Procesual Penal

1. Evidenţiaţi deosebirea între specialist şi expert.

specialist– persoană care cunoaşte temeinic o disciplină sau o anumită problemă şi este
antrenată în procesul penal, în modul prevăzut de lege, pentru a contribui la stabilirea
adevărului;
expert judiciar– persoană calificată care este abilitată, conform legii, să efectueze expertize
și să formuleze concluzii în specialitatea în care este autorizată, cu privire la anumite fapte,
circumstanțe, obiecte materiale, fenomene și procese, organismul și psihicul uman, și care
este inclusă în Registrul de stat al experților judiciari;
2. Care sunt felurile mostrelor ?
 Articolul 155. Felurile mostrelor
În calitate de mostre pot fi colectate:
            1) sînge, spermă, păr, secvenţe de unghii, microparticule de pe corp;
            2) salivă, sudoare şi alte eliminări ale corpului;
            3) amprente digitale, mulaje ale dinţilor şi falangelor;
            4) înscrieri, obiecte, piese vestimentare şi părţi ale lor, alte materiale ce reflectă
deprinderile persoanei respective;
            5) fonograma vocii, fotografii sau înregistrări video;
            6) corpuri materiale, substanţe, materie primă, produse;
            7) arme de diferite tipuri, cartuşe, tub-cartuşe, gloanţe, piese şi uneltele folosite la
confecţionarea acestora;
            8) dispozitive explozive neutralizate, părţi componente ale lor, piese, mecanisme şi
unelte folosite la confecţionarea acestora;
3.             9) alte substanţe şi obiecte.

4. Publicitatea şedinţei de judecată.

5. Publicitatea şedinţei de judecată
Şedinţa de judecată este publică. Minorii sub 16 ani nu pot asista la şedinţa de
judecată.
Dacă judecarea în şedinţă publică ar putea aduce atingere unor interese de stat,
moralei, demnităţii sau vieţii intime a unei persoane, instanţa, la cererea
procurorului, a părţilor ori din oficiu, poate declara şedinţă secretă pentru tot cursul
sau pentru o anumită parte a judecării cauzei.
Declararea şedinţei secrete se face în şedinţă publică, după ascultarea părţilor
prezente şi a procurorului când participă la judecată.
În timpul cât şedinţa este secretă, nu sunt admişi în sala de şedinţă decât părţile,
reprezentanţii acestora, apărătorii şi celelalte persoane chemate de instanţă în
interesul cauzei.

6. Noţiunea de martor în procesul penal.

Persoana care are cunostinta despre vreo fapta sau despre vreo imprejurare
de natura sa serveasca la aflarea adevarului in procesul penal poate fi
ascultata in calitate de martor.
7. În funcţie de obiectul prezentat cîte feluri de prezentări spre
recunoaştere deosebim ?
 Obiectul ce urmează a fi recunoscut se prezintă împreună cu cel puţin alte 2 obiecte omogene.
Persoana care recunoaşte obiectul este obligată să explice după care semne sau particularităţi l-a
recunoscut.
8. Descrieţi partea acuzării conform legislaţiei Republicii Moldova.
partea acuzării – persoane abilitate prin lege să efectueze sau să ceară efectuarea urmăririi penale
(procurorul, organul de urmărire penală, precum şi partea vătămată, partea civilă şi reprezentanţii
acestora);
9. Cine poate avea calitatea de martor în procesul penal ?
martorilor Calitatea de martor într-un proces penal o poate avea, în principiu, orice persoană ce are
cunoştinţă despre fapte sau împrejurări de fapt care constituie probă în cauza penală şi care are capacitatea
de a fi martor,
10. Cîte etape cuprinde ascultarea bănuitului, învinuitului,
inculpatului?
Atât în faza urmăririi penale cât şi în faza cercetării judecătoreşti,
11. Enumeraţi sistemul organelor procuraturii.
Procuratura Generală (în condiţiile implementării celor prevăzute la pct. 56);
- specializate, conducerea cărora se subordonează direct Procurorului General; - procuraturile
teritoriale.
12. Enumeraţi care probe se admit în procesul penal.
declaraţiile bănuitului, învinuitului, inculpatului, ale părţii vătămate, părţii civile, părţii
civilmente responsabile, martorului;
raportul de expertiză;
corpurile delicte;
procesele-verbale privind acţiunile de urmărire penală şi ale cercetării judecătoreşti;
documentele (inclusiv cele oficiale);
înregistrările audio sau video, fotografiile;
constatările tehnico-ştiinţifice şi medico-legale.

21.Asupra căror împrejurări face declaraţii bănuitul ?

În cazul infracţiunii flagrante, organul de urmărire penală întocmeşte un proces-verbal în

care consemnează cele constatate privitor la fapta săvîrşită, declaraţiile bănuitului, dacă
acesta acceptă să le facă, şi declaraţiile celorlalte persoane audiate. După caz, pot fi
administrate şi alte probe care se consemnează în procesul-verbal.(  Bănuitul poate
face  declaraţii referitor la împrejurările care au  servit ca  temei pentru reţinerea lui sau
pentru aplicarea măsurii de reprimare, precum şi referitor la alte împrejurări ale cauzei, pe
care le cunoaşte.
    Primul interogatoriu al bănuitului reţinut sau arestat este efectuat numai în prezenţa
unui apărător, ales sau numit din oficiu.)

