Psihoterapia neurolingvistica (PN)

Definitie:

PN este terapia a ceea ce este posibil; deschide pentru client si psihoterapeut o

calatorie catre necunoscut. PN are la baza afirmatia ca “un client trebuie totdeauna sa
paraseasca biroul terapeutului cu mai multe alternative decat a intrat” (McDermot&Jago,
2001)
-PN este un model care faciliteaza alegerea clientului prin asistarea luiin
schimbarea “limitelor modelului lor despre lume”

EANLPt (European Association for Neurolinguistic Psychotherapy): NP este o

metoda imaginativ sistemica a psihoterapiei cu o abordare integrativ cognitiva.

Afirmatiile PN despre client:

• clientul este expertul in problema sa si, prin urmare, in solutia sa

• problema clientului este felul in care el isi structureaza experienta subiectiva,
si este posibil sa schimbam perspectiva lui subiectiva prin intrebari de tipul
“cum” mai degraba decat de tipul “de ce”
• Clentul are resurse nelimitate si o flexibilitate a comportamentului; problema
este sa facilitam accesarea si utilizarea acestora de catre client.
• Clientul va avea propria harta interna despre “problema” prezenta si va
dezvolta o serie de comportamente de raspuns la aceasta harta.
• Aceste comportamente au fost generalizate de-a lungul timpului
• Fiecare dintre comportamentele clientului are un scop si o functie
• Scopul si functia fiecarui comportament au fost pozitive intr-un anumit timp.
• Comportamentul este ceea ce este;el nu este identitatea persoanei si persoana
este totdeauna mai mult decat comportamentul sau.
• Comportamentele sunt dependente de context, de aceea exista momente in
care clientii nu “produc” comportamentul, adica totdeauna exista o solutie
• Clientul isi va comunica teritoriul sau intern sau “harta” in modalitati
constiente si inconstiente
• Scopul terapiei este de a creste capacitatea de alegere a pacientului si de a-i
facilita dezvoltarea unei stari mai plina de resurse decat are in mod obisnuit
• O schimbare mica in structura realitatii clientului poate conduce la o
schimbare majora in experienta lui subiectiva
• Terapeutul nu poate sa nu-si proiecteze propria perceptie despre client asupra
clientului
• Principala focalizare a terapiei este asupra rezultatelor
Harta nu este teritoriul – subiectivitatea experietei

Afirmatia lui Korzybski – harta nu este teritoriul – subliniaza ca PN este o terapie care
opereaza cu subiectivitatea experientei clientului. Componenetele structurale ale
modelului comunicarii propus de NPL presupun ca exista un set de filtre care
influenteaza direct reprezentarea interna alumii externe.

Perceptia realitatii

“Suntem ceea ce gandim

Cu gandurile noastre facem lumea.”
Buddha

Una din definitiile NLP este studiul experientei subiective; aceasta implica ideea ca noi
toti avem perceptii diferite ale realitatii. Utilizam aceste perceptii ale realitatii pentru a
proiecta experienta noastra traita asupra lumii externe, fapt care ne conduce la “Perceptia
este Proiectie”
Ideea ca persoana creeza realitatea datorita nevoii de a-si proiecta experienta subiectiva
asupra lumii externe este comuna multor scoli ndiferite de psihoterapie. Aceasta idee se
relationeaza firesc cu teoria relativitatii a lui Einstein si cu principiul lui Heisenberg
conform careia conceptia despre realitatea obiectiva se bazeaza pe incertitudine.
Heisenberg a stabilit ca orice realitate va depinde de pozitia din care ea este observata.
Electronul poate actiona fie ca unda fie ca particula functie de punctul de vedere adoptat,
si oriunde este observata realitatea, observatorul o va influenta intotdeauna.
Ideea ca perceptia este proiectie o intalnim la Freud, Jung si Rogers care spunea
“Perceptia este realitate”

Indiferent cum utilizam ideea ca “Perceptia este Proiectie”, terapeutul neurolingvistic are
responsabilitatea de a diferentia intre propria subiectivitate si subiectivitatea experientei
clientului. Ei au aceeasi probabilitate de a-si proiecta propria realitate asupra clientului ca
si clientul de a-si propria realitate asupra propriiei experiente subiective despre lume.

