UNIVERSITATEA TEHNICA “GHEORGHE ASACHI”

Facultatea “Constructii de Masini si Management Industrial”

Catedra de Termodinamica

CLADIRI INTELIGENTE

Realizatori
Ursache Laura – grupa 4206
Corneschi Bogdan – grupa 4203
Giurgiu Tiberiu – grupa 4206

IASI 2009
 Cuprins

Cap.1. CONCEPTUL DE CLADIRE INTELIGENTA

1.1. Prezentare generala
1.2. Avantajele economice ale cladirilor inteligente
Cap.2. EFICIENTA ENERGETICA IN CONSTRUCTII
2.1. Notiuni despre confort
2.2. Strategii şi mijloace de realizare a mediului interior sănătos şi
confortabil cu consumuri reduse de energie
2.3. Punti termice – pierderi de caldura
2.4. Ferestrele
Cap.3. ENERGII ALTERNATIVE PENTRU
ALIMENTAREA CLADIRILOR INTELIGENTE
3.1. Utilizarea energiei solare
3.1.1. Factori climatici si efectele lor asupra relatiei cladire-
insorire
3.1.2. Utilizarea pasiva a energiei solare
3.2. Utilizarea energiei eoliene
3.3. Utilizarea energiei geotermale
3.4. Utilizarea energiei micro-hidrocentralelor
3.5. Utilizarea pompelor de caldura
Cap.4. CONCLUZII
BIBLIOGRAFIE
 Cap.1. CONCEPTUL DE CLADIRE INTELIGENTA

1.1. Prezentare generala

Conceptul de cladire inteligenta a aparut ca rezultat al unei viziuni unitare

care tinde sa inglobeze realizari de varf din domenii pe care le implica proiectarea
si constructia unei cladiri, domenii considerate de regula in mod separat. Printre
cele mai importante dintre aceste domenii se pot enumera: arhitectura exterioara si
interioara, tehnologiile de constructie in general, impreuna cu cele de iluminare,
incalzire, ventilatie, de comunicare, informatica, transport interior, securitate,
factori ergonomici, etc.
Abordarea globala prin prisma acestui concept de cladire inteligenta este in
mod evident subordonata unor criterii economice exprimate mai mult sau mai putin
riguros sub forma unor termeni precum: cresterea productivitatii muncii celor care
lucreaza in asemenea cladiri, imbunatatirea administrativa, reducerea costurilor
privind informatizarea si telecomunicatiile, asigurarea activitatilor desfasurate,
obtinerea unor facilitati sporite de intercooperare, imbunatatirea cerintelor de
natura ergonomica si de alta natura relativ la activitatile umane - cultura,
amuzament, sport, etc.
In scopul precizarii si detalierii conceptului de cladire inteligenta este
necesara o definitie prealabila a termenului de cladire in sensul in care el va fi
utilizat in cele ce urmeaza. Astfel, prin cladire se va intelege o singura structura
sau un ansamblu de structuri construite in vederea folosirii ca birouri, locuinte sau
pentru desfasurarea unor activitati diverse, altele decat cele de productie
industriala, precum:
• blocuri de apartamente sau pentru birouri;
• campusuri universitare, clinici, spitale, laboratoare;
• centre guvernamentale, administrative, financiar-bancare;
• centre culturale, sportive, expozitionale;
• constructii complexe cuprinzand ansambluri de blocuri sau cladiri distribuite pe
anumite zone (ale unui oras, cartier).
Caracterul de cladire inteligenta, pentru oricare dintre categoriile de mai sus,
consta in asigurarea unui set de facilitati atat pentru administratorii (proprietarii)
cladirii cat si pentru ocupantii acesteia. Principalele facilitati pentru administratori
se refera la integrarea procedeelor destinate unei administrari eficiente, la controlul
si supravegherea serviciilor de intretinere, la comunicatiile interne care sa permita
monitorizarea factorilor ambientali, securitatea, alarmarea interna si externa, etc.,
in conditiile unor costuri acceptabile. Pentru ocupantii care lucreaza in spatiile
respective, obiectivele principale au in vedere conditii de mediu si ergonomice care
sa asigure cresterea productivitatii muncii si care sa incurajeze activitatea; in
hoteluri si apartamente predomina confortul, mentinerea unei atmosfere
umanizante, serviciile de telecomunicatii si de informatica.
Pentru ambele parti facilitatile de comunicare si de acces informatic care sa
ofere automatizarea avansata a lucrarilor de birou, conexiunile interne si externe
sunt la fel de importante.
Este de observat ca toate aceste aspecte isi extind implicatiile de la nivel
macro, deci pentru intregul ansamblu al cladirii cu spatiile sale interne si externe,
pana la nivelul micro, adica pana la organizarea spatiilor de lucru, mobila,
echipamentele si accesoriile din locuinta.
O cladire inteligenta poate fi privita ca un sistem cuprinzand mai multe
subsisteme si componente distincte, dar care interactioneaza intre ele. Dintre
acestea, din punctul de vedere al acestui studiu cele mai importante sunt:
• subsistemul de tehnica informationala si telecomunicatii;
• subsistemul de asigurare a securitatii si alarmare;
• subsistemul de reglare automata si supraveghere a distributiei diverselor tipuri de
energie;
• infrastructura (cablajele) pentru energia electrica si pentru telecomunicatii;
• centrul de comanda si supraveghere (dispecer);
• subsistemul surselor de alimentare cu energie electrica (fara intreruperi);
• subsisteme pentru utilitati (alimentare cu apa, drenaje, etc.).
Abordarea sistematica presupune posibilitatea definirii unor functii, scop pe
care sa le realizeze cladirile inteligente sub aspect calitativ, aceste functii
exprimandu-se prin: maximizarea confortului specific pentru diversele activitati ale
ocupantilor, a creativitatii, a securitatii in conditiile minimizarii costurilor privind
resursele necesare, favorizarii administrarii generale a cladirii si obtinerii de catre
proprietari a unor profituri sporite, in principal din oferta de facilitati care nu se
regasesc in cladirile traditionale-de ex.: serviciile de informatizare si
telecomunicatii.
Exprimarea cantitativa sub forma de modele matematice a functiilor scop si
a comportarii diverselor subsisteme reprezinta stadiul ideal pentru abordarea
general-sistemica a unei cladiri inteligente cu implicatii benefice precise sub toate
aspectele: proiectare, evaluare-marketing, utilizare.
Crearea unei cladiri inteligente ridica asfel probleme cu caracter profund
multidisciplinar care presupune convergenta unor cercetari si aprofundari din
domenii variate:
• arhitectura;
• design interior;
• design de mobila si echipamente;
• tehnologii de incalzire, ventilare, aer conditionat;
• tehnologii de cablare interioara / exterioara;
• retele locale de calculatoare si sisteme de comunicatii;
• automatizari de servicii si utilitati in birouri, locuinte si alte spatii;
• stimularea factorilor umani si ergonomie;
• studii de ecologie si mediu.
In perspectiva apare deci necesitatea unor ample activitati de cercetare in
domeniile enumerate subordonate relevarii acelor factori si mecanisme care sa
defineasca modelele matematice si functiile scop pe baza carora sa rezulte
posibilitatea unor abordari sistemice globale a conceptului de cladire inteligenta, de
o maniera care sa permita implementarea practica a acestui concept sub toate
aspectele: proiectare, constuctie, dotari, administratie, utilizare.
Abordarea autentic sistematica a proiectarii cladirilor inteligente apare intr-
un viitor dificil de precizat, dar probabilitatile in acest sens sunt sustinute de
progresele in aplicarea unei astfel de abordari pentru anumite subsisteme, dintre
care cel informatic si de comunicatie sunt cele mai reprezentative.
In stadiul actual, pentru realizarea unei cladiri inteligente, fie si numai partial
in raport cu conceptul ideal, se poate distinge politica formularii si modalitatile de
aplicare, impreuna cu definirea strategiei tehnologice, ambele pentru prezent si
viitor formeaza pietrele fundamentale pe care trebuie sa se construiasca o cladire
inteligenta avand ca scop obtinerea beneficiului maxim.