22.Descrieţi raporturile juridice procesual penal.

De aceea şi raporturile procesuale sunt compuse din trei elemente: subiect, obiect şi
conţinut.
* Subiecţi ai raportului procesual-penal sunt participanţii la activitatea procesuală, organe şi
persoane între care există relaţii reglementate de norme procesual-penale. Dintre subiecţi
menţionăm: procurorul, instanţele de judecată, partea vătămată, învinuitul, partea civilă
etc.
*Conţinutul raportului procesual-penal constă din totalitatea drepturilor, facultăţilor,
prerogativelor sau dorinţelor, pe care le au, potrivit legii, subiecţii, care participă la
derularea procesului penal (de ex., cu ocazia aplicării faţă de învinuit a obligaţiei de a nu
părăsi localitatea, procurorul are dreptul să ceară, prin citaţie, prezentarea lui; acestui drept
al procurorului îi corespunde obligaţia corelativă inversă din partea învinuitului de a se
prezenta la citaţie, art. 178 alin. (1) CPP).
*Obiectul raportului procesual-penal îl formează acţiunea sau conduita, asupra căreia sunt
îndreptate drepturile şi obligaţiile părţilor la raportul respectiv. În exemplul de mai sus
obiectul raportului analizat îl constituie atât conduita procurorului, cât şi cea a învinuitului.

23.Cine poate avea calitatea de apărător în procesul penal ?

1) avocatul;

2) alte persoane abilitate prin lege cu atribuţii de apărător;

3) un avocat din străinătate în cazul în care acesta este asistat de o persoană indicată la pct.1).

(3) Persoanele indicate în alin.(2) capătă calitatea de apărător din momentul în care şi-au
asumat angajamentul de a apăra interesele persoanei în cauză cu consimţămîntul acesteia.
Apărătorul, după ce şi-a asumat angajamentul de a apăra, trebuie să anunţe despre aceasta
organul de urmărire penală sau instanţa.

24.Asupra căror împrejurări face declaraţii învinuitul ?

 Învinuitul poate face declaraţii asupra fondului învinuirii ce i se aduce,
asupra  împrejurărilor  cauzei  pe care le cunoaşte şi  asupra  probelor aflate la dosar.

25.Garanţiile procesual penale.

Garanţiile procesual-penale formează acele mijloace care permit exercitarea efectivă, reală
şi consecutivă a tuturor drepturilor procesuale în conformitate cu interesele legitime ale
fiecărui subiect şi ale înfăptuirii justiţiei în procesul penal pe o bază legală.

Cele mai importante garanţii de apărare a drepturilor şi intereselor legale în procesul penal
sunt:
– dreptul bănuitului, al învinuitului de a cunoaşte fondul bănuirii, învinuirii, precum şi
dreptul lor la apărare;
– controlul efectuat de instanţa de judecată în privinţa legalităţii aplicării măsurii preventive
– arestul;
 – egalitatea părţilor în dezbaterile judiciare;
– acordarea dreptului de a recunoaşte persoana vinovată de săvârşirea infracţiunii numai
instanţei de judecată;
– posibilitatea prezentării plângerii în privinţa acţiunilor sau deciziilor persoanelor şi
organelor competente a realiza procesul penal. Garanţiile procesuale ale drepturilor
persoanelor sunt acele mijloace care asigură realizarea lor de fapt. Un rol important în
realizarea garanţiilor procesuale revine persoanelor de stat competente a desfăşura
procesul penal.
Au o mare însemnătate, în acest sens, nivelul şi calitatea lucrului realizat de persoanele care
aplică normele procesual-penale, respectarea strictă a legislaţiei şi profesionalismul lor.
„Garanţiile procesuale înglobează următoarele elemente componente:
– drepturile subiective ale persoanelor participante în proces;
– obligaţiile procesuale, precum şi cele corelative drepturilor subiective, ale organelor
judiciare;
– obligaţia de înfăptuire, din oficiu, în imensa majoritate a cazurilor, a drepturilor
subiective a celorlalţi participanţi în proces;
– sancţiunea procesuală pentru cazurile de încălcare.”.
26.Cine poate avea calitatea de parte civilmente responsabilă ?

 Parte civilmente responsabilă este recunoscută persoana fizică sau juridică care, în baza
legii sau conform acţiunii civile înaintate în procesul penal, poate fi supusă răspunderii
materiale pentru prejudiciul material cauzat de faptele învinuitului, inculpatului.

27.Cîte etape cuprinde ascultarea bănuitului, învinuitului, inculpatului ?

