Muzicanții din Bremen

dramatizare

Povestitor: A fost odată ca niciodată un fermier care avea un măgar.

Măgarul său era bătrân și nu mai putea să ducă în spate aproape nimic.
Fermier: Săracul meu măgăruș nu mai este de niciun folos, iar grajdul
meu este prea mic pentru a ține doi măgari!
Povestitor: Măgarul cel bătrân a auzit ce spunea stăpânul său și s-a
gândit ce să facă mai departe.
Măgarul: Of, dacă sunt bătrân și nu mai pot să car nimic, mai bine
plec la Bremen și mă fac muzician.
Povestitor: Și a mers măgărușul nostru destul de mult, până când s-a
întâlnit pe drum cu un câine care stătea nemișcat la soare.
Măgarul: Bună! Ce faci tu cățelule? De ce respiri așa de greu?
Câinele: Sunt bătrân și sunt slăbit, am fost câine de vânătoare, dar
acum nu mai pot să vânez... așa că stăpânul meu m-a abandonat. Îmi e
tare foame!
Măgarul: Îți spune eu ce să faci, hai cu mine la Bremen să fim
muzicieni, tu vei cânta la tobe și eu la chitară.
Povestitor: Să fii muzician pare amuzant așa că a acceptat și câinele
oferta. Nu peste mult timp a venit și o pisicuță frumoasă, dar cam
bătrânică și supărată.
Măgarul: De ce ești supărată, pisicuțo?
Pisica: Cine ar fi fericit dacă s-ar simți în pericol? Sunt bătrână, dinții
mei nu mai au putere, nu mai pot să prind șoareci, stăpâna mea m-a
dat afară... Unde să merg acum?
Măgarul: Hai cu noi la Bremen, o sa fim muzicieni. Eu cânt la
chitară.
Câinele: Eu voi cânta la tobe.
Pisica: Mie îmi place muzica clasică, eu voi cânta la vioară!
Povestitor: Cei trei prieteni își continuau drumul spre Bremen
împreună. Ajunși lângă o fermă aud plânsul unui cocoș, care urla cât
de tare putea!
Măgarul: Cocoșelule, de ce plângi atât de tare?Ce ți s-a întâmplat?
Cocoșul: În fiecare dimineață treaba mea este să trezesc familia, dar
azi am auzit că vor să mă taie și să mă facă friptură! Sunt disperat!
Măgarul: Ascultă, hai cu noi ! Toți suntem ai nimănui! Așa că ne-am
hotărât să mergem la Bremen pentru a ne face muzicanți!
Câinele: Eu cânt la tobă.
Pisica: Eu la vioară.
Măgărul: Tu ai o voce foarte bună dragă cocoșelule, așă că tu vei fi
solistul!
Cocoșul: Foarte bine!
Povestitor: Se apropie seara, iar cei patru prieteni se pun să se
odihnească. Cocoșul s-a urcat pe creanga unui pom de unde să
vegheze, și tocmai atunci observă o căsuță în depărtare.
Cocoșul: Cred că văd o casă!
Câinele: Unde?
Pisica: Unde?
Măgarul: Unde?
Cocoșul: Acolo!
Măgarul: Atunci ar fi bine să pornim spre ea, e mult mai sigur să
avem un acoperiș deasupra capului! Poate primim ceva de mâncare.
Povestitor: Cei patru au mers până au ajuns la căsuța văzută de
Cocoș. Măgarul s-a dus la fereastră pentru că era cel mai mare și putea
vedea bine ce se întâmplă înăuntru.
Cocoșul: Hei, amice, spune-ne ce vezi!
Măgarul: Văd o...
Câinele: O ce?
Măgarul: Văd o masă plină de bunătăți...
Pisica: Bunătăți? Mmm... Îmi vine deja să-mi ling mustățile!
Măgarul: ...Și niște hoți care se pregătesc să mânânce.
Câine: Ce mult aș fi vrut să fiu eu acolo!
Pisica: Și eu!
Cocoșul: Și eu!
Măgarul: Și eu! Dar ce folos? Nu avem nicio șansă în fața hoților!
Povestitor: Animaluțele noastre trebuiau să își facă un plan! Au stat și
au chibzuit și până la urmă s-au gândit la ceva.
Măgarul: Trebuie să îi speriem cumva! Uite, dacă mi-aș pune copitele
pe fereastră?
Câinele: Bună idee! Și apoi eu aș sări în spatele tău!
Pisica: Și eu pe al tău.
Cocoșul: Și eu aș zbura exact pe capul pisicii!
Pisica: Doar că te rog să ai grijă cu ghearele! Sunt sensibilă!
Povestitor: Zis și făcut, animăluțele s-au pus unul pe spatele celuilalt
și au început să cânte împreună! Măgărușul necheza, câinele lătra,
pisica mieuna, și cocoșul făcea ce știa el mai bine – cânta
CUCURIGU cât îl țineau aripioarele. Ferestrele s-au spart de la atâta
zgomot iar hoții s-au speriat nespus crezând că sunt niște fantome și
au fugit cât i-au ținut picioarele.
Măgarul: Dragii mei prieteni, împreună am reușit! Acum avem căsuța
noastră și mâncare destulă până la următoarea noastră aventură!
Pisica: Să ai prieteni este o comoară!
Cățelul: Să ai un ajutor la orișice povară.
Cocoșul: Dragii mei... Vă iubesc!
Povestitor: Vizibil emoționați, Măgarul, Câinele, Pisica și Cocoșul s-
au îmbrățișat și au trăit fericiți și în bună înțelegere în căsuța lor de la
marginea pădurii. Sfârșit!

Sfârșit!