Povestea lui Harap – Alb

Creatorul basmului cult in literature romana este considerat Ion Creanga (1837 – 1889),
“Povestea lui Harap – Alb” fiind publicata pe 1 august 1877 in revista condusa de Titu
Maiorescu “Convorbiri literare” iar, Mihai Eminescu, un bun prieten al marelui classic, a
reprodus opera in ziarul “ Timpul ”. Scrierea se incadreaza in specia epicului basm cult, fiindca
spre deosebire de basmele populare care au autor necunoscut si colectiv , acesta are autor
cunoscut si respecta canoanele specific basmului popular.

Cu toate ca poate fi considerat un bildungsroman, textul este un basm cult simbolizand

adevarul aflat in conflict cu fortele malefice, reprezentate de minciuna si intruchipate de
antagonist, “Spanul”. Protagonistul devine erou exemplar nu prin insusiri miraculoase ca in
basmele populare, ci prin autenticitatea lui umana, fiind adesea cuprins de frica si nesiguranta
avand, asadar, slabiciuni omenesti. Calatoria pe care o face pentru a ajunge imparat este o initiere
a flacaului in vederea formarii unor valori morale si spiritual ce conduc spre maturitatea sa si
confirma idea de bildungsroman.

Semnificatia numelui reiese din scena in care Spanul il pacaleste pe fiul craiului sa intre
in fantana. “Craisorul, boboc in felul sau in trebi de aieste, se potriveste spanului si se baga in
fantana fara sa I trazneasca prin minte ce I se poate intampla.” Din referirea directa a naratorului
heterodiegetic reiese ca eroul este naiv, lipsit de experienta si excesiv de credul, din care cauza
fiul craiului isi schimba statutul din nepot al imparatului Verde in acela de sluga a Spanului. “De
acum inainte sa stii ca te cheama Harap – Alb asta ti-I numele si nu altul”.

Faptele eroului se desfasoara in limita umanului, probele care depasesc sfera realului
fiind trecute cu ajutorul celorlalte personaje inzestrate cu puteri supranaturale, principal trasatura
a lui Harap – Alb fiind aceea ca stie sa si faca prieteni buni si devotati. Mezinul craiului reface
experienta de viata a tatalui, care calatorise in tinerete prin aceleasi locurim codrul in care se
rataceste simbolizand un adevarat labirint, o lume necunoscuta flacaului, in care greseste pentru
prima oara, incalcand sfatul de a se feri de omul span. De altfel, probele au sensuri simbolice
pentru maturizarea personajului, contribuind in mod esential la formarea lui ca adult. Podul pazit
de craiul deghizat in urs sugereaza trecerea eroului intr o alta etapa a vietii, de la adolescenta spre
tinerete, iar fantana fara roata si cumpara, semanand cu o grota, simbolizand locul renasterii
astfel incat tanarul intra fecior de crai si iese rob.

Mezinul craiului, lipsit de experienta, se simte vinovat ca incalcase promisiunea de a se

feri de omul span, deoarece el fusese deprins sa tina seama de povetele parintesti. Daca initial
tanarul este doar un flacau lipsit de experienta, prin probele supuse si incercarile de la curtea
imparatului Ros pe care le trece cu usurinta datorita prietenilor sai, in final reuseste prin
intermediul personajelor cu rol mistagog sa treaca de teama si nesiguranta, slabiciuni tipic
omenesti ce pun stapanire pe protagonist, sa scape de statulul de sluga prin trezirea din morti
facuta de fiica imparatulu Ros cu micele apa vie si apa moarta. Dupa demascarea Spanului si
uciderea acestuia de catre cal, Harap – Alb redevine el insusi, chiar daca initial este un flacau
neinitiat si lipsit de experienta, in final isi asuma raspunderea inchegarii unei familii si
conducerea unei gospodarii, intrucat experienta capatata ii confera statutul de adult pregatit
pentru viata . Protagonistul inzestrat cu insusiri omenesti, dovedeste loialitate si credinta fata de
stapanul sau, isi respecta cuvantul dat, manifesta distinctive si noblete sufleteasca, atestand astfel
originea craiasca si educatia aleasa primita in casa parinteasca.

In concluzie, Ion Creanga a ilustrat in opera sa propria experienta de viata, pe care a

povestit o “ sub forma de memorial, a invaluit o in mit si a sugrumat o in experienta fantastica,
valabila pentru om in genere, si el a luptat cu spanii , cu primejdiile si nevoile, si el s a facut frate
cu dracul, ca sa treaca puntile vietii, iar nemurirea si-a dobandit o din apa vie si apa moarta a
creatiei lui artistice” . Pompiliu Constantinescu.