1.2. Avantajele economice ale cladirilor inteligente

Proiectantii de dezvoltare, utilizare si telecomunicatii trebuie sa fie cooptati

in activitatea de proiectare a cladirii inca din prima etapa in procesul de planificare.
Acestia cer timp mare pentru a planifica, a prospecta furnizorii precum si pentru a-i
selecta pe cei corespunzatori. O retea de cladiri inteligente asigura flexibilitate si
versatilitate proiectului daca sunt adoptate solutii bine fundamentate tehnico-
economic pentru oricare tip de serviciu la cladiri inteligente.
Experienta in acest domeniu arata ca un avantaj major si notabil asupra
cladirii rezulta prin prevederea unei retele unice de cabluri pentru toate sistemele
(reduceri substantiale de 15-20% a costului instalatiei initiale).
 Cheltuielile pentru tehnologiile care ofera inteligenta, costurile pentru
telecomunicatii reprezinta pana la 20% din intreaga constructie (aceasta parte s-a
triplat de-a lungul ultimilor 15 ani). Costurile sub forma de capital investit, la care
se adauga costurile de functionare a instalatiilor tehnologice specifice cladirilor
inteligente, pot fi de pana la 15% din totalul investitiei pentru cazurile tipice, cum
ar fi bancile, institutiile financiar-contabile, comunicatii sau corporatii.
Tipurile de tehnologii manageriale in birourile cladirilor moderne de astazi
sunt foarte importante pentru cresterea eficientei economice. Cladirile inteligente
au o perioada de amortizare calculata in functie de procentajul de cerinte de
modificari ale sistemelor terminale conectate. De exemplu, o rata de conversii in
sistem (voce din date) de 10% conduce la amortizarea in 3 ani, a costurilor initiale
ale sistemului.
Firme de management vor avea un marketing favorabil asupra clientilor lor
utilizand caracteristicile dinamice ale cladirilor inteligente si vor pastra aceasta
trasatura competitiva pentru un intreg ciclu de viata al cladirii.
Beneficiile unui sistem de retea inteligenta constau in costurile scazute de
instalare a sistemului de control al cladirii, reducerea costurilor operationale de
modificare, disponibilitatea investitiei cu privire la dispozitive de interfatare
viitoare, precum si reducerea costurilor energetice necesare in functionarea cladirii.
In ciclul de viata al cladirii, structura sa are cea mai lunga viata - peste 40
ani. Hardul si softul corespunzator au o durata de viata de 5-7 ani, in timp ce
birotica are un ciclu de viata de 2-3 ani.
Servicii ale cladirii cu 15-20 ani de viata pot fi interconectate prin reteaua
unica de cabluri. Sistemele de securitate, energia manageriala si sistemele de
control si protectie contra incendiilor sunt cuplate impreuna intr-o solutie de viata
lunga avand la baza infrastructura intregii cladiri. Acesta este conceptul prin care o
cladire trebuie sa fie proiectata pentru a fi considerata o “cladire inteligenta”.
Componentele cu durata mai redusa de viata vor exercita influente mai mici
asupra celorlalte instalatii si echipamente. Cu o arhitectura de sisteme deschise se
poate asigura reinoirea tehnologiilor initiale cu cele disponibile ulterior si care
permit introducerea unor procedee moderne in functionarea intregului sistem al
cladirii inteligente.
Luand in considerare aspectele tehnico-economice relevate anterior se poate
deduce ca, intr-o prima etapa, categoriile de cladiri care par sa candideze cu cele
mai mari sanse pentru implementarea conceptului de cladire inteligenta (fie si
numai partial) sunt:
 • cladiri cu destinatie de birouri pentru un ocupant unic (firma, institutie), de
regula proprietatea unei corporatii;
• laboratoare universitare sau departamentale avand, de asemenea, un singur
locatar;
• cladiri cu destinatie de birouri cu mai multi ocupanti (firme, institutii diverse);
• laboratoare cu profiluri multiple;
• hoteluri si blocuri cu mai multi locatari;
• campusuri universitare si spitale;
• centre comerciale.
Un interes special, atat pentru proprietari cat si pentru constructorii de cladiri
inteligente il reprezinta cazul unor locatari multiplii (mai multe firme, institutii)
care sa foloseasca in comun anumite servicii, acesta fiind aspectul principal care
poate aduce profituri importante proprietarilor. In acelasi timp, ele reprezinta o
tentatie pentru potentialii locatari care nu si-ar permite in mod individual asemenea
servicii.

Cap.2. EFICIENTA ENERGETICA IN CONSTRUCTII

2.1. Notiuni despre confort

În concordanţă cu tipul principalelor informaţii primite din mediul ambiant,

confortul în general presupune confort, termic, vizual şi acustic. Percepţia nivelului
de confort implică un anumit grad de subiectivism, dar în acelaşi timp este
rezultatul acţiunii simultane a unor factori obiectivi, cuantificabili, de ordin
arhitectural, constructiv sau de exploatare.
Dacă asigurarea confortului acustic nu este direct legată de factorul
energetic, asigurarea confortului termic şi vizual pe întreaga durată a anului
necesită un anumit consum energetic pentru încălzire, climatizare, iluminat.
Confortul termic se realizează prin:
 asigurarea unei temperaturi operative medii, ca rezultantă a
temperaturii aerului, a suprafeţelor delimitatoare, a umidităţii şi
vitezei de mişcare a aerului, în concordanţă cu natura activităţii şi
îmbrăcămintea ocupanţilor;
 limitarea asimetriei temperaturilor radiante şi a gradienţilor de
temperatură la valori acceptabile;
  evitarea situaţiilor în care ocupanţii vin în contact cu suprafeţe prea
reci sau prea calde;
 evitarea curenţilor de aer (limitarea vitezei de mişcare a aerului);
Aceste exigenţe se cer a fi îndeplinite de-a lungul intregului an, atât în
condiţii de iarnă, cât şi în cele de vară.
Confortul vizual este obţinut prin asigurarea unui iluminat adaptat
activităţii în câmpul vizual, evitând contrastele foarte pronunţate, mai ales orbirea.
Iluminatul natural este confortabil în măsura în care intensitatea sa poate fi
controlată.
Confortul acustic poate fi asigurat prin evitarea zgomotelor jenante, prin
reducerea intensităţii acestora la sursă sau prin izolare acustică la zgomote aeriene
sau de impact. Nivelul de zgomot normat admisibil are valori corelate cu natura
activităţii care se desfăşoară într-un anumit spaţiu ( activitate intelectuală, odihnă,
îngrijirea sănătăţii etc.)