Constă în 2 etape
1) Prima etapă aceasta are în vedere cunoaşterea datelor personale. Potrivit art.104 alin. 2
CPP, înainte de a fi ascultat bănuitul, învinuitul sau inculpatul el este întrebat cu privire la
numele, prenumele, data, luna, anul şi locul naşterii, precizează cetăţenia, studiile, situaţia
militară, situaţia familială şi persoanele pe care le întreţine, ocupaţia, domiciliul şi altă
informaţie necesară pentru identificarea persoanei lui în cauza respectivă, îi explică esenţa
bănuirii, învinuirii şi dreptul de a tăcea şi de a nu da mărturii în defavoarea sa, după aceea îl
întreabă dacă el acceptă să facă declaraţii asupra bănuielii sau învinuirii care i se
incriminează. În cazul în care bănuitul, învinuitul refuză să facă declaraţii, aceasta se
menţionează în procesul-verbal al audierii. Dacă bănuitul, învinuitul acceptă să facă
declaraţii, persoana care efectuează audierea îl întreabă dacă recunoaşte bănuiala sau
învinuirea ce i se impută şi îi propune să facă în scris explicaţii asupra acesteia, iar dacă
bănuitul, învinuitul nu poate scrie sau refuză să scrie personal declaraţia, aceasta se
consemnează în procesul-verbal de către persoana care efectuează audierea.
2)Etapa a doua este consacrată ascultării propriu-zise. Astfel, bănuitul, învinuitul, inculpatul
este lăsat mai întîi să declare tot ce ştie în cauza, declaraţia fiind o expunere liberă asupra
împrejurărilor în care s-a săvîrşit fapta. Pe timpul expunerii persoana audiată se întrerupe
numai dacă se îndepărtează în mod vădit de la subiect şi numai pentru a i se atrage atenţia
să revină la aceasta. Legea interzice a i se citi sau reaminti declaraţiile date anterior în
cauză, după cum nici nu poate prezenta ori citi o declaraţie scrisă de mai înainte (art.104
alin. 3 CPP). Relatarea liberă presupune, într-un anume fel, spontaneitate, caracter care ar
dispărea dacă sar permite apelarea la declaraţii anterioare. Totuşi potrivit art.104 alin. 3
CPP, bănuitul, învinuitul sau inculpatul poate folosi unele însemnări pe care le deţine
(amănunte dificile pentru memorizare).

28.Aplicarea legii procesual penale în timp, spaţiu şi asupra persoanei.

Articolul 3. Acţiunea legii procesuale penale în timp
(1) În desfăşurarea procesului penal se aplică legea care este în vigoare în timpul urmăririi
penale sau al judecării cauzei în instanţa judecătorească.
(2) Legea procesuală penală poate avea efect ultraactiv, adică dispoziţiile ei, în perioada de
tranziţie la o nouă lege procesuală penală, pot rămîne aplicabile acţiunilor procesuale
reglementate de legea nouă. Caracterul ultraactiv se stipulează în legea nouă.
Articolul 4. Acţiunea legii procesuale penale în spaţiu
(1) Legea procesuală penală este unică pe tot teritoriul Republicii Moldova şi obligatorie
pentru toate organele de urmărire penală şi instanţele judecătoreşti, indiferent de locul
săvîrşirii infracţiunii.
(2) Alte modalităţi de acţiune a legii procesuale penale pot fi stabilite prin tratate
internaţionale la care Republica Moldova este parte.
Articolul 5. Aplicarea legii procesuale penale faţă de cetăţenii străini şi apatrizi
(1) Pe teritoriul Republicii Moldova, procesul în cauzele penale privitoare la cetăţenii străini
şi apatrizi se efectuează în conformitate cu prevederile prezentului cod.
(2) Procesul penal în privinţa persoanelor care beneficiază de imunitate diplomatică se
efectuează în conformitate cu prevederile Convenţiei de la Viena cu privire la relaţiile
diplomatice, încheiate la 18 aprilie 1961, ale Convenţiei de la Viena cu privire la relaţiile
consulare, încheiate la 24 aprilie 1963, precum şi ale altor tratate internaţionale la care
Republica Moldova este parte.

29.Pînă cînd organul de urmărire penală nu este în drept să menţină persoana în calitate de
bănuit ?
Persoana în privinţa căreia a fost dată o ordonanţă de recunoaştere în această calitate –
mai mult de 3 luni, iar cu acordul Procurorului General şi al adjuncţilor săi - mai mult de 6
luni.

30.Enumeraţi persoanele care pot avea calitatea de martor.

 Martorul este persoana citată în această calitate de organul de urmărire penală sau de
instanţă, precum şi persoana care face declaraţii, în modul prevăzut de prezentul cod, în
calitate de martor. Ca martori pot fi citate persoane care posedă informaţii cu privire la
vreo circumstanţă care urmează să fie constatată în cauză.

13.Daţi noţiunea de proces penal.

Procesul penal reprezintă activitatea organelor de urmărire penală şi a instanţelor judecătoreşti cu participarea
părţilor în proces şi a altor persoane, desfăşurată în conformitate cu prevederile codului de procedură penală.

14.Enumeraţi drepturile bănuitului conform prevederilor codului de procedură penală.

Bănuitul are dreptul la apărare. Organul de urmărire penală îi asigură bănuitului posibilitatea să-şi
exercite dreptul la apărare prin toate mijloacele şi metodele care nu sînt interzise de lege.

