Lic Piata Monetare

PIAȚA MONETARĂ ÎN ROMÂNIA
ORGANIZARE ȘI FUNCȚIONARE
Coordonator:
Student:
Sibiu, 2011
CUPRINS
INRODUCERE................................................................................................................4
1
CAPITOLUL I- PIATA MONETARA-ORGANIZARE SI FUNCTONARE
I.1. PIATA MONETARA- DEFINIRE.....................................................................................6

I.2. PREZENTARE GENERALA..............................................................................................8
I.3. INSTRUMENTE ALE PIETEI MONETARE.....................................................................9
I.4. SISTEMUL MONETAR......................................................................................................9
1.5. PIATA MONETARA ROL SI COMPONENTE…………………………………….…...12
1.5.1. ROLUL MONEDEI IN ECONOMIE.............................................................................13
1.5.2. FUNCTIILE MONEDEI.................................................................................................14
1.5.3. CLASIFICARE TIPURI DE MONEDA........................................................................17
1.5.4. AGREGATELE MONETARE.......................................................................................18
1.6. CEREREA SI OFERTA DE BANI................................................................................20
I.7. FUNCTIORAREA PIETEI MONETARE.....................................................................22
1.8. ROLUL PIETEI MONETARE ECHILIBRUL PIETEI MONETARE..........................24
CAPITOLUL II- PIATA MONETARA DIN ROMANIA ORGANIZARE SI

FUNCTIONARE
II.1. REGLEMENTĂRI ALE PIEŢEI MONETARE..................................................................26

II.2. PIATA MONETARA IN ROMANIA- ASPECTE GENERALE........................................27
II.3. EVOLUTIA PIETEI MONETARE IN ROMANIA…………………………………........31
II.4. ANALIZA PIETEI MONETARE………………………..…………………………………32
II.4.1. AGREGATUL MONETAR IN ROMANIA……………………………………..……...36
II.4.2. INDICATORII MONETARI………………………………………………………...….38
II.5. PIATA MONETARA IN ROMANIA…………………………………………….………..39
II.5.1. BNR…………………………………………………………………….........................39
II.5.2. POLITICA MONETARA A BNR IN ROAMNIA………………………………………41
II.5.3. INSTRUMENTE DE POLITICA MONETARA………………………………….……..43
II.6. OPERAŢIUNI DE PE PIAŢA MONETARĂ OFERITE DE BĂNCILE DIN ROMÂNIA.47
INTRODUCERE
2
Piata monetara este o piata a capitalurilor pe termen scurt şi foarte scurt. Existenţa acestei
bănci este legată de faptul că unele bănci sunt beneficiare ale unui surplus de încasări, iar altele
au de efectuat un surplus de plăţi.
Piaţa monetară nu este o piaţă localizată , tranzacţiile acestei pieţe se încheie prin telefon , telex ,
fax . Piaţa monetară se derulează în principal la băncile care crează monedă , de la care se pot
procura disponibilităţile necesare pentru a face faţă fluxurilor de plăţi . De aceea se poate spune
că piaţa monetară este o piaţă a monedei centrale , adică a biletelor de bănci , a numerarului în
general şi a disponibilităţilor în cont create la banca de emisiune . Piaţa monetară este o piaţă de
lichidităţi pe termen scurt pentru toate organismele de credit bancare . Participanţii la această
piaţă sunt bănci , case de economii, societăţi financiare , banca de emisiune, trezoreria statului,
casele de titluri, etc. Unele dintre aceste organisme apar cu predilecţie excedentare creditoare,
cum sunt de regulă casele de economii, casele de pensii, în timp ce altele, printre care băncile
comerciale, instituţiile de credit specializate sunt predominant debitoare. Piaţa monetară
redefineşte funcţia de compensare a excedentului şi deficitului de lichidităţi. Operaţia pe piaţa
monetară cu termenul cel mai scurt este acordarea unui titlu de împrumut a unei sume de bani
până la ora 12 a zilei următoare. Termenele pentru care se acordă creditele s-au prelungit de la
24 de ore până la 18 luni, cum rezultă dintr-o practică mai veche italiană până la perioade
cuprinse între o zi şi 7 ani sau chiar 10 ani cum atestă practica şi literatura franceză mai recentă.
Piaţa monetară a devenit în Franţa, după 1986, o piaţă deschisă agenţilor nefinanciari care doresc
fie să acorde credite, fie să se împrumute cu lichidităţi.
Piaţa monetară este un mecanism important în sistemul monetar şi financiar al unei ţări . Ea este
locul intervenţiilor băncii de emisiune asupra lichidităţilor bancare .
Primul Capitol :PIATA MONETRA – ORGANIZARE SI FUNCTIONARE prezinta aspecte
generala , definirea pietei monetare rolul ei in Sistemul Monetar, Caracteristici , trasatul.
Cel de-al doilea capitol Prezinta Piata monetara din Romania, modul de organizare si
functionare. Apariţia pieţei monetare în România este legată de transformările care s-au
manifestat în tara noastră după 1989. Fiind un mecanism al economiei de piaţă , nu se poate
vorbi despre existenţa ei în perioada de dinainte de 1989.
În condiţiile economiei planificate central, moneda a fost transformată din instrument al
acţiunii descentralizate a deţinătorilor puterii de cumpărare în instrument al dictaturii etatis .
Caracteristicile acestui tip de mecanism economic, prevalenţa proprietăţii de stat , predominaţia
preţurilor administrate , lipsirea agenţilor economici de formele fundamentale ale autonomiei
decizionale , subordonarea aparatului bancar şi financiar faţă de criteriile planului directivă ,
suprimarea pieţei titlurilor de valoare , a bursei de valori şi a convertibilităţii monedei , au
condus la subordonarea monedei faţă de centrul puterii politice.
3
Într-o economie centralizată , instrumentele , categoriile financiare au încetat să reflecte situaţia
reală din economie . Fixarea preţurilor cu o ridicată doză de subiectivism a generat apariţia unor
intreprinderi rentabile fără merite proprii şi altele cu pierderi care nu erau vinovate pentru
situaţia lor financiară. Plăţile restante, blocajul financiar, absenţa falimentului sunt de asemenea
fenomene care au anihilat şi blocat existenţa pieţei monetare .
Statornicirea pieţei monetare este strâns legată de restructurarea aparatului bancar. Această
restructurare înseamnă lichidarea monopolului statului de proprietar al tuturor băncilor şi ieşirea
băncilor din subordonarea guvernului pe de-o parte , iar pe de altă parte reaşezarea raporturilor
dintre banca de emisiune şi celelalte bănci , reinstituirea băncilor comerciale propriu-zise ,
vînzării mărfurilor cu plata amânată şi punerea în circuit a înscrisurilor cambiale şi a titlurilor de
stat .
CAPITOLUL I
PIATA MONETARA - ORGANIZARE SI FUNCTIONARE
I.1. DEFINIRE – PIATA MONETARA
4
Piata monetara este o coponenta a pietei financiare alaturi de piata de capital. În
concepţia anglo-saxonă, piaţa financiară este formată din piaţa de capital împreună cu piaţa
monetară,. În acest context, pe piaţa de capital se asigură investirea capitalurilor pe termen
mediu şi lung. Pe piaţa monetară se realizează atragerea şi plasarea capitalurilor pe termen scurt
prin intermediul pieţei interbancare, a pieţei scontului, a pieţei efectelor de comerţ, a pieţei
certificatelor de comerţ, a pieţei eurovalutelor etc. 1
Fig.1 Structura pietei financiare
Piata monetara reprezinta ansablul de retele de banci , case de discount , investitori

internationali . Bani pieţele , de asemenea, comerţul cu foarte lichide instrumente financiare cu
scadenţa mai mică de 90 de zile la un an (cum ar fi "acceptare bancheri , certificate de depozit ,
şi hârtie comerciale ), şi titluri de stat cu scadenţa mai mică de trei ani (cum ar fi bonuri de tezaur
), de schimb valutar , şi lingouri . Spre deosebire de organizat pieţe (cum ar fi bursele de valori )
pe pieţele monetare sunt în mare parte nereglementată şi informale, în cazul în care cele mai
multe tranzacţii sunt efectuate prin telefon, fax , sau online . termen lung de împrumut şi de
creditare pe pieţele sunt numite pieţele de capital . 2
1
Monica Roman, Statistica financiar bancara, Ed. Ase, Bucuresti, 2007
2
http://www.businessdictionary.com/definition/money-market.html
5
Piaţa monetară este o componentă a pieţelor financiare pentru activele implicate în termen
scurt de împrumut şi de creditare cu scadenţe iniţiale de un an sau intervale de timp mai scurte.
Tranzactionarea in pietele monetare implica bonuri de tezaur, hartii comerciale, certificate de
deposit, de fonduri federale, si de scurta durata ipotecare si sprijinite de titluri de valoare a
activelor. Aceasta prevede lichiditate de finantare pentru sistemul financiar global.3
Piata monetara este o piata a monedei centrale(numerarul, biletele de banca si

disponibilitatile detinute de banci la banca centrala), deoarece operatiunile de împrumut se
deruleaza între bancile creatoare de moneda, precum si între acestea si banca de emisiune si se
realizeaza numai în moneda bancii centrale . Piata creditului înglobeaza piata financiara – piata
capitalurilor pe termen lung, piata valutara si piata monetara care reprezinta o piata a
capitalurilor pe termen scurt si foarte scurt. Piata monetara este o piata delocalizata, ea
exprimând si înlesnind comunicarea prin retele de la distanta a intentiilor si intereselor de
tranzactii monetare. Aceasta reprezinta un mecanism important în sistemul monetar si financiar
jucând un rol esential în redistribuirea resurselor de creditare din economie. Aceasta piata
constituie locul interventiei bancii de emisiune în vederea controlarii volumului de lichiditati al
4
pietei sau influentarii nivelului ratei dobânzii. ………………………………….
Pâna acum un sfert de secol piata monetara era cunoscuta si sub denumirea de piata
interbancara prin care bancile isi regularizau excedentele si deficitele de trezorerie. Treptat
aceasta piata a atras si alte institutii si organizatii . Ofertantii de pe piata monetara sunt titularii
de conturi, de disponibilitati la banca de emisiune, interesati sa-si valorifice disponibilitatile prin
acordarea de credite. Solicitantii sunt bancile care au nevoie de lichiditati. Piata monetara are
rolul de a asigura transferul interbancar al surplusului de lichiditati
Astfel ea s-a transformat intr-o piata monetara deschisa, unde toti agentii care au la dispozitie
capital pe termen scurt pot sa îl ofere agentilor care au nevoie de lichiditati pe termen scurt.
Printre instrumentele folosite pe piata monetara deschisa se numara: certificatele de depozit,
biletele de trezorerie, bonurile de tezaur si bonurile negociabile, pe piata putând opera atât
4
http://www.contabilizat.ro/file/cursuri_de_perfectionare/management_si_marketing/statistica_financiar_bancara/ca
p1.pdf
6
institutii finaciare, cât si întreprinderi. Spre exemplu o întreprindere confruntata cu nevoia de
lichiditati poate sa emita propriile bilete de trezorerie si sa le plaseze direct pe piata monetara,
diminuându-si considerabil costurile finantarii. Argumentul esential pentru care guvernele
dezvolta piete monetare deschise este stimularea concurentei pe o piata de oligopol cu putini
ofertanti si foarte multi solicitanti, pe care ajustarile se fac cu dificultate .
Piaţa monetară este o piaţă a capitalurilor pe termen scurt şi foarte scurt .Nu este o piaţă
localizată , tranzacţiile acestei pieţe se încheie prin telefon , fax . Piaţa monetară se derulează în
principal la băncile care crează monedă , de la care se pot procura disponibilităţile necesare
pentru a face faţă fluxurilor de plăţi . De aceea se poate spune că piaţa monetară este o piaţă a
monedei centrale , adică a biletelor de bănci , a numerarului în general şi a disponibilităţilor în
cont create la banca de emisiune . Piaţa monetară este o piaţă de lichidităţi pe termen scurt pentru
toate organismele de credit bancare . Participanţii la această piaţă sunt bănci , case de economii ,
societăţi financiare , banca de emisiune , trezoreria statului , casele de titluri , etc. Unele dintre
aceste organisme apar cu predilecţie excedentare creditoare, cum sunt de regulă casele de
economii , casele de pensii , în timp ce altele , printre care băncile comerciale , instituţiile de
credit specializate sunt predominant debitoare . Piaţa monetară redefineşte funcţia de
compensare a excedentului şi deficitului de lichidităţi . Operaţia pe piaţa monetară cu termenul
cel mai scurt este acordarea unui titlu de împrumut a unei sume de bani până la ora 12 a zilei
următoare . Termenele pentru care se acordă creditele s-au prelungit de la 24 de ore până la 18
luni , cum rezultă dintr-o practică mai veche italiană până la perioade cuprinse între o zi şi 7 ani
sau chiar 10 ani , cum atestă practica şi literatura franceză mai recentă .
I.2. PREZENTARE GENERALA
Piaţa monetară este format din instituţii financiare şi de dealeri, în bani sau de credit care
doresc să împrumute sau să împrumuta. Participanţii împrumuta şi împrumuta pentru perioade
scurte de timp, de obicei, până la treisprezece luni. Bani tranzacţiile de piaţă pe termen scurt în
instrumente financiare numita "hârtie." Acest lucru contrastează cu piata de capital pentru
finanţarea pe termen mai lung, care este furnizat de obligaţiuni şi capital . 5
De bază a pieţei monetare este format din împrumuturilor interbancare - bănci de împrumut şi
creditare pentru fiecare folosind alte hârtii comerciale , acordurile de răscumpărare şi
instrumente similare. Aceste instrumente sunt adesea evaluate la (de exemplu, la preţuri de
referinţă la) London Interbank Offered Rate (LIBOR) pe un termen adecvat şi valută.
5
http://en.wikipedia.org/wiki/Money_market
7
companii Finanţe, cum ar fi GMAC , fondul de obicei se prin emiterea de cantităţi mari de
active hârtie comerciale (ABCP), care este garantată prin gaj a activelor eligibile într-o conductă
ABCP. Exemple de active eligibile includ credite auto, creanţe card de credit, rezidentiale /
comerciale creditele ipotecare, garantate cu titluri de valoare ipotecare şi active financiare
similare. Anumite mari corporaţii, cu puternice rating de credit , cum ar fi General Electric ,
comerciale hârtie problema pe cont propriu lor de credit. Alte mari corporaţii aranja pentru
bănci de a emite hârtii comerciale în numele lor, prin intermediul liniilor de hârtie comerciale.
În Statele Unite, stat federal, şi guvernele locale, toate de hârtie problema pentru a satisface
nevoile de finanţare. Statele membre şi guvernele locale emite hârtie municipale , în timp ce
Trezoreria SUA problemele Certificate de trezorerie pentru finanţarea datoriei publice americane
.
• Societăţi comerciale de cumpărare de multe ori "acceptărilor bancare să fie oferta pentru
plata furnizorilor de peste mări.
• fonduri cu amănuntul şi instituţional de pe piaţa monetară
• Bănci
• Băncilor Centrale
• Numerar de gestionare a programelor
• Arbitraj conducte ABCP, care caută să cumpere hârtie randament mai mare, în timp ce
se vinde mai ieftin de hârtie. 6
I.3. INSTRUMENTE ALE PIETEI MONETARE
I.3.1. Certificat de depozit - Depozite la termen, de obicei oferite consumatorilor de către

bănci, instituţii economie, şi uniunile de credit.
I.3.2. Acorduri de răscumpărare - Credite pe termen scurt-în mod normal, pentru mai puţin de
două săptămâni şi frecvent pentru o zi-aranjate prin vanzarea de titluri de la un investitor cu un
acord pentru a le răscumpăra la un preţ fix la o dată fixă
I.3.3. Hârtie comerciale - bilete la ordin negarantate cu o scadenţă fixă de una la 270 de zile; de
obicei, vândute la un discount din valoarea nominală.
6
8
I.3.4. Eurodollar depozit - Depozitele în dolari SUA, la o bancă sau sucursală a unei bănci
situate în afara Statelor Unite.
I.3.5. Agenţia Federală titluri de valoare pe termen scurt - (în SUA). Valorilor mobiliare pe
termen scurt emise de guvern sponsorizat întreprinderi , cum ar fi Credit Farm System , Federal
Home băncile de credit şi Federal National Mortgage Association .
1.3.6. Fonduri federale - . -Depozite interes deţinute de bănci şi alte instituţii depozitar la
Federal Reserve , aceste fonduri sunt disponibile imediat că instituţiile imprumuta sau
împrumuta, de obicei pe o bază de peste noapte. Ele sunt împrumutate pentru fondurile ratei
federale.
1.3.7. Note Municipal - notele pe termen scurt emise de municipalităţi în anticiparea de