2.2. Strategii şi mijloace de realizare a mediului interior

sănătos şi confortabil cu consumuri reduse de energie

Reducerea consumurilor energetice necesare unui mediu interior sănătos şi

confortabil poate fi obţinută prin aplicarea unor măsuri pasive, asociate unor
consumuri energetice minime, integrate în concepţia arhitecturală şi constructivă a
clădirii. De exemplu, instalaţiile de ventilare mecanică sau de climatizare, care
corect concepute şi exploatate ar putea contribui la asigurarea unui mediu sănătos
şi confortabil, se încadrează în categoria măsurilor active, pe când protecţia termică
sau ventilarea controlată sunt măsuri pasive.
În general, măsurile de asigurare a confortului termic cu consumuri reduse,
cu anumite excepţii, contribuie la (sau nu afectează) calitatea aerului.
Una din măsurile care intervine în satisfacerea ambelor categorii de
exigenţe, în anumite situaţii în mod contradictoriu, este ventilarea, care redusă sub
un anumit nivel în scopul economisirii energiei, devine insuficientă din punct de
vedere a calităţii aerului sau a riscului de condens.
Izolarea termică a anvelopei cladirii
Presupune utilizarea raţională în alcătuirea anvelopei unei clădiri, a unor
materiale care împiedică transmiterea căldurii interior-exterior (iarna) si exterior-
interior (vara).
 Materialele folosite în mod curent pentru izolare termică au conductivitatea
termică şi densitatea reduse, sunt de natură organică sau anorganică şi se prezintă
sub formă de plăci, blocuri, saltele etc. Proprietăţile lor şi domeniile de
aplicabilitate sunt în general bine cunoscute, ca şi soluţiile constructive în a căror
alcătuire sunt incluse: structuri omogene uşoare, structuri stratificate compacte,
structuri ventilate, acoperişuri verzi, pereţi cu izolaţie transparentă etc.:
Eficienţa izolaţiei termice presupune continuitatea sa pe întreaga suprafaţă a
anvelopei. Orice discontinuitate fizică sau geometrică generează o punte termică
caracterizată prin pierderi de căldură suplimentare şi risc de condens şi inconfort.
Aceste punţi termice trebuie evitate pe cât posibil sau tratate de o manieră
corespunzătoare atunci când nu pot fi evitate.
Forma şi orientarea clădirii
Suprafaţa de contact între clădire şi mediul exterior influenţează atât
pierderile cât şi aporturile de căldură. O suprafaţă exterioară cât mai mică sporeşte
eficienţa termoizolării, indicele de compactitate fiind unul din parametrii
importanţi în stabilirea indicatorilor energetici.
Suprafeţele vitrate corect dimensionate şi orientate contribuie la reducerea
pierderilor de căldură şi valorificarea aporturilor solare
Orientarea judicioasă în raport cu vânturile dominante şi punctele cardinale
este importantă pentru controlul infiltraţiilor de aer şi pentru asigurarea unui traseu
convenabil de circulaţie a aerului pe timpul verii în scopul climatizării spaţiilor.
Inerţia şi masa termică
Inerţia termică reprezintă capacitatea clădirii de a menţine o temperatură
interioară cât mai apropiată de valoarea medie exterioară în absenţa unei surse de
încălzire sau răcire. Aceasta reflectă capacitatea anvelopei şi a elementelor de
compartimentare de a amortiza şi defaza în timp oscilaţiile temperaturii exterioare
şi ale fluxurilor generate de radiaţia solară şi aporturile din utilizare.
Ventilarea
Rolul ventilării este complex, constând atât în reîmprospătarea aerului, prin
evacuarea aerului interior viciat şi înlocuirea cu aer proaspăt, cât şi în asigurarea
confortului, în special în condiţii de vară. Cerinţele de economisire a energiei,
precum şi neajunsurile de alt ordin legate de ventilarea mecanică şi mai ales de
condiţionarea aerului, au determinat o reorientare spre ventilarea naturală
controlată, nu numai în cazul locuinţelor cat şi in cel al clădirilor publice,
multietajate.
 Avantajele climatice ale solului
Masa termică importantă a solului determină o atenuare progresivă a
variaţiilor diurne şi anuale ale temperaturii aerului exterior cu adâncimea, însoţită
de o defazare în timp. Acestea pot fi valorificate la realizarea construcţiilor
subterane sau parţial îngropate, la concepţia şi realizarea sistemelor de stocare
sezonieră a energiei solare precum şi a unor sisteme de preîncălzire/prerăcire a
aerului proaspăt introdus în clădiri prin procesul de ventilare.

Valorificarea energiei solare

Sistemele pasive de valorificare a energiei solare constând în spaţii de tip
seră, pereţi cu efect de seră, faţade solare de diverse tipuri etc., au pătruns în
vocabularul de bază al arhitecturii contemporane. Funcţionarea lor se bazează pe
efectul de seră, inerţia termică, circulaţia aerului prin convecţie termică naturală.
Valorificarea acestor principii a avut ca rezultat elaborarea unor soluţii şi sisteme
complexe bazate pe cumularea mai multor efecte şi integrarea lor în concepţia
arhitecturală generală. Sistemele pasive de valorificare a energiei solare asociate cu
sisteme de preluare a căldurii din aerul viciat,sistemele de condiţionare a aerului
prin folosirea unor schimbătoare de căldură sol – aer, sau sisteme evaporative de
răcire pentru condiţii de vară conduc la importante economii de energie în cadrul
unor clădiri ecologice, cu reale calităţi de adaptare la fluctuaţiile parametrilor
mediului exterior.
Progresele tehnologice în domeniul materialelor şi produselor de construcţii
oferă proiectanţilor soluţii tehnice complexe, cu eficienţă ridicată cum sunt:
termoizolaţiile transparente, geamuri termoizolante cu proprietăţi optic selective,
faţade active implicate în ventilarea spaţiilor etc.
Reducerea energiei pentru iluminat
Reducerea cantităţii de energie pentru iluminat implică prelungirea duratei
de utilizare a luminii de zi, ceea ce se obţine în special prin măsuri de ordin
arhitectural: adoptarea formei şi dimensiunilor optime pentru ferestre, evitarea
obstrucţionării ferestrelor de către copaci, instalaţii sau clădiri, colorarea
suprafeţelor opuse ferestrelor în nuanţe deschise, reflectorizante, evazarea golului
de fereastră spre exterior pentru a mări suprafaţa de cer vizibil. In acest fel se
obţine o uniformizare a iluminatului şi o scurtare a duratei de utilizare a luminii
artificiale.
 2.3. Punti termice – pierderi de caldura

In cele ce urmeaza, ne vom referi mai indeaproape la notiunea de punte

termica.
Puntea termica este acea suprafata, unde intra in contact doua materiale ale
caror capacitati de retinere a caldurii sunt diferite, avand loc o pierdere de caldura.
Stiind ca posibilitatile de retinere a caldurii sunt date si de grosimea
materialului, puntea termica poate sa apara la elementele de inchidere alcatuite din
acelasi material care are variatii de grosime.
De regula, atunci cand construim suntem nevoiti sa utilizam materiale
diferite avand rezistente termice diferite, unele fiind mai bune izolatoare, altele mai
putin.
Puntile termice se formeaza si in acele locuri unde este intrerupta
termoizolatia, permitand pierderea de caldura prin acele locuri.
Aceste punti termice cu pierderi de caldura semnificativa se formeaza la
elementele care compun peretele exterior al casei, de exemplu: contactul dintre
tocul ferestrei si buiandrugul de beton, la buiandrugii de beton care nu sunt
protejati termic( in aceasta situatie este posibila si aparitia fenomenului de
condens).
Puntile termice favorizeaza variatii de temperatura, variatii care afecteaza in
mod negativ comportarea in timp a materialelor ce compun elementul de inchidere.
Prin aceste punti termice se recomanda reducerea pe cat posibil a
suprafetelor neprotejate termic, care sunt in contact direct cu exteriorul.
Puntile termice sunt direct influentate de raportul dintre latimea puntii
termice si grosimea elementului de separare. Cu cat latimea puntii este mai mare,
cu atat si pierderea de caldura este mai mare.
Pentru evitarea formarii puntilor termice, se recomanda reducerea pe cat
posibil a latimii elementului care favorizeaza formarea acestora si dispunerea spre
interior a stratului principal cu masa mare.
Reducerea aparitiei puntilor termice se mai poate face prin prevederea de
materiale termoizolante la intersectia dintre doua elemente care au rezistente
termice diferite, evitandu-se astfel si formarea elementului de condens.
 2.4. Ferestrele

