CUPRINS

Istoric

1. Caracteristici generale…………………………………………….pag.4

2. Regulament Handbal………………………………………………pag.5

3. Posturi Handbal……………………………………………………pag.6

4. Cristina Georgiana Neagu................................................................pag.11

Bibliografie

1
Istoric

Handbalul este un joc sportiv relativ tânăr, care a apărut în Europa la sfârşitul secolului al XIX-
lea şi începutul secolului XX, în urma transformării unor jocuri cu specific popular larg
răspândite şi unanim apreciate în acea vreme, potrivit ''Enciclopediei Educaţiei Fizice şi
Sportului din România'' (vol. I, Bucureşti, 2002). În Cehia, handbalul este cunoscut încă din
1892, iar profesorul de educaţie fizică Vaclav Karas i-a dat, ulterior, în 1905, numele de
"hazena". În Danemarca, din 1898, prof. Holger Nielsen a introdus în şcoli un joc numit
"handbold". Însă, pentru că în 1897, în localitatea daneză Nyborg este atestată desfăşurarea
primului meci de handbal jucat după reguli stricte, Federaţia Internaţională de Handbal (IHF),
înfiinţată în 1928, stabileşte în acest an începutul epocii handbalului modern.

În România, primul meci de handbal a avut loc în 1922, fiind disputat în oraşul Sibiu, între două
echipe de elevi. Jocul de handbal ajunsese pe malurile Cibinului adus de tineri care studiau în
Germania sau în Austria. Handbalul începe să se răspândească treptat şi în alte oraşe din
Transilvania, astfel că, în 1924, se înregistrează organizarea unor jocuri inter-oraşe, între
echipele de elevi din Mediaş, Sighişoara, Bistriţa şi Braşov, oraşe unde asemenea întreceri
continuă să se desfăşoare până în 1939. Timp de mai mulţi ani, handbalul românesc nu este
condus de niciun for oficial. Abia în 1934, se înfiinţează o federaţie, care include handbalul
alături de baschet şi de volei, menită să coordoneze activitatea desfăşurată de sportivii români pe
plan intern, cât şi peste hotare. În curând, încep să ia naştere cluburi de handbal în centrele
muncitoreşti Reşiţa şi Lugoj, ele jucând un rol important în ridicarea nivelului tehnic al acestui
joc.

2
1.Caracteristici generale

Dimensiunile terenului de joc

Terenul de joc este un dreptunghi cu lungimea de 40 metri și lățimea de 20 metri și este compus
din două spații de poartă și o zonă de joc. Liniile laturilor lungi sunt numite linii de margine, iar
liniile laturilor scurte sunt numite linii de poartă (între barele porții) sau liniile exterioare porții
(de ambele părți ale porții). În jurul terenului de joc trebuie să existe o zonă de siguranță, cu o
lățime de cel puțin 1 metru de-a lungul liniilor de margine și 2 metri în spatele liniilor exterioare
porții. Caracteristicile terenului de joc nu trebuie modificate în timpul jocului, astfel încât una
dintre echipe să fie avantajată.

3
2.Regulament Handbal

Jocul de handbal poate fi înghesuit în doar câteva vorbe: 14 sportivi împărțiți în două
echipe (șase jucători de câmp și un portar) aleargă de-a lungul și latul terenului cu un scop
precis: să arunce mingea în poarta adversă. Dacă posturile sunt destul de clare, multitudinea
schemelor de joc și a procedeelor de depășire, pasare sau aruncare fac ca handbalul să fie jucat în
jurul unui stufos set de reguli

 Pași - nimeni nu are voie să facă mai mult de trei pași cu mingea în mână

 Dublu dribling - dacă jucătorul bate mingea, se oprește, apoi bate din nou mingea, va fi
sancționat cu dublu dribling

 Picior - jucătorii nu pot atinge mingea cu piciorul

 Joc pasiv - dacă arbitrii au senzația că echipa din atac nu atacă poarta, se va dicta joc
pasiv, iar mingea va trece la adversari

 Șapte metri - orice fault care oprește adversarul într-o poziție clară de gol este penalizat
cu o aruncare de la linia de 7 metri. Nu este nevoie de un fault dur: este de ajuns ca
apărătorul să calce semicercul de șase metri în momentul blocajului

 Fiecare echipă/antrenor are dreptul la trei timeout-uri pe meci: cel mult două în fiecare
repriză şi doar unul în ultimele 5 minute de joc.

