Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi

De Camil Petrescu
Camil Petrescu apartine perioadei interbelice a literaturii romane, fiind intemeietorul
romanului de tip subiectiv. Activitatea sa literara este foarte vasta, abordand toate cele trei
genuri epic “Patul lui Procust” dramatic “Jocul ielelor” liric “Ciclul mortii”. Romanul apare
pentru prima data in 1930 si este considera de critica literara drept roman realist, cu accente
balzaciene si moderniste. Inainte de primi numele cu care este cunoscut astfel, romanul a fost
intitulat “Proces verbal de dragoste si de razboi” si “Jurnalul capitanului Andreescu”. Scrierea
surprinde drama intelectualului lucid insetat de sentimentul de iubire al omului dominat de
incertitudini care se salveaza doar prin constientizarea faptului ca exista o drama si mai puternica
si anume drama omenirii aflata sub dominatia razboiului, acesta fiind perceput ca iminenta a
mortii.

Camil Petrescu marturiseste ca vrea sa scrie o lucrare cat mai autentica si” sa nu scriu
decat ceea ce vad, ceea ce aud, ceea ce inregistrez cu simturile mele, ceea ce gandesc eu …
aceasta I singura realitate pe care o pot povesti, eu nu pot vorbi onest decat la persoana I “

Romanul prezinta tema indaptarii intelectualului intr o lume mediocre, vorace, a

imposturii ce se dezvolta pe mai multe arii tematice: dragostea si razboiul – experiente
existentiale fundamentale pentru a ilustra tema cunoasterii sip e cea a conditiei umane. Plecand
de la temele central, iubirea si razboiul putem afirma ca scrierea camil-petresciana este in esenta
un roman de analiza psihologica ce urmareste evolutia spirituala si sociala a lui Stefan
Gheorghidiu.

Reprezentativa nucleului thematic se dovesdeste a fi scena excursiei de la Odobesti care

determina in sufletul lui Gheorgidiu un adevarat cutremur emotional, caci nu intelege
aproprierea nefireasca dintre Grigoriade si Ela. Ajunge sa l macine pana si faptul ca Ela mananca
din farfuria domnului G, dar in acest moment al evenimentelor barbatul incearca sa si infraneze
toate pornirile, decizie din cauza careia ajunge sa se dedubeze.

O alta scena elogventa cate intareste nelinistea actantului este data de momentul in care
se intoarce acasa de la Azuga si nu o gaseste pe Ela, casa parandui I se “ca un mormant fara
nevasta mea”. Atunci cand Ela se intoarce acasa in zori de zi barbatul nu o asculta, nu accepta
nicio explicatie si ii cere sa divorteze, la un moment dat gaseste un bilet cu data acelei zile din
care afla ca Ela dormise la Anisoara, caci sotul acesteia era plecat la mosie, insa I se pare un
plan pus la cale de cele doua femei cu scopul de a I stinge banuierile.

Elementul paratextual induce ideea de parallelism si anume de prezentare a imaginii

iubirii si a imagine razboiului ce inoculeaza lectorul ideea de interferenta a doua experiente
diametral opuse
Repetarea