Ferestrele au un aport esential la eficienta energetica a unei case – pana la

30% din caldura pierduta dintr-o casa este pierduta datorita ferestrelor. Asadar,
ferestrele si alte suprafete vitrate au un impact major asupra eficientei anvelopei
cladirii. Daca nu sunt corect proiectate si realizate, permit un nedorit transfer
termic catre exterior, in caz contrar contribuind la asigurarea confortului anual al
locuintei.
Ferestrele asigura iluminatul natural, ventilarea, controlul zgomotului,
securitatea si, nu in ultimul rand, privelistea.
Acumularea si pierderea de caldura intr-o casa bine izolata se manifesta
predominant prin suprafetele vitrate. Intr-o camera medie cu expunere sudica,
acumularea de caldura din timpul verii echivaleaza cu energia calorica radiata de
un calorifer obisnuit. In timpul iernii, prin aceeasi fereastra se pierde de peste 10
ori mai multa caldura decat prin suprafata echivalenta a unuia din peretii exteriori
izolati.
Cu ferestre bine proiectate pasiv se poate acumula caldura in timpul iernii si
respinge in timpul verii. Ele admit curentii naturali de racire si se opun vanturilor
puternice care sufla iarna.
Alegerea unor ferestre eficiente energetic, pozitionarea lor adecvata si
umbrirea pasiva reprezinta o investitie eficienta care va mentine casa confortabila,
linistita si economica tot timpul anului. Aceasta investitie suplimentara este rapid
amortizata de economiile realizate ca urmare a reducerii consumurilor energetice.
O alegere proasta si o proiectare neglijenta va condamna, pana la prima renovare,
la cheltuieli suplimentare.
Geamurile
Oferta de geamuri este foarte mare.
Alegerea sticlei adecvate este un factor major
care determina nu numai eficienta energetica
a ferestrei, ci si alte aspecte ca permeabilitatea
la lumina si la zgomot, respectiv, securitatea.
Sticla pentru geamuri este, in general,
clasificata ca absorbanta si reflexiva. Radiatia
solara care nu este reflectata sau absorbita,
este transmisa prin fereastra.
 Sticla inchisa la culoare este cel mai comun tip de sticla absorbanta. Ea
actioneaza dupa principiul ochelarilor de soare: reduce radiatia solara care intra in
casa, ajutand la mentinerea unei temperaturi confortabile vara.
Sticla reflexiva este tratata cu acoperiri care, in functie de rezistenta, se
aplica la interiorul sau exteriorul ferestrei.
Sticla reflexiva spectral este de regula folosita la fatadele vestice, acolo
unde sunt prioritare controlul solar si al luminii naturale.
Sticla cu emisie redusa (low-e) are o acoperire care reduce cantitatea de
energie cu lungime de unda mare (infrarosii) ce paraseste casa prin ferestre.
Polimerii pot substitui, din ce in ce mai bine sticla, deocamdata in anumite
aplicatii ca ferestre translucide sau iluminatoare de acoperis. Mai pot fi inclusi in
materiale composite.
Geamul dublu asigura o izolatie
termica mai mare. El consta in doua fete de
sticla etansate pe contur. Spatiul dintre ele
poate fi umplut cu aer sau, si mai bine, cu un
gaz inert cu proprietati termice mai bune ca
ale aerului si sticlei (argon).