4
 3.Posturi Handbal

Portar

Se spune - și nu de pomană - că un portar aflat în zi de grație îți poate câștiga meciul. Și asta
pentru că portarul de handbal este mereu în mijlocul acțiunii: în timpul unui joc, el are de apărat
peste 40-50 de aruncări, multe dintre ele năprasnice.

Inter

Cei doi interi sunt gurile de tun ale fiecărei echipe: nimeni nu trage mai mult și mai puternic la
poartă, nimeni nu marchează mai des de la distanță. Dar interul își împarte mereu atenția între
poartă - pe care trebuie să o amenințe - și coechipieri - pe care trebuie să-i angajeze.

Pivot

Tare pe picioare, agil și bătăios, pivotul este mereu în contact cu apărătorii adverși. Ca un
ghimpe așezat în mijlocul defensivei, pivotul se luptă atât pentru minge, cât și pentru spațiu, iar
asta îl transformă în cel mai faultat jucător de pe teren. Dar nici el nu va rămâne dator...

Extrema

Pe cele două extreme joacă cei mai iuți jucători de pe teren. Aici nu mai e nevoie de înălțime și
de brațe puternice, ci mai degrabă de viteză, finețe și calități motrice speciale. Extremele sunt
explozive și au o imaginație bogată. Cum altfel să marcheze din unghiuri atât de închise?

Centru

Mintea limpede a fiecărei echipe, centrul - sau coordonatorul de joc - este de obicei prelungirea
antrenorului în teren: el alege cele mai multe scheme ofensive, el are cea mai mare liberate de
mișcare, de el depind, în mare măsură, creativitatea din atac și colaborarea din apărare.

5
Timpul de joc
Timpul normal de joc pentru toate echipele cu jucatori de peste 16 ani este de 2 reprize a 30
minute. Pauza dintre reprize este in mod normal de 10 minute.
Timpul normal de joc pentru echipe de tineret este de 2 x 25 minute pentru grupa de varsta 12 –
16 ani si 2 x 20 minute pentru grupa de varsta 8-12 ani. In ambele cazuri pauza este, in mod
normal, de 10 minute.

Daca rezultatul este egal la sfarsitul timpului regulamentar de joc si daca trebuie desemnat un
castigator, echipele vor juca prelungiri, dupa o pauza de 5 minute. Timpul prelungirilor este de 2
reprize a 5 minute cu o pauza de 1 minut intre cele 2 reprize.
Daca rezultatul este din nou egal la sfarsitul primei prelungiri se va juca inca o prelungire, dupa o
pauza de 5 minute.
Aceasta prelungire este tot de 2 reprize a 5 minute fiecare, cu o pauza de 1 minut intre cele 2
reprize.
Daca rezultatul este tot nedecis, castigatorul trebuie stabilit in conformitate cu regulile stipulate
in regulamentul competitiei respective. In cazul in care decizia este de a folosi departajarea prin
aruncari de la 7m, ca modalitate de tie-break (stabilire rapida a invingatorului), vor fi respectate
procedurile de mai jos.

Porțile

În centrul fiecărei linii exterioare a porții se găsește o poartă. Porțile trebuie să fie solide ancorate
de podea sau de pereții din spatele lor. Porțile au la interior o înălțime de 2 metri și o lățime de 3
metri. Barele verticale ale porții sunt unite de o bară orizontală în partea superioară. Partea
posterioară a barelor porții trebuie să fie aliniată cu muchia posterioară a liniei de poartă. Barele
verticale și bara transversală trebuie să fie pătrate în secțiune, cu laturile de 8 cm. Pe cele 3 laturi
care sunt vizibile dinspre terenul de joc, barele trebuie vopsite în 2 culori contrastante, care să fie
diferite și de culorile din jurul porții. Porțile trebuie să aibă o plasă, atașată în așa fel încât o
minge intrată o dată în poartă să rămână acolo.

Liniile terenului de joc

Toate liniile terenului fac parte integrantă din spațiile pe care le delimitează. Liniile de poartă vor
avea 8 cm lățime între barele porților, în timp ce toate celelalte linii vor avea 5 cm lățime. Liniile

6
dintre două suprafețe adiacente pot fi înlocuite cu culori diferite între suprafețe adiacente ale
podelei.

În fața fiecărei porți este un spațiu de poartă. Spațiul acesta este delimitat de o linie a spațiului de
poartă (linia de 6 metri), care este trasată astfel:

1. O linie de 3 metri lungime direct în fața porții; această linie este paralelă cu linia
de poartă, și la 6 metri distanță de aceasta (măsurată de la muchia posterioară a
liniei de poartă la muchia anterioară a liniei spațiului de poartă);
2. Două sferturi de cerc, fiecare cu o rază de 6 metri (măsurată de la colțul interior
posterior al stâlpilor porții), care fac legătura între linia de 3 metri lungime și linia
exterioară a porții.