  Bănuitul, conform prevederilor prezentului cod, are dreptul:

1) să ştie de ce este bănuit şi, în legătură cu aceasta, imediat după reţinere sau după ce i s-a adus la
cunoştinţă hotărîrea despre aplicarea măsurii preventive sau recunoaşterea în calitate de bănuit, să fie
informat în prezenţa apărătorului, în limba pe care o înţelege, despre conţinutul bănuielii şi despre
încadrarea juridică a faptelor infracţionale de săvîrşirea cărora este suspectat;

2) imediat după reţinere sau după ce i s-a adus la cunoştinţă ordonanţa de recunoaştere a persoanei în calitate
de bănuit sau hotărîrea despre aplicarea măsurii preventive, să primească de la persoana care l-a reţinut
informaţie în scris despre drepturile de care dispune prin prezentul articol, inclusiv dreptul de a tăcea şi de a
nu mărturisi împotriva sa, precum şi să primească de la organul de urmărire penală explicaţii asupra tuturor
drepturilor sale;

 3) imediat după reţinere sau după ce i s-a adus la cunoştinţă hotărîrea de aplicare a măsurii preventive ori de
recunoaştere în calitate de bănuit, să primească de la organul de urmărire penală copia de pe hotărîrea
respectivă sau copia de pe procesul-verbal privitor la reţinerea sa;

 4) în caz de reţinere, să primească consultaţie juridică, în condiţii confidenţiale, din partea apărătorului pînă
la începutul primei audieri în calitate de bănuit;

5) din momentul cînd i s-a adus la cunoştinţă actul procedural de recunoaştere în calitate de bănuit, să aibă
asistenţa unui apărător ales de el, iar dacă nu are mijloace de a plăti apărătorul, să fie asistat în mod gratuit
de către un avocat care acordă asistenţă juridică garantată de stat, precum şi, în cazurile admise de lege, să
renunţe la apărător şi să se apere el însuşi;

6) să aibă întrevederi cu apărătorul său în condiţii confidenţiale, fără a se limita numărul şi durata lor;

7) dacă acceptă să fie audiat, la cererea sa, să fie audiat în prezenţa apărătorului;

8) să recunoască fapta de săvîrşirea căreia este bănuit şi să încheie acordul de recunoaştere a vinovăţiei;
9) să accepte o procedură specială de urmărire penală şi de judecare a cauzei, în condiţiile prevăzute de
prezentul cod, în cazul recunoaşterii vinovăţiei;

10) să facă declaraţii sau să refuze de a le face;

11) să participe la efectuarea acţiunilor procesuale, de unul singur sau fiind asistat de apărător, la solicitarea
sa, ori să refuze de a participa la ele;

 12) să anunţe imediat, prin organul de urmărire penală, rudele sau o altă persoană, la propunerea sa, despre
faptul reţinerii şi locul deţinerii;

13) să prezinte documente şi alte mijloace de probă pentru a fi anexate la dosarul penal;

14) să ceară recuzarea persoanei care efectuează urmărirea penală, judecătorului de instrucţie, interpretului,
traducătorului;

15) să înainteze cereri, inclusiv privind asistenţa medicală independentă;

151) imediat după reţinere sau după ce i s-a adus la cunoştinţă hotărîrea de aplicare a măsurii preventive, să
aibă acces la examinare şi la asistenţă medicală independentă, inclusiv pe cont propriu;

16) să ia cunoştinţă de procesele-verbale ale acţiunilor procesuale efectuate cu participarea sa şi să facă

obiecţii asupra corectitudinii proceselor-verbale, precum şi să ceară completarea lor cu circumstanţe care, în
opinia sa, trebuie să fie menţionate;

17) să fie informat de către organul de urmărire penală despre toate hotărîrile adoptate care se referă la
drepturile şi interesele sale, precum şi să primească, la solicitarea sa, copii de pe aceste hotărîri;

 18) să facă obiecţii împotriva acţiunilor organului de urmărire penală şi să ceară includerea obiecţiilor sale
în procesul-verbal al acţiunii procesuale respective;

19) să atace, în modul stabilit de lege, acţiunile şi hotărîrile organului de urmărire penală;

20) să retragă orice plîngere ori cerere a sa sau depusă de către apărătorul său;

21) să se împace cu partea vătămată;

211) să apeleze la un mediator în condiţiile legii;

22) să ceară şi să primească repararea prejudiciului cauzat de acţiunile nelegitime ale organului de urmărire
penală, ale procurorului sau ale instanţei;

23) să fie reabilitat în cazul în care bănuiala nu a fost confirmată.

15.Care fapte şi circumstanţa nu trebuie dovedite ?

Se consideră fapte şi circumstanţe care nu trebuie dovedite:
 1) faptele unanim recunoscute;
 2) veridicitatea metodelor moderne de cercetare, unanim acceptate, în domeniul ştiinţei,
tehnicii, artei şi meseriei.

16.Descrieţi rolul principiului contradictorialităţii.

Principiul contradictorialităţii în procesul penal

 (1) Urmărirea penală, apărarea şi judecarea cauzei sînt separate şi se efectuează de diferite organe şi
persoane.
 (2) Instanţa judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării sau a
apărării şi nu exprimă alte interese decît interesele legii.