In acest concept “Perceptia este Proiectie” includ si principiul aristotelic al cauzei si

efectului : “Toate cauzele lucrurilor sunt inceputuri; avem o cunoastere stiintifica atunci
cand cunoastem cauzele; a cunoaste existenta unui lucru inseamna a cunoaste ratiunea
pentru care el exista.” Din perspectiva neurolingvistica acest principiu presupune ca
clientul trebuie sa fie in rol de cauza pentru a permite schimbarii sa se manifeste. Am
putea spune ca clientul este deja in rol de cauza deoarece el a initiat terapia solicitand
ajutor desi altii ar putea spune ca daca clientul ar fi cu adevarat cauza atunci el si-ar fi
rezolvat problemele care l-au adus in terapie, de aceea el trebuie sa fie efectul propriei
experiente subiective.

Presupozitiile in contextul psihoterapiei neurolingvistice

1.Harta nu este teritoriul – oamenii raspund la propriile perceptii ale realitatii

Clientii vin la terapie cu harta subiectiva a realitatii lor “aici si acum”. Harta este o
reprezentare a structurii profunde a pacientului dupa ce a traversat procesele de filtrare
ale omisiunii (stergerii), distorsiunii si generalizarii. Harta , daca este examinata cu
atentie, contine indicatori ai proceselor care se manifesta la nivelul structurii profunde.
( ex. lui Erickson din Vocea mea te va insoti – pacienta care afirma ca ori de cate ori
medicii îi examinau sanul drept stranuta)

Rolul terapeutului este de a se raporta la aceasta harta astfel incat sa genereze schimbari
utile pentru client. Cum?
-furnizandu-i cunostinte suplimentare despre propriul univers intern
-provoaca pacientul sa-si schimbe harta ca raspuns la ceea ce cunoaste despre
hartile altora bazate pe propria lor realitate proiectata
- observarea indicilor pe care ni-i ofera harta pentru a descoperi procesele mai
profunde ( cum a facut Erickson)
2. Sensul comunicarii cu o alta persoana este raspunsul pe care aceasta îl provoaca,
indiferent de intentia comunicatorului

Fiecare terapeut este 100% responsabil de comunicarea sa cu clientul, dupa cum clientul
este 100% responsabil pentru comunicarea sa cu terapeutul. Majoritatea activitatii V.Satir
in terapia familiei a fost centrata pe dezvoltarea capacitatii indivizilor de a accepta
responsabilitatea pentru comunicarea lor.
- necesitatea de a întelege p.d.v. –ul celuilalt – se poate realiza prin joc de rol in
care individul joaca pe rand rolurile persoanelor importante din jur.

3. Nici un raspuns, experienta, comportament nu are sens in afara contextului în

care a aparut sau în afara raspunsului pe care îl provoaca.

Un terapeut va observa multe sensuri continute de experienta subiectiva a clientului.

Daca va incerca sa “le verifice “ in propriul model despre lume, cu un set diferit de
experiente de viata, cu un set diferit de filtre si fara vreun gestalt generat de vreo
experienta, ar putea sa le vada aproape fara sens.
- ex. perceptia diferita a “abuzului” la adulti si la copii ( deseori adultii se refera
mai ales la abuzul fizic nu si la aspectul psihologic al abuzului mai intens trait
de copii)
4. Mintea si corpul formeaza un sistem cibernetic

In majoritatea activitatii sale, Erickson utiliza sistemul mintecorp bazat pe propriile

experiente auto hipnotice ale comunicarii minte corp.El a inclus aceste experiente proprii
in activitatea clinica cu pacientii si comunica cu una din componenetele fiziologice sau
emotionale ale persoanei pentru a o influenta pe cealalta.. Un argument pentru o astfel de
abordare a fost furnizat de lucrarile lui CHOPRA(1989) care a adus principiile medicinii
ayurvedice in gandirea occidentala si a introdus trei concepte ale sistemului minte – corp:
- inteligenta este prezenta peste tot in corpul nostru
- inteligenta noastra interna este superioara oricarui lucru exterior cu care am
dori sa o înlocuim
- inteligenta este mai importanta decat materia corpului, deoarece fara
inteligenta corpul ar fi de prisos
Definitia lui Chopra (1989)referitoare la inteligenta minte corp este:
“Fiecare celula din corp este programata de propriul DNA, de exemplu, de a se
divide cu o anumita rata, producand doua noi celule dupa ce celula mama se imparte in
doua. Ca orice alt lucru reglementat prin inteligenta noastra interna, acest proces nu este
pur mecanic. O celula se divide ca raspuns la propriile nevoi interne, la semnale
combinate generate de celulele din jur, de creier, de organe aflate la distanta cu care
“discuta” prin mesageri chimici”

5. Procesele care se desfasoara in interiorul persoanei si intre oameni si

mediul lor au un caracter sistemic. Corpurile noastre, societatile noastre si
universul nostru formeaza o ecologie a sistemelor si subsistemelor toate
interactionand si influentandu-le reciproc pe celelalte si un pattern al
 asociatiilor(ancorelor ) poate fi stabilit intr-un singur proces experiential In
contrast cu repetitiile liniare.

