TEMA II. Calitatea în educaţie.

Mecanisme
de asigurare a calitatii la nivelul scolii.
1. Calitatea în educatie

2.Mecanisme de asigurare a calității la nivelul școlii

 1. Calitatea în educație

Conform Cadrului Naţional de Calificări Profesionale, calitatea reprezintă nivelul

de satisfacţie pe care îl oferă eficacitatea ofertei educaţionale din domeniul
învăţământului şi formării profesionale, stabilit prin atingerea unor standarde cerute şi
a unor rezultate excelente care sunt solicitate şi la care contribuie participanţii la
procesul de învăţare şi ceilalţi factori interesaţi.
Controlul calităţii include activităţile operaţionale desfăşurate pentru îndeplinirea
cerinţelor de calitate prin reglementarea performanţelor. Este un proces de menţinere
a standardelor, şi nu de creare a acestora.
 Asigurarea calităţii include procesele planificate şi sistematice necesare
asigurării unui grad adecvat de încredere că oferta de învăţământ profesional va
satisface cerinţele de calitate specificate. Activităţile de asigurare a calităţii nu
controlează în mod direct calitatea. Acestea implică de obicei autoevaluarea
organizaţiei pe baza unor standarde prestabilite. Prin urmare, aceste activităţi
stabilesc capacitatea organizaţiei de a furniza calificări profesionale la un anumit
standard.
 Calitatea este legată de valorile şi aşteptările a trei grupuri
principale de utilizatori:
participanţii la procesul de învăţare
angajatorii
societatea în general
 Metodologia asigurării calităţii în educaţie se bazează pe relaţiile ce se
stabilesc între următoarele componente:
a) criterii;
b) standarde şi standarde de referinţă;
c) indicatori de performanţă;
d) calificări.
Calitatea în educaţie este asigurată prin următoarele procese:
a) planificarea şi realizarea efectivă a rezultatelor aşteptate ale
învăţării;
b) monitorizarea rezultatelor;
c) evaluarea internă a rezultatelor;
d) evaluarea externă a rezultatelor;
e) îmbunătăţirea continuă a rezultatelor în educaţie.
 Componentele şi procesele de asigurare a calităţii şi relaţiile dintre ele
se diferenţiază în funcţie de:
a) nivelul de învăţământ şi, după caz, al calificării;
b) tipul organizaţiei furnizoare de educaţie;
c) tipul de program de studii.
 Managementul calităţii – asigură calitatea programelor de
învăţare şi promovează îmbunătăţirea continuă, cele două
coordonate ale unei culturi a excelenţei. Conducerea
elaborează misiunea, viziunea, valorile, politicile şi strategiile
instituţiei şi este responsabilă de monitorizarea permanentă a
sistemelor şi a proceselor.
Responsabilităţile managementului:
este caracterizat prin eficacitate în ceea ce priveşte calitatea şi dezvoltarea
curriculumului/ învăţării.
sprijină activ şi se implică direct în dezvoltarea şi asigurarea calităţii programelor de
învăţare.
dezvoltă şi menţine parteneriate eficiente cu factorii externi interesaţi.
cunoaşte nevoile şi aşteptările factorilor interesaţi interni şi externi.
Managementul resurselor (fizice şi umane):
organizaţia oferă elevilor un mediu sigur şi armonios, care le oferă sprijin.
spaţiile de învăţare sunt echipate adecvat, răspund nevoilor colective şi individuale
ale elevilor.
resursele, metodele de predare şi spaţiile aferente permit accesul şi participarea
activă a tuturor elevilor.
angajarea personalului se face după criterii clare (standarde minime privind
calificările şi experienţa) de recrutare şi selecţie, organizaţia defineşte o fişă a
postului, pune la dispoziţia personalului programe de iniţiere şi de formare continuă.
Proiectare şi dezvoltare:
organizaţia este receptivă la nevoile indivizilor, agenţilor economici şi comunităţii
(factori interesaţi externi), dar şi la diferitele nevoi ale elevilor (factori interesaţi interni).
organizaţia este preocupată permanent de proiectarea şi dezvoltarea unor programe
de studiu care să răspundă nevoilor factorilor interesaţi, programe ce plasează elevul
în centrul lor de interes. Acestea au un caracter de includere socială, asigurând
accesul şi egalitatea şanselor pentru elevi.
2.Mecanisme de asigurarea calitatii la nivelul scolii
La nivelul fiecărei organizaţii furnizoare de educaţie din România se
înfiinţează Comisia pentru evaluarea şi asigurarea calităţii. Organizaţia
furnizoare de educaţie elaborează şi adoptă propria strategie şi propriul
regulament de funcţionare a Comisiei.
Conducătorul organizaţiei este direct responsabil de calitatea educaţiei
furnizate. Comisia pentru evaluarea şi asigurarea calităţii este formată din 3-9
membri. Conducerea ei operativă este asigurată de conducătorul
organizaţiei sau de un coordonator desemnat de acesta.
Componenţa Comisiei pentru evaluarea şi asigurarea calităţii în unităţile
