Sistemul de învăţământ din România

În plan etimologic termenul de educaţie îşi are originea în substantivul latin

educatio, substantiv derivat din două verbe:
• educo-educare – a creşte, a hrăni, a îngriji o plantă, o
fiinţă umană;
• educo-educere – a scoate din, a ridica, a înălţa, atât ca
sens propriu cât şi cu sens figurat
În secolul al XVIII-lea, filozoful german I. Kant defineşte educaţia ca fiind
o activitate de disciplinare, cultivare, civilizare şi moralizare a omului, scopul ei
fiind dezvoltarea în individ a întregii perfecţiuni de care acesta este susceptibil.
Sociologul francez Emil Durkheim vede educaţia ca fiind acţiunea generaţiilor
adulte îndreptată asupra generaţiilor tinere, în intenţia inducerii în acestea din urmă,
de stări fizice, intelectuale şi morale reclamate de viaţa socială în general,
dar şi de mediul social pentru care sunt destinaţi indivizii (Durkheim,E.,1980).
Idealul educaţional presupune desăvârşirea personalităţii umane. Un asemenea
deziderat se realizează prin intermediul aşa numitelor laturi sau tipuri ale educaţiei.
Fiecare dintre tipurile educaţiei vizează desăvârşirea unei anumite laturi a personalităţii
umane.
Cunoştinţe ştiinţifice şi umaniste, selectat din patrimoniul cultural al omenirii
şi
prelucrat în concordanţă cu stadiul dezvoltării biopsihoindividuale a educabilului
concret asupra căruia se exercită, cu scopul formării şi dezvoltării capacităţilor
intelectuale ale acestuia, deci a laturii intelectuale a personalităţii.
Educaţia morală urmăreşte formarea profilului moral al personalităţii.
Acesta se constituie de-a lungul unui proces continuu, care îşi are originea în primii
ani ai copilăriei.
Educaţia profesională se prezintă sub forma unui proces educaţional menit
să investească educabilul cu un bagaj de cunoştinţe, priceperi şi deprinderi necesare
exercitării unei anumite profesiuni.
Educaţia estetică contribuie prin intermediul unor modalităţi specifice de
manifestare, bazate pe dezvoltarea gustului pentru frumos, la desăvârşirea laturii
de gen a personalităţii.
Educaţia fizică urmăreşte desăvârşirea laturii fizice a personalităţii umane.
În special sunt vizate deziderate ca: întărirea sănătăţii, dezvoltarea armonioasă a
corpului,
dezvoltarea aptitudinilor fizice, formarea şi perfecţionarea de priceperi şi deprinderi
motrice.
Educaţia religioasă este astăzi o disciplină obligaotrie a curriculei nivelurilor
primar şi gimnazial ale multor sisteme de învăţământ moderne şi, în această privinţă,
nici cel din ţara noastră nu face excepţie. Formarea omului religios a devenit o finalitate
importantă a lumii contemporane, mai cu seamă dacă ţinem cont de faptul că „omul
religios este omul prin excelenţă şi în toate caracterisiticile lui”
(Meylan, 1939, apud. Cucoş, C., 1999, p.165).
 Pedagogia contemporană, determinată de societate, a propus,
pornind de la tipurile
lansate de R. Hubert, şi alte tipuri de educaţie, cunoscute sub sintagma: noile educaţii.
Astfel, au apărut tipuri de educaţie ca (fiecare din acestea răspunde unei nevoi sociale):
• educaţia pentru democraţie;
• educaţia pentru igienă şi sănătate;
• educaţia civică;
• educaţia ecologică;
• educaţia interculturală etc.
Date preliminare
Populaţie: 23 milioane locuitori (2003)
Populaţia şcolară: (5 – 24 ani ): 24% din totalul populaţiei;
Economie: în tranziţie.
Religie: creştină, majoritar ortodoxă.
Limbă oficială: româna.
Formă de guvernământ: republică cu trei niveluri de organizare:
statal, judeţean şi municipal.
Administrarea sistemului naţional de educaţie:
Ministerul Educaţiei şi Cercetării este instanţa supremă, conduce
direct învăţământul superior, căruia îi acordă şi autonomie universitară şi
în mod indirect prin Inspectoratele şcolare judeţene învăţământul
preşcolar, primar şi secundar.
Prezentarea nivelurilor sistemului naţional de educaţie
1.Învăţământul preşcolar
Învăţământul preşcolar se organizează pentru copii în vârstă de 3-7 ani, în grădiniţe de
copii cu program normal, prelungit şi săptămânal.
Învăţământul preşcolar prezintă următoarea structură: grupa mică, mijlocie şi
mare, de pregătire pentru şcoală.
2.Învăţământul primar
Învăţământul primar se organizează ca învăţământ de zi şi funcţionează,
de regulă, cu program de dimineaţă, în cadrul şcolilor cu clasele I-IV, I-VIII sau I-XII
(XIII).
În clasa I sunt înscrişi copiii care împlinesc vârsta de 7 ani in anul calendaristic
respectiv.
La cererea părinţilor sau a susţinătorilor legali, pot fi înscrişi în clasa I şi copiii
care împlinesc vârsta de 6 ani pana la data începerii anului şcolar, daca dezvoltarea lor
psihosomatica este corespunzătoare. Învăţământul primar are următoarea structură:
clasa
I, clasa a II-a, clasa a III-a, clasa a IVa.
3. Învăţământul gimnazial
Învăţământul gimnazial funcţionează în cadrul şcolilor cu clasele I-VIII sau I-
XII (XIII).
Studiile gimnaziale se încheie cu susţinerea unui examen de capacitate, structurat
pe baza unei metodologii elaborate de către Ministerul Învăţământului, la următoarele
discipline:
Limba si literatura romana, Matematica, Istoria romanilor sau Geografia României.