încasări fiscale sau de alte venituri.
1.3.8. Certificate de trezorerie - de creanţă pe termen scurt obligaţiile de un guvern naţional,

care sunt emise să se maturizeze în trei şi douăsprezece luni. Pentru SUA, a se vedea certificate
de trezorerie.
1.3.9. Fondurile Bani - scurt scadenţă reunite, de înaltă calitate de investiţii care cumpără piaţa
valorilor mobiliare bani în numele sau instituţionale investitorilor de retail.
1.3.10. Swap-urile de schimb valutar - Schimbul de un set de monede în data faţa locului şi
inversarea de schimb de valute la o oră prestabilită în viitor. 7
• I.4. SISTEMUL MONETAR
Sistemul monetar este astazi esential pentru orice economie. Cele mai importante
componente ale sistemului monetar sunt: banii, modalitatile de efectuare a platilor precum si
institutiile care sustin fluxurile monetare. Ce sunt banii? Semnul monetar sau banul este, in
principiu, o creanta, transmisibila, emisa arbitrar, cu un curs fortat si a carui functie esentiala este
de a putea fi schimbat pe o anumita cantitate de bunuri si servicii. 8. …………………
Pe piaţa monetară, obiectul de analiză îl constituie banii. Ce anume determină valoarea banilor,
adică puterea lor de cumpărare? Precum în cazul tuturor bunurilor, răspunsul constă în cererea şi
oferta de bani. În acelaşi fel în care cererea şi oferta de tutun determină preţul tutunului, cererea
şi oferta de bani determină valoarea banilor. ………………………………
7
8
http://www.stiucum.com/economie/economie-generala/Piata-monetara81336.php
9
Elementul fundamental al cererii de bani constă în aceea că toate persoanele sunt interesate de
puterea de cumpărare a banilor pe care îi deţin. Aceasta dezvăluie, în mod necesar, preocuparea
permanentă a oamenilor asupra cererii reale de bani, nu neapărat asupra cantităţii nominale de
bancnote şi monedă metalică deţinute (cererea nominală de bani). Dacă se doreşte menţinerea
cererii reale de bani şi dacă modificarea preţului banilor (PCB) determină modificarea invers
proporţională a cererii nominale de bani, astfel încât cererea reală de bani să rămână
neschimbată, atunci spunem că deciziile individuale nu suferă de iluzie monetară. Dar care sunt
motivaţiile în virtutea cărora oamenii doresc să deţină anumite cantităţi de bani la dispoziţia lor?
Pentru a răspunde la această întrebare este necesar să se înţeleagă faptul că banii asigură un
serviciu nu doar atunci când sunt cheltuiţi. 9.
În ultimă instanţă, dorinţa oamenilor de a deţine bani decurge din disponibilitatea banilor
de a fi utilizaţi în orice moment pentru efectuarea schimburilor. Aceasta înseamnă că utilizarea
deţinerilor de bani în procesul de schimb nu trebuie, în mod necesar, să fie imediată. Motivul
esenţial pentru care există cerere de bani constă în disponibilitatea acestor bani de a fi utilizaţi,
oricând, pentru schimburi viitoare. 10
Preţul banilor (PCB) este determinat de raportul între cererea de bani (totalitatea deţinerilor de
bani) şi stocul instrumentelor monetare care există într-o economie. Dacă aurul este mijlocul
general de schimb într-o economie, atunci preţul monedei depinde de stocul de metal preţios pe
care proprietarii acestuia decid să îl utilizeze în procesul de schimb.
9
Cosmin Marinescu, Moneda si sistemul monetar, Centru pentru economie si libertate ,
http://ecol.ro/content/moneda-si-sistemul-monetar-0
10
10
În graficul de mai sus am reprezentat dinamica echilibrului pieţei monetare. Curba cererii de bani
(Cb) este descrescătoare în raport de preţul banilor (PCB), reprezentat pe ordonata graficului.
Abscisa indică stocul monetar existent în economie, M fiind masa bănească ce poate fi utilizată
pentru derularea tranzacţiilor. Stocul monetar şi cererea de bani determină nivelul de echilibru al
preţului banilor (PCBe). De exemplu, dacă valoarea banilor este superioară PCBe0, oamenii îşi
vor diminua deţinerile de bani, ceea ce va intensifica „vânzarea” banilor, creşterea preţurilor
bunurilor şi scăderea valorii banilor. Evoluţia se manifestă până când are loc refacerea
echilibrului monetar, adică restabilirea valorii de echilibru a banilor.
Modificarea preţurilor monetare (implicit a valorii banilor) poate fi rezultatul modificărilor

survenite fie la nivelul cererii, fie la nivelul stocului monetar utilizat în tranzacţii. În practică,
aproape toate schimbările valorii banilor sunt datorate modificărilor survenite la nivelul masei
monetare. Modificările la nivelul cererii de bani pot produce, desigur, schimbări semnificative
ale preţurilor, însă numai pe termen lung. Însă posibilitatea modificării masei monetare, în
sistemul monedei fiduciare, ţine de orizontul temporal scurt, de aceea influenţele semnificative
asupra preţurilor aparţin modificărilor apărute în stocul de bani.
După cum arată graficul, să ne imaginăm că banca centrală decide dublarea masei monetare din
economie, situaţie reprezentată prin deplasarea ofertei de bani la dreapta, de la M 0 la M1. Să luăm
în considerare situaţia simplificată în care creşterea masei monetare se produce simultan şi
uniform în întreaga economie, precum în faimosul exemplu al lui David Hume în care toţi
oamenii descoperă, peste noapte, că în mod magic deţinerile lor de bani s-au dublat. 11
1.5. PIATA MONETARA ROL SI COMPONENTE
Piata monetara este o piata a capitalurilor pe termen scurt şi foarte s c u r t

E x i s t e n ţ a a c e s t e i b ă n c i e s t e l e g a t ă d e f a p t u l c ă u n e l e b ă n c i s u n t beneficiare ale
unui surplus de încasări , iar altele au de efectuat un surplusde plăţi .Piaţa monetară nu este o
piaţă localizată , tranzacţiile acestei pieţe se încheie prin telefon , telex , fax . Piaţa monetară se
derulează în principal la băncilec a r e c r e a z ă m o n e d ă , d e l a c a r e s e p o t p r o c u r a
disponibilităţile necesare pentru a face faţă fluxurilor de plăţi . De aceea se
poate spune că piaţamonetară este o piaţă a monedei centrale , adică a
biletelor de bănci , anumerarului în general şi a disponibilităţilor în cont
c r e a t e l a b a n c a d e emisiune . Piaţa monetară este o piaţă de lichidităţi pe termen
scurt pentrut o a t e o r g a n i s m e l e d e c r e d i t b a n c a r e . P a r t i c i p a n ţ i i l a a c e a s t ă p i a ţ ă
11
11
s u n t bănci , case de economii , societăţi financiare , banca de emisiune , trezorerias t a t u l u i ,
c a s e l e d e t i t l u r i , e t c . U n e l e d i n t r e a c e s t e o r g a n i s m e a p a r c u predilecţie
excedentare creditoare , cum sunt de regulă casele de economii ,c a s e l e d e p e n s i i , î n
t i m p c e a l t e l e , p r i n t r e c a r e b ă n c i l e c o m e r c i a l e , instituţiile de credit
specializate sunt predominant debitoare .
I.5.1 ROLUL MONEDEI IN ECONOMIE
Rolul monedei în economie a dominat, dintotdeauna, scena dezbaterilor economice.

Mirajul banilor a fost confiscat prin diverse formulări. Dintre toate problemele şi domeniile
ştiinţei economice, puţine sunt mai lipsite de consens decât aspectele monetare. La tot pasul
întâlnim polemici acerbe: în ce măsură şi când sunt mai buni „banii ieftini” sau „banii scumpi”?
există funcţii economice pe care trebuie să le îndeplinească banca centrală şi de ce? care este
masa monetară optimă de care are nevoie sistemul economic? care trebuie să fie rolul guvernelor
în problemele de natură monetară? cât de solide sunt fundamentele sistemului monetar actual?
întoarcerea la etalonul aur constituie soluţia necesară eliminării „haosului” monetar? 12
Moneda este orice mijloc de plată în general acceptat în orice tranzacţie şi de toţi
participanţii într-un spaţiu economic şi într-un timp istoric, având o lichiditate perfectă.
1.5.2. FUNCTIILE MONEDEI.

Moneda indeplineste trei functii:
- intermediar al schimburilor,
- etalon de măsură a valorilor,
- rezervă (acumulare) de valoare.
- Ca intermediar al schimburilor, moneda descompune trocul în două operaţii
succesive: vânzarea şi cumpărarea; moneda este deci un bun particular, de largă
recunoaştere şi acceptabilitate, destinat să faciliteze schimburile de bunuri şi de
factori de producţie.
- Ca etalon de măsură a valorilor, moneda constituie o unitate de calcul care permite
măsurarea şi compararea valorii unor bunuri diferite prin intermediul preţurilor.
- Îndeplinind şi o funcţie de rezervă de valoare, moneda poate fi conservată (stocată),
constituind un simbol al avuţiei. 13
12
13
http://www.scribd.com/doc/24722085/Piata-monetara
12
Spre deosebire de alte forme de patrimoniu, cum ar fi activele financiare (acţiuni,
obligaţiuni…) sau activele fizice (imobile, aur…), activele monetare au avantajull lichiditatii
perfecte, al transformării imediate în orice bun, în orice plasament.
Moneda propriu-zisă (lichidă) se prezintă astăzi sub două form e principale:

- moneda manuală (numerar) reprezintă cam 10% – 25% din totalul masei monetare în
ţările dezvoltate; se numeşte aşa pentru că are o existenţă fizică (tangibilă) şi există
sub formă de monedă divizionară (moneda metalică, banii mărunţi care circulă mai
des şi se „uzează” mai repede, fiind confecţionaţi dintr-un material mai rezistent)
şimonedă fiduciară (bilete de bancă cu valoare simbolică, dar cu acceptabilitate şi
recunoaştere generală), care nu are decât o valoare simbolică, circulând pe bază de
încredere;
- moneda scripturală(banii de cont), care reprezintă între 75% şi 90% din totalul
formelor de monedă propriu-zisă şi care, la rândul ei, este formată din instrumente de
decontare, cum ar fi:vi ramentul, cecul, moneda magnetică (electronică), respectiv
cartea de credit.
Cantitatea de monedă existentă în circulaţie şi structuramasei monetare prezintă o mare
importanţă pentru funcţionarea unei economii. Masa monetară constă din totalitatea
instrumentelor băneşti de care dispun agenţii economici nonfinanciari dintr-o ţară la un moment
dat (monedă stoc) sau într-o anumită perioadă de timp (monedă flux).
Punând în relaţie masa monetară( M) , viteza de rotaţie( V) , nivelul preţurilor( P) şi volumul
tranzacţiilor (Q), obţinem ecuaţia (lui Fischer):
În economiile moderne, masa monetară are două componente distincte: activele monetare,
respectiv disponibilităţile monetare propriu-zise (bani cash) se caracterizează printr-o lichiditate
perfectă.; Disponibilităţile sunt formate din activele nemonetare (adică economisirea) care pot fi
transformate mai mult sau mai puţin rapid, cu costuri mai mari sau mai mici, în mijloace de
plată.
În ultimele decenii, s-au produs modificări substanţiale în structura masei monetare,
crescând ponderea componentei semimonetare. Aşa se face că, în limbajul de specialitate,
termenul de masă monetară este înlocuit cu cel de agregat monetar. 14
Asemenea probleme şi multitudinea de opinii asupra aspectelor monetare definesc, în general,

explicaţiile teoretice şi dezbaterile publice cu privire la monedă. Unii economişti consideră că
fenomene precum inflaţia şi ciclul economic au surse monetare, ceea ce înseamnă că stabilizarea
14
http://www.scribd.com/doc/24722085/Piata-monetara
13
masei monetare sau a ritmului de creştere a acesteia ar reprezenta cea mai importantă atribuţie a
guvernului şi a autorităţilor monetare. Alţi economişti consideră că banii au un rol mai puţin
important, fără însă a nega semnificaţiile monedei şi impactul sistemului monetar asupra
funcţionării economiei şi performanţelor acesteia. 15
ROLUL MONEDEI
Apariţia monedei a constituit, probabil, una dintre cele mai mari binefaceri ale umanităţii.
Acest eveniment istoric a deschis calea afirmării depline a sistemului instituţional al diviziunii
muncii prin faptul că a dat naştere posibilităţii calculului economic (monetar). Avantajele
utilizării banilor (ale schimbului indirect) în comparaţie cu trocul (schimbul direct) sunt enorme.
Derularea procesului de schimb prin intermediul banilor atrage dispariţia obstacolelor ridicate de
dubla coincidenţă a nevoilor şi de indivizibilitate, probleme definitorii. Schimbul indirect
(monetar) înseamnă efectuarea schimburilor prin intermediul banilor, toate raporturile de schimb
sunt exprimate în bani şi oamenii pot astfel să compare valoarea de piaţă a fiecărui bun cu aceea
a oricărui alt bun. Aceste raporturi de schimb se numesc preţuri iar moneda serveşte ca numitor
comun pentru toate aceste preţuri (monetare), a căror formare creează posibilitatea acţiunii
umane calculate.
Primul sistem cuprinzător de teorie economică – realizarea economiştilor clasici – constituia, în