 (3) Părţile participante la judecarea cauzei au drepturi egale, fiind învestite de legea procesuală penală cu
posibilităţi egale pentru susţinerea poziţiilor lor. Instanţa de judecată pune la baza sentinţei numai acele
probe la cercetarea cărora părţile au avut acces în egală măsură.

 (4) Părţile în procesul penal îşi aleg poziţia, modul şi mijloacele de susţinere a ei de sine stătător, fiind
independente de instanţă, de alte organe ori persoane. Instanţa de judecată acordă ajutor oricărei părţi, la
solicitarea acesteia, în condiţiile prezentului cod, pentru administrarea probelor necesare.

17.Evidenţiaţi deosebirea între interpret şi traducător.

Interpret –persoană, invitată în procesul penal de organele competente, care traduce oral dintr-o limbă în alta sau
care traduce semnele celor muţi ori surzi, mijlocind astfel înţelegerea dintre două sau mai multe persoane;

Traducător– persoană care traduce în scris un text dintr-o limbă în alta.

18.Enumeraţi cazurile de numire a expertizei în mod obligatoriu.

Expertiza se dispune în cazurile în care pentru constatarea, clarificarea sau evaluarea circumstanţelor ce pot avea
importanţă probatorie pentru cauza penală sânt necesare cunoştinţe specializate în domeniul ştiinţei, tehnicii, artei,
meşteşugului sau în alte domenii. Posedarea unor asemenea cunoştinţe specializate de către persoana care
efectuează urmărirea penală sau de către judecător nu exclude necesitatea dispunerii expertizei.

Dispunerea expertizei se face, la cererea părţilor, de către organul de urmărire penală sau de către instanţa de
judecată, precum şi din oficiu de către organul de urmărire penală.

19.Descrieţi scopul procesului penal.

Procesul penal are ca scop protejarea persoanei, societăţii şi statului de infracţiuni, precum şi protejarea persoanei şi
societăţii de faptele ilegale ale persoanelor cu funcţii de răspundere în activitatea lor legată de cercetarea
infracţiunilor presupuse sau săvîrşite, astfel ca orice persoană care a săvîrşit o infracţiune să fie pedepsită potrivit
vinovăţiei sale şi nici o persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală şi condamnată.

20.Enumeraţi actele procedurale prin care persoana poate fi recunoscută în calitate de

bănuit.
Bănuitul este persoana fizică faţă de care există anumite probe că a săvîrşit o infracţiune pînă la punerea ei
sub învinuire. Persoana poate fi recunoscută în calitate de bănuit prin unul din următoarele acte procedurale,
după caz:
 1) procesul-verbal de reţinere;
 2) ordonanţa sau încheierea de aplicare a unei măsuri preventive neprivative de libertate;
 3) ordonanţa de recunoaştere a persoanei în calitate de bănuit.

21.În ce constă acumularea probelor ?

Acumularea probelor constă în obţinerea datelor de fapt, care se conţin în sursele prevăzute de lege. Ofiţerul
de urmărire penală, procurorul dispun de mijloace variate de acumulare a probelor.

În cadrul efectuării unor acte de urmărire penală, acumularea probelor se subdivide în depistarea, relevarea şi
ridicarea lor (de ex. în timpul cercetării la faţa locului).

22.Relataţi de către cine este exercitată şi realizată funcţia acuzării.

Funcţia acuzării este exercitată şi realizată, în principal, de procuror prin promovarea unor acte cum ar fi: începerea
urmăririi penale, punerea în mişcare a acţiunii penale, trimiterea în judecată, susţinerea acuzării în faţa instanţei de
judecată, formularea concluziilor de condamnare, exercitarea căilor de atac, etc.