Performantele termice pentru spatiul

umplut cu aer ating un maxim atunci cand
acesta masoara cca. 12 mm. Atunci cand se
doreste ca geamul astfel conceput sa
controleze si nivelul zgomotgolui este necesar
un spatiu mai mare, dar in detrimentul aptitudinilor termice.
Pentru a obtine cele mai bune performante , sticla pentru controlul solar
trebuie amplasata la exteriorul ferestrei, iar cea pentru emisia redusa la interior.
Sticla ce controleaza soarele previne patrunderea radiatiei solare nedorite, iar sticla
low-e reduce pierderea de caldura din interior. Sticla low-e blocheaza si caldura
radiata de sticla exterioara cand aceasta se incalzeste excesiv.
Alternativa ieftina a unui geam conventional dublu este utilizarea unei
membrane subtiri, flexibile si cu transparenta buna de polietilena in locul sticlei
interioare . Membrana se aplica printr-un procedeu special, dar nu foarte
complicat, utilizand o banda de fixare pe cadrul ferestrei care se aplica umezita si
se usuca cu un uscator de par, de exemplu. Acest sistem inlocuieste cel mai
performant sistem sticla-dubla mentionat pana aici, dar cu un pret mai mic. Intre
altele, acest sistem se utilizeaza si la colectoarele solare tip panou (flat).
Tamplaria
Tamplaria ferestrei ocupa locul secund in ceea ce priveste impactul energetic
al suprafetelor vitrate asupra cladirii.
Tamplaria din aluminiu este usoara, rigida, durabila si facil de imbinat in
forme complexe, dar materialul este un bun conducator de caldura si atunci poate
reduce performantele ferestrei cu pana la 30%. Pe de alta parte aluminiul este un
material foarte costisitor, deoarece pentru producerea lui se consuma foarte multa
energie (incorporeaza multa energie). Din acest motiv el ar trebui folost in alte
aplicatii, unde efectiv nu are inlocuitori pe masura. Nefiind biodegradabila,
tamplaria de aluminiu trebuie reciclata dupa consumarea duratei de viata normala
in scopul reducerii impactului de mediu.
Pentru reducerea conductivitatii termice se utilizeaza, in cazul tamplariei de
aluminiu, barierele termice. Bariera termica separa tamplaria in doua piese,
interioara si exterioara, prin intermediul unui material cu conductivitate redusa.
Tamplaria de lemn izoleaza mai bine termic, dar presupune mai multa
intretinere in comparatie cu cea din aluminiu. Tamplaria de lemn se dilata si se
contracta, urmarind variatiile de temperatura. In plus tolerantele sale sunt mai mari
decat cele realizate de aluminiu.
Tamplaria din PVC are proprietati termice similare celei de lemn si
intretinere similara celei de aluminiu. Solicitati numai tamplarie PVC de calitate
superioara pentru a evita deformarea ei in timp.
Recent a fost introdusa tamplaria din poliester armat cu fibre care, din
punct de vedere termic, este cel mai eficient material.
Tamplaria din material compozit este, de asemenea, disponibila. Este
alcatuita din doua piese, aluminiu la exterior si lemn/PVC la interior. Evident,
performantele ei termice se alfa undeva intre aluminiu si lemn/PVC.
In principiu, avand in vedere conditiile climatice din tara noastra, ferestrele
trebuie proiectate sa retina caldura in interior.
Selectarea ferestrelor este un principiu important de proiectare pasiva. Sticla
este un foarte bun conducator de caldura, permitand fluxului de caldura sa o
strabata cu usurinta. Aceasta proprietate trebuie tratata foarte atent in cadrul unei
proiectari ingrijite.
Performanta termica a ferestrei este caracterizata de coeficientul de transfer
termic U.
 Cu cat valoarea U este mai mica, cu atat fereastra este mai performanta
termic. Dublarea geamurilor si tratarea sticlei reduc valoarea U (geam termopan) .
Este important sa folosim ferestre cu o valoare U cat mai mica, pentru a retine
caldura in interior.
Suprafetele formate din geamuri simple, neprotejate, formate dintr-un singur
strat de sticla pierd de aproape 20 de ori mai multa caldura decat aceeasi suprafata
formata dintr-un perete termoizolat. Sticla simpla, neprotejata, creeaza trei
probleme majore in timpul iernii: pierderea de caldura, disconfortul si condensul.
O protectie potrivita poate reduce pierderea de caldura la aproape 50%, ajutand
astfel la economisirea energiei.
Prin asigurarea unui strat de aer “statator” intre fereastra si camera incalzita,
efectele pierderii de caldura, disconfort si condens pot fi considerabil reduse.
Izolarea la interior a ferestrelor poate reduce semnificativ pierderea de
caldura iarna. Cele mai bune sunt draperiile din tesatura bine inchise si galeriile
lipite de peretele exterior. Draperiile sunt bune si vara, deoarece protejeaza
impotriva supraincalzirii, mai ales daca au o acoperire reflectorizanta. Draperiile
trebuie bine fixate atat sus cat si jos pentru a preveni patrunderea aerului cald din
incapere in spatele acesteia, racirea si patrunderea din nou in interior prin partea de
jos. Exista alte multe cai, in principiu, asemanatoare pentru a reduce pierderea de
caldura din zona
ferestrelor. Folosirea
draperiilor reprezinta o
metoda efectiva de a
“izola” ferestrele si de a
impiedica pierderea de
caldura in timpul
noptii. Draperiile pot
asigura o protectie
suplimentara si pe
timpul verii, mai ales
atunci cand sunt facute
dintr-un material
reflectorizant, si, de ce
nu, pot asigura
intimitatea.
Folosirea jaluzelelor interioare de tipul roman sau olandez, montate la
dimensiunile potrivite, executate din materiale avand la baza lana texturata pot
reduce transferal termic in timpul noptii. La fel ca si draperiile, asigura o protectie
suplimentara in timpul zilelor calde de vara atunci cand sunt coborate.
Obloanele izolate pot fi folosite atat la interior cat si la exterior si trebuie sa
fie montate corespunzator pe cadrul ferestrei, formand o perna de aer etansat.
Obloanele, in special cele exterioare, pot asigura umbra si astfel reduc cresterea
caldurii in camera.
In timpul verii , o buna umbrire pasiva poate reduce temperatura din
vecinatatea ferestrei si fluxul termic care o strabate. Principalul rol al dispozitivelor
de umbrire este de a preveni trecerea prin fereastra a radiatiilor solare directe sau
indirecte. Coeficientul de acumulare termica sau umbrire este o masura a
controlului termic al ferestrei. In climatul tarii noastre sau pentru orientari vestice
sunt recomandate ferestre cu un coeficient redus de acumulare termica.
Coeficientul de acumulare termica poate ajuta la incalzirea casei iarna, dar
vara este de dorit ca el sa micsoreze caldura absorbita. Castigul termic solar poate
fi controlat prin orientare si umbrire si/sau gemuri adecvate.

Transmiterea luminii
O proiectare ingrijita si o amplasare buna maximizeaza iluminarea naturala.
O lumina naturala stralucitoare intretine starea de sanatate si buna dispozitie,
reducand si iluminatul electric.
Lumina naturala asigura o buna perceptie a culorilor si texturilor
materialelor, fiind preferata de aproape toate plantele de interior.
Transmitanta unei ferestre este o masura a cantitatii de lumina transmisa prin
sticla. O valoare mare a transmitantei este de dorit pentru a maximiza iluminatul si
privelistea, dar contravine necesitatii de control al radiatiei solare.
Iluminatul natural difuz este in general cel mai indicat pentru asigurarea
uniformitatii iluminarii unei camere si evitarea stralucirii. Luminatoarele de
acoperis sunt foarte eficiente, mai ales daca se foloseste sticla avansata tehnologic.
Asigurarea ventilatiei este o functie importanta a ferestrelor. Ea depinde de
amplasamentul ferestrei, marimea deschiderii si forma cadrului tamplariei.
Ventilatia transversala este de aproximativ 5 ori mai eficienta decat
ventilatia pe o singura parte si favorizeaza miscarea convectiva a aerului in
interiorul casei.
Pentru reducerea zgomotului exterior cu frecvente mari sunt necesare
ferestre duble cu sticla groasa, cu un spatiu de aproximativ 100 mm, dar aceasta
valoare reduce performantele termice. Sticla laminata groasa este, de asemenea,
buna pentru controlul zgomotului, dar are performante termice modeste.
Condensarea
Amebele fete de sticla ale unei ferestre eficiente energetic au temperaturi
apropiate de cele adiacente reducand astfel fenomenul de condens impreuna cu
celelalte efecte nedorite ale sale. In contrast, ferestrele lipsite de eficienta termica
creaza diferente mari de temperatura intre temperatura din camera si sticla
interioara, facilitand formarea condensului.
Ferestrele eficiente sunt etanse si contin un compus sicativ in bandajul
inferior perforat pentru a elimina condensarea.
Ferestrele reprezinta elemente de constructie cu un pret ridicat. Costurile
ferestrelor si incalzirii/racirii casei sunt strans legate. O investitie in ferestre
eficiente energetic poate reduce drastic consumul de energie pentru
incalzire/racire. Ferestrele eficiente energetic pot reduce, de asemenea, varfurile de
incalzire/racire si pot reduce capacitatea sistemelor de incalzire/racire, conducand
si la reducerea investitiei totale.

Cap.3. ENERGII ALTERNATIVE PENTRU

ALIMENTAREA CLADIRILOR INTELIGENTE
3.1. Utilizarea energiei solare

3.1.1. Factori climatici si efectele lor asupra relatiei cladire-insorire

Cladirea e expusa determinarilor date de :

-macroclima - legata de situarea ei intr-o anumita zona climatica ;
-mesoclima - legata de situarea ei regionala : influenta topografiei , rezervelor de
apa din zona amplasamentului ;
-microclima - legata de avantajele si dezavantajele date de vecinatate : limita
edificabilului si suprafetele calde invecinate .
Datele climatice influenteaza in mod indirect conformarea cladirii , randamentul
instalatiilor de utilizare a energiei solare fiind influentat de :
-umbrire ;
-inclinatia si marimea colectorilor ;
-temperatura exterioara (incluzand si mijloace de protectie la inghet ) ;
-miscarea maselor de aer .
 Randamentul de utilizare a
energiei solare e influentat negativ
de pierderi ale luminii solare prin
difuzie , reflexie absorbtie , in
cazul precipitatiilor , vantului ,
temperaturii .
Puterea iradierii difera in functie de unitatea temporala-spatiala in care e luata in
considerare energia radianta
Factori ce influenteaza radiatia globala :
-starea de innorare si tulburenta atmosferica - ea e diferita in functie de
amplasament ( tara , oras , zona industriala)
-momentul de timp din an sau din zi
-localizarea geografica ( latitudine ). La latitudinea la care ne gasim 1/2 din
iradierea solara se datoreaza radiatiei indirecte . Instalatiile colectoare cu unghi
variabil sunt costisitoare in valorificarea componentei difuze .
-suprafetele colectoare ( orientarea acestora : unghiul de inclinare ) . Lumina solara
se compune din raze paralele . Unghiul sub care acestea ating suprafata fatadei e
determinant pentru gradul de acumulare potentiala de energie a acestora. Este de
evitat amplasarea de pereti cortina pe fatada de vest a cladirilor . Paradoxal
iradierea pe timp de vara a fatadei sudice e redusa in comparatie cu iradierea
acesteia .