esenţă, o teorie a acţiunii calculate. Calculul monetar este busola generală a tuturor persoanelor
care acţionează prin alocarea de resurse rare în vederea atingerii unor scopuri; calculul monetar
face posibilă distingerea domeniilor de producţie pe care consumatorii le apreciază de cele pe
care aceştia le dezaprobă şi reprezintă singurul instrument de verificare a viabilităţii alocării
resurselor. În absenţa monedei, civilizaţia umană ar fi lipsită metodele calculului economic, ca
instrument intelectual indispensabil alocării raţionale a resurselor.
Moneda este indispensabilă pentru dezvoltarea unei structuri de producţie complexe şi pentru
îmbunătăţirea eficienţei alocării resurselor în cadrul acesteia. Banii constituie unitatea de măsură
cardinală specifică tuturor schimburilor, necesară pentru evaluarea relativă a factorilor de
producţie şi bunurilor economice. Preţurile monetare, formate în cadrul procesului de schimb
voluntar al drepturilor de proprietate privată, indică gradul de raritate a resurselor şi bunurilor.
Aceste preţuri monetare, formate liber, reprezintă instrumentul indispensabil de calcul pentru
coordonarea raţională a alocării resurselor rare; ele permit oamenilor de afaceri să calculeze
economic, iar calculul monetar este baza intelectuală a economiei de piaţă.
15
14
Pentru a explica rolul monedei şi procesul apariţiei acesteia e necesară întoarcerea în timp,
precum şi înţelegerea motivaţiilor pentru care oamenii se angajează în schimburi. Atunci când o
persoană acţionează în vederea obţinerii bunurilor preferate, aceasta învaţă să substituie, ca
mijloc de schimb, bunurile mai greu vandabile cu bunuri mai uşor vandabile. Un asemenea
comportament în procesul schimbului le permite oamenilor sǎ obţină bunurile preferate într-un
mod mai rapid şi mai puţin costisitor. În cadrul unui asemenea proces au apărut banii.
Detaşarea din rândul mărfurilor schimbate în mod direct a unora cu o capacitate superioară de
vandabilitate a deschis posibilitatea afirmării schimburilor indirecte. Pentru un bun mai uşor
vandabil decât altul va exista o cerere mai mare, deoarece acesta poate fi utilizat mai uşor ca
mijloc de schimb. Pe măsură ce selecţia bunurilor superior vandabile avansează are loc
dezvoltarea cumulativă dintr-o marfă a unui mijloc de schimb pe piaţa liberă (moneda marfă).
Aceasta este singura modalitate prin care o monedă poate lua naştere.
…….Moneda a luat naştere sub forma unui instrument de schimb cu valoare intrinsecă. Aceasta
înseamnă că moneda avea valoare şi în condiţiile în care nu ar fi fost utilizată ca mijloc de
schimb, ceea ce justifică utilizarea termenului de monedă marfă. Aurul şi celelalte metale
preţioase constituie un exemplu elocvent în acest sens. Aurul are o valoare intrinsecă în
virtutea utilizărilor sale industriale şi estetice. Conceptul de etalon-aur desemnează utilizarea ca
mijloc de schimb a aurului sau a biletelor de bancă convertibile la cerere, în aur. Deşi în prezent
aurul nu mai este utilizat ca mijloc de schimb, istoria monetară arată că metalul preţios (aurul, în
special) a fost cel mai practic şi general mijloc de schimb, datorită rarităţii acestuia şi facilităţilor
de măsurare, verificare şi transpor.
Situaţia în care moneda nu mai are valoare intrinsecă desemnează banii-hârtie neconvertibili, al
căror statut (de monedă legală) este stabilit prin puterea statului. În ciuda acestui fapt, acceptarea
ca mijloc general de schimb a monedei contemporane depinde de cristalizarea unor convenţii
sociale şi de încrederea publicului, nu neapărat de voinţa ori garanţiile guvernului. Faptul că
guvernul nu abandonează niciodată moneda naţională nu înseamnă că, în mod necesar, populaţia
va utiliza întotdeauna ca mijloc de schimb moneda decretată guvernamental. Sunt binecunoscute
cazurile în care populaţiile ţărilor suferinde de haos monetar au avut mai mare încredere în
monedele altor ţări sau chiar în anumite bunuri, care au fost temporar utilizate pentru mijlocirea
schimburilor.
În general, în legătură cu banii sunt luate în considerare mai multe funcţii ale acestora: funcţia de
mijloc de schimb, funcţia de unitate de calcul sau de „măsură a valorii”, precum şi funcţia de
„rezervă a valorii”, de formă de conservare a valorii. Este însă destul de clar că toate aceste
15
funcţii sunt simple corolare ale funcţiei principale: aceea de mijloc general de schimb. Este
important să ne dăm seama că banii nu pot fi, de exemplu, o unitate de „măsură” decât în măsura
în care servesc ca mijloc general de schimb.
I.5.3. CLASIFICARE- TIPURI DE MONEDA:
- moneda fiduciara, compusa, la randul ei, din bancnote si monede metalice, care au denumiri si
forme diferite de la o tara la alta, denumita si numerar.
- moneda scripturala (scriptica sau moneda de cont) este compusa din:
a) Depozitele la vedere reprezinta depuneri de sume banesti in conturi bancare, retragerea

acestora putand fi facuta in orice moment. Agentii economici pot transforma, in orice
moment, depozitele la vedere in numerar si invers.
b) Depozitele la termen fac parte din categoria monedei scripturale si reprezinta sume banesti
depuse in conturi bancare pe o anumita perioada de timp, pe baza de contract.
Caracteristica lor esentiala este faptul ca nu pot fi retrase din banca decat cu pierderea
dobanzilor si numai dupa un preaviz. Sunt constituite din economiile populatiei si rezervele
firmelor, ele nu pot fi folosite ca mijloace de plata, au o circulatie lenta si poarta denumirea
de cvasimonede.
Pentru a asigura o functionare sanatoasa economiei nationale, banii trebuie pusi in circulatie
intr-o anumita cantitate. Masa monetara formata din totalitatea numerarului si a depozitelor
bancare la vedere detinute de agentii economici nefinanciari este controlata de Banca Centrala a
fiecarei tari.
Cantitatea de bani existenta depinde de: volumul de bunuri create, masurate prin Produsului
National Brut; viteza de rotatie a banilor; inclinatia spre lichiditate a agentilor economici.
Viteza de rotatie a banilor este numarul de tranzactii la care participa o unitate monetara in
decursul unui an. Se calculeaza cu ajutorul relatiei:
unde: v - este viteza de rotatie; PNN – este produsul national net; M – masa monetara.
16
I.6.5. AGREGATE MONETARE
Valoarea banilor sau puterea de cumparare a lor reprezinta cantitatea de bunuri sau servicii
care se pot procura ca o unitate monetara, intr-o perioada de timp.Masa monetară reprezintă
ansamblul de active lichide deţinute de către agenţii economici. Lichiditatea este capacitatea
activelor, mai mare sau mai mică, de a fi transformate în termen scurt şi cu cheltuială minimă în
monedă. Astfel, moneda fiduciară şi moneda scripturală sunt perfect lichide, conturile de
depuneri sunt mai puţin, în timp ce conturile la termen sunt şi mai puţin lichide. Prin urmare,
activele comportă grade diferite de lichiditate, anumite active fiind mai lichide decât altele. Masa
monetară este o mărime de stoc (şi nu de flux). Ea se defineşte pentru o anumită dată, de
exemplu 31 decembrie. Atunci când se analizează evoluţia masei monetare pe parcursul unui an,
se compară stocurile de la începutul anului şi de la sfârşitul anului.
Masa monetară este deţinută de agenţii economici, prin agenţii nefinanciari: bancnotele deţinute
de către gospodării şi întreprinderi sunt incluse, pe când bancnotele deţinute de către bănci nu
sunt incluse. Agregatul monetar reprezintă o parte constitutivă a masei monetare (disponibilităţi
monetare şi semimonetare), parte automatizată prin funcţiile ei specifice, prin agenţi economici
specializaţi care emit instrumente de schimb şi de plata, prin instituţiile financiar bancare care le
pun în circulaţie, prin fluxurile reale pe care le mijlocesc Agregatul monetar reprezintă un
instrument util politicii monetare, motiv pentru care selectarea agregatelor monetare trebuie sa
ofere răspunsuri asupra caracterului politicii monetare şi efectul acesteia în economia reala.
Chiar dacă principiile de definire a acestora sunt aceleaşi, numărul şi structura agregatelor
monetare diferă în general de la ţară la ţară, în funcţie de etapa de dezvoltare şi evoluţia
economica specifica, de stadiul pieţei financiare sau de cerinţele imediate sau de perspectiva ale
practici monetare. De asemenea, inovaţiile financiare impun revizuirea în timp a conţinutului
agregatelor.
In acest sens există modele diverse promovate de diferite şcoli.
- Şcoala americană, considerată modernă, se distinge de cea franceza, cu o tradiţie

îndelungată în domeniu, şi fiecare de cea austriaca, germana sau italiana. În SUA se
operează cu 6 agregate, în Franţa 2 cu 4 agregate şi în Anglia cu 4. 16…
Agregatele monetare pot fi definite prin integrarea succesiva a produselor monetare create în
scopul asigurării lichidităţii agenţilor financiari sau nefinanciari. în functie de acest criteriu sau
16
Floricel- Monedă, credir, bănci, EDP, Bucureşti, 1997
17
construit agregatele monetare simbolizate cu M1, M2, M3, şi L. Băncile centrale utilizează, în
practică, mai multe măsuri ale ofertei de bani (denumite agregate monetare). În ţările
dezvoltate, varietatea instrumentelor financiare utilizate impun construirea unor agregate
monetare mai largi care includ: depozite pe termen de mare valoare, acorduri de răscumpărare la
termen, titluri ale unor fonduri mutuale M( )3 certificate de trezorerie, efecte comerciale, alte
valori mobiliare foarte lichide ( L ).
Cea mai strictă definiţie a banilor, bazată pe abordarea teoretică, este reprezentată de agregatul
monetar M1 care reprezintă masa monetară în sens restrâns. Acesta grupează în structura sa
numerarul, bancnote şi moneda divizionară, şi banii de cont din diponibilităţile în conturi la
vedere şi în alte categorii de conturi deschise la băncile comerciale şi la asimilatele acestora şi
asupra cărora pot fi trase cecuri. Reprezentând partea cea mai activa a masei monetare sau
lichiditatea primară, aceste componente răspund întru totul conţinutului monedei şi facilităţilor
sale. Stingerea datoriilor şi mijlocirea tranzacţiilor se face în acest caz fără consum de timp şi
fără riscul diminuării activelor deţinătorului. Activele incluse în M1 pot fi folosite ca instrumente
de plată.
Agregatul monetar M1 se caracterizează printr-un grad înalt de flexibilitate, fiind afectat

direct şi rapid de evoluţiile din economie. Banii în sens restrâns pot fi transformaţi fără costuri
tranzacţionale suplimentare în quasii-bani. Cel de-al doilea agregat monetar - M2- reprezintă
masa monetara în sens larg. El cuprinde în plus fata de M1 active cu o lichiditate mai redusă
decât cele incluse ansamblul plasamentelor la termen şi în vederea economisirii posibil de
transformat în lichidităţi prin emisiunea de cecuri cu preaviz. Aceasta parte reprezintă
lichiditatea secundara sau quasi-moneda. În general, activele incluse în M2 nu pot servi ca
instrumente de plată. Disponibilităţile monetare astfel incluse în M2 aparţin agenţilor rezidenţi
non- bancari şi sunt gestionate de instituţii financiare. Al treilea agregat monetar-M3, cuprinde
pe lângă componentele lui M2 active cu un grad mai redus de lichiditate precum certificatele de
depozit, bonuri de casa, conturi de economii pe termen mediu şi alte titluri emise de agenţii
economici pe piaţa financiar-monetara.
Agregatul monetar reprezintă un indicator sau o mărime statistică, drept componentă a masei
monetare, cu autonomie relativă în cadrul acesteia. Fiecare agregat monetar îndeplineşte funcţii
specifice şi este relevant prin fluxurile reale pe care le intermediază, instituţiile financiar-bancare
ce îl gestionează şi prin informaţiile pe care le poate furniza. Agregatul monetar sedetermină prin
însumare, după anumite reguli, a unor operaţii sau fluxuri în expresie monetară ca: numerar în
afara sistemului bancar; disponibilităţi la vedere; depozite ale populaţiei; depozite în valută ale
18
rezidenţilor etc. Agregatul monetar are rol cognitiv prin modul de calcul, prin dimensiunea sa
absolută, prin dinamismul său şi prin comparaţiile cu alte agregate. 17…
I.6. CEREREA SI OFERTA DE BANI
Cererea de bani este generata, in principal, de achizitionarea bunurilor si serviciilor si

efectuarea unor investitii. Keynes a sesizat trei motive pentru cererea de moneda si anume: pentru
tranzactii curente; pentru motive de precautie si pentru speculatii.
I.6.1. CEREREA DE BANI PENTRU TRANZACTII
Cererea de bani pentru tranzactii exprima cantitatea de moneda necesara platilor curente in
vederea acoperirii nevoilor zilnice ale menajelor si intreprinderilor. Deoarece venitul, indeosebi
salariul este primit periodic, de obicei de doua ori pe luna, iar cheltuielile cu hrana, serviciile, etc.
intervin zilnic, fiecare agent economic este obligat sa pastreze o suma de bani sub forma de
numerar, cont curent sau depozite la vedere. Aceasta suma de bani este dimensionata in functie de
doi factori: marimea venitului si nivelul preturilor.
1.6.2. CEREREA DE BANI PENTRU CHLTUIELI
Cererea de bani pentru cheltuieli neprevazute sau in scop de precautie. Atat gospodariile
cat si firmele doresc sa detina bani pentru ca exista o nesiguranta in ceea ce priveste platile viitoare
sau incasarile. Cantitatea de moneda ceruta in acest scop este, de asemenea, direct proportionala cu
venitul si preturile.
1.6.3. CEREREA DE BANI IN SCOPURI SPECULATIVE
Cererea de bani in scopuri speculative apare datorita posibilitatii efectuarii unor investitii
de portofoliu. Investitia de portofoliu inseamna achizitionarea de actiuni, obligatiuni, bonuri de
tezaur sau alte produse financiare in vederea realizarii unui castig. Pastrarea lichiditatii are si
dezavantaje in principal datorita pierderii dobanzilor bancare. De aceea, cantitatea de bani ceruta de
menajuri si firme este invers proportionala cu dobanda. Costul pastrarii banilor creste odata cu
ridicarea ratei comerciale a dobanzilor sau a profiturilor obtinute din diferite investitii directe.
Motivul speculativ invocat de Keynes se bazeaza pe faptul ca variatiile ratei dobanzii

modifica valoarea obligatiunilor. Daca rata dobanzii creste, se asteapta o scadere a valorii
obligatiunilor si invers. Cu cat rata dobanzii este mai mica, cu atat publicul doreste sa detina mai
17
Gabriel Cristian Tanase, Continutul actual al pietei monetare, Ed. ASE, Bucuresti
19
multe obligatiuni si mai putini bani. Apare, insa, la indivizi si o adversitate fata de risc, pusa in
evidenta de James Tobin. Acesta a aratat ca o parte din avere va fi pastrata sub forma de numerar
deoarece nu prezinta nici un risc. Cei care accepta sa-si asume intr-un anumit grad riscul, vor
pastra o parte din avere sub forma de titluri de valoare.
Oferta de bani. Cantitatea de bani existenta in economie sub forma de numerar si bani de
cont reprezinta oferta de bani care este asigurata de Banca Centrala. Numerarul, constituit din
bancnote si monede este emis de o singura banca care reprezinta autoritatea monetara a
natiunii, Banca Centrala (de Emisiune). Bancile comerciale modifica marimea monedei scripturale
prin intermediul creditelor pe care le acorda. Banca centrala controleaza masa monetara prin mai
multe instrumente: baza monetara, deoarece este singura abilitata sa emita numerar; rata rezervelor
obligatorii ale bancilor; rata scontului; operatiuni de “open-market”. Astfel, daca se constata ca
sunt prea multi bani in circulatie, Banca Centrala controleaza riguros emisiunea de numerar,
mareste rata rezervelor bancilor, sporeste rata scontului si vinde obligatiunile de stat. Daca, insa
doreste sa aplice o politica de expansiune, procedeaza la emisiune de numerar, cumparare de
obligatiuni de stat, micsorarea ratei scontului si a ratei rezervelor bancilor.
BANCILE SI OFERTA E MONEDA
Creşterea rolului monedei în economiile moderne amplifică şi importanţa pieţei monetare

