Un copil nervos și încăpățânat este de obicei caracterizat de o nevoie mai mare de atenție din

partea părinților, o dorință mai mare de a se face auziți, o atitudine dominatoare, o înclinație spre
a face lucrurile în propriul ritm.

Copilul este nervos? Ce putem face?

Potrivit psihologilor, la această întrebare există un singur răspuns: învățându-l să-și gestioneze
furia în mod responsabil. Iar primul pas este acceptarea ei. Este, poate, cea mai grea lecție pe
care o avem de învățat în copilărie: să știm cum să tolerăm fiecare problemă de zi cu zi, fără să
ne înfuriem. Cei care reușesc asta, reușesc să facă față mai ușor provocărilor vieții, adică au
inteligență emoțională. Copiii învață să fie inteligenți emoțional, atunci când le spunem că este în
regulă să simtă tot felul de emoții, dar că întotdeauna au de ales în ceea ce privește modul în care
acționează.

Care sunt nevoile acestor copii și cum putem să-i ajutăm?

Nevoia de a fi ascultat
Este una dintre caracteristicile de bază, spun psihologii. Însă, ascultarea nu trebuie confundată cu
oferirea de sfaturi, cu cicăleli sau chiar morală. Trebuie să ascultăm cu atenție ce are cel mic de
spus. Astfel, îi satisfacem nevoia de a fi ascultat și îl vom învăța cum să-i asculte pe ceilalți.
Putem să stabilim o regulă: eu am răbdare să aud ce ai tu de spus, apoi e rândul tău să asculți.

Nevoia de a deține controlul

Copiii trebuie lăsați să ia decizii de mici, nu trebuie să le impunem să facă lucruri, doar pentru că
așa credem noi că e mai bine. Potrivit psihologilor, mulți dintre copiii de peste doi ani pot decide
dacă vor să meargă pe o anumită alee din parc sau dacă vor să mănânce un măr în locul unei
banane. Așadar, de câte ori putem, trebuie să încercăm să le oferim șansa de a alege între două
lucruri care ne convin și nouă. Așa, copilul va învăța să ia decizii pentru el însuși, și se va simți
puternic.

N-ai cu cine să te cerți

Să ne răstim sau să certăm un copil nu va ajuta cu nimic. Nu vom reuși decât să-l îndepărtăm, să
îl facem să fie și mai nervos și va deveni și mai încăpățânat. Se va opune cu și mai multă putere
oricărei propuneri. Să pornim o discuție în contradictoriu într-un moment tensionat, nu va rezolva
mare lucru. În schimb, e bine să încercăm să trecem noi, părinții, cum putem noi mai bine peste
orice fel de episod care ar duce la o ceartă cu cel mic. Nu trebuie să fim agresivi sau impulsivi,
pentru că asta nu va ajuta pe nimeni cu nimic. În schimb, trebuie să tratăm momentele tensionate
cu calm. Așa, cel mic va învăța la rândul său să fie calm în momentele tensionate.

Negocierea e la putere
Un copil nervos și încăpățânat are o personalitate puternică. Psihologii spun că această voiță
puternică îl va ajuta pe cel mic în viața de adult. Totuși, cum ne putem înțelege mai ușor folosind
negocierea? Facem parteneriate cu el: „Hai să strângem împreună jucăriile din cameră” are mai
multe șanse să fie primit mai bine decât: „Strânge imediat!”. Putem lăsa de la noi în punctele unde
nu ni se pare esențial să avem dreptate pentru a putea rezolva alte lucruri mai importante.

Ce nu funcționează cu un copil nervos și încăpățânat?

Pedepsele sunt un mare „NU”. Un copil cu o voință puternică nu va face decât se opună și mai
mult când va fi pedepsit. Nu trebuie să confundăm fermitatea cu pedepsele. Este important să
rămânem consecvenți, să ne conectăm cu copilul și să îl încurajăm în privința modului în care am
vrea să se dezvolte. Și, când avem impresia că lumea cu un copil nervos și încăpățânat se
prăbușește, ne putem consola cu gândul că va deveni un adult cu păreri ferme care va ști să își
ceară drepturile.
Caracteristicile unui copil nervos și încăpățânat
Nu toți copiii încăpățânați sunt și nervoși. Dacă încăpățânarea este o trăsătură de caracter, nervozitatea
este doar un răspuns la ceea ce i se întâmplă.

Un copil încăpățânat este de obicei caracterizat de:

o nevoie mai mare de atenție din partea părinților,

o dorință mai mare de a se face auziți,
iubire față de propria independență,
perseverență și determinare atunci când ceea ce face îi place,
o mai mare aplecare spre a face crize de tantrum,
o atitudine dominatoare,
o înclinație spre a face lucrurile în propriul ritm – ar putea trece de multe ori drept lene.
Un copil încăpățânat va dori să știe multe lucruri, va pune întrebări uneori incomode, va fi greu de convins
să facă orice altceva decât își dorește. El va căuta răspunsuri, va fi un critic – obiectiv de multe ori.
Sunt oare aceste caracteristici exclusiv pozitive sau negative? Greu de spus.

Dacă vrem să dăm o conotație pozitivă vom spune despre copilul încăpățânat că are o voință puternică.
Dacă nu, vom spune despre el că este încăpățânat.

Viața cu un copil nervos și încăpățânat

Viața când ai un copil nervos și încăpățânat nu este întotdeauna ușoară. Ne putem consola cu ideea că
acei încăpățânați cu care negociem interminabil devin specialiști în domeniul lor de interes. Fără să
exceleze pe toate planurile ei vor fi totuși foarte buni pe un anumit domeniu. Se pare că, statistic, copilul
nervos și încăpățânat are mai mult succes academic și își duce planurile până la capăt la maturitate. În
același timp ei nu se vor lăsa influențați prea ușor de cei din jur. Putem spera că asta ne va asigura măcar
o adolescență mai calmă.