3.1.2. Utilizarea pasiva a energiei solare

Din punct de vedere al

pozitiei pe care conceptul de
proiectare al unei cladiri il
poate avea in raport cu
utilizarea energiei solara
distingem doua tipuri majore:
1.Cladiri cu pierderi minime .
In aceasta categorie se
incadreaza cladirile bine
izolate termic . Nevoia de
energie calorica de incalzire e
redusa prin izolarea buna
termica , dar aceasta actioneaza
ca o bariera dubla , impiedicand si utilizarea energiei solare .
Exactitatea calculelor e diminuata insa de prezenta puntilor termice , neluarea in
considerare a schimbului de aer prin ventilatie naturala , influenta erorilor de
executie . Influenta utilizatorului asupra comportamentului termic al cladirii e
ridicata , nu poate fi vorba de o evaluare absoluta ci doar de o evaluare a
variantelor .
Necesitatea cunoasterii comportamentului termic al cladirilor
- cunoasterea efectelor conformarii si orientarii cladirii asupra stabilirii nevoii de
energie calorica
- stabilirea generatorilor de caldura si elementelor de racire , a suprafetelor calde si
reci
- evaluarea adecvarii diferitelor sisteme termice
- aprecierea sensibilitatii cladirii la influenta utilizatorilor

2.Cladiri cu castig maxim .

In acest caz standardul izolarii termice nu e atat de inalt urmarind o maxima
utilizare a energiei solare .Suprafetele acumulante necesita o orientare optima .
Volumul compact al cladirii contribuie prin obtinerea raportului optim suprafata
exterioara/volum la diminuarea pierderilor . Fatadele bine orientate trebuie sa aiba
un apert maxim in aceasta suprafata exterioara in detrimentul celorlalte .
Influenta modului de utilizare se materializeaza in acest caz in special prin
reflectarea in zonificarea cladirii . Zonificarea are o anume influenta asupra nevoii
de caldura . Din punct de
vedere termic cladirea se
compune din straturi
concentrice, cu zona mai
calda in mijloc . Spatiile
inconjuratoare joaca rol de
tampon activ sau pasiv la nord
si activ (acumulator de
energie) in rest . Cu cat
elementele centrale au o masa
mai mare ele pot inmagazina
mai multa energie .
Materiale :
-finisajul sa fie in strat cat mai
subtire
-Constructiile cu structura
masiva favorizeaza schimbul
de radiatie (elementele de
structura fiind elemente de inmagazinare )
-Elementele de acumulare de culoare intunecata absorb mai multa energie
luminoasa .
- constructiile etajate sunt mai putin favorabile acumularii .
Conformarea ferestrelor e importanta prin aspectul ca o importanta pondere in
suprafata acestora o au elementele de cadru (montanti si traverse) . Evitarea
formarii puntilor termice in aceste puncte e vitala pentru functionarea sistemului .
Elementele de umbrire impiedica si cedarea caldurii inmagazinate in exterior ,
constituindu-se astfel ca un baraj dubludirectionat .

Principalele sisteme de izolare termica transparenta

a. Sistemul e alcatuit din succesiunea perete/spatiu de aer/element
absorbant/termoizolatie capilara inchisa la partea posterioara cu folie pentru a evita
convectia/element de umbrire/foaie de sticla . Sistemul mai e numit si sistemul
element-cadru . E caracterizat printr-o buna izolare , lipsa ventilatiei posterioare .
b. Este sistemul legat de termoizolatie transparenta . E caracterizat de finisajul
exterior al termoizolatiei cu sferisoare de sticla . Impune conditia nivelarii
suprafetei peretelui de zidarie .
c. E numit sistemul cuplat-convectiv . Elementul de izolare termica e conceput ca
absorbant , cu partea absorbanta din metal aplicat . Se incalzeste prin iradiere
calorica , radiatie pe care o transmite peretelui (element de inmagazinare secundar
prin convectie) . Clapele de ventilatie sunt deschise vara pentru a permite circulatia
aerului .
d. Este sistemul convectiv de castig direct . Caracteristica e utilizarea directa a
aerului incalzit care petrunde in spatiul locuibil prin orificii ce pot fi inchise cu
clape de ventilatie .Peretelui de zidarie i se ataseaza izolatia iar termoizolatiei
elementul absorbant ca si in cazul anterior .
Principii generale
- Elementul absorbant e in general negru iar coeficientul de absorbtie
corespunzator deschiderii culorilor respecta o succesiune similara celei a spectrului
luminii solare .
- Protectia contra murdaririi in general si a prafului in special e esentiala pentru
pastrarea calitatilor absorbtive .
- In cazul in care structura de fixare a elementelor termoizolatiei este in cadre este
de urmarit atat izolarea termica a ultimelor cat si mentinerea minima a latimii
acestora .
- Suprafata de privire trebuie redusa in avantajul suprafetelor absorbante .
- Termoizolatia transparenta e de realizat din materiale rezistente la intemperii .
- Dilatarea termica trebuie luata in considerare in cazul spatiilor interioare umede
si calde corespunzatoare .
- Protectia contra incendiilor : Peretii termoizolati transparent trebuie mentinuti la
distanta de caile de evacuare (sunt usor inflamabili datorita materialului plastic
continut) si protejati antiinflamator .
- Termoizolatia transparenta are caracteristica de a absorbi si receda apa . In cazul
sistemului legat finisajul termoizolatiei transparente trebuie sa fie permeabil .
Umiditatea poate fi absorbita si prin cadre prin metode de uscare . Termoizolatia
transparenta pe baza de fibre de sticla nu recedeaza apa .
- Spatiul posterior ventilat trebuie divizat pe verticala pentru evitarea efectului de
tub .
- Vitrajul e de dorit din sticla saraca in oxizi de fier (care actioneaza ca absorbanti
nepermitand transmisia) . Masurile de umbrire trebuie sa urmareasca obtinerea
unor reflexii difuze prin suprafata reflectanta a rulourilor . Valoarea K scade cand
ruloul e integrat . In acest caz aplicarea unui strat suplimentar e avantajoasa .