Linia de 9 metri

Linia de aruncare liberă (linia de 9 metri) este o linie întreruptă, trasată la 3 metri în afara liniei
spațiului de poartă. Atât segmentele de linie cât și spațiile dintre ele măsoară 15 cm.

Linia de 7 metri

Linia de 7 metri este o linie lungă de 1 metru, marcată în fața porții. Este paralelă cu linia de
poartă și aflată la 7 metri de aceasta (distanță măsurată de la muchia posterioară a liniei de poartă
la muchia anterioară a liniei de 7 metri).

Linia de restricție

Linia de restricție (limitare) a portarului (linia de 4 metri) este o linie cu lungimea de 15 cm,
marcată în fața porții. Este paralelă cu linia de poartă și la 4 metri distanță de aceasta (măsurată
de la muchia posterioară a liniei de poartă la muchia anterioară a liniei de 4 metri);

Linia de centru

Linia de centru unește mijlocul liniilor de margine.

Linia de schimb

Linia de schimb (un segment din linia de margine) pentru fiecare echipă, se întinde de la linia de
centru până la un punct aflat la o distanță de 4.5 metri de aceasta. Acest punct al liniei de schimb
este marcat de o linie paralelă cu linia de centru și care se întinde pe o distanță de 15 cm

7
înăuntrul liniei de margine și 15 cm în afara liniei de margine (înăuntrul și în afara terenului de
joc).

Mingea

O minge de mărimea A III

Mingea este sferică și trebuie să fie confecționată din piele sau din material sintetic. Suprafața nu
are voie să fie alunecoasă. Deoarece în general este manevrată cu o singură mână, mărimile
oficiale variază depinzând de vârstă și sexul echipelor.

Mărimea Folosită de Circumferința (în cm) Greutatea (în g)

III Bărbați și tineri peste 16 ani 58–60 425–475
II Femei, băieți peste 12 ani și fete peste 14 ani 54–56 325–375
I Băieți și fete peste 8 ani 50–52 290–330

Produs rășinos folosit pentru manevrarea mai bună a mingii

Faulturile si Comportarea nesportiva

Se permite:
a)    sa se foloseasca bratele sau mainile pentru a bloca sau a castiga posesia mingii;
b)    sa se foloseasca mana (palma) deschisa, din orice directie, pentru a indeparta mingea de

8
adversar;
c)    sa se foloseasca corpul pentru a bloca un adversar, chiar daca acesta nu este in posesia
mingii;
d)    sa aiba contact corporal cu un adversar, cand il intampina, cu bratele indoite, si sa mentina
acest contact pentru a controla si urmari adversarul.

Nu se permite:
a)    sa se smulga sau sa se loveasca mingea care se gaseste in mainile unui adversar;
b)    sa se blocheze sau se sa impinga un adversar cu bratele, mainile sau picioarele;
c)    sa se impiedice sau sa tina (de corp sau echipament), sa se impinga, sa fuga sau sa sara intr-
un adversar;
d)    sa se puna in pericol un adversar (cu sau fara minge).

9
4.Cristina Georgiana Neagu

Considerată cea mai bună jucătoare de handbal din lume, Cristina Neagu este singura sportivă
din istorie care a câștigat de patru ori titlul de”Cea mai bună jucătoare din lume” în clasamentul
IHF: 2010, 2015, 2016 și 2018

Provenind dintr-un cartier modest al Bucureștiului, Cristina și-a pus pasiunea pentru handbal mai
presus de orice. A fost o decizie care a însemnat sacrificii importante, dar s-a dovedit a fi cea mai
bună, pentru că astfel Cristina a reușit să se transforme dintr-o tânără speranță în jucătoarea
stelară pe care o știm astăzi. Ambiția și determinarea pe care le-a demonstrat de-a lungul anilor
au adus-o pe Cristina în postura de model pentru generația tânără, fie că este vorba de fani ai
handbalului sau nu.

Cristina Neagu și-a făcut intrarea în lumea handbalului la vârsta de 12 ani, prin antrenoarea
Maria Covaci. Aceasta venise la școala Cristinei pentru a selecta jucătoare pentru echipa de

10
handbal a Clubului Sportiv Școlar nr. 5 din București. "Era foarte motrică și era ușor de lucrat cu
ea. Ar fi putut fi campioană în orice alt sport", spune prima ei antrenoare.

La doar 17 ani, a fost declarată cea mai bună jucătoare de la Campionatul European de Tineret
din Austria, unde echipa României a obținut medalia de argint.

