Bugetul Public Naţional şi datotia publică

1) Bugetul şi sistemul bugetar- concept, funcţii, pincipii, tipologii.

2) Metode de dimensionare a veniturilor şi cheltuielilor bugetare.
3) Esenţa procesului bugetar.
4) Fazele procesului bugetar
5) Datoria publică: forme, indicatorii de apreciere.
-1-

Bugetul de stat constituie principala componentă a sistemului bugetar.

Din punct de vedere juridic, bugetul de stat este definit ca un act în care se înscriu veniturile şi cheltuielile probabile
ale statului pe o perioadă determinată de timp, de regulă, un an.
Din punct de vedere economic, bugetul de stat exprimă relaţii economice care iau naştere în procesul repartiţiei
Produsului Intern Brut, în legătură cu îndeplinirea funcţiilor statului. Aceste relaţii se manifestă în dublu sens: pe de o
parte ca relaţii prin care se prelevează resurse băneşti la dispoziţia statului, pe de altă parte, ca relaţii prin care se
repartizează aceste resurse.
Din punct de vedere material, bugetul de stat poate fi definit ca un fond centralizat de mijloace băneşti la dispoziţia statului
în care se încasează veniturile şi din care se efectuează cheltuieli din partea statului.
Bugetul se prezintă ca un act de previziune administrativă şi, în acelaşi timp, este un tablou comparativ al
veniturilor şi cheltuielilor publice aferente perioadei la care se referă. Astfel, bugetul trebuie să reflecte cît mai real
posibil resursele ce pot fi mobilizate şi destinaţia acestora, să permită compararea la finele exerciţiului bugetar a
veniturilor încasate şi a cheltuielilor efectuate şi să ofere posibilitatea analizării veniturilor pe surse de provenienţă şi a
cheltuielilor pe destinaţii. Aceste cerinţe sînt specifice principiilor bugetare – anualitatea bugetului, unitatea bugetară,
neafectarea veniturilor bugetare, universalitatea şi specializarea bugetului, echilibrul bugetar, publicitatea bugetului.
Anualitatea bugetului. Principiul anualităţii a fost impus, iniţial, din considerente de natură politică. Eficienţa
controlului parlamentar asupra gestiunii financiare a Guvernului nu poate fi reală decît în condiţiile în care aprobarea
cheltuielilor se realizează pe perioade de timp neîndelungate. În virtutea principiului anualităţii, puterea legislativă a
fiecărei ţări trebuie să se pronunţe anual în legătură cu toate veniturile şi cheltuielile înscrise în bugetul pentru anul
următor. Examinarea în fiecare an a proiectului de buget permite şi analiza modului de realizare a veniturilor şi efectuarea
cheltuielilor în perioada precedentă.
Anualitatea bugetului are două semnificaţii distincte: prima se referă la perioada de timp pentru care se întocmeşte şi
se aprobă bugetul, iar cea de-a doua, la perioada de timp în care se încasează veniturile şi se efectuează cheltuielile înscrise
în autorizaţia dată Guvernului de către Parlament.
Unitatea bugetară. Principiul unităţii bugetare presupune înscrierea tuturor veniturilor şi cheltuielilor statului, în sumele
lor globale, într-un singur document. Respectarea acestei cerinţe conduce la elaborarea unui buget clar, care oferă informaţii
de ansamblu privind resursele publice şi utilizarea lor, permite aprecierea importanţei relative a diverselor categorii de venituri
şi cheltuieli şi facilitează nivelul soldului general al bugetului prevăzut pentru anul următor. Un buget unitar permite puterii
legislative să emită judecăţi de valoare asupra structurii şi volumului cheltuielilor propuse de Guvern, pe baza cărora se pot lua
decizii de amînare sau respingere a anumitelor cheltuieli considerate inoportune, oferind cadrul favorabil exercitării unui control
mai riguros asupra execuţiei veniturilor şi cheltuielilor publice.
Neafectarea veniturilor bugetare. Cerinţa acestui principiu rezidă în faptul că veniturile încasate la buget se
depersonalizează, astfel încît veniturile în totalitatea lor se utilizează pentru acoperirea tuturor cheltuielilor. Acest
principiu interzice ca un anumit venit bugetar să fie afectat acoperirii unei anumite cheltuieli. Aceasta, deoarece nu se
poate realiza o concordanţă deplină între mărimea unui venit şi nivelul cheltuielilor ce urmează a fi finanţate pe seama