în ansamblul pieţelor. Piaţa monetară este locul de întâlnire şi confruntare dintre cererea şi oferta
de monedă, care se ajustează la un anumit preţ specific (rata dobânzii). Deşi obiectul tranzacţiei
este omogen, piaţa monetară este o piaţă imperfectă, puternic reglementată şi dominată de un
număr redus de ofertanţi (piaţă de oligopol).
Finanţarea economiei se poate realiza pe seama resurselor de economisire (autofinanţare,
împrumuturi) sau pe seama resurselor monetare, adică printr-o creare de monedă. Intermediari
între împrumutători şi împrumutaţi, băncile joacă un rol major în crearea de monedă. Creaţia
monetară rezultă din trei operaţiuni principale: acordarea de credite întreprinderilor sau
particularilor, avansurile acordate statului şi cumpărările de devize străine. În mod invers,
rambursarea de credite, de avansuri acordate Trezoreriei sau vânzarea de devize de către bănci
provoacă o reducere (distrugere) de monedă. Operaţiunile de credit formează principala sursă de
monetizare. Aceasta poate lua forma de creare de monedă scripturală şi de emisiune de bilete de
bancă. 18
18
http://www.contabilizat.ro/file/cursuri_de_perfectionare/economie_generala/economia_romaniei_si_uniunea_euro
peana_volumul_ii/cap8.pdf
20
1.7.1. BANCILE COMERCIALE
Băncile comerciale oferă (creează) moneda scripturală prin activitatea lor de intermediere,
dublată de o activitate de transformare. Ele aspiră economiile împrumutătorilor, care îşi
încredinţează resursele în general pe perioade mai scurte, pentru a furniza mijloace de finanţare
împrumutaţilor, care se îndatorează îndeosebi pe termen mediu şi lung. Printr-un simplu joc
scriptic (astăzi semnalele scriptice devin simple semnale electronice) sau prin transformarea
bancară (utilizarea resurselor pe termen scurt pentru a finanţa credite pe termen mediu şi lung), o
bancă poate produce monedă.
Bancile comerciale, care la randul lor pot fi:
- banci de depozite specializate in crearea de depozite, acordarea de credite pe termen

scurt, avansuri in cont curent sau deschiderea de credite, subscrierea de bonuri de tezaur, operatii
de bursa, viramente.
- banci de afaceri care acorda intreprinzatorilor credite pe termen lung, contribuind la

finantarea unor investitii. De asemenea, ele se ocupa si de operatii pure de banca, cum ar fi
viramentele. Bancile de afaceri participa la crearea unor societati pe actiuni si pot cumpara un de
actiuni sau chiar pachetul majoritar al diferitelor societati. 19
BANCA CENTRALA
Oferta de monedă este asigurată şi de Banca Naţională, singura care poate emite bilete de bancă,
respectiv:
- banca centrală emite bilete pentru alimentarea nevoilor de resurse financiare ale statului,
- banca centrala sporeste masa monetara si atunci cand cumpara valuta obtinute de la agentii
economici din exporturi
- banca centrala este in masura sa controleze si sa influenteze lichiditatile bancare a bancilor
comerciale prin operatiile de refinantare,rezervele obligatorii si rata de rescont.
BANCILE INTERNATIONALE
Banci internationale specializate, cum sunt: Banca Internationala pentru Reconstructie si

Dezvoltare, Banca Europeana pentru Reconstructie si Dezvoltare, Banca Mondiala, Banca
Reglementarilor Internationale, etc. functii ale banilor sunt: rata, in principal, de achizitionarea
19
Introducere in macro economoie, http://www.scribd.com/doc/6464019/Introduce-Re-in-Macroeconomie, pag.3
21
bunurilor si serviciilor si efectuarea unor investitii. Keynes a sesizat trei motive pentru cererea de
moneda si anume: pentru tranzactii curente; pentru motive de precautie si pentru speculatii. 20
I.7. FUNCTIONAREA PIETEI MONETARE
Piaţa monetară (sau piaţa creditului) are drept obiect capitalurile disponibile pe termen
scurt. Aceasta funcţionează cu participarea amplă a populaţiei, a firmelor şi îndeosebi a
intermediarilor bancari, instituţii cu largă funcţionalitate pe această piaţă.
Piaţa monetară este specializată în efectuarea de tranzacţii cu active monetare cu

scadenţe relativ scurte (până la un an), fiind reprezentată de piaţa interbancară şi de piaţa
titlurilor de creanţă negociabile. Pe piaţa interbancară operează Banca de Emisiune, băncile
comerciale, băncile specializate, trezoreria publică, casele de economii care au calitatea de
creditori, dar şi de debitori în cazul completării fondurilor proprii. Tranzacţiile pe această piaţă
piaţă îmbracă forma „acordării-rambursării” creditelor. Pe piaţa titlurilor de creanţă negociabile,
operatori sunt toţi agenţii economici. Instrumentele negociate sunt: certificatele de depozit
(titluri negociabile ce atestă existenţa unui depozit în cont), biletele de trezorerie (emise de
societăţi comerciale, cu excepţia instituţiilor de credit), bonurile de tezaur (emise de trezoreria
publică), titluri pe termen scurt (emise de instituţii şi instituţii financiare). 21
Obiectul tranzacţiilor de pe această piaţă este moneda. Legătura cu celelalte pieţe este
evidentă, căci prin monedă sunt reprezentate veniturile (salariile, profiturile, alte venituri)
respectiv cererea şi, în consecinţă, consumul. ........................................................................
Vorbind de piaţa monetară se impune precizarea câtorva elemente care o influienţează şi o
determină. Este vorba de cererea şi oferta de monedă. Cererea de monedă este determinată de
toate operaţiunile financiare (băneşti) care necesită moneda sub forma fizică şi scripturală. Se
mai poate spune că cererea de monedă exprimă necesarul de bani pentru îndeplinirea acelor
funcţii care necesită bani efectivi. Oferta de bani este asigurată de emisia de monedă de către
instituţia financiară împuternicită (Banca Centrală) , de acordare de credite de către alte
instituţii (băncile comerciale în primul rând) şi de atragerea economiilor în circuitul financiar-
economic.
Raportul dintre cererea şi oferta de bani determină preţul lor, respectiv dobânda. Ea se
plăteşte pentru banii oferiţi pentru sistemul de credit şi atragerea de economii. Cererea sporită de
bani va face ca dobânda să crească şi invers, să scadă când este un surplus de bani faţă de cerere.
20
21
Monica Roman, Statistica financiar bancara, Ed. Ase, , Bucuresti, 2007
22
Echilibrul pieţei monetare presupune ca cererea reală de bani să fie egală cu oferta de bani
stabilită de Banca Naţională, lucru ce impune ca o creştere în rata dobânzii să fie însoţită de o
creştere în nivelul venitului. 22
Orice dezechilibru care se produce pe piaţa de mărfuri sau piaţa monetară este rezolvat cu
ajutorul modificării şi corelării dinamice a venitului şi ratei dobânzii. O cerere excesivă de bani
îi determină pe deţinătorii de titluri de valoare să-şi vândă o parte din acestea, lucru ce duce la
creşterea ofertei de asemenea titluri (obligaţiuni), la scăderea preţurilor lor şi implicit la
creşterea producţiei acestora. O ofertă excesivă de bani îi va determina pe posesorii de bani să
cumpere alte titluri de valoare, lucru ce duce la creşterea cererii de asemenea titluri, la creşterea
preţurilor lor şi implicit la scăderea producţiei lor (venitul net). Astfel, piaţa monetară se poate
regla mult mai repede decât piaţa bunurilor şi serviciilor , prin ajustarea rapidă cu ajutorul
creşterii/scăderii ratei dobânzii. Mecanismele monetare sunt însă mult mai complicate. De
exemplu, băncile care dispun de resurse pe care doresc să le dea cu împrumut la nivelul curent al
ratei dobânzii se pot confrunta cu scăderea cererii de monedă. Mecanismul pieţei monetare se
desfăşoară relativ lent. Prin modificarea treptată a ratei dobânzii, în aşa fel încât să se echilibreze
cererea de monedă cu oferta de asemenea active.
1.8. ROLUL PETEI MONETARE- ECHILIBRUL PIETEI MONETARA
Piata monetara, ca o componenta a pietei nationale in ansamblu, are rolul de a asigura

intalnirea cererii de moneda exprimata de agentii economici care au cheltuieli mai mari decat
disponibilitatile lor, cu oferta de moneda, care emana de la acei agenti economici care, la un
moment dat, au o cantitate de moneda temporar disponibila. Intalnirea cererii cu oferta de moneda
se realizeaza, in principal, prin intermediul bancilor si institutiilor financiare, care au un rol
intermediar, activitatea lor economica incluzindu-se in categoria serviciilor, iar scopul lor este de a
obtine profit.
Rata dobanzii este pretul banilor si reprezinta suma de bani care se plateste de catre debitor
pentru utilizarea a 100 unitati monetare timp de un an. Ea depinde de gradul de risc, suma de bani
ceruta si durata creditului. Orice modificare in oferta sau in cererea de moneda va avea ca efect
schimbarea ratei dobanzii si a masei monetare.
Echilibrul se produce atunci cand cererea de moneda Dm este egala cu oferta de moneda:
Dm(Y,r,P) = Om
22
Monica Roman, Statistica financiar bancara, Ed. Ase, Bucuresti, 2007
23
I.8.1 ROLUL BANCILOR SI AL INSTITUTIILOR FINANCIARE
Pentru ca o economie sa functioneze normal este necesar ca fluxul monetar sa fie adaptat
permanent exigentelor, iar masa monetara sa fie cat mai riguros controlata. Acest rol este indeplinit
de banci si institutii financiare care alimenteaza economia cu mijloace de plata si orienteaza
fluxurile de bani catre sectoarele unde apar nevoi suplimentare. Aparitia bancilor in forma pe care
o cunoastem in zilele noastre este legata de necesitatea concentrarii disponibilitatilor banesti ale
diferitilor agenti economici si acordarea unor credite intreprinzatorilor, fara de care viata
economica nu ar fi putut cunoaste nici un progres.
In prezent, atat in Romania cat si in celelalte tari numarul bancilor este in crestere, ele
alcatuind un sistem bancar integrat in economia fiecarei tari dar cu legaturi multiple cu bancile din
intreaga lume. In literatura de specialitate se cunosc urmatoarele tipuri de banci:
Banca Centrala sau de emisiune, care are in primul rand rolul de a emite moneda si de a asigura
controlul asupra masei monetare, de a acorda credite altor banci prin operatiuni de refinantare si de
a controla intreaga politica monetara. Bancile de emisiune, in fiecare tara, sunt organizatii ale
statului sau cu participarea importanta a capitalului de stat. Banca de emisiune are posibilitatea sa
modifice rata dobanzilor si sa determine rezervele obligatorii ale bancilor in vederea controlarii
masei monetare. De asemenea, ea ofera servicii guvernului, toate platile acestuia efectuindu-se prin
intermediul contului deschis la aceasta banca. Banca centrala emite obligatiuni de stat si acorda
imprumuturi Trezoreriei.
Institutiile financiare care acorda credite speciale necesare pentru anumite activitati, bine
precizate de statutul lor. In aceasta categorie se includ: casele de credit agricol, care acorda
credite pe termen scurt, mediu si lung in domeniul agricol; creditul financiar, institutie care
acorda credite ipotecare pe termen lung particularilor sau colectivitatilor publice locale; bancile
populare, care acorda credite micilor intreprinzatori si intreprinderilor industriale mici si
mijlocii; banci de comert exterior care acorda credite pentru activitate de import sau export.
24
CAPITOLUL II
PIATA MONETARA DIN ROMANIA- ORGANIZARE SI FUNCTIONARE
II.1. REGLEMENTĂRI ALE PIEŢEI MONETARE
- Regulament BNR nr. 1/2000 (republicat) privind operaţiunile de piaţă monetară

efectuate de BNR şi facilităţile permanente acordate de aceasta participanţilor eligibili
(MO nr. 84/ 01.02.2008)
25
- Norma BNR nr. 1/2010 privind transmiterea prin mijloace electronice a unor
documente aferente operaţiunilor de piaţă monetară efectuate de către Banca
Naţională a României prin intermediul licitaţiei şi facilităţilor permanente acordate de
aceasta participanţilor eligibili
- Norma BNR nr. 2/2010 privind transmiterea prin mijloace electronice a unor
documente aferente licitaţiilor şi subscripţiilor de titluri de stat
- Norma BNR nr. 4/1995 privind funcţionarea pieţei monetare interbancare (MO nr. 26/
22.06.1995)
- Norma BNR nr. 12/2008 pentru completarea Normei 4/1995 (MO nr. 727/
28.10.2008)
- Norma BNR nr. 14/2007 pentru modificarea şi completarea Normei 4/1995 (MO nr.
751/ 06.11.2007)
- Ordin BNR nr. 8/2006 privind procedurile de lucru referitoare la derularea

operaţiunilor de piaţă monetară efectuate de BNR şi a facilităţilor permanente
acordate de aceasta participanţilor eligibili (contrapartidelor eligibile) (MO nr. 862/
20.10.2006)
- Ordin BNR nr. 3/2010 pentru modificarea Ordinului 8/2006 (MO nr. 165/
15.03.2006) 23
II.2. PIATA MONETARA IN ROMANIA- ASPECTE GENERALE
Piata monetara: mecanism al economiei de piata.Tranzitia si statornicirea pietei monetare