Un an mai târziu, Neagu a semnat cu Rulmentul Brașov și a devenit un jucător-cheie al echipei,

deși avea doar 18 ani.

După un sezon grozav, echipa națională și-a schimbat „vârfurile de atac“. Cristina Neagu a fost
selectată în echipa națională a României de la Campionatul Mondial din 2007, din Franța, unde
România s-a clasat pe locul 4. ”Meciurile tari călesc orice jucător. Nu mi-a fost frică deloc, chiar
dacă în fața mea era Valerie Nicolas. Domnul Tadici mi-a spus să arunc la poartă cu curaj și așa
am făcut. E cea mai frumoasă seară din viața mea.", a spus Cristina imediat după victoria
memorabilă din sferturi, împotriva națiunii gazdă Franța.

În 2010, la doar 22 de ani, puternica jucătoare de pe inter stânga și-a ajutat clubul, Oltchim
Râmnicu Vâlcea, să joace finala Ligii Campionilor – o premieră pentru o echipă românească în
formatul nou al competiției. În același an, a avut o contribuție majoră la câștigarea primei
medalii pentru România la o ediție de Campionat European. După un sezon remarcabil, a fost
premiată cu titlul de cea mai bună jucătoare de handbal din lume în 2010 (”IHF World Player of
the Year”).

La începutul anului 2011, Neagu a trecut prin momente dificile, după o accidentare gravă la
umărul drept. La 10 octombrie 2012, Neagu a revenit pe teren în campionatul intern după 605
zile (aproximativ 1 an și 7 luni) de pauză pentru operație și tratamente prelungite în Statele
Unite. La nici 3 luni de la revenire, s-a accidentat grav din nou, în timpul unei ședințe de
antrenament din ianuarie 2013. Neagu a făcut iar o pauză, timp de 6-7 luni, după ce a suferit o
intervenție chirurgicală pentru ruptura ligamentelor încrucișate ale genunchiului stâng.

După aproape doi ani și jumătate de accidentări, Neagu a ajuns din nou în finala Ligii
Campionilor, de data aceasta în 2014, cu echipa muntenegreană Budućnost. La Campionatul
European din 2014, deși România s-a clasat doar pe locul al 9-lea, Cristina a fost din nou cel mai
bun inter stânga.

11
Neagu a câștigat primul trofeu al Ligii Campionilor în 2015, după un sezon remarcabil, fiind în
topul listei golgheterelor alături de Andrea Penezić și obținând titul de cel mai bun inter stânga al
competiției. A obținut titlurile de MVP (”Most Valuable Player”) și cea mai bună marcatoare (63
goluri) la Campionatul Mondial din Danemarca (2015), unde România a obținut medalia de
bronz. La 5 ani după primul premiu, ea este încoronată din nou ca jucătoarea anului la nivel
mondial.

În 2016, ea devine prima jucătoare care a câștigat titlul de ”Cea mai bună jucătoare a lumii” în
ani consecutivi și prima care a câștigat titlul de trei ori, ca o încununare meritată a unui alt sezon
uimitor.

În 2017, după 4 ani petrecuți la ŽRK Budućnost Podgorica, Neagu se întoarce în România și
joacă pentru CSM București, cea mai bună echipă de club românească a momentului.

2018 a fost un an cu suișuri și coborâșuri pentru Cristina Neagu, căpitan al echipei naționale de
handbal, jucătoare la echipa de club CSM București, cea mai bună echipă de club românească a
momentului. Pentru a doua oară în carieră, ea a primit titlul de golgheter al Ligii Campionilor, cu
110 goluri înscrise, a reușit să ducă echipa României în semifinalele Campionatului European
pentru a treia oară în istoria echipei naționale și pentru prima oară din anul 2010 și a devenit, de
asemenea, cea mai bună marcatoare din istoria acestei competiții, cu 237 de goluri înscrise.

În 2020, Cristina continuă să scrie istorie și devine prima jucătoare cu 250 de goluri marcate la
Campionatul European cu cea mai rapidă aruncare din turneu: 129 km/h.

12
Bibliografie

https://www.agerpres.ro/documentare/2018/12/21/istoria-sportului-romanesc-handbal--231927

https://ro.wikipedia.org/wiki/Handbal

https://decatloniada.ro/regulament-handbal/

https://frh.ro/brdhandballinsider/

http://eurohandbal.ro/regulament-handbal/

https://www.prosport.ro/alte-sporturi/handbal/federatia

https://www.redbull.com/ro-ro/athlete/cristina-neagu-sportiv-red-bull

13