31. Descrieţi esenţa principiului publicităţii

 Publicitatea şedinţei de judecată- În toate instanţele judecătoreşti şedinţele sînt publice, cu
excepţia cazurilor prevăzute de CPP
32. Rolul grefierului în procesul penal.
 Potrivit art. 83 CPP, grefier în şedinţa de judecată este funcţionarul instanţei judecătoreşti, care nu
are interes personal în cauză şi întocmeşte procesul-verbal al şedinţei de judecată, înregistrează
declaraţiile părţilor şi ale martorilor.Grefierul este angajat de preşedintele instanţei de judecată şi
are statut de funcţionar public.
33. Enumeraţi persoanele care nu sunt obligate să facă declaraţii.
  Rudele apropiate, precum şi soţul, soţia, logodnicul, logodnica, concubinul, concubina bănuitului,
învinuitului, inculpatului, nu sînt obligate să facă declaraţii împotriva acestuia.
34. Enumeraţi şi descrieţi funcţiile procesului penal.
 Funcţia acuzării (de învinuire) este exercitată şi realizată, în principiu de către procuror prin promovarea
unor acte cum ar fi: începerea urmăririi penale, trimiterea în trimiterea în judecată..Funcţia acuzării poate
fi definită ca direcţie de activitate reglementată de lege a subiecţilor acuzării (procurorul, organele de
urmărire penală, partea vătămată, partea civilă), abilitaţi cu drepturi de a-l demasca pe inculpat de
comiterea infracţiunii şi întemeierea răspunderii penale a inculpatului.
 Funcţia de apărare este exercitată pentru sine de fiecare parte, realizîndu-şi drepturile procesuale de
apărare prin mijloace proprii..
 Funcţia de judecată aparţine în exclusivitate organului judecătoresc (instanţelor de judecată) în condiţiile
legii. Astfel, soluţionarea propriu-zisă care are loc în faza judecăţii, este o funcţie realizată exclusiv de
instanţă prin pronunţarea unei hotărîri definitive de condamnare, de încetare a procesului penal sau de
achitare a inculpatului
35. Descrieţi cînd învinuitul apare în procesul penal.
 Învinuitul apare în procesul penal după ce s-a emis, în conformitate cu prevederile CPP, o
ordonanţă de punere sub învinuire.
36. Ce se înţelege prin fixarea probelor ?
 Prin fixarea probelor înţelegem anexarea sau ataşarea lor la dosar în forma prevăzută de lege. Probele
acumulate ca rezultat al efectuării acţiunilor de urmărire penală sînt fixate în procese verbale. Alte metode
de fixarea probelor sînt: înregistrarea audio şi video (art.115 C.P.P.), fotografierea, ridicarea amprentelor şi
mulajelor, etc.
37. Enumeraţi obligaţiile părţii vătămate.
 Partea vătămată este obligată:
1) să se prezinte la citarea organului de urmărire penală sau a instanţei judecătoreşti;
2) să facă declaraţii la cererea organului de urmărire penală sau a instanţei judecătoreşti;
3) să prezinte, la cererea organului de urmărire penală obiecte, documente şi alte mijloace de probă de care
dispune, precum şi mostre pentru cercetare comparative
4) să accepte a fi supusă examinării corporale la cererea organului de urmărire penală în cauza privind
comiterea în privinţa sa a unei infracţiuni grave, deosebit de grave sau excepţional de grave;
5) la cererea organului de urmărire penală, să fie supusă unei expertize, în condiţii de ambulator, pentru a
se verifica capacitatea de a înţelege just circumstanţele care au importanţă pentru cauză şi de a face
declaraţii juste în privinţa lor, în cazul în care sînt temeiuri verosimile de a pune la îndoială asemenea
capacităţi;
6) să se supună dispoziţiilor legitime ale reprezentantului organului de urmărire penală şi ale preşedintelui
şedinţei de judecată;
7) să respecte ordinea stabilită în şedinţa de judecată.
Contraventional
1)Descrieti procedura efectuari CFL.
Cercetarea la faţa locului a încăperii sau a domiciliului se efectuează cu acordul în scris al
proprietarului sau al posesorului ori, în lipsa acestuia, al unuia dintre membrii majori ai familiei
sale. În caz de infracţiune de violenţă în familie, cercetarea la faţa locului a domiciliului poate fi
efectuată cu acordul victimei, iar dacă victima este o persoană minoră, cu acordul membrului
major al familiei, altul decît făptuitorul. În lipsa acordului în scris, cercetarea la faţa locului a
încăperii sau a domiciliului se efectuează în baza ordonanţei organului de urmărire penală, cu
autorizarea judecătorului de instrucţie.

2)Descrieti procedura efectuari perchezitei corporale si ridicare a obiectelor si

documentelor .
Articolul 128. Procedura efectuării percheziţiei sau ridicării de obiecte
                         şi documente
 (1) Este interzis de a efectua ridicări de obiecte şi documente sau de a face percheziţii în
timpul nopţii, cu excepţia cazurilor de delict flagrant.
 (2) În baza ordonanţei de efectuare a percheziţiei sau a ridicării de obiecte şi documente cu
autorizaţia judecătorului de instrucţie, persoana care efectuează urmărirea penală este în drept să
intre în domiciliu sau în alte încăperi. Este interzisă efectuarea perchezițiilor cu depășirea spațiilor,
în alte locuri, în temeiul altor acte sau urmărind alte scopuri decît cele indicate în încheierea
judecătorului de instrucție privind autorizarea sau în ordonanța procurorului.
 (3) Pînă la începerea percheziţiei sau ridicării de obiecte şi documente, reprezentantul
organului de urmărire penală este obligat să înmîneze, sub semnătură, persoanei la care se face
percheziţia sau ridicarea copia de pe ordonanţa respectivă. Ordonanţa trebuie să conţină, pe lîngă
datele prevăzute la art. 255, date cu privire la obiectele sau documentele căutate.
 (4) La ridicarea de obiecte şi documente, după prezentarea ordonanţei, reprezentantul
organului de urmărire penală cere să i se predea obiectele sau documentele care urmează a fi
ridicate, iar în caz de refuz, procedează la ridicarea lor forţată. Dacă obiectele sau documentele ce
urmează a fi ridicate lipsesc la locul indicat în ordonanţă, persoana care efectuează urmărirea
penală este în drept să facă percheziţie. Rezultatul percheziţiei urmează a fi prezentat, pentru
verificare, judecătorului de instrucţie în termen de 24 de ore, în conformitate cu prevederile
prezentului cod.
 (5) În cadrul efectuării percheziţiei, după prezentarea ordonanţei, reprezentantul organului
de urmărire penală cere să i se predea obiectele şi documentele menţionate în ordonanţă.
Instituţiile financiare nu pot invoca secretul bancar drept motiv pentru a refuza prezentarea
documentelor solicitate. Dacă obiectele şi documentele căutate se predau benevol, persoana care
efectuează urmărirea penală se limitează la ridicarea acestora, fără a mai efectua alte măsuri de
investigaţii.