Învăţământul gimnazial are următoarea structură: clasa a V-a,

clasa a VI-a, clasa a VII-a, clasa a VIII-a.
4. Învăţământul liceal
Învăţământul liceal cuprinde clasele IX – XII (XIII) - învăţământ de zi -
şi clasele IX – XIII - învăţământ seral sau fără frecvenţă. Absolvirea liceului se
încheie cu examenul de Bacalaureat organizat pe baza unei metodologi stabilite de
Ministerul Educaţiei şi diversificat în funcţie de profilul liceului, de profilul clasei şi de
opţiunea elevului.
5. Învăţământul profesional
Învăţământul profesional se organizează ca învăţământ de zi sau seral, prin
scoli
profesionale şi scoli de ucenici. Aceste şcoli pot funcţiona independent sau pe lângă
grupuri şcolare.
La şcolile profesionale se pot înscrie absolvenţi de gimnaziu cu certificat de
capacitate. Durata studiilor în şcolile profesionale este de 2-4 ani.
La şcolile de ucenici se pot înscrie absolvenţi de gimnaziu, cu sau fără certificat
de capacitate, în vederea însuşirii unor deprinderi preponderent practice. Durata
studiilor în şcolile de ucenici este de 1- 3 ani. Şcolile de ucenici funcţionează în
cadrul şcolilor profesionale.
6. Învăţământul postliceal
Învăţământul postliceal are o durata de 1-3 ani. Admiterea în învăţământul
postliceal se face
prin concurs. Pot participa la concurs absolvenţi de liceu cu sau fără diplomă de
Bacalaureat,
depinde de profilul postliceal în cauză.
7. Învăţământul universitar şi postuniversitar
Pot participa la admiterea în învăţământul universitar absolvenţii de liceu cu
diploma de Bacalaureat.
Începând cu anul universitar 2005/2006, nivelul terţiar al învăţământului
românesc
este organizat conform „Proiectului Bologna”. Astfel, acesta este structurat
pe trei cicluri, după cum urmează:
a) Ciclul I – Licenţă: 3 ani cu 60 credite / an, în unele cazuri speciale 4 sau chiar
5 ani.
Absolvirea se realizează pe baza unui examen de licenţă.
b) Ciclul II – Master: 2 ani cu 60 credite / an. În cadrul ciclului al doilea,
instituţiile de învăţământ superior acreditate pot oferi următoarele tipuri de programe:
Master, Studii aprofundate sau Studii de specializare.
Absolvirea se realizează pe baza unui examen de dizertaţie.
c) Ciclul III – Doctorat: realizat pe durata a trei ani sub forma şcolilor doctorale.
Numai acumularea prealabilă a 300 de credite permite unui candidat accesul la
ciclul al III-lea. Şcolile doctorale sunt organizate de instituţiile de învăţământ
acreditate de ministerul de resort.
Absolvirea ciclului trei se realizază prin susţinerea tezei de doctorat,
în urma căreia se acordă candidatului titulul de doctor.

Bibliografie
Durkheim, E., Educaţie şi sociologie; EDP, Bucureşti, 1980;
Cucoş, Constantin; Pedagogie; ed. Polirom; Iaşi; 1999;
Nicola, Ioan; Pedagogie şcolară; EDP; Bucureşti; 1994.