
datorită faptului că în diabet ,glucoza absorbită în
sânge, este utilizată incomplet de ţesuturi şi nu se
transformă în glicogen.
 GLANDA SUPRARENALĂ –
glandula suprarenalis
Glanda suprarenală constituie un organ par, situat
retroperitoneal, nemijlocit deasupra polului
superior al rinichiului respectiv.

Suprarenalele sunt situate la nivelul vertebrelor

XI-XII toracice.

La exterior suprarenala este acoperită cu o capsulă

fibroasă.
Parenchimul glandular se împarte în 2 straturi:
-substanţa corticală
-substanţa medulară
GLANDA SUPRARENALĂ
STRUCTURA GLANDEI SUPRARENALE
 HORMONII SUPRARENALELOR

Hormonii Hormonii
corticosuprarenali medulosuprarenali

- mineralocorticoizii: - noradrenalina
- aldosteronul - adrenalina
- corticosteronul
- dezoxicorticosteronul
- glucocorticoizii:
- cortizonul
- hidrocortizonul
- corticosteronul
- hormonii sexuali:
- androgenii
- estrogenii
- progesteronul
MODIFICĂRILE CARE APAR ÎN ORGANISM ÎN
HIPO- ŞI HIPERFUNCŢIA GLANDEI
SUPRARENALE

Insuficienţa pronunțată a producerii de hormoni

ai corticosuprarenalei provoacă boala Addison,
care se manifestă prin :

*bronzarea pielii, astenie.

*apare greaţa, voma, diareea,
*slăbeşte până la caşexie completă.

Boala are sfârşit letal.

 PARTEA ENDOCRINĂ A
GLANDELOR SEXUALE

Glandele sexuale (testiculele şi ovarele) constituie locul de

formare a celulelor sexuale (spermatozoizilor şi ovulelor)
şi mai au şi o funcție endocrină, secretând în sânge
hormonii sexuali, care se împart în 2 grupuri:

- hormonii sexuali masculini - androgenii

- hormonii sexuali feminini - estrogenii
 GLANDELE SEXUALE
(TESTICULUL ŞI OVARUL)
Importanța fiziologică a hormonilor sexuali
constă în asigurarea capacităţii de a efectua
funcţiile sexuale.

Datorită acestor hormoni se dezvoltă

caracterele sexuale secundare.
 MODIFICĂRILE APĂRUTE ÎN ORGANISM ÎN
INSUFICIENŢA FUNCŢIILOR ENDOCRINE A
GLANDELOR SEXUALE.
Extirparea glandelor sexuale se numește castrare.

Intersexualitate – se manifestă la bărbaţi prin prezenţa

unor particularităţi caracteristice femeilor, iar a femei –
prin prezența unor trăsături bărbăteşti.

Hermafroditizm – într-o parte a corpului se află un testicul,

iar în cealaltă parte – un ovar.
 HIPOFIZA - hypophysis

Este situată în fosa hipofizară a şeii turceşti a

osului sfenoid.
Este parte componentă a hipotalamusului
diencefalului.

În structura hipofizei distingem

2 lobi:
*anterior
*posterior
* porţiunea intermediară.
HIPOFIZA
 LOBUL ANTERIOR = ADENOHIPOFIZA

Produce şi elimină în sânge hormoni

(tropine) care reglează activitatea altor
glande endocrine:

- hormonul adrenocorticotrop (ACTH) –

reglează secreţia cortexului suprarenal
- hormonul gonadotrop – infuenţează
funcția glandelor sexuale
- hormonul tireotrop – reglează activitatea
glandei tiroide.
Adenohipofiza mai produce hormonul
somatotrop – stimulează procesul de
creştere.
MANIFESTĂRILE CARE APAR ÎN ORGANISM ÎN
HIPO- ŞI HIPERSECREŢIA HORMONULUI DE
CREŞTERE.

Nanism hipofizar – apare în hiposecreţia

hormonului creşterii la copiii mici.

Gigantismul – hipersecreţia hormonului

de creştere în copilărie.

Acromegalia – hipersecreţia hormonului

de creștere la adult.
Porţiunea intermediară a hipofizei secretă
intermidina – hormonul ce influenţează
pigmentarea pielii omului.

LOBUL POSTERIOR = NEUROHIPOFIZA

Elimină 2 hormoni:

-oxitocina – amplifică contracţiile uterului

în timpul naşterii şi stimulează secreţia de
lapte.

- vasopresina (hormonul antidiuretic -

ADH) – reglează conţinutul de apă din
organism.
MODIFICĂRILE APĂRUTE ÎN ORGANISM DIN CAUZA
DEREGLĂRII FUNCŢIEI ENDOCRINE A LOBULUI
POSTERIOR AL HIPOFIZEI

Diabetul insipid – este cauzat de hipofuncţia

neurohipofizei şi este caracterizat prin:

*eliminarea unor cantităţi mari de urină, lipsită de

glucoză
*sete exagerată.
 EPIFIZA SAU CORPUL PINEAL –
corpus pineale

Face parte din diencefal.

Parenchimul corpului pineal constă din lobuli, care

conţin pinealocite.

Epifiza secretă melatonina substanta inhibitoare a

functiilor glandelor sexuale.
EPIFIZA
 REGLAREA SECREŢIEI ŞI ELIMINĂRII
HORMONILOR.
Reglarea şi eliminarea hormonilor se realizează prin
mecanisme neuroumorale complexe

Un rol principal în menţinerea echilibrului hormonal

revine hipotalamusului, care este o parte componentă a
diencefalului.
Hipofiza şi hipotalamusul constituie în ansamblu o
complexitate funcţională – SISTEMUL
HIPOTALAMOHIPOFIZAR.

Acest sistem efectuează reglarea neuro-umorală a tuturor

funcţiilor vegetative şi menţine constanța mediului intern
al organismului – HOMEOSTAZEI.