în tara noastra. Piata monetara este un mecanism al economiei de piata.Ea n-a putut exista si
functiona în România înainte de 1989.În economia planificata central cu caracter imperativ a
avut loc transformarea monedei din instrument al actiunii descentralizate a detinatorilor puterii
de cumparare în instrument al dictatului etatist. Aceasta “subordonare” a monedei fata de centrul
puterii politice s-a realizat prin prevalenta proprietatii de stat si cvasi-lichidarea proprietatii
private, prin predominarea preturilor administrate pietei, prin lipsa agentilor economici
socializati de formele fundamentale ale autonomiei decizionale, prin aservirea aparatului bancar
si financiar fata de criteriile planului-directiva prin suprimarea pietei titlurilor de valoare.Astfel
instrumentate , categoriile valorice au încetat sa reflecte, în cea mai mare masura , situatia reala
din economie.Rentabilitatea si situatia fondurilor agentilor economici au fost deturnate.Au
23
http://www.bnr.ro/Reglementari-ale-pietei-monetare--2104.aspx
26
aparut intreprinderi rentabile fara merite proprii si întreprinderi cu pierderi fara ca acestea sa
poarte vina pentru situatia lor financiara.
Majoritatea studiilor a pietei financiare se refera la eficienţa informaţională

ipoteză, exprima, asta ea ar putea fi testate empiric prin utilizarea unor metrice economice
metode bazate pe mişcările de mers pe jos sau aleatorii întoarce. Semnificaţia unor astfel de teste
Că investitorii nu a putut fi prognoza veniturilor viitoare ale activelor, în cazul în care urmează o
plimbare aleator. În cazul în care preţul viitorul nu este previzibil, teste de ipoteză confirmă
faptul că condiţionat Fiecare Aceasta presupunea nu Ar putea obţine o întoarce anormale este
îndeplinită. Practic, acest lucru reprezintă declaraţii literatura mainstream în Finanţe
24
(Megginson, 1997). ……………………………………………………………….
Econometrice testele utilizate pentru a investiga ipoteza pieţei eficiente
(EMH) Respinge faptul că se întoarce sunt previzibile. Dacă este o posibilitate de a prognoza
activelor " întoarce, există investitori care ar putea folosi această capacitate, în scopul de a
obţine sistematic întoarce, şi, evident, există investitori care ar putea obţine pierderi sistematice.
Piata monetara: mecanism al economiei de piata.Tranzitia si statornicirea pietei monetare în

tara noastra. Piata monetara este un mecanism al economiei de piata.Ea n-a putut exista si
functiona în România înainte de 1989.În economia planificata central cu caracter imperativ a
avut loc transformarea monedei din instrument al actiunii descentralizate a detinatorilor puterii
de cumparare în instrument al dictatului etatist. Aceasta “subordonare” a monedei fata de centrul
puterii politice s-a realizat prin prevalenta proprietatii de stat si cvasi-lichidarea proprietatii
private, prin predominarea preturilor administrate pietei, prin lipsa agentilor economici
socializati de formele fundamentale ale autonomiei decizionale, prin aservirea aparatului bancar
si financiar fata de criteriile planului-directiva prin suprimarea pietei titlurilor de valoare.Astfel
instrumentate , categoriile valorice au încetat sa reflecte, în cea mai mare masura , situatia reala
din economie.Rentabilitatea si situatia fondurilor agentilor economici au fost deturnate.Au
aparut intreprinderi rentabile fara merite proprii si întreprinderi cu pierderi fara ca acestea sa
poarte vina pentru situatia lor financiara.
II.3. TRĂSĂTURI ALE PIEŢEI MONETARE
Apariţia pieţei monetare în România este legată de transformările care s-au manifestat în tara
noastră după 1989 . Fiind un mecanism al economiei de piaţă , nu se poate vorbi despre existenţa
ei în perioada de dinainte de 1989 .
24
Mihai Caruntu, Market informational efficiency and investors’ rationality: some evidences on
Romanian capital market, University (Academy) of Economic Studies, Bucharest, Faculty of
Finance, Finance Department
27
În condiţiile economiei planificate central , moneda a fost transformată din instrument al
acţiunii descentralizate a deţinătorilor puterii de cumpărare în instrument al dictaturii etatist .
Caracteristicile acestui tip de mecanism economic , prevalenţa proprietăţii de stat , predominaţia
preţurilor administrate , lipsirea agenţilor economici de formele fundamentale ale autonomiei
decizionale , subordonarea aparatului bancar şi financiar faţă de criteriile planului directivă ,
suprimarea pieţei titlurilor de valoare , a bursei de valori şi a convertibilităţii monedei , au
condus la subordonarea monedei faţă de centrul puterii politice .
Într-o economie centralizată , instrumentele , categoriile financiare au încetat să reflecte
situaţia reală din economie . Fixarea preţurilor cu o ridicată doză de subiectivism a generat
apariţia unor intreprinderi rentabile fără merite proprii şi altele cu pierderi care nu erau vinovate
pentru situaţia lor financiară.
Plăţile restante , blocajul financiar , absenţa falimentului sunt de asemenea fenomene care au
anihilat şi blocat existenţa pieţei monetare .
Statornicirea pieţei monetare este strâns legată de restructurarea aparatului bancar . Această
restructurare înseamnă lichidarea monopolului statului de proprietar al tuturor băncilor şi ieşirea
băncilor din subordonarea guvernului pe de-o parte , iar pe de altă parte reaşezarea raporturilor
dintre banca de emisiune şi celelalte bănci , reinstituirea băncilor comerciale propriu-zise ,
vînzării mărfurilor cu plata amânată şi punerea în circuit a înscrisurilor cambiale şi a titlurilor de
stat .
Se poate spune că piaţa monetară în România este în faza incipientă , departe de cerinţele
unei funcţionări eficiente . Ca o comparaţie , din marea varietate a titlurilor de credit negociate
pe pieţele monetare occidentale , în România există doar certificatele de depozit şi acestea
departe de a se asemăna cu cele din Franţa , spre exemplu .
Crearea şi buna funcţionare a pieţei monetare în România este condiţionată de statornicirea
precumpănitoare a proprietăţii private , a sprijinului concurenţial ca factor principal al creşterii
eficienţei economice .
Piaţa monetară în România , aflată în curs de formare , comportă refinanţarea băncilor
comerciale de către BNR .
Principalele categorii de credite de refinanţare practicate de BNR sunt prezentate în cele ce
urmează :
- Creditul structural este creditul acordat de BNR în cadrul unui plafon stabilit pentru
fiecare bancă comercială şi pentru fiecare tip de garanţii . Creditele sunt garantate cu
efecte comerciale sau publice . Creditul structural prefaţează creditul de reescont , iar
dobânda percepută anticipează taxa oficială a scontului . Totuşi , deşi creditul
comercial şi emiterea de înscrisuri cambiale au fost legal autorizate , recursul la
28
acesta , în structura actuală de proprietate şi a prezenţei blocajului financiar atât de
extins nu este posibil în mod obiectiv .
- Creditul de licitaţie reprezintă principala cale de refinanţare a băncilor comerciale .
Ele prefigurează operaţiunile de open-market. Durata de acordare este de maxim 15
zile , este garantat cu titluri de stat , se acordă în cadrul unui plafon , la rate de
dobânzi rezultate din licitaţie . Dar mecanismul operaţiunilor de pe piaţa liberă nu
poate funcţiona corespunzător într-o economie în care titlurile se emit ocazional , iar
piaţa bursieră nu are capacitatea efectivă de a le evalua. De aici şi evoluţiile
incoerente , discrepante ale nivelului ratei dobânzii cu efecte perturbatoare pentru
gestiunea bancară şi activitatea financiară a intreprinderilor .
- Creditul special se acordă băncilor comerciale aflate în criză de lichiditate pe o
perioadă de până la 30 de zile , în condiţiile unor garanţii financiare şi în active reale ,
cu condiţia prezentării de programe eficiente de redresare .
- Creditul lombard (overdraft) sau creditul de pe o zi pe alta (day-to-day) are menirea
de a susţine efectuarea plăţilor zilnice exigibile ale unei bănci comerciale aflate în
criză . Se acordă la nivelul soldului debitor al contului curent al băncii la BNR , la
limita a 75 % din fondurile proprii ale băncii finanţate , în condiţiile garantării cu
anumite hârtii de valoare .
În condiţiile absenţei predominării economiei de piaţă şi a unui sistem bancar etatist ,
dobânzile practicate de Banca centrală pentru refinanţarea sistemului bancar s-a ridicat la nivele
foarte mari , depăşind rata inflaţiei , fiind inaccesibile pentru majoritatea agenţilor economici .
Ratele de dobânzi practicate de BNR au cunoscut modificări , în special dobânda de licitaţie care
a cunoscut cele mai fregvente modificări şi cele mai ample variaţii : ianuarie – iunie 1993 – 71 %
ianuarie 1994 – 185,5 % , iar la sfârşitul anului 1995 a coborât la 38,1% . În primele luni ale
anului 1997 au crescut , însă , ajungănd şi la valori de peste 400 % .
În cazul creditului structural , nivelul ratei dobânzii este modificat mai rar şi are cele mai
mici valori . Spre exemplu în ianuarie 1993 , acestă rată (sau rata scontului) era de 70 % , valoare
care s-a menţinut până în august 1994 , cînd a scăzut la 65 % , ajungând la sfârşitul anului 1995
la 35 % .
Dobânda overdraft a atins nivele foarte ridicate , variind de la 78 % , în prima jumătate a
anului 1993 , la 25 % în perioada noiembrie 1993 – martie 1994 .
II.3. EVOLUTIA PIETEI MONETARE IN ROMANIA
29
La începutul ultimului deceniu, Programul de Privatizare de Masă (PPM) au avut o
influenţă semnificativă pe piaţa de capital românească. În 1991, în conformitate cu prima lege a
de privatizare, au fost create cinci Fondurile Proprietăţii Private (FPP), la care au fost alocate
30% din stocurile comune a companiilor cu capital de stat român, cu excepţia strategice şi
companiile de utilităţi. La începutul anului 1995, aproape 15 milioane de popoare utilizat
vouchere de la PPM, în scopul de a primi unele actiuni la peste 5000 de companii de stat, care
devin societăţi deschise şi acţiunile lor au fost tranzacţionate, în mare parte, la Bucureşti
Electronice Rasdaq (BER). Acele companii care au îndeplinit fiecare condiţie impusă de
Romanian Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare (CNVM) au fost tranzactionate la Bursa de
25
Valori Bucureşti (BVB). ………………………………………………..
ESB a fost re-lansat în 1995, dar în primii doi ani a avut doar un minor
rolul pentru piata romaneasca de capital. Primul an semnificativă a BVB, deoarece sa re-lansare
a fost 1997, când preţurile tuturor acţiunilor a crescut, ca urmare a interesului investitorilor
străini "pentru companiile româneşti. Dar, în ciuda aşteptărilor optimiste ale acestei perioade,
săraci performanţele macroeconomice, precum şi declaraţiile emitenţilor nesatisfăcătoare
"financiare, lipsa de transparenţă pentru companiile cotate la bursă, precum şi nerespectarea
acţionarilor minoritari " drepturile care nu au confirmat boom-ul a pietei de capital romanesti.
Având în vedere această situaţie, în 1998, acţiuni "preţurile au scăzut, precum şi în calitate de
investitori" interes, până în anul 2002, când a fost a confirmat o recuperare semnificativă a
Bursei de Valori Bucuresti. În 2004, cifra de afaceri a fostde două ori mai mare, apoi anul fostul,
şi revine realizate de investitori au fost cele mai mari ESB deoarece re-lansare. Dar anul cel mai
impresionant a fost 2005, când în creştere de lichiditate a mers la o cifra de afaceri medie zilnică
de aproximativ 8,7 milioane de euro, de aproape patru ori mai mare, atunci nivelul atins în 2004.
26
La sfârşitul anului 2005, capitalizarea BVB a fost de peste 15 miliarde de euro,

şi cifra de afaceri de 2,2 miliarde de euro. În 2006, după 10 ani de la BVB re-lansare, încă nu
există cele mai tranzacţionate importante companii româneşti, şi, ca o consecinţă, piata
romaneasca de capital nu nu reflectă formarea PIB. De exemplu, un procent important din
capitalizarea BVB este reprezentat de domeniul energetic, un procent foarte scăzut este reţinut
de zona de servicii, în timp cenu există încă nici un emitent din sectorul agricol. De asemenea,
25
26
30
pana acum nu a existat nici iniţialăofertei publice mai mari de 15 de milioane de euro.
Acţiunile cele mai tranzacţionate la BVB sunt cele emise de societăţile financiare de la
sector (de exemplu, cele cinci Societăţilor de Investiţii Financiare, fostul proprietăţii private
Fonduri SIF, Banca Romana de Dezvoltare Group Societe Generale - Banca BRD, Transilvania
TLV), de la domeniul energetic (de exemplu, Rompetrol Rafinare, Petrom), şi de la
farmaceuticecâmp (de exemplu, Sicomed Bucureşti, Antibiotice Iaşi), care, împreună, au
reprezentat 80% dincifra de afaceri în anul 2006.…………………………………………
O caracteristică interesantă a pieţei româneşti de capital este reprezentat de cele cinci
Fondurile de investitii financiare (SIF), care ar putea fi comparate cu alte fonduri de investiţii
tranzacţionate pe pieţele financiare, cum ar fi "sfârşitul fonduri închise" în SUA sau "trusturi de
investiţii" în Marea Britanie. În 1996, FPP-uri, a creat la începutul Programului de Privatizare de
Masă (PPM), au fost transformat şi au devenit SIF-uri noi. În timpul PPM, aproape 2,2 milioane
de popoare investit bonurile lor de la SIF-uri, şi până la sfârşitul anului 2005, mai mult de
jumătate din le-a vândut lor acţiuni. În acest moment, un investitor individual sau un grup de
investitori care au aceeaşi interese nu ar putea detine mai mult de 1% din stocurile de SIF-uri
comune. Dupa ce "cheltuieli" 30%, în scopul de a încheia procesul de privatizare, a fost folosit
restul de acţiuni, deţinute în totalitate de stat, şi gestionate de Fondul Proprietăţii de Stat (FPS).
La sfârşitul PPM, SIF-urile noi nu a avut nici acţiuni mai importante întreprinderi româneşti, şi
lor portofolii s-au format prin compensarea acţiunilor pierdut cu unele noi din miza
FPSRezultatul este că, în acest moment, SIF-urile detin actiuni multe, dar mai mult de jumătate
dintre ei sunt cele de dimensiuni necotate, companii mici sau care nu au potenţial de dezvoltare.
Cele mai parte importantă a portofoliilor SIF-urilor este reprezentat de acţiunile deţinute la
comerciale bănci, care au fost din listele de la momentul privatizării. Prin urmare, chiar şi până
acum, din cauza unui management de portofoliu slab, de 6% deţinute de fiecare SIF la societăţile
bancare reprezintă cele mai valoroase. În 2005, sa observat o creştere mare a pieţei SIF-uri
Indicele (BET FI), aproximativ 175%, comparativ cu anul 2004, dar în ciuda acestui fapt în
creştere, această lucrare constatare este că preţurile parts SIF-uri "de piaţă nu reflectă valoarea de
27
miza lor a avut loc la BCR şi BRD. ……………………………
Conform datelor oficiale raportate, capitalizarea cumulată a celor mai tranzactionate
Companiilor româneşti unsprezece reprezentat 88% din totalul capitalizării BVB, iar la
sfârşituldin 2005, doar doua companii, Petrom şi BRD, a avut loc un procent de 48%, şi,
respectiv, 17% din capitalizare de piaţă, în timp ce blue-chips-uri free-float capitalizare (3
27
31
miliarde de euro) au reprezentat mai puţin de 25% din capitalizarea acestor societăţi "(13,5
miliarde de euro) (a se vedea tabelul 1):
Date financiare dezvăluie dimensiuni mici, lichiditatea redusă a pieţei de capital

româneşti,şi, de asemenea, o serie de oportunităţi de investiţii pentru investitori foarte puţine. Cel
puţin din cauza aceste caracteristici, eficienţa informaţională a pieţei româneşti de capital ar
putea fi pusă la îndoială.
II.5. ORGNIZAREA SI FUNCTIONAREA PETEI MONETARE DIN ROMANIA
Piaţa monetară este un mecanism al economiei de piaţă care a apărut în România după
1989. Înaintea acestei perioade economia era planificată central, având un carcater imperativ,
ceea ce a dus la transformarea monedei în instrument al dictatului etatist. Trecerea la economia
de piaţă a avut la bază statornicirea proprietăţii private în economie încurajând astfel concurenţa
ca factor propulsator al eficienţei economice. 28
Principala operaţiune a B.N.R.-ului pe piaţa monetară o constituie refinanţarea băncilor

comerciale. Creditele de refinanţare practicate de B.N.R. sunt29:
28
Mugur C Mihaiescu, Reflexii economice- piete bani bancii, ed. Expert , bucuresti 2006
32
• Creditul structural;
• Creditul de licitaţie;
• Creditul special;
• Creditul lombard(overdraft).
Creditul structural este acordat băncilor comerciale având la bază un plafon stabilit şi
sunt garantate prin efecte comerciale sau publice.
Creditul de licitaţie prefigurează operaţiunile de open-market. Este garantat cu titluri de

stat fiind acordat pe maximum 15 zile la rate de dobânzi rezultate din licitaţie, având la bază un
anumit plafon.
Creditul special se acordă pe o perioadă de până la 30 de zile băncilor comerciale aflate