din învăţământul preuniversitar cuprinde, în număr relativ egal:
a) reprezentanţi ai corpului profesoral;
b) reprezentanţi ai părinţilor, în cazul învăţământului preşcolar, primar sau
gimnazial sau ai elevilor, în cazul învăţământului profesional, liceal şi postliceal;
c) reprezentanţi ai consiliului local.
CNAC din România include cinci elemente intercorelate, fiecare având criterii cheie
de calitate:
Planificare
Implementare
Evaluare
Analiză şi schimbare
Metodologie.
 ARACIP este instituţie publică de interes naţional, în subordinea Ministerului
Educaţiei şi Cercetării, cu personalitate juridică şi cu buget propriu de venituri şi
cheltuieli, înfiinţată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 75/2005 privind
asigurarea calităţii educaţiei, aprobată prin Legea nr. 87/2006.
A.R.A.C.I.P. realizează:
evaluarea externă a calităţii educaţiei oferite de instituţiile de învăţământ
preuniversitar şi de alte organizaţii furnizoare de educaţie;
autorizarea, acreditarea şi evaluarea periodică a unităţilor de învăţământ
preuniversitar;
Activităţile ARACIP sunt:
realizează activitatea de evaluare şi acreditare a furnizorilor de educaţie din
invăţământul preuniversitar;
efectuează, pe baze contractuale, la solicitarea ministrului educaţiei şi
cercetării, evaluarea calităţii educaţiei din învăţământul preuniversitar;
realizează, împreună cu inspectoratele şcolare şi direcţiile de resort din
Ministerului Educaţiei şi Cercetării activitatea de monitorizare şi control al
calităţii;
efectuează, cel puţin o dată la 3 ani, evaluarea organizaţiilor furnizoare de
educaţie acreditate;
propune Ministerului Educatiei şi Cercetării înfiinţarea şi acreditarea, prin ordin, a
instituţiilor de învăţământ preuniversitar pentru fiecare nivel de învăţământ,
program de studii şi calificare profesională, după caz;
elaborează standardele, standardele de referinţă şi indicatorii de performanţă,
metodologia de evaluare instituţională şi de acreditare, manuale de evaluare
internă a calităţii, ghiduri de bune practici, un raport anual cu privire la propria
activitate, analize de sistem asupra calităţii învăţământului preuniversitar din
România, recomandări de îmbunătăţire a calităţii invăţământului preuniversitar,
codul de etică profesională a experţilor în evaluare şi acreditare.
Pentru orice altă organizaţie furnizoare de educaţie, Comisia pentru
evaluarea şi asigurarea calităţii cuprinde următoarele categorii:
a) reprezentanţi ai furnizorului;
b) reprezentanţi ai beneficiarilor direcţi;
c) reprezentanţi ai angajatorilor.
Atribuţiile Comisiei pentru evaluarea şi asigurarea calităţii
elaborează şi coordonează aplicarea procedurilor şi activităţilor de evaluare şi
asigurare a calităţii, aprobate de conducerea organizaţiei furnizoare de educaţie;
elaborează, anual, un raport de evaluare internă privind calitatea educaţiei în
organizaţia respectivă. Raportul este adus la cunoştinţa tuturor beneficiarilor prin
afişare sau publicare şi este pus la dispoziţia evaluatorului extern;
elaborează propuneri de îmbunătăţire a calităţii educaţiei;
cooperează cu agenţia română specializată pentru asigurarea calităţii, cu alte agenţii
şi organisme abilitate sau instituţii similare din ţară sau străinătate, potrivit legii.
 Beneficii pentru elevi:
❑ standarde ridicate pentru învăţarea individuală;
❑ capacitate de ocupare a unui loc de muncă;
❑ egalitatea şanselor;
❑ buna informare privind oferta educaţională;
❑ implicarea activă în programul de învăţare;
❑ responsabilizarea privind propria evoluţie academică şi profesională;
❑ satisfacţie cu privire la rezultate.
 Beneficii pentru angajatori:

❑ număr mare de angajaţi cu competenţe de bază solide;

❑ creşterea nivelului de competenţă al angajaţilor din posturi specializate;
❑ aport la profitabilitatea organizaţiei;
❑ încredere în calitatea învăţământului şi a competenţelor dobândite.
 Beneficii pentru autorităţii publice:
❑ abilităţi sporite şi creşterea şanselor de angajare;
❑ standarde mai ridicate în oferta de învăţământ;
❑ competenţe de bază mai bune;
❑ un nivel mai ridicat al abilităţilor pentru atragerea investiţiilor interne;
❑ încredere în calitatea învăţământului şi a competenţelor dobândite.
 Beneficii pentru furnizorii de EFP:
❑ informaţii privind practici şi experienţe de succes;
❑ comparaţia cu alţi furnizori de EFP;
❑ încredere în propria ofertă şi în capacitatea de a promova programele de învăţare în
mod corespunzător;
❑ maximizarea potenţialului de angajare al elevilor;
❑ dovezi privind calitatea ofertei pentru organismele finanţatoare;
❑ contribuţie la dezvoltarea regională şi a comunităţii locale;
❑ legitimitate şi recunoaştere sporită.