venitului special afectat. Veniturile cu afectaţie specială, fie că depăşesc necesarul de resurse pentru acoperirea
cheltuielilor respective, ceea ce condice la o folosire neraţională a fondurilor, fie că sînt insuficiente, ceea ce pune sub
semnul întrebării posibilitatea realizării acţiunii respective din fondurile de resurse băneşti ale bugetului de stat.
Universalitatea bugetului. Este principiul potrivit căruia veniturile şi cheltuielile publice trebuie să fie înscrise în
buget în sumele lor totale, fără omisiuni şi fără compensări reciproce. Această regulă a bugetului brut se bazează pe
necesitatea înscrierii în buget a veniturilor şi cheltuielilor statului în sume brute sau totale. Scopul urmărit de acest
principiu este de a facilita controlul financiar, interzicînd compensarea între cheltuieli şi venituri proprii.
Chiar şi în situaţiile în care realizarea veniturilor publice presupune efectuarea unor cheltuieli prealabile, principiul
universalităţii nu permite înscrierea în buget numai a soldului dintre acestea. În buget veniturile trebuie să figureze cu sumele
lor brute, iar cheltuielile cu sumele lor totale. Numai în acest mod i se oferă Parlamentului posibilitatea cunoaşterii veniturilor
totale pe care statul urmează să le încaseze în perioada considerată, precum şi a destinaţiei ce va fi dată acestora.
Specializarea bugetară. Este principiul potrivit căruia veniturile bugetare trebuie să fie înscrise în buget şi aprobate
de către Parlament pe surse de provenienţă, iar creditele bugetare pe categorii de cheltuieli. Prin credit bugetar se înţelege
suma-limită înscrisă în bugetul de stat şi aprobată de puterea legislativă, pînă la care se pot efectua plăţi în contul fiecărei
cheltuieli publice.
Principiul transparenţei. Proiectele de acte normative în domeniul finaţelor publice se supune consultării publice.
Bugetele se elaborează se aprobă şi se administrează în mod transparent având la bază:
- Proselul bugetar, bazat pe un an bugetarşi pe proceduri transparente;
- Roluri şi responsabilităţi bine definite în procesul bugetar;
- Informaţie bugetară cuprinzătoare, alaborată şi prezentată publicului într-o manieră clară şi accesibilă.
Bugetele aprobate şi rapoartele privind executarea lor se fac publice, publicându-se în Monitorul Oficial.
Principiul previzibilităţii şi sustenabilităţii. Politica bugetar-fiscală şi prognozele macrobugetare pe termen mediu,
în baza cărora se fundamentează bugetele anuale, se elaborează în conformitate cu regulile bugetar-fiscale stabilte de lege
şi se actualizează periodic pentru a asigura stabilitatea macroeconomică a finanţelor publice pe termen mediu şi lung.
Principiul performanţei. Resursele bugetare se alocă şi se utilizează în mod econom, eficient şi eficaceîn
corespondenţă cu pincipiile bunei guvernări. Bugetele se elaborează şi se raporteazăpe programe fundamentate pe
performanţe.
Principiul balansării. Orec buget trebuie să fie balansat. Cheltuielile bugetare trebuie să fie egale cu veniturile plus
resursefe financiare.
Echilibrul bugetar presupune acoperirea integrală a cheltuielilor bugetare din contul veniturilor bugetare ordinare.
Ca urmare a creşterii rapide a cheltuielilor publice, bugetele chiar în ţările dezvoltate se întocmesc şi se încheie tot mai
frecvent cu deficit. Printre cauzele care generează deficitul bugetar se numără: cursa înarmărilor, creşterea aparatului
administrativ de stat, creşterea cheltuielilor cu datoria publică etc. Deficitul bugetar este de obicei acoperit prin apelarea
la venituri extraordinare, care provin din împrumuturi de stat şi în cel mai rău caz din emisie de bani de hîrtie. Acestea
sînt doar soluţii temporare, care afectează mai apoi veniturile perioadelor viitoare.
Execuţia bugetară, într-o perioadă sau alta, se poate prezenta în una dintre următoarele trei situaţii:
a) excedentară, cînd veniturile realizate în perioada respectivă sînt mai mari decît cheltuielile;
b) echilibrată, cînd cheltuielile sînt egale cu veniturile prevăzute;
c) deficitară, în cazul în care cheltuielile depăşesc veniturile sau încasările bugetare realizate.
Publicitatea bugetului. Potrivit acestui principiu, bugetul de stat după ce este aprobat de către Parlament, trebuie
adus la cunoştinţa opiniei publice.