în criză de lichiditate. Acest credit este acordat pe baza unor garanţii financiare şi active reale cu
condiţia prezentării unor programe de redresare.
Creditul lombard(overdraft) este numit şi creditul de pe o zi pe alta. Se acordă băncilor

comerciale aflate în criză în vederea efectuării plăţilor zilnice exigibile. Plafonul acordării este
stabilit la nivelul soldului debitor al contului curent al băncii la B.N.R. şi nu poate depăşi 75%
din fondurile proprii ale băncii beneficiare. Garantarea se realizează pe baza hârtiilor de valoare.
Pe piaţa interbancară actuală din România se efectuează cu precădere operaţiuni de

refinanţare şi mai puţin operaţiuni de creditare interbănci. B.N.R.-ul îşi lărgeşte sferele de
intervenţie prin intermediul operaţiunilor de open-market. În cadrul acestor operaţiuni, banca
centrală cumpără şi vinde pe piaţă titluri ale împrumuturilor publice, cu scopul de a lărgi sau
restrânge lichiditîţile băncilor, de a influenţa volumul creditelor şi evoluţia generală a cursurilor
titlurilor pe piaţă30.
În cazul în care banca centrală cumpără titluri de piaţă realizează o distribuire mnetară
şi implicit de lichidităţi. Atunci când tranzacţia are loc în sens invers se realizează un reflux de
monedă şi ca urmare scad lichidităţile de pe piaţă.
Efectele trecerii la piaţa monetară deschisă se evidenţiază prin privatizarea băncilor

comerciale, întărirea concurenţei, creşterea numărului de bănci, înlăturarea dominaţei unora
dintre ele şi dezvoltarea reţelei bancare.
29
Turliuc Vasile, Monedă şi credit, Editura Universităţii „ Alexandru Ioan Cuza”, Iaşi, 2007. p.
279
30
Turliuc Vasile, Politici monetare, Editura Polirom, Iaşi, 2002. p. 99
33
Adoptarea pieţei monetare deschise a presupus şi introducerea operaţiunilor de open-
market, ca alternativă faţă de reescont, fiind un instrument mai eficient de influenţare a
dobânzilor în economie.
Politica de open-market prezintă 2 efecte: cel cantitativ cu efect asupra mărimii masei
monetare în circulaţie şi cel efect-preţ care acţioneză asupra ratei dobânzii predominante în
economie.
Efectul cantitativ al politicii de open-market se materializează în acţiuni de cumpărare

sau vindere a titlurilor pe piaţa monetară de către banca centrală. Ulterior titlurile sunt
monetizate sau demonetizate, efectul acestor tranzacţii fiind de creşterea cantităţii de monedă
legală în circulaţie sau de scădere a acesteia.
Efectul-preţ al politicii de open-market se constituie prin intervenţia băncii centrale pe

piaţa monetară ca vânzător sau cumpărător de titluri, având astfel influenţă asupra preţului de
echilibru al pieţei respective. Daca banca centrală cumpără titluri va avea loc o scădere a
preţurilor acestora, iar în cazul vânzării preţurilor vor creşte.
Preţurile titlurilor sunt legate de rata dobânzii aferente creanţelor respective, astfel că
efectul-preţ al politicii de open-market se exercită atât asupra cursului titlurilor negociabile pe
piaţa monetară, cât şi asupra ratei dobânzii, aferente acestora31.
Deşi politica de open-market este mai eficient decât politica de rescont, totuşi eficienţa
ei este redusă de urmatorii factori:
• Inelasticitatea cererii de credite în raport cu dobânda;

• Afluxurile de capitaluri floatnte străine, atrase de dobâzile ridicate de pe piaţa
autohtonă.
Neajunsurile în funcţionarea pieţei monetare în România se evidenţiază în evoluţiile
unor indicatori macroeconomici:
• Dobânzile excesive la creditele bancare;

• Deteriorări ale structurii calitative a creditelor puse la dispoziţia clienţilor;
• Creşterea ponderii creditelor pe termen scurt în defavoare celor de investiţii;
• Angajarea unui volum crescut de credite în valută de susţinere a activităţii de investiţii.
II.4. ANALIZA PIETEI MONETARE
31
Cerna Silviu, Sistemul monetar şi politica monetară, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 1996. p. 108
34
Orice economie naţională este caracterizată de existenţa şi funcţionarea unor pieţe
specializate, unde se întâlnesc şi se reglează, liber sau dirijat, cererea şi oferta de active
financiare, necesare creării de resurse pentru dezvoltarea producţiei de bunuri şi servicii.
Din punct de vedere al sferei de cuprindere, în literatura de specialitate s-au conturat două
accepţiuni1 referitoare la piaţa de capital: concepţia anglo-saxonă şi concepţia continental-
europeană.În concepţia anglo-saxonă, piaţa financiară este formată din piaţa de capital împreună
32
cu piaţa monetară,. În acest context, pe piaţa de capital se asigură investirea capitalurilor pe
termen mediu şi lung. Pe piaţa monetară se realizează atragerea şi plasarea capitalurilor pe
termen scurt prin intermediul pieţei interbancare, a pieţei scontului, a pieţei efectelor de comerţ,
a pieţei certificatelor de comerţ, a pieţei eurovalutelor etc.
În România s-a adoptat concepţia anglo-saxonă potrivit căreia piaţa financiară, aflată la
intersecţia ofertei de fonduri cu cererea de fonduri în economie, este compusă din două mari
segmente:
- piaţa monetară (interbancară) alcatuită din ansamblul relaţiilor de credit pe pe termen
scurt, având la bază active fără caracter negociabil;
- piaţa titlurilor financiare (piaţa de capital) ce desemneazătranzacţiile cu titluri pe
termen mediu şi lung.
Instituţiile financiar-bancare din România se constituie într-o piaţă financiară bine reglementată
şi controlată de organisme de supraveghere: Banca Naţională a României pentru piaţa monetară
şi respectiv, Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare pentru piaţa de capital. 33
II.4.1. AGREGATUL MONETAR- ROMANIA
Agregatul monetar reprezinta o parte constitutiva a masei monetare (disponibilitati

monetare si semimonetare), parte automatizata prin functiile ei specifice, prin agenti economici
specializati care emit instrumente de schimb si de plata, prin institutiile financiar bancare care le
pun în circulatie, prin fluxurile reale pe care le mijlocesc. 34
În România structura masei monetare poarta amprenta procesului tranzitiei la economia

de piata. Agregatele monetare utilizate sunt M1si M2, cuprinzând moneda efectiva si quasi-
moneda.
În tara noastra, se includ economii la vedere si pe termen ale populatiei, depozite la

vedere ale agentilor economici, depunerile în valuta ale rezidentilor, la vedere si pe termen .
32
Gabriela Anghelache – Bursa şi piaţa extrabursieră, Editura. Economică, Bucureşti 2000
33
Analiza structura a pietei financiar bancare ,Editura. Economică, Bucureşti 2000
34
http://www.bank.md/index.php?fid=2&nrpg=1237
35
Quasi-banii includ, potrivit definitiei Bancii Nationale a Romaniei, urmatoarele: economiile
populatiei(la CEC sau la banci), depozitele pe termen ale agentilor economici(inclusiv
certificatele de depozit), depozitele conditionate ale agentilor economici(acreditive, depozite
pentru investitii etc.), conturile în valuta ale rezidentilor(persoane fizice sau juridice).
Ponderea numerarului în cadrul masei monetare este de aproximativ 20%, tendinta fiind
de scadere pe masura ce se vor introduce în practica curenta instrumentele de decontare fara
numerar(cecuri, carti de credit si de debit). în schimb quasi-banii reprezentau la jumatatea
anului 1994 57% în totalul masei monetare, marcand o crestere comparativ cu anii anteriori. În
economiile caracterizate printr-o inflatie accentuata acest fapt este apreciat drept pozitiv,
atenuandu-se astfel un factor de presiune inflationista. Existenta mai multor masuri pentru
masa monetara confirma ambiguitatea termenului de “oferta de moneda”. în plus, deciziile
agentilor economici afecteaza marimea agregatelor monetare. De exemplu decizia de
transformare a depozitelor la termen în depozite la vedere va determina cresterea primului
agregat monetar în timp ce urmatoarele vor ramane nemodificate.
Evolutii interesante se remarca si la nivelul dinamicii structurale a agregatelor

monetare: 35
35
http://www.contabilizat.ro/file/cursuri_de_perfectionare/management_si_marketin
g/statistica_financiar_bancara/cap1.pdf
36
In adoptarea masurilor de politica monetara, banca centrala are nevoie nu doar de o imagine
globala asupra masei monetare ci si de una detaliata.Una dintre cele mai importante
componente ale masei monetare si care înregistreaza o dinamica accentuata o reprezinta
depozitele bancare Controlul ofertei de moneda, de care responsabila este banca centrala,
presupune supervizarea activitatiilor celorlalte banci în procesul creatiei monetare.
Baza monetara se determina în România prin suma numerarului în casieriile bancilor,

numerarul în afara sistemului bancar si disponibilul existent la BNR.
II.4.2. INDICATORII MONETARI
În analiza masei monetare şi a corelaţiilor acesteia cu alţi indicatori macroeconomici se

utilizează un set de indicatori monetari.
1) Viteza de rotaţie a banilor ( V):
Viteza de rotaţie a banilor arata numărul mediu de utilizări (de rotatii) ale unei unităţi monetare
într-un an, în scopul realizării tuturor tranzactiilor din economie.
Exemplu: Dacă avem tranzacţii de 100 milioane care se desfăşoară în condiţiile în care există o
masă monetară de 20 milioane şi viteza de rotaţie a banilor este de 5 rezultă că fiecare unitate
monetară şi-a îndeplinit funcţia de 5 ori.
2) Gradul de monetarizare ( G):
.100 PIB
G=M
Pentru a analiza corelatia dintre masa monetara şi productie se porneste de la relatia:
PIB=(PIB/M2)*M2 sau
PIB=V*M2 unde
V=viteza de circulatie a banilor;
Transferata în dinamica, ultima relatie devine:
Analiza structurală a pieţei financiar-bancare
IPIBn=IV*IM2
Cum, de obicei, pe perioade scurte, viteza de circulatie a banilor ramane relativ constanta,
respectiv: V1=V0 → IV=100%, rezulta că: IPIBn=IM2
Adica PIBn şi M2 inregistreaza evolutii asemanatoare. Dar dinamica PIBn depinde de dinamica
PIB real (IPIBr) şi de creşterile de preţuri cuantificate prin deflatorul PIB . Cu alte cuvinte, când
cresterea PIBn nu se reflecta şi intr-o crestere corespunzatoare a PIBr, atunci se va înregistra –
inevitabil – o creştere de preţuri.
37
Din analiza masei monetare în termeni reali, se observă evoluţia fluctuantă a masei monetare şi
faptul că în anii ce au urmat anului 1990, valoarea reală a masei monetare s-a situat sub valoarea
anului de referinţă 1990. S-au înregistrat şi unele creşteri, cea mai semnificativă fiind cea din
1994, de 180% faţă de anul precedent, dar şi reduceri, cele mai semnificative fiind cele din anii
1991, 1992 si 1997, an ce a urmat unui an electoral. 36
II.5. PIATA MONETARA IN ROMANIA
II.5.1. B.N.R.
Banca Naţională a României este o instituţie de interes public, care a luat fiinţă ca
„bancă de scont şi circulaţiune” in urma promulgării Legii Organice din 11/23 aprilie 1880,
având privilegiul emiterii monedei statului român.
Banca Centrală a României are un grad mare de independenţă faţă de executiv, ea

răspunzând în faţa Parlamentului căruia trebuie si prezinte, anual, un raport cu privire la:
principalele evoluţii economice, monetare şi valutare; politica monetară in anul precedent şi
orintările pentru anul următor; reglementarea şi supravegherea prudenţei bancare; activităţile
B.N.R. ; bilanţul anual şi contul de profit şi pierdere.
În calitate de bancă centrală, B.N.R. are ca funcţii:
• emiterea numeralului;
• fomularea şi conducerea politicii monetare şi valutare;
• adminstrarea rezervelor oficiale internaţionale ale statului;
• supravegherea şi reglementarea sistemului de plaţi.
B.N.R. este organul unic de supraveghere bancară, fiind imputernicită de lege sa
acţioneze ca împrumutător de ultimă instanţă pentru societăţile bancare aflate în dificultate de
plăţi. B.N.R. poate acorda împrumut statului. Astfel, pentru acoperirea decalajului temporar
dintre încasarile şi plăţile din contul general al Trezoreriei Statului, B.N.R. poate acorda
împrumuturi pe o durată de până la 180 zile, la rata dobânzii de piaţă. Suma totală a
împrumuturilor nu poate depăşi 7% din veniturile bugetului de stat in anul precedent, iar soldul
împrumutului trebuie să se situeze la cel mult dublul capitalului şi al fondului de rezervă.
36
http://www.contabilizat.ro/file/cursuri_de_perfectionare/management_si_marketin
g/statistica_financiar_bancara/cap1.pdf
38
Instrumentele de politică monetară ce pot fi folosite de B.N.R. pentru realizarea
obiectivelor sale sunt37:
• Operaţiunile de piaţă(open-market operations);

• Facilităţi de refinanţare şi de depozit;
• Rezerve minime obligatorii;
• Persuasiune morală;
Principalele funcţii îndeplinite de B.N.R. sunt:
Emite, pune şi retrage din circulaţie numerarul.