3) Enumerati si descirieti masurile procesuale de

constrangeere
 a) reţinerea;

b) aducerea silită;

c) înlăturarea de la conducerea vehiculului;

d) testarea alcoolscopică sau examenul medical pentru constatarea stării

de ebrietate produse de alcool sau de alte substanţe;

e) interzicerea exploatării vehiculului prin reţinerea sau retragerea plăcii

cu numărul de înmatriculare al acestuia;

f) suspendarea dreptului de utilizare a vehiculului rutier;

g) amenda judiciară;
h) punerea sub sechestru.
4)Definiti si descrieti retinerea contraventionala
 Reţinerea constă în limitarea de scurtă durată a libertăţii persoanei fizice şi poate fi aplicată în cazul:
            a) contravenţiilor flagrante pentru care prezentul cod prevede sancţiunea arestului contravenţional;
            b) imposibilităţii identificării persoanei în a cărei privinţă este pornit proces contravenţional dacă au
fost epuizate toate măsurile de identificare;
            c) executării hotărîrii instanței de judecată privind expulzarea persoanei;
            d) încălcării regimului frontierei de stat, a regimului zonei de frontieră sau a regimului punctelor de
trecere a frontierei de stat.
            (2) Reţinerea se aplică de către:
            a) poliţie;
            b) Poliţia de Frontieră, în cauzele de încălcare a regimului frontierei de stat, a regimului zonei de
frontieră sau a regimului punctelor de trecere a frontierei de stat;
            c) Serviciul vamal, în cazul contravenţiilor ce ţin de competenţa lui;

5)Definti si descrieti aducerea silita

Aducerea silită
            (1) Aducerea silită constă în conducerea forţată în faţa instanţei de judecată a persoanei în cazul în
care aceasta, fiind citată în modul stabilit de lege, nu s-a prezentat, fără a avea motive întemeiate, şi nu a
informat instanța care a citat-o despre imposibilitatea prezentării sale, prezența acesteia fiind necesară.
            (11) Poate fi supusă aducerii silite doar persoana participantă la proces, pentru care este obligatorie
citarea instanței, şi care:
            a) se eschivează de la primirea citației;
            b) se ascunde de instanță.
            (2) Aducerea silită se efectuează de către poliţie în temeiul unei încheieri judecătoreşti cu
            aplicarea prevederilor art. 199 alin. (4)–(6) din Codul de procedură penală.
            (3) Încheierea privind aducerea silită va cuprinde:
            a) data şi locul emiterii;
            b) numele, prenumele, funcţia şi semnătura persoanei care dispune aducerea;
            c) numele, prenumele şi domiciliul persoanei care trebuie să fie adusă;
            d) data, ora şi locul în care persoana urmează să fie adusă;
            e) motivul aducerii.

11.Enumerați sancțiunile contravenționale.

a) avertismentul;
b) amenda;
c) privarea de dreptul de a desfăşura o anumită activitate;
d) privarea de dreptul de a deţine anumite funcţii;
e) aplicarea punctelor de penalizare;
f) privarea de dreptul special (dreptul de a conduce vehicule, dreptul de deţinere sau port şi folosire a
armei);
g) munca neremunerată în folosul comunităţii;
h) arestul contravenţional.

12.Descrieți sancțiunea amenzii.

Amenda este o sancțiune contravențională pecuniară, evaluată în unități convenționale și care constă în
„obligarea contravenientului la plata unei sume de bani”. Amenda este considerată cea mai răspândită
sancţiune contravenţională şi cea mai eficientă și se aplică în calitate de sancțiu- ne atât persoanelor
fizice, cât și persoanelor juridice. Mărimea unei unități convenționale este de 50 lei.
De la început mărimea unității convenționale era de 20 de lei, iar odată cu schimbările care au
intervenit în economie și finanțe, dar și lipsa eficienței sancțiunilor cu amenzi mici aplicate, au
determinat autoritățile ca în anul 2017 să modifice mărimea unității convenționale, de la 20 la 50 de lei.
Modificările operate atunci au avut la bază următoarea formulă de calcul: salariul mediu lunar pe
economie prognozat pentru anul 2016 era de 50.50 lei. Astfel, 1% din 5050 lei, cât se dorea a fi noua
valoare a unității convenționale, a constituit 50 lei și 50 bani.
Cât privește cuantumul amenzilor, acesta este determinat de gradul de pericol social al fap- tei
şi vinovăția contravenientului şi trebuie să se încadreze în limitele prevăzute de lege. Pentru per- soana
fizică de la una la 500 de unităţi convenţionale, iar persoanelor cu funcţie de răspundere - de la 10 la
1500 de unităţi convenţionale. Dacă în normă este scris „… se sancționează cu amendă de la 10 la 50
u.c.”, atunci autoritatea competentă va ține cont de gradul de pericol și de vinovăția făp- tuitorului.
Amenda se achită de către contravenient în mod benevol în termen de 30 de zile de la data stabilirii
acesteia și se virează la bugetul instituțiilor stabilite la art. 34 CC
Dacă contravenientul plătește amenda în decurs de 72 de ore de la momentul stabilirii faptei,
este în drept să achite jumătate din aceasta. În legătură cu această normă, Curtea Constituțională a
pronunțat o hotărâre privind constituționalitatea textului ”din momentul stabilirii ei”.