Până la adolescență iată mai jos câteva lucruri care s-ar putea să te ajute în viața cu un copil cu voință
puternică, un copil nervos și încăpățânat.

1. Un copil nervos și încăpățânat vrea să fie ascultat

Este una dintre caracteristicile lui de bază. Nu confundați ascultarea cu oferirea de sfaturi, ca să nu mai
zic de morală/ceartă etc. Ascultă cu atenție ce are el de zis. Astfel că îi vei satisface nevoia de a fi ascultat
și îl vei învăța și cum să asculte la rândul lui. Vei modela comportamentul: eu am răbdare să aud ce ai tu
de spus, acum este rândul tău să mă asculți și pe mine. În plus, să îl asculți te va ajuta să descoperi din
timp ce alte idei mai are, vei putea să te pregătești mai bine.

2. Conectează-te cu el
Să te opui unui copil nervos și încăpățânat devine epuizant. Cu cât tu te vei opune mai tare cu atât el
devine mai rebel. Alege să înțelegi ceea ce îl interesează, pătrunde în lumea lui. Ai astfel șansa, pe de o
parte să te conectezi cu el, pe de alta el va simți că îi acorzi atenție. Iar uneori, conectarea poate să te
ajută să înveți chiar de la copilul nervos și încăpățânat noi strategii de a-i face față. Și, de ce nu, poate
chiar ce talente ascunse are.

3. Un copil nervos și încăpățânat vrea să aibă control

Nu zic acum să îl lași să conducă mașina familiei pentru că așa vrea el. Dar îi poți oferi alegeri adecvate
vârstei. Cam orice copil de doi ani poate decide dacă vrea să meargă pe un anumit drum în parc sau
dacă la o masă vrea măr în loc de banană. Și iarăși vei câștiga dublu: copilul va învăța să ia decizii pentru
el însuși și se va simți puternic și înțeles că o poate face. Iar astea cumulate îl vor face să fie mai ușor de
înduplecat și mai puțin luptător.

4. Rămâi calm, calm, calm

Să te răstești la un copil nervos și încăpățânat nu va rezolva nimic. Nu vei reuși decât să îl îndepărtezi de
tine, să îl faci să fie și mai nervos și va deveni și mai încăpățânat. Se va opune cu și mai multă putere
oricărei propuneri. Să pornești o discuție într-un moment tensionat nu va rezolva mare lucru. Cu răbdarea
treci marea – parcă așa îi zice. Tot așa te înțelegi și cu un copil nervos și încăpățânat. Nu, să fii agresiv și
impulsiv nu vă va ajuta pe nici unul dintre voi. Folosește, ca să rămâi calm, tot ce știi că poate fi de folos:
meditația, terapia, time out pentru tine, orice. Calm, calm și numai calm ai nevoie în relația cu copilul
nervos și încăpățânat.
5. Respectul se învață
În mod normal, respectul se câștigă. Nu datorăm respect nimănui în mod absolut. Iar cel mai bun
profesor în privința asta este un copil nervos și încăpățânat. El va învăța de la tine ce înseamnă
respect. Și dacă tu nu ești dispus să-l acorzi, să îi arăți ce înseamnă atunci nu te aștepta ca el să
ți-l arate ție. Asta nu se va întâmpla.

Iată cum îi poți câștiga respectul:

caută o cale de cooperare cu el,

nu insista să te asculte orbește,
stabilește limite clare nu doar pentru el ci pentru toți ceilalți membrii din familie – el apreciaza
consistența și te va taxa când te abați de la ea.
Rămâi un om onest în relația cu el. Un copil nervos și încăpățânat are un radar pentru sinceritate și
o va aprecia. În plus, va învăța că e bine să fi un om sincer. Nu știu voi, dar eu mă gândesc că e
bine să avem adolescenți sinceri.
6. Cu un copil nervos și încăpățânat negocierea e la putere
Un copil nervos și încăpățânat are o personalitate puternică. Ne putem gândi că voința lui
puternică îl va ajuta în viața de adult și poate ne va fi mai ușor să trecem peste ceea ce se
întâmplă în copilărie.

Cum negociem cu un astfel de copil? Facem parteneriate cu el: ”Hai să strângem împreună
jucăriile” are mai multe șanse să fie bine primit decât ”Strânge imediat!”. Putem lăsa de la noi în
punctele unde nu ni se pare esențial să avem dreptate pentru a putea rezolva alte lucruri mai
importante.

7. Energia e la cote înalte

De multe ori un copil nervos și încăpățânat are și multe energie. Și chiar dacă nu are plimbările în
aer liber, joaca și distracția îl fac să fie mai cooperant. Pe de o parte, are ocazia să își consume
energia acumulată și, pe de alta parte, să își abată gândurile. Așa că mișcare și joacă cât mai
multă. Joaca este practic prilej de a exersa tot ce am scris mai sus.

Ce nu va funcționa cu un copil nervos și încăpățânat? Pedepsele sunt un mare NU. Un copil cu o

voință puternică nu va face decât se opună și mai mult când va fi pedepsit. Nu confundați deci
fermitatea cu pedepsele. Rămâneți consecvent, conectați-vă cu copilul și modelați ceea ce ați vrea
să vedeți la el. Și, când vi se pare că lumea cu un copil nervos și încăpățânat se prăbușește,
consolați-vă că va fi un adult cu păreri ferme care va știi să își ceară drepturile.