B.N.R. administrează direct rezerva de bancnote şi monede metalice, elaborează programul de
emisiune a acestora astfel încât să se asigure necesarul de numerar în strictă cocncordanţă cu
nevoile reale ale circulaţiei băneşti. B.N.R. este singura în drept să stabilească valoarea
nominală, dimensiunile, greutatea,desenul şi alte caracteristici tehnice ale bancnotelor şi
monedelor metalice. Bancnotele sunt semnate de guvernator şi casierul central.
1. Este bancă a bancilor

B.N.R. este banca a băncilor pe care le autorizează să funcţioneze pe teritoriul României, le
reglementează şi le supraveghează activitatea. B.N.R. se constituie în gestionarul riscului de
sistem în activitatea tuturor băncilor, reprezentând interesul întregii societăţi în preîntâmpinarea
problemelor ce pot apărea în onorarea de către băncile comerciale a cererilor de retragere de
depozite din partea deponenţilor. B.N.R este împuternicită de lege să emită
reglementări(regulamente, norme, circulare) cu valabilitate pentru întregul sistem bancar. În caz
de criză finaciară sau de apariţie a unor ricuri sistemice, B.N.R. poate fi împrumutător de ultimă
instanţă.
2. Este casier general şi bancher al statului român

B.N.R participă la procesul execuţiei bugetului stat şi ţine evidenţele contabile ale contului
curent al Trezoreriei Statului. Pentru operaţiunile derulate prin contul Trezoreriei Statului,
B.N.R. nu percepe copmisioane şi plăteşte o dobândă la disponibilităţile în acest cont. B.N.R.
poate acorda bugetului de stat un împrumut limitat a cărui mărime este stabilită prin lege pentru
acoperirea decalajului temporar între veniturile şi cheltuielile acestuia. B.N.R. poate mobiliza
resurse băneşti pentru contul bugetului de stat, acţionând ca agent al statului în ceea ce priveşte
emisiunea, vânzarea şi răscumpărarea obligaţiunilor prin care statul se împrumută de la public,
persoane juridice sau bănci.
37
Stoica Victor, Deaconu Petre, Banii. Teoriile monetare. Administrarea banilor şi politica monetara, Editura
Economică, Bucureşti, 2003. p. 512
39
3. Stabileşte şi conduce politica monetară a ţării
B.N.R. elaborează, aplică şi răspunde de politica monetară. Principalele teme ale politicii
monetare sunt:
• Volumul, structura şi dinamica operaţiunilor de creditare;

• Volumul, structura şi dinamica operaţiunilor de piaţă;
• Volumul şi structura masei monetare;
• Nivelul şi calculul dobânzilor la vedere şi la termen;
• Cursul de schimb al leului în raport cu alte valute şi situaţia balanţei de
plăţi a ţării.
4. Stabileşte şi conduce politica valutară
B.N.R. elaborează, aplica şi răspunde de politica valutară a ţării. De asemenea, asigură
Trezoreria balanţei de plăţi a ţării şi acţionează pentru asigurarea convertibilităţii leului pentru
tranzacţiile curente ale balanţei de plăţi.
5. Supraveghează şi reglementează sistemul de plăţi a ţării

Supravegherea sistemului de plăţi al ţării, în general şi al plăţilor bancare, în special, în primul
rând al celor fară numerar, este o consecinţă şi un mijloc important de a înfăptui politica
monetară şi de a menţine stabilitatea monedei naţionale, precum şi încrederea publicului în
sistemul bancar naţional.
II.5.2. POLITICA MONETARA BNR IN ROMANIA
Politica monetară reprezintă unul din instrumentele politicii economice, prin

intermediul căruia se actionează asupra cererii şi ofertei de monedă în economie. Importanţa
politicii monetare rezultă din obiectivul fundamental al acesteia, respectiv stabilitatea preţurilor,
la care se adaugă limitarea inflaţiei şi menţinerea valorii interne si externe a monedei.
Responsabilitatea îndeplinirii acestor obiective revine Băncii Centrale, care deţine monopolul în
formularea şi transpunerea în practică a obiectivelor politicii monetare.
Stabilitatea preţurilor constituie obiectivul fundamental al politicii monetare dar, în

acelaşi timp, reprezintă un obiectiv central al politicii economice, alături de: creşterea economică
durabilă, ocuparea deplină a forţei de muncă, sustenabilitatea balanţei de plăţi. Pentru atingerea
acestor obiective, la nivelul fiecarei ţări, sunt identificate instrumentele care sa conducă la cele
mai bune rezultate, dintre care cele mai însemnate sunt: politica fiscală, politica veniturilor,
politica monetară, politica valutară şi politica comercială.
40
Politica monetară contribuie la realizarea politicii economice şi prin obiectivele sale
specifice, care constau în următoarele:
a) Creşterea masei monetare până la un nivel optim;

b) Creşterea ratei dobânzii la un nivel corespunzător;
c) Practicarea unui nivel optim al ratei de schimb;
d) Alocarea optimă a resurselor financiare(fonduri pentru creditare) în cadrul economiei.
a) Acest obiectiv cantitativ se concretizează în determinarea de către autoritatea monetară a

unui nivel de creştere a masei monetare, cât mai apropiat de rata de creştere reală a
economiei. Astfel, in anii 1970, în ţările dezvoltate, obiectivele formulate au vizat
dinamica agregatelor monetare, însă regulile au demonstat că este dificil şi limitat un
control al masei monetare, atunci când economiile ţării respective participă puternic la
relaţiile comerciale şi financiare internaţionale.
b) Rata dobânzii şi nivelul optim al acesteia a fost considerată obiectiv fundamental al
politicii monetare până în anii 1970, situâdu-se în centrul analizelor lui Keynes, care
evidenţiazş că Banca Centrală poate echilibra piaţa monetară prin utilizarea unui nivel
echilibrat al ratei de dobândă. În prezent, rata de dobândă prezintă un rol important în
cadrul politicii monetare, prin aceea că permite menţinerea unui anumit nivel al ratei de
schimb şi influenţează investiţiilor agenţilor economici.
c) Menţinerea unui anumit nivel al cursului de schimb constituie un obiectiv al politicii
monetare, prin aceea că antrenează echilibre sau dezechilibre ale balanţei de plăţi în
funcţie de aprecierea sau deprecierea monedei naţionale. Dacă nivelul cursului este
supraevaluat pentru moneda naţională, rezultă un consum de rezerve valutare, în timp ce
un curs depreciate ar putea antrena creşterea exporturilor şi majorarea disponibilităţilor în
valută.
d) Alocarea optimă a resurselor financiare, la nivelul unei tări, constă în selectarea creditelor
în funcţie de nivelul rentabilităţilor posibile de obţinut. Un asemenea obiectiv antrenează
efecte negative, precum şi diminuarea concurenţei între agenţii economici şi diminuarea
reacţiei acestora în evoluţia ratei de dobândî. Din acest motiv se remarcă, în prezent, o
limitare a utilizării acestui obiectiv al politicii monetare.
II.5.3. INSTRUMENTE DE POLITICĂ MONETARĂ
41
Pentru îndeplinirea obiectivelor de politica monetară pot fi utilizate instrumente directe
şi indirecte, între care este posibilă stabilirea următoarei distincţii:
• Instrumentele indirecte sunt utilizate de către Banca Centrală în relaţiile cu celelalte

bănci şi cu agenţii nefinanciari. La modul tradiţional, această categorie include
instrumente care permit controlul asupra costului şi asupra cantităţii de monedă
centrală;
• Instrumentele directe sunt reprezentate de măsurile care îi afecetează în mod direct, pe
utilizatorii şi deţinătorii de monedă, inclusive instituţiile financiare. Dintre acestea
prezintă importanţă: încadrarea creditului, fixarea administrativă a unor rate ale
dobânzii şi a unor rate de schimb.
Din distincţia prezentă rezultă că instrumentele indirecte corespund acţiunilor asupra
pieţei, iar cele directe constitue măsuri ale autorităţilor monetare.
Prin fiecare tip de instrument pot fi urmărite anumite obiective, astfel încât există
posibilitatea clasificării instrumentelor după următoarea structură38:
a) Instrumente prin care Banca Centrală furnizează şi retrage moneda centrală;

b) Instrumente care afectează direct activele sau pasivele băncilor ;
c) Instrumente care permit controlul acţiunilor cu străinătatea;
a) Din prima categorie a instrumentelor pot fi incluse următoarele tipuri de operaţiuni şi

măsuri adoptate de Banca Centrală:
o operaţiunile de open-market şi acordarea de credite cu rată variabilă a dobânzii pe
piaţa monetară sau financiară;
o operaţiunile de rescontare; plafonarea disponibilităţilor pentru rescontare şi
stabilirea costului rescontării(rata de rescontare sau rata oficială a scontului);
o avansurile acordate de Banca Centrală statului şi celorlalte bănci: determinarea
plafonului şi a costului(ratei de dobândă) pentru aceste avansuri;
o contituirea rezervelor obligatorii obişnuite şi cele constituite asupra depozitelor şi
creditelor;
b) În a doua categorie pot fi încadrate obiective cantitative globale şi obiective selective,
dintre care pot fi enumerate următoarele:
o Încadrarea creditului bancar sau a finanţărilor;
38
Economică, Bucureşti, 2003. p. 517-518
42
o Încadrarea sau limitarea depozitelor renumerate şi gestionate de către bănci;
o Raporturile bilanţului(raportul dintre credite şi fonduri proprii);
o Coeficientul de utilizare obligatoriu concretizat în portofoliul minim de
obligaţiuni, bonuri de tezaur sau alte utilizări;
o Controlul emisiunilor de titluri pe piaţa financiară;
o Stabilirea ratei de dobândă debitoare sau creditoare;
c)Instrumentele care permit controlul operaţiunilor cu străinătatea includ următoarele:
o Controlul schimburilor(împrumuturi externe autorizate, piaţa devizelor,

reglementarea poziţiei exterioare a băncilor, depozitele constituite la Banca
Centrală din devizele achiziţionate de către agenţii nefinanciari);
o Reglementările aplicabile dobânzilor plătite pentru depozitele
nerezidenţilor şi nivelul ratelor de dobândă;
o Rezervele obligatorii constituite pentru depozitele nerezidenţilor;
o Intervenţiile Băncii Centrale pe piaţa schimburilor valutare;
Instrumente de intervenţie monetară directe
Plafoanele de credit
Plafoanele de credit sunt utilizate ca instrumente directe de control monetar şi se

manifestă sub forma unor instrucţiuni prin care băncile sunt informate cu privire la nivelul
maxim al creditelor şi ponderea acestora în portofoliul de active.
Pe termen lung utilizarea plafoanelor de credit antrenează efecte nefavorabile, precum

rate ale dobânzii administrate, descurajarea mobilizarii economiilor şi distorsionarea fluxurilor
de fonduri către împrumuturi profitabile.
Motivele pentru care, ţările au adoptat, iniţial, acest instrument sunt:
- reprezintă un instrument uşor de implementat;

- este perceput ca un instrument care permite îndeplinirea obiectivelor de politică
monetară;
- este cel mai eficient instrument de politică monetară adoptat de pieţele financiare
nedezvoltate sau de cele cu capacitate tehnice limitate;
- constituie o modalitate prin care resursele sunt reorientate către alte sectoare mai
puţin favorizate.
43
Utilizarea plafoanelor de credite are relevanţă pentru caracterizarea pieţelor financiare,
care pot prezenta grade diferite de dezvoltare şi complexitate, structuri necompetitive ale
sistemelor bancare, o piaţă a titlurilor guvernamentale slab dezvoltată, costuri sporite ale
tranzacţiilor sau restricţii în mişcarea capitalurilor.
Practica băncilor centrale arată că acestea stabilesc, periodic, plafoane ale activelor
interne din întregul sistem bancar şi subplafoane pentru creditele guvernamentale, în concordanţă
cu nivelul inflaţiei, al creşterii economice şi al balanţei de plăţi externe.
Avantajele plafoanelor de credit sunt următoarele:
- permite controlul asupra agregatelor monetare şi asupra creditului total;

- este unul din cele mai “uşoare” instrumente, aplicabil în ţările cu pieţe financiare slab
dezvoltate sau cu falimente importante în acest domeniu;
- este relativ uşor de implementat atunci cand numărul băncilor este redus;
- nu este afectat de regimul cursului de schimb.
Dezavantajele aplicării plafoanelor de credit:
- nu poate fi utilizat în managementul lichidităţii pe termen scurt, ci numai prin

aplicarea pe termen lung;
- tinde să perpetueze un credit independent de competivitatea băncilor;
- provoacă dezintermedierea în scopul reglementării sectorului financiar;
- limitează competiţia între bănci şi împiedică dezvoltarea pieţei monetare;
- poate reprezenta o ameninţare la adresa lichidităţii, dacă politica este slabă
- generează un “micromanagement” al alocării creditelor de către Banca Centrală;
- este dificil de monitorizat atunci când creditul se prezintă sub forme nesupuse
limitării;
- crează dificultăţi administrative în ţările cu un număr sporit de bănci;
poate duce la multiplicarea controalelor directe şi a presiunii financiare.
Instrumente de politica monetară utilizate de B.N.R.39
Instrumentele instituite de autoritatea monetară au avut în vedere alinierea la

standardele şi practicile din ţările Uniunii Europene şi cele internaţionale.
39
Economică, Bucureşti, 2003. p. 534
44
Operatiunile B.N.R. pe piaţa monetară utilizate în prezent constau în:
- Tranzacţiile repo şi reverse repo(pensiuni) cu titluri de stat. Tranzacţiile reversibile

se constituie în cesiuni de creanţă pe o bază contractuală şi presupune ca instituţia
cedentă să se angajeze să reprimească iar instituţia cesionară sa retrocedeze
aceleaşi titluri de stat sau titluri de stat din aceeaşi serie la un preţ şi la o dată
stabilite prin contract. Valoarea pe piaţă a titlurilor de stat în tranzacţiile repo şi
reverse repo trebuie să acopere valoarea de răscumpărare a acestora.
- Credite colaterizate cu active eligibile pentru garantare. Se referă la tranzacţiile
reversibile în care debitorul păstrează dreptul de proprietate asupra activelor
eligibile aduse în garanţie. Valoarea activelor trebuie să acopere 100% valoarea
creditului acordat şi dobâda aferentă.
- Vânzări şi cumpărări definitive de titluri de stat(outright tranzactions). Sunt
tranzacţii în care are loc transferul definitiv al proprietăţii asupra titlurilor de la
vânzător la cumpărător. Aceste tranzacţii se realizează prin mecanismul livrare
contra plată.
- Emiterea de certificate de depozit. Certificatele de depozit se emit de către B.N.R.
în formă materializată sau dematerializată, cu discount şi răscumpărare la
scadenţă la valoarea nominală40. Rata dobânzii aferentă sumei plătite de deţinător
se determină ca diferenţă între valoarea mai mică la care sunt emise certificatele şi
valoarea nominală a acestora. Rata dobânzii se stabileşte între părţi la scadenţa
tranzacţiei.
Swap-ul valutar prezintă 2 tranzacţii simultane prin intermediul cărora B.N.R.-ul realizează :
- Cumpărarea la vedere lei contra valută convertibilă şi vinde la termen(forward)
aceeaşi sumă în valuta convertibilă contra lei;
- Vinde la vedere contra valută convertibilă şi cumpără la termen(forward) aceeaşi
sumă în valută convertibilă în lei.
- Atragerea de depozite de la bănci. Constituie o tranzacţie cu scadenţă prestabilită în
care rata dobânzii la depozit este rata dobânzii simple şi se plăteşte la scadenţa
depozitului.
Măsurile luate de banca centrală pentru perfecţionarea instrumentelor de politică monetară
sunt:
40
Turliuc Vasile, Cocriş Vasile, Dornescu Valeriu, Boariu Angela, Stoica Ovidiu, Chirleşan
Dan, Monedă şi credit, Editura Universităţii „ Alexandru Ioan Cuza”, Iaşi, 2007. p. 283
45
• Facilităţile de refinanţare şi de depozit acordate băncilor de către B.N.R.;
• Facilităţile de refinanţare;
• Facilităţile de depozit.
II.6. OPERAŢIUNI DE PE PIAŢA MONETARĂ OFERITE DE BĂNCILE DIN ROMÂNIA
Operaţiunile de piaţă monetară (operaţiuni open market) reprezintă cel mai important instrument
de politică monetară al BNR. Acestea se realizează la iniţiativa băncii centrale, având
următoarele funcţii: ghidarea ratelor de dobândă, gestionarea condiţiilor lichidităţii de pe piaţa
monetară şi semnalizarea orientării politicii monetare.
Potrivit reglementărilor în vigoare, principalele categorii de operaţiuni de piaţă monetară aflate la

dispoziţia BNR sunt: 41
• operaţiuni repo - tranzacţii reversibile, destinate injectării de lichiditate, în cadrul cărora

