Pinguin imperial

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Sari la navigareSari la căutare

Acest articol sau această secțiune

are bibliografia incompletă sau
inexistentă.
Puteți contribui prin adăugarea de
referințe în vederea susținerii
bibliografice a afirmațiilor pe
care le conține.
Pinguin imperial

Stare de conservare

Risc scăzut (NT) (IUCN 3.1)[1]

Clasificare științifică
Regn: Animalia
Încrengătură: Chordata
Clasă: Aves
Ordin: Sphenisciformes
 Familie: Spheniscidae
Gen: Aptenodytes
Specie: A. forsteri
Nume binomial
Aptenodytes forsteri
Gray, 1844

Arealul pinguinului imperial

Modifică text 

Pinguinul imperial (Aptenodytes forsteri) este cea mai

mare și mai rezistentă pasăre marină. Face parte,
împreună cu pinguinul regal, din genul Aptenodytes.
Trăiește pe banchizele imense plutitoare ale Antarctidei,
suportând temperaturi de -20°C și vânturi cu putere de
uragan.

Habitat[modificare | modificare sursă]
Pinguinul imperial trăiește pe banchizele Antarcticii și
ale mărilor înconjurătoare, fiind astfel singura pasăre din
lume care nu calcă în viața ei pe tărâm uscat. Spre
deosebire de păsările zburătoare, el nu
are oase pneumatice. Astfel se poate explica parțial de
ce scufundările sub apă nu reprezintă un efort pentru el.
Se poate scufunda până la adâncimi de maxim 565 m și
poate rămâne sub apă chiar și 22 minute, mult mai mult
decât alte specii de păsări scufundătoare.
Cu toate că pinguinul imperial este un animal marin și
își dobândește hrana exclusiv din apă, cuibul și-l face la
adăpostul unui zid de gheață, la o distanță mare
de litoral. Deoarece păsările clocesc iarna, ele trebuie
să aleagă un loc unde gheața nu se topește de la
venirea verii până când puii devin independenți. Tocmai
din acest motiv unele păsări se deplasează și până la
300 km în interiorul banchizei.
În Antarctica viețuiesc peste de 300 000 de pinguini
imperiali. În arealul lor și chiar în afara acestuia au puțini
inamici naturali. Numai leul de mare și balena
ucigașă mai prind uneori câte un pinguin imperial mai
dezvoltat. Pe banchizele plutitoare se mai întamplă ca
și pescărușii răpitori să fure câțiva pui. Cel mai mare
pericol pentru puii de pinguini îl reprezintă totuși lupul-
de-mare.
Pinguinul imperial vânează pești și raci. Nu este un
înotător deosebit de rapid, atingând sub apă viteze de
doar 6–27 km/h.

Reproducere[modificare | modificare sursă]

Ou de pinguin imperial

Masculul clocește timp de 40–50 de zile,

protejând oul de frig cu ajutorul membranei de clocit ce
îi atârnă de la nivelul abdomenului. Masculii se așază
aproape unul de altul pentru a păstra căldura, numărul
acestora depășind uneori 6000. Timp de 110–115 zile,
ei nu mănâncă absolut nimic.
Femela revine cu puțin timp înainte de ecloziune,(sau la
cateva zile dupa) preia oul, iar apoi protejează puiul
timp de aproximativ 40 de zile. Masculul, epuizat, care
până în acest moment a pierdut aproape jumătate din
greutatea corporală, poate porni, în sfârșit, în căutarea
hranei. Când puiul devine suficient de mare pentru a
viețui singur, rămâne cu puii de aceeași vârstă într-o
„grădiniță”, părintii lor pornind la vânătoare.
Pinguinul imperial este un „turist” perseverent. Unele
colonii, cum ar fi cea din insula Hope, se află la distanța
de 300 km de țărm.

Note[modificare | modificare sursă]
1. ^ BirdLife International (2012). „Aptenodytes forsteri”. Lista roșie a
speciilor periclitate IUCN. Versiunea 2013.2. Uniunea
 Internațională pentru Conservarea Naturii. Accesat în 26
noiembrie 2013.

Categorii: 
 Specii amenințate moderat
 Aptenodytes
Meniu de navigare
 Nu sunteți autentificat
 Discuții
 Contribuții
 Creare cont
 Autentificare
 Articol
 Discuție
 Lectură
 Modificare
 Modificare sursă
 Istoric

Căutare
窗体顶端

窗体底端

 Pagina principală
 Schimbări recente
 Cafenea
 Articol aleatoriu
 Facebook
Participare
 Cum încep pe Wikipedia
 Ajutor
 Portaluri tematice
 Articole cerute
 Donații
Trusa de unelte
 Ce trimite aici
 Modificări corelate
 Trimite fișier
 Pagini speciale
 Navigare în istoric
 Informații despre pagină
 Citează acest articol
 Element Wikidata
Tipărire/exportare
 Creare carte
 Descărcare ca PDF
 Versiune de tipărit
 În alte proiecte
 Wikimedia Commons
 Wikispecii
În alte limbi
 Български
 Deutsch
 Ελληνικά
 English
 Español
 Français
 Magyar
 Српски / srpski
 Türkçe
Încă 61
Modifică legăturile
 Ultima editare a paginii a fost efectuată la 17 ianuarie 2022, ora 15:29.