3.2. Utilizarea energiei eoliene

O casă de vacanţă izolată poate să creeze mari bătăi de cap proprietarilor,

mai ales dacă aceasta se află într-o zonă neelectrificată. Omul poate alege fie să
extindă reţeaua de transport a statului, pentru ca acesta să o exploateze mai departe
după bunul plac, fie să investească în surse alternative de generare a energiei
electrice care pot costa şi de două ori mai puţin. În funcţie de locaţie, o soluţie
poate să fie dată şi de turbinele eoliene.
Caracteristicile generale ale unei turbine eoliene:
- constructia unitara si tehnologia avansata permit o performanta foarte buna pentru
viteze medii-mari ale vantului
- configuratii variabile pentru furnizare directa a electricitatii, incarcare de
acumulatori sau generare de electricitate in sistemele clasice de furnizare a
curentului electric
- designul flexibil si pivotant al stalpului de sustinere permite o instalare rapida in
diferite conditii de teren; catargul conic este optional
- zero emisii poluante

Turbinele eoliene sunt acţionate de puterea vântului care pune în mişcare

palele ce se află pe un ax ce acţionează un generator electric. Curentul electric
obţinut este, fie  transmis spre înmagazinare în baterii şi folosit apoi cu ajutorul
unui invertor DC-AC, în cazul turbinelor de mică capacitate, fie livrat direct reţelei
de curent alternativ (AC) spre distribuitori.
Pe măsură ce creşte consumul şi investiţia este mai costisitoare, deoarece o
singură sursă alternativă nu mai este suficientă, aceasta trebuie să fie suplinită cu
panouri fotovoltaice sau turbine acţionate cu ajutorul apei.
Investiţia este mare, ceea ce împiedică persoanele fizice să injecteze energie
electrică în sistem.  În momentul în care acest lucru va fi posibil, producătorul de
energie verde nu va mai fi nevoit să stocheze  surplusul de electricitate în
acumulatori, ci direct în sistemul naţional. Renunţând la componenta de acumulare,
valoarea investiţiei poate scădea la jumătate.  Bateriile de acumulare a energiei
electrice sunt costisitoare din mai multe motive. Pe de o parte, pentru că durata de
viaţă este cuprinsă între 10 şi 16 ani; pe de altă parte, deoarece sunt pe bază de
plumb. Această tehnologie le permite să suporte numeroase descărcări complete,
spre deosebire de acumulatorii auto care trebuie să aibă în permanenţă un grad de
încărcare de minimum 20%. Rolul lor este totuşi evident în situaţia în care
sistemele nu sunt funcţionale, fie pentru că nu bate vântul, fie pentru că intensitatea
luminoasă este scăzută, dar se doreşte totuşi să se dispună de energie electrică.

3.3. Utilizarea energiei geotermale

Lipsa gazului metan din multe dintre zonele ţării poate fi suplinită de energia
geotermală, considerată de specialişti una dintre cele mai ieftine modalităţi de
încălzire a locuinţei. Centrala geotermală „transportă” căldura pământului din
adâncuri direct în casă. Potrivit importatorilor şi distribuitorilor de astfel de
instalaţii, aceste sisteme permit economii de 90% în procesul de răcire al clădirilor,
iar costurile de operare faţă de sistemele de climatizare electrice şi centralele pe
bază de combustibili fosili  sunt mai mici cu 70%. Potenţialul geotermal al solului
poate fi fructificat atât termic, cât şi electric. O centrală electrică geotermală
presupune în mod obligatoriu existenţa unor foraje de mare adâncime, ceea ce duce
la o creştere semnificativă a investiţiei.
Sistemul de “extragere a căldurii din pământ” începe cu pompele termice
geotermale formate din trei părţi: unitatea de schimb de căldură cu solul, pompa
termică propriu-zisă şi sistemul de alimentare cu aer. Colectoarele sistemelor
pentru extragerea energiei geotermale sunt formate din ţevi PE (polietilenă),
aranjate în spirală, ce pot fi dispuse atât pe orizontală, în situaţia în care se optează
pentru îngroparea lor la o adâncime de aproximativ 1,2-1,5 metri, cât şi pe
verticală, dacă sunt introduse în puţuri de mare adâncime. Proprietăţile polietilenei
permit acestor sisteme să reziste la temperaturi cuprinse între -55 şi + 600°C. Prin
colectoare circulă, în sistem închis, un amestec de apă şi antigel ce preia căldura
din sol şi o transferă pompei de căldură.
Aceasta din urmă concentrează căldura preluată din sol pe care apoi o
introduce în circuitul caloriferelor din locuinţă. În funcţie de climat, suprafaţa
disponibilă şi de puterea sistemului, circuitul geotermal poate fi configurat în mai
multe feluri, iar odată instalat acest circuit nu necesită întreţinere. Temperatura
înregistrată în primii patru metri ai scoarţei terestre este cuprinsă între 10°-16°C.
Acest nivel e puţin mai ridicat decât temperatura aerului din timpul iernii şi mai
scăzut decât cea a aerului vara. Iarna, pompa transmite căldura acumulată de fluid
în cadrul sistemului de alimentare cu aer. Vara, procesul este inversat, iar căldura
eliminată din interiorul clădirii poate fi folosită la încălzirea apei, constituind o
sursă gratuită de apă caldă.

Preţul de pornire al acestor instalaţii începe de la câteva mii de euro şi poate

depăşi cu uşurinţă 40.000 de euro. Diferenţa este făcută de suprafaţa ce trebuie
încălzită şi de adâncimea la care este îngropat sistemul de colectare. Dacă acesta
din urmă se află la doi-trei metri adâncime, apa din ţevi nu se încălzeşte mai mult
de 10˚C, situaţie în care sistemul va trebui să consume energie electrică sau gaz
pentru a creşte temperatura apei înainte să fie pompată în calorifere. Apa scoasă la
suprafaţă dintr-un puţ aflat la 2.500 metri adâncime are 70 de grade, temperatură
apropiată de cea din calorifere pe timp de iarnă. În medie, investiţia ce trebuie
făcută pentru acoperirea necesarului termic din timpul anotimpului rece, dar şi
pentru asigurarea răcorii de peste vară se cifrează în jurul valorii de 15.000 de euro
pentru o casă de 250 metri pătraţi, suprafaţă egală cu cea a trei apartamente cu trei
camere.

Chiar dacă pare mare, amortizarea investiţiei se poate realiza şi în mai puţin
de cinci ani.  Potenţialul termic anual al României din surse geotermale a fost
evaluat la 7 PJ (petajoules), de opt ori mai puţin decât se poate obţine cu ajutorul
energiei solare. Cu toate acestea, echivalentul termic al celor 7 PJ (7 x1015 Joules)
este de 1,67 milioane gigacalorii, de trei ori mai mult decât se livrează prin reţeaua
municipiului Cluj-Napoca într-o iarnă nu prea geroasă. Altfel spus, oricât de aspre
ar fi lunile de iarnă, energia geotermală ce s-ar putea obţine ar fi suficientă pentru
încălzirea a cel puţin 300.000 de locuinţe.

Zonele cu cel mai mare potenţial geotermal sunt Câmpia de Sud şi cea de
Vest. Paradoxal sau nu, judeţele din aceste două regiuni sunt cel mai slab
dezvoltate în ceea priveşte acoperirea cu reţele de gaze naturale.
 3.4. Utilizarea energiei micro-hidrocentralelor

Microhidro turbinele electrice sunt cele mai eficiente si ieftine generatoare

de energie electrica. Daca aveti un mic parau sau un rau, in apropiere cabanei sau
casei, care poate furniza cel putin 5 litri/sec de la o diferenta de nivel de cel putin 3
m, sau 0,5 litri/sec de la o diferenta de nivel de cel putin 10 m, nu ezitati sa folositi
un generator hidro electric. Veti avea energie ecologica, gratuita si nelimitata.

Puterea apei e cea mai importanta sursa energetica care nu are in compozitia
sa dioxid de carbon, dioxid de sulf, protoxizi de azot sau orice alt tip de emisie
poluanta si nu produce nici un fel de reziduuri solide sau lichide. Centrala
hidroelectrica se foloseste de o cadere naturala sau artificiala a unui rau si
inglobeaza principalele avantaje in comparatie cu alte surse de energie,
economisind la capitolul consum de carbune, combustibil sau lemn de foc, fiind de
sine statatoare.