Aceasta presupozitie este implicata în conceptul conditionarii operante (Skinner, 1961).

Principiul afirma ca orice comportament este generat printr-un sistem cauza/efect al
întaririlor fie pozitive fie negative si aceasta este baza programelor de schimbare
comportamentala. Skinner demonstreaza ca un comportament selectat aleator care
conduce la o recompensa va fi repetat pentru a vedea daca el va activa aceeasi
recompensa. Aceasta este baza raspunsurilor comportamentale generalizate în NLP.
Odata comportamentul fixat, strategia care a generat comportamentul în prima instanta
deseori dispare din constiinta. Se considera ca stimulii pozitivi precum placerea,
contactul fizic sau emotional va creste probabilitatea replicarii comportamentului, iar
durerea sau retragerea emotionala si fizica va reduce sansa replicarii comportamentului.

Intelegand secventele parcurse de client pentru formarea sistemelor sale de reprezentari si

care au condus la comportamente specifice, este posibil sa schimbam secventa pentru a
facilita un rezultat diferit. O’Hanlon si Weiner-Davis (2003) listeaza opt modalitati de a
schimba felul de « a face » sau « a vedea » problema sau acuzele asa cum sunt ele
percepute de client :
- schimbarea frecventei sau ratei de realizare a simptomului
- scimbarea cadrului temporal de producere a simptomului
- schimbarea duratei
- schimbarea locatiei
- adaugarea (cel putin) a unui element/eveniment la patternul simptomului
- schimbarea secventelor elementelor/evenimentelor in patternul simptomului
- divizarea patternului plangerii in piese sau elemente mai mici
- legarea producerii simptomului de realizarea unor activitati dificile

6. Respectam modelul despre lume al fiecarei persoane – harta niciunui individ nu

este mai “reala” sau mai “adevarata” decat a altuia. Toate hartile au aceeasi
validitate.

- sa intalnim pacientii pe teritoriul lor, sa invatam limbajul lor

7. Nu toate interactiunile dintr-un sistem se afla la acelasi nivel. Ceea ce este pozitiv
la un nivel poate fi negativ la un alt nivel. Este util sa separam comportamentul de
“self”, sa separam intentia pozitiva, functia, credinta etc care genereaza
comportamentul de comportamentul însusi.

Bateson se refera la “Eu” (I)ca la nominalizarea finala sau abstractia dincolo de orice
forma obiectiva a intelesului (sensului – meaning). Imediat ce o descriere este atribuita
identitatii persoanei ea dezvolta o influenta asupra propriei identitati subiective.

8. La un anumit nivel orice comportament este (sau a fost intr-un anumit moment)
“positive orientat” (pozitiv intentionat) si oamenii fac cea mai buna alegere
disponibila pentru ei, functie de posibilitatile si capacitatile pe care ei le percep
disponibile lor in model lor despre lume.

C.Rogers: “Comportamentul este bazal o incercare orientata catre scop a organismului de

a-si satisface nevoile sale asa cum sunt ele traite in mediu asa cum este el perceput”

“Erickson reeticheteaza ceea ce oamenii fac intr-o maniera pozitiva pentru a incuraja
schimbarea”(Haley) Haley recunostea ca Erickson utiliza un aspect al dificultatilor pe
care clientul le prezenta in terapie ca modalitate de devoltare a functionarii individului.
“In loc sa afirme ca exista ceva ostil in inconstient care trebuie eliminat, el afirma ca
exista forte pozitive care trebuie eliberate pentru dezvoltarea viitoare a individului.”

9. Procesele care se dezvolta in interiorul persoanei, intre oameni si mediul lor au un

caracter sistemic. Corpurile noastre, societatile noastre si universul nostru formeaza
o ecologie de sisteme si subsisteme in care fiecare interactioneaza cu fiecare si se
influenteaza reciproc.