13. Privarea de dreptul de a desfăşura o anumită activitate.

 Privarea de dreptul de a desfășura o anumită activitate este o sancțiune ce presupune
interzicerea persoanei fizice sau juridice pentru o perioadă de timp de a desfăşura o anumită activitate.
Privarea de dreptul de a desfăşura anumită activitate poate fi aplicată de instanţa de judecată pentru un
termen de la 3 luni la un an.

14.Descrieți modalitatea de aplicare a punctelor de penalizare.

Aplicarea punctelor de penalizare este o sancțiune complementară, care se aplică în cazul comiterii
contravențiilor ce atentează la regimul de transporturi și contravențiilor în domeniul circu- lației rutiere.
Pentru încălcarea acestor norme, conducătorului de vehicul, pe lângă sancțiunea prin cipală, se aplică și
un număr de puncte de penalizare, în calitate de sancțiune complementară. Cuan tumul punctelor de
penalizare aplicat pentru fiecare sancțiune este prevăzut pentru fiecare încălcare în parte.
Prin puncte de penalizare înțelegem - unități de evidență aplicate în calitate de sancțiune
contravențională complementară concomitent cu sancțiunea principală sub formă de amendă în
cazurile şi mărimea prevăzută de sancțiunea normei.

Dacă titularul permisului de conducere a săvârșit contravenții, care a cumulează 15 puncte de

penalizare, agentul constatator remite cauza în instanța de judecată competentă, care, odată cu
sancțiunea principală și cu aplicarea punctelor de penalizare, aplică privarea de dreptul special de a
conduce vehicule pe un termen de la 6 luni la un an ca sancțiune complementară.
Punctele de penalizare se anulează la expirarea termenului de 6 luni de la data constatării
contravenţiei pentru care au fost aplicate sau de la data privării, prin hotărâre judecătorească, de dreptul
de a conduce vehicule.

15.Privarea de dreptul special (dreptul de a conducere vehicule ,dreptul de a deține armă și de

portarmă).
Privarea de dreptul de a conduce vehicule se aplică de instanța de judecată pe un termen de la 6 luni la 3
ani. Această sancțiune nu poate fi aplicată persoanei cu dezabilități care foloseşte vehi- culul ca unic
mijloc de deplasare, cu excepția cazurilor în care l-a condus atribuindu-i cu bună ştiin- ță un număr de
înmatriculare fals ori l-a condus în stare de ebrietate produsă de alcool sau de alte substanțe, ori s-a
eschivat de la examenul medical de constatare a acestei stări, ori a părăsit locul accidentului rutier la
care a fost participant. În același context, Legea nr. 131 din 07.06.2007 privind siguranța traficului
rutier a fost completată cu un articol nou, art. 21 „Redobândirea dreptului de conducere a mijlocului de
transport”. În mare parte articolul se referă la domeniul dreptului penal (în cazul anulării dreptului de a
conduce mijlocul de transport), dar alin. (3) reglementează că, organele care asigură executarea pe-
depsei penale sau sancțiunii contravenționale de privare de dreptul de a conduce mijloace de tran- sport,
în termen de până la 10 zile, remit autorității competente permisele de conducere ridicate pen- tru
 anularea acestora.
Asemenea privării de dreptul de a conduce vehicule, la privarea de dreptul de a deţine armă şi
de portarmă, aceasta se dispune doar de instanţa de judecată. Perioada privării este de la 3 luni la un an,
în funcţie de gravitatea contravenţiei.
După ce expiră perioada de privare stabilită, la repunerea în drept a persoanei se va ține cont
de îndeplinirea pe deplin a cerințelor stabilite (de exemplu, a trecut sau nu programul probațio nal,
rezultatele schimbării comportamentale).

Bazele
31)Caracteristica generala a infraciunilor legate de droguri
32)Condit ice favorizeaza infractiuni legate de droguri
-Curiozitatea,folosirea posibilitati de a incerca
-dorinta sau nevoia de a brava
-nazuinta de a scapa de probleme zilnice
-singuratatea
-anturajul dubios
-imitarea modelelor de filme

33)Pericolele generate de droguri

-degradarea morala
-scaderea capacitate de munca
-crearea problemelor cu carater familial
-Raspandirea infectei SIDA
-Comiterea infractiunilor
-cresterea actelor de coruptie

34)Masurile de perevenire a traficului ilicit de droguri

35)Clasificarea drogurilor
Dupa nivelu efectelor:
Dure
Usoare
Dupa modul de administare :
-injectabile
-ingerabile
-inhalate
-fumate
-prizate
Mestecate
Doma modul de obtinere:
-vegetale
-emisitentice
-sitentice