BNR cumpără de la instituţiile de credit active eligibile pentru tranzacţionare, cu
angajamentul acestora de a răscumpăra activele respective la o dată ulterioară şi la un
preţ stabilit la data tranzacţiei;
• atragere de depozite - tranzacţii cu scadenţa prestabilită, destinate absorbţiei de
lichiditate, în cadrul cărora BNR atrage depozite de la instituţiile de credit;
• emitere de certificate de depozit - tranzacţii destinate absorbţiei de lichiditate, în cadrul
cărora BNR vinde instituţiilor de credit certificate de depozit;
• operaţiuni reverse repo - tranzacţii reversibile, destinate absorbţiei de lichiditate, în
cadrul cărora BNR vinde instituţiilor de credit active eligibile pentru tranzacţionare,
angajându-se să răscumpere activele respective la o dată ulterioară şi la un preţ stabilit la
data tranzacţiei;
• acordare de credite colateralizate cu active eligibile pentru garantare - tranzacţii
reversibile destinate injectării de lichiditate, în cadrul cărora BNR acordă credite
instituţiilor de credit, acestea păstrând proprietatea asupra activelor eligibile aduse în
garanţie;
• vânzări/cumpărări de active eligibile pentru tranzacţionare - tranzacţii destinate
absorbţiei/injectării de lichiditate, în cadrul cărora BNR vinde/cumpără active eligibile
41
http://www.bnr.ro/Operatiunile-de-piata-monetara-(open-market)-3328.aspx
46
pentru tranzacţionare, transferul proprietăţii asupra acestora de la vânzător la cumpărător
fiind realizat prin mecanismul "livrare contra plată";
• swap valutar - constă în două tranzacţii simultane, încheiate cu aceeaşi contrapartidă, prin
care BNR:
o injectează lichiditate cumpărând la vedere valută convertibilă contra lei şi
vânzând la o dată ulterioară aceeaşi sumă în valută convertibilă contra lei;
o absoarbe lichiditate vânzând la vedere valută convertibilă contra lei şi cumpărând
la o dată ulterioară aceeaşi sumă în valută convertibilă contra lei.
În perioada iunie 1997 - trimestrul III 2008, operaţiunile de piaţă monetară ale BNR au fost
utilizate aproape în exclusivitate în scopul drenării excedentului de lichiditate din sistemul
bancar. În ultimul trimestru al anului 2008, pe fondul continuării diminuării excedentului
structural de lichiditate din sistemul bancar, semnul poziţiei nete a lichidităţii băncilor a devenit
negativ (vezi Managementul lichidităţii din sistemul bancar); ca urmare, rolul principal în
gestionarea lichidităţii şi în influenţarea ratelor dobânzilor interbancare a fost preluat de
operaţiunile de furnizare de lichiditate, BNR revenind, începând din octombrie 2008, în poziţia
de creditor al sistemului bancar din perspectiva operaţiunilor de piaţă monetară. În al doilea
trimestru al anului 2010, semnul poziţiei nete a lichidităţii băncilor a redevenit şi s-a menţinut
pozitiv, în condiţiile creşterii progresive a injecţiilor de lichiditate efectuate de Trezorerie (prin
utilizarea resurselor în valută aflate în contul său la banca centrală); ca urmare, BNR şi-a
schimbat din nou poziţia în raport cu sistemul bancar.
Rata dobânzii de politică monetară
Începând din data de Rata dobânzii
5 mai 2010 6,25

30 mar.2010 6,50
4 feb.2010 7,00
6 ian.2010 7,50
30 sep.2009 8,00
5 aug.2009 8,50
42
42
http://www.bnr.ro/Operatiunile-de-piata-monetara-(open-market)-3328.aspx
47
III.2.1. Raiffensein Bank
Soluţiile oferite de Raiffensein Bank pentru plasarea disponibilităţilor excedentare pe

piaţa monetară constau în depozite standard şi depozite negociate.
Depozitele negociate pot fi în Lei, Euro, USD, perioada variind de la o zi la 365 de zile
în condiţii de siguranţă maximă.
Condiţia ce trebuie îndeplinită pentru a face un astfel de depozit este reprezentată de

depunerea unei sume minime pentru negociere: 50.000 EUR sau echivalent în RON, USD.
Avantaje :
• Modalitate foarte simplă de constituire – depozitul este negociat telefonic şi urmat de o

confirmare scrisă.
• Ratele practicate sunt foarte competitive, în concordanţă cu ratele practicate pe piaţa
interbancară.
• Randament garantat al plasamentului.
• Protejarea şi siguranta disponibilităţilor.
• Flexibilitate: posibilitatea de a alege valuta, suma, scadenţa.
• Rata dobânzii fixă pe întreaga durată de constituire a depozitului.
De asemenea, Raiffeisen Bank poate asigura accesul la piaţa titlurilor de stat pentru
toate licitaţiile Ministerului Finanţelor Publice43.
Condiţii :
• Cont curent deschis la Raiffeisen Bank.

• Cont pentru titluri de stat deschis la Raiffeisen Bank.
• Contract pentru tranzacţionarea titlurilor de stat.
• Existenţa unei oferte de participare.
Avantaje :
• Comisioane foarte avantajoase pentru participarea la piaţa primară.

• Dobânzi mai atractive decat piaţa monetară.
• Oferă posibilitatea investiţiilor pe termen scurt, mediu şi lung (de la 3 luni până la 15
ani).
• Instrumentele cu venit fix sunt negociabile (existenta pieţei secundare) – investiţiile
putând fi transformate în lichidităţi în orice moment şi nu necesită lichidarea întregii
sume investite.
• Obţinerea unui portofoliu diversificat în condiţii de maximă siguranţă.
43
www.rzb.ro/trezorerie
48
3.2.2 Banca Transilvania
Operaţiuni cu titluri de stat
Banca Transilvania este dealer primar pe piaţa titlurilor de stat - obligaţiuni, certificate
de trezorerie, bonuri de tezaur emise în formă dematerializată de Ministerul de Finanţe în numele
Guvernului României în monedă naţională şi/sau valută - oferind clienţilor săi operaţiuni de44:
• piaţă primară - achiziţii de titluri de stat la prima emisiune;

• piaţa secundară : banca oferă 4 tipuri de operaţiuni :
- Vânzare/Cumpărare de titluri;
- Acorduri REPO şi REVERSE REPO;
- Operaţiuni de transfer fără plată;
- Gajuri.
Condiţii de participare:
- un cont pentru titluri de stat, deschis la BT – pentru înregistrarea deţinerilor

acestor instrumente;
- un cont de numerar, în vederea efectuării plăţilor şi încasărilor aferente
operaţiunilor.
CONCLUZII
În încheiere trebuie să subliniem că noţiunea de piaţă în general , şi de piaţă a creditului , în

special , este o categorie abstractă care se referă la relaţii între anumiţi participanţi care se
desfăşoară prin forme specifice şi prin instituţii caracteristice , în cazul nostru , intermediarii
bancari .
44
www.bancatransilvania.ro
49
Deci , în principal , natura , specificul şi conţinutul operaţiunilor pe aceste pieţe vor fi
determinate de instituţiile de credit , care acţionează pe aceste pieţe .
Este deasemeni util de reţinut că sfera de funcţionare a pieţelor este elastică , în unele cazuri
dificil de delimitat , în timp ce funcţionalitatea intermediarilor bancari are delimitări şi reguli de
derulare precise care sunt primordiale în cunoaşterea şi înţelegerea mecanismului de creditare .
Accepţia procesului de creditare prin prisma funcţionalităţii pieţelor ne dă o orientare
generală care să permită poziţionarea şi receptarea cunoştinţelor concrete despre intermediarii
bancari , în conexiunile lor fireşti , în adevărata lor relevanţă .
BIBLIOGRAFIE
1. Monica Roman, Statistica financiar bancara, Ed. Ase, Bucuresti, 2007

2. http://www.businessdictionary.com/definition/money-market.html
3. Frank J. Fabozzi , V. Steve Mann, Choudhry Moorad, Money Global Markets,
Wiley Finance, Wiley & Sons (2002),
4. http://www.contabilizat.ro/file/cursuri_de_perfectionare/management_si_marketi
ng/statistica_financiar_bancara/cap1.pdf
50
5. http://en.wikipedia.org/wiki/Money_market
6. http://www.stiucum.com/economie/economie-generala/Piata-
monetara81336.php
7. Cosmin Marinescu, Moneda si sistemul monetar, Centru pentru economie si
libertate , http://ecol.ro/content/moneda-si-sistemul-monetar-0
8. http://www.scribd.com/doc/24722085/Piata-monetara
9. Floricel- Monedă, credir, bănci, EDP, Bucureşti, 1997
10. Gabriel Cristian Tanase, Continutul actual al pietei monetare, Ed. ASE, Bucuresti
11. http://www.contabilizat.ro/file/cursuri_de_perfectionare/economie_generala/econ
omia_romaniei_si_uniunea_europeana_volumul_ii/cap8.pdf
12. Introducere in macro economoie, http://www.scribd.com/doc/6464019/Introduce-
Re-in-Macroeconomie, pag.3
13. http://www.stiucum.com/economie/economie-generala/Piata-monetara81336.php
14. Monica Roman, Statistica financiar bancara, Ed. Ase, , Bucuresti, 2007
15. http://www.bnr.ro/Reglementari-ale-pietei-monetare--2104.aspx
16. Mihai Caruntu, Market informational efficiency and investors’
rationality: some evidences on Romanian capital market,
University (Academy) of Economic Studies, Bucharest, Faculty of
17. Mugur C Mihaiescu, Reflexii economice- piete bani bancii, ed. Expert , bucuresti
2006
18. Turliuc Vasile, Monedă şi credit, Editura Universităţii „ Alexandru Ioan Cuza”,
Iaşi, 2007.
19. Turliuc Vasile, Politici monetare, Editura Polirom, Iaşi, 2002.
20. Cerna Silviu, Sistemul monetar şi politica monetară, Editura Enciclopedică,
Bucureşti, 1996.
21. Gabriela Anghelache – Bursa şi piaţa extrabursieră, Editura.
Economică, Bucureşti 2000
22. Analiza structura a pietei financiar bancare ,Editura.
Economică, Bucureşti 2000
23. http://www.bank.md/index.php?fid=2&nrpg=1237
24. http://www.contabilizat.ro/file/cursuri_de_perfectionare/management_si_marketi
ng/statistica_financiar_bancara/cap1.pdf
51
25. Stoica Victor, Deaconu Petre, Banii. Teoriile monetare. Administrarea banilor şi
politica monetara, Editura Economică, Bucureşti, 2003.
26. http://www.bnr.ro/Operatiunile-de-piata-monetara-(open-market)-3328.aspx
52

Lic Piata Monetare

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Lic Piata Monetare

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

PIAȚA MONETARĂ ÎN ROMÂNIA

I.1. PIATA MONETARA- DEFINIRE.....................................................................................6

CAPITOLUL II- PIATA MONETARA DIN ROMANIA ORGANIZARE SI

II.1. REGLEMENTĂRI ALE PIEŢEI MONETARE..................................................................26

PIATA MONETARA - ORGANIZARE SI FUNCTIONARE

I.1. DEFINIRE – PIATA MONETARA

Fig.1 Structura pietei financiare

Piata monetara reprezinta ansablul de retele de banci , case de discount , investitori

Piata monetara este o piata a monedei centrale(numerarul, biletele de banca si

I.2. PREZENTARE GENERALA

I.3. INSTRUMENTE ALE PIETEI MONETARE

I.3.1. Certificat de depozit - Depozite la termen, de obicei oferite consumatorilor de către

1.3.7. Note Municipal - notele pe termen scurt emise de municipalităţi în anticiparea de

1.3.8. Certificate de trezorerie - de creanţă pe termen scurt obligaţiile de un guvern naţional,

• I.4. SISTEMUL MONETAR

Modificarea preţurilor monetare (implicit a valorii banilor) poate fi rezultatul modificărilor

1.5. PIATA MONETARA ROL SI COMPONENTE

Piata monetara este o piata a capitalurilor pe termen scurt şi foarte s c u r t

I.5.1 ROLUL MONEDEI IN ECONOMIE

Rolul monedei în economie a dominat, dintotdeauna, scena dezbaterilor economice.

1.5.2. FUNCTIILE MONEDEI.

Moneda propriu-zisă (lichidă) se prezintă astăzi sub două form e principale:

tranzacţiilor (Q), obţinem ecuaţia (lui Fischer):

Asemenea probleme şi multitudinea de opinii asupra aspectelor monetare definesc, în general,

Primul sistem cuprinzător de teorie economică – realizarea economiştilor clasici – constituia, în

I.5.3. CLASIFICARE- TIPURI DE MONEDA:

- moneda scripturala (scriptica sau moneda de cont) este compusa din:

a) Depozitele la vedere reprezinta depuneri de sume banesti in conturi bancare, retragerea

In acest sens există modele diverse promovate de diferite şcoli.

- Şcoala americană, considerată modernă, se distinge de cea franceza, cu o tradiţie

Agregatul monetar M1 se caracterizează printr-un grad înalt de flexibilitate, fiind afectat

I.6. CEREREA SI OFERTA DE BANI

Cererea de bani este generata, in principal, de achizitionarea bunurilor si serviciilor si

I.6.1. CEREREA DE BANI PENTRU TRANZACTII

1.6.2. CEREREA DE BANI PENTRU CHLTUIELI

1.6.3. CEREREA DE BANI IN SCOPURI SPECULATIVE

Motivul speculativ invocat de Keynes se bazeaza pe faptul ca variatiile ratei dobanzii

BANCILE SI OFERTA E MONEDA

Creşterea rolului monedei în economiile moderne amplifică şi importanţa pieţei monetare

Bancile comerciale, care la randul lor pot fi:

- banci de depozite specializate in crearea de depozite, acordarea de credite pe termen

- banci de afaceri care acorda intreprinzatorilor credite pe termen lung, contribuind la

Banci internationale specializate, cum sunt: Banca Internationala pentru Reconstructie si

I.7. FUNCTIONAREA PIETEI MONETARE

Piaţa monetară este specializată în efectuarea de tranzacţii cu active monetare cu

1.8. ROLUL PETEI MONETARE- ECHILIBRUL PIETEI MONETARA

Piata monetara, ca o componenta a pietei nationale in ansamblu, are rolul de a asigura

PIATA MONETARA DIN ROMANIA- ORGANIZARE SI FUNCTIONARE

II.1. REGLEMENTĂRI ALE PIEŢEI MONETARE

- Regulament BNR nr. 1/2000 (republicat) privind operaţiunile de piaţă monetară

- Ordin BNR nr. 8/2006 privind procedurile de lucru referitoare la derularea

II.2. PIATA MONETARA IN ROMANIA- ASPECTE GENERALE

Piata monetara: mecanism al economiei de piata.Tranzitia si statornicirea pietei monetare

Majoritatea studiilor a pietei financiare se refera la eficienţa informaţională

Piata monetara: mecanism al economiei de piata.Tranzitia si statornicirea pietei monetare în

II.3. TRĂSĂTURI ALE PIEŢEI MONETARE

II.3. EVOLUTIA PIETEI MONETARE IN ROMANIA

La sfârşitul anului 2005, capitalizarea BVB a fost de peste 15 miliarde de euro,

Date financiare dezvăluie dimensiuni mici, lichiditatea redusă a pieţei de capital

II.5. ORGNIZAREA SI FUNCTIONAREA PETEI MONETARE DIN ROMANIA

Principala operaţiune a B.N.R.-ului pe piaţa monetară o constituie refinanţarea băncilor

Creditul de licitaţie prefigurează operaţiunile de open-market. Este garantat cu titluri de

Creditul special se acordă pe o perioadă de până la 30 de zile băncilor comerciale aflate