A oferi o schimbare clientului fara a lua in consideratie perspectivele ecologice ale starii
prezente si paternurilor comportamentale ale clientului poate determina crearea la client a
unei probleme mult mai mari decat cea care l-a adus in cabinetul nostru. Alternativ
clientul poate aduce in campul constiintei procese bazale represate precum
comportamentul prezent tinut complet acoperit, de pilda, notiunea de beneficiu secundar
prin care clientul poate dezvolta probleme mai complexe daca ei isi rezolva
comportamentul prezent.

10. Nu este posibil sa izolam complet nici o parte a sistemului de restul sistemului.
Oamenii nu pot sa nu se influenteze unii pe altii si ei raspund la propriile perceptii
ale realitaii.

Watzlawick: “Nu putem sa nu influentam. De aceea este absurd sa intrebi cum putem
evita influenta si manipularea si ramanem cu responsabilitatea, de care nu putem scapa,
de a decide pentru noi insine cum aceasta lege bazala a comunicarii umane poate fi pusa
in act in cea mai umana, etica si eficienta maniera.” (apare problema dezvoltarii
personale si supervizarii pentru intelegerea experientelor subiective pe care terapeutul le
poate aduce in munca sa)

11. Sistemele au capacitatea de autoorganizare si in mod natural cauta stari de

echilibru si stabilitate. Nu exista insuccese, doar feedback-uri.

Identificarea oricarui beneficiu secundar pe care clientul il poate avea cu privire la

continuarea sau stoparea paternului comportamental prezent este un element cheie a
evaluarii vointei pacientului de a se schimba.

12. Legea diversitatii necesare – partea sistemului care are cea mai mare flexibilitate
a comportamentului va fi elementul controlant sau catalitic al sistemului.
- cu cat terapeutul este mai flexibil in comunicare cu atat creste probabilitatea de a
influenta direct sistemul clientului. In terapie este important sa avem in vedere ca clientul
a exercitat o cantitate excesiva a controlului inconstient inainte de a retine starea prezenta
si circumstantele; altfel nu ar fi solicitat asistenta externa pentru a se descurca cu
problema. Exista o serie de procese in interiorul metodologiei PNL care, daca sunt
invatate de client, va facilita mai multe alegeri in interiorul propriului sistem, inclusiv
prin facilitarea disocierii de starea prezenta si asocierea cu o stare viitoare dorita.

13.Oamenii au (sau au in mod potential) toate resursele de care au nevoie pentru a

actiona eficient.

Aceasta presupozitie formeaza baza terapie ericksoniene – nu numai ca oamenii au toate

resursele de care au nevoie , ei nu sunt stricati pentru a fi reparati.

Rothschild (2000) considera ca avem cinci clase majore de resurse: functionale, fizice,
psihologice, interpersonale si spirituale. Acestea pot fi relationate cu nivelurile
neurologice propuse de Dilts: resursele functionale pot fi cele care tin de nivelurile
enviromentale si ar putea include factori precum contractul terapeutic ( clientul poate fi
incurajat sa lucreze in cadrul unui cotract astfel ca in afara terapiei sa intre in contact cu
alti factori care ar putea actiona ca factori protectivi…Resursele fizice sunt cele
referitoare la nivelul comportamental, resursele psihologice sunt in relatie cu cele
referitoare la nivelurile capacitatilor, valorilor si credintelor, resursele interpersonale sunt
cele derivate din nivelul identitatii si implica indivizii cu care persoana se identifica;
resursele spirituale sunt cele care implica credinte dincolo de identitate, precum credinta
intr-o putere superioara. ( pot aparea probleme cand sistemul de credinte ale terapeutului
sunt contrare celui al pacientului).

14. Cele mai “intelepte” si cele mai “atractive” harti sunt cele care permit cele mai
multe si cele mai fructuase alegeri, opuse celor catalogate ca fiind “reale” sau
“exacte”
Ideea ca orice comunicare sau travaliu cu clientii trebuie sa creasca alegerile acestora si,
mai important, ca un client va pleca totdeauna cu o stare mai buna si cu mai multe alegeri
decat a sosit, nu este noua. Centrandu-ne pe “cum” mai degraba decat pe “de ce” este o
modalitate de a expanda hartile si cadrele de referinta ale clientilor. Adoptarea strategiei
centrarii pe solutie in relatia terapeutica creaza un mediu in care alegerea este in mod
inevitabil deschisa pentru client.

15.Deprinderile individului sunt o functie a dezvoltarii si secventierii sistemului

reprezentational.

Dilts afirma ca secventierea si utilizarea sistemului reprezentational, adica, abilitatea de

procesare a informatiei in sistemele vizual, auditiv si kinestezic