In contextul actual, pot fi subliniate urmatoarele avantaje principale ale

micro-hidrocentralelor:
• Sunt potrivite pentru cerinte mici de putere, descentralizate (industria usoara,
ferme private si intreprinderi, comunitati rurale) si pentru operatii externe retelei
principale;
• Necesita retele de distributie de joasa tensiune si, eventual, micro-retele
subregionale;
• Pot fi utilizate in proprietate privata, in coproprietate sau proprietate comuna, cu
un necesar de forta de munca semi-calificat si cu o administrare in coproprietate,
sau individuala;
• Perioada scurta de constructie cu materiale locale si utilizarea abilitatilor
populatiei din zona, pot avea un impact considerabil asupra calitatii vietii rurale;
• Flexibilitatea lor, in special in ceea ce priveste adaptarea la incarcari variabile in
functie de debitul afluent, le face un component privilegiat in orice sistem
energetic integrat;
• Centralele pot rezista o perioada indelungata. Unele au peste 70 de ani si sunt
inca in stare de functionare. Centralele pregatite de a intra in functiune in viitorul
apropiat pot prezenta o durata de viata chiar mai lunga si pot servi consumatori
timp de mai multe generatii fara a polua atmosfera;
• Investitiile in hidrocentralele mici s-au dovedit a fi sigure si de nadejde de mai
multe zeci de ani.
Productia de energie electrica utilizand ca resursa primara apa, este un proces de
conversie energetic in care apa este un mijloc eficient de transmitere si
transformare a potentialului gravitational al curgerii in energie mecanica si
electrica.

Principalele componente ale unei hidrocentrale de mica putere sunt

urmatoarele:
• Acumularea: constituie o forma de stocare a energiei potentiale disponibile;
• Sistemul de transfer, care include dispozitivul de captare (priza de apa echipata
cu gratar) si circuitul de transfer (canalul, vana, stavilarul, galeriile, canalul de fuga
sau evacuarea) unde o parte din energia disponibila este convertita in energie
cinetica;
• Turbina hidraulica: este o parte a centralei unde energia apei este convertita in
energie mecanica;
• Generatorul: energia mecanica transmisa la turbina mentine viteza rotorului
generatorului producand energie electrica in concordanta cu legile
electromagnetice;
• Statia de transformare si linia de transport: energia electrica este condusa si
transformata pentru a putea fi conectata la retea pentru a putea furniza energie
electrica consumatorilor.

Pentru a functiona pe cursul unui rau, o parte din apa raului este deviata prin
intermediul unui canal, conducta, etc, si livrata unei turbine sau roti cu zbaturi.
Miscarea astfel obtinuta poate fi folosita in procese mecanice, cum ar fi poparea
apei, sau pate fi folosita ca sursa de energie pentru un generator sau alternator
electric. Prin intermediul unui invertor este livrata consumatorilor la tensiunea de
utilizare standard de 220 V, 50 Hz, sau stocata intr-o baterie de acumulatori prin
intermediul unui regulator de incarcare. In fuctie de puterea instalata ea poate fi
livrata direct beneficiarilor.

3.5. Utilizarea pompelor de caldura

In principiu pompa de caldura functioneaza in acelasi fel ca si un frigider,

numai ca se utilizeaza invers. Frigiderul absoarbe caldura de la alimentele din
interiorul sau. aceasta caldura pe urma, prin grilajul de pe spatele frigiderului, va fi
predata incaperii in care se afla. In consecinta cu cat racim mai multe alimente, cu
atat frigiderul incalzeste mai mult incaperea in care se afla.
 Si pompa de caldura absoarbe caldura din mediu, dupa care o pompeaza la
un nivel de temperatura adecvat pentru a incalzi o locuinta. Pompele de caldura
fiind utilaje de un nivel tehnic foarte ridicat, ele pot asigura constant acest proces
de incalzire iarna sau vara, ziua sau noaptea,chiar si atunci cind afara este ger,
putand absorbii din pamant, din apa din panza freatica sau din aer, caldura necesara
incalzirii.

Pompele electrice moderne de căldură, oferă posibilităţi tehnice efective

pentru economisirea de energie şi reducerea emisiilor de CO2. În cazul reducerii
necesarului de căldură prin izolaţie termică îmbunătăţită, pompa electrică de
căldură (mai ales în clădirile noi) reprezintă o bună alternativă. Adaptarea corectă a
sursei de căldură şi a sistemului de distribuţie de căldură la regimul de funcţionare
al pompelor de căldură, conduce la funcţionarea sigură şi economică a instalaţiilor
de încălzire cu pompe de căldură.

Pompa de căldură oferă premisele tehnice necesare pentru încălzire şi

preparare de apă caldă menajeră. Pompa de căldură obţine aproximativ trei sferturi
din energia necesară pentru încălzire din mediul înconjurător, iar pentru restul,
pompa de căldură utilizează ca energie de acţionare curent electric.

Căldura ecologică – energia solară acumulată în sol, apă şi aer – stă la

dispoziţie în cantităţi nelimitate. Pompa de căldură oferă posibilitatea pentru
încălzire economică şi ecologică prin utilizarea căldurii ecologice.
 In principiu pompele de caldura nu sunt centrale termice revolutionare, dar
sunt agregate foarte moderne de transferare a energiei termice dintr-un loc in altul.
De exemplu transferarea energiei termice din mediul inconjurator in casa, pentru
cresterea confortului locatarilor intr-un mod cit mai eficient, economic si totodata
fara emisii de dioxid de carbon.

La frecare puternica si rapida a palmelor, numarind intre timp la cate frecari

rapide se poate rezista, se descopera ca la a cinzecia frecare , palmile o sa-va fie
atit de fierbinti incat caldura produsa nu mai poate fi suportata de corp. Si
moleculele sunt cam in aceasi situatie. Cu cat sunt mai multe molecule in acelasi
loc, cu atat mai usor se vor lovi unele de altele, si ca urmare vor fi din ce in ce mai
calde. Daca apasam pe butonul de pe un spray si eliberam continutul, flaconul se
va racii instantaneu si chiar se va produce si bruma pe el. Daca o pompa de
bicicleta va fi actionata de mai multe ori consecutiv si cu o viteza mare,
comprimind aerul, acesta se va incalzii in asa masura incat nu mai putem s-o
atingem. Adica daca vom comprima un gaz, temperatura lui va creste (pompa de
bicicleta), iar daca acest gaz va fi decomprimat, adica va trece printr- un proces de
de expansiune, se va raci
(spray).

Moleculele reci
(care se afla la distanta
unele de altele), care abia
reusesc sa se frece intre
ele, le introducem intr-un
recipient. Dupa ce am dus
recipientul in camera,
vom comprima acesta
(obligind moleculele sa
fie intr-un spatiu mai
restrins). Moleculele de
gaz se vor ciocni intre ele (sunt mai aproape unele de altele, frecindu-si mai des
palmile) incep sa se incalzeasca, prin asta incalzind camera, sau acel spatiu in care
se afla in acel moment (piscina, sau vor prepara apa). Energeticienii din lume, an
de an descopera solutii din ce in ce mai viabile. Dupa expansiunea preturilor pe
piata combustibililor fosili (petrol, gaz), utilizarea acestor metode a devenit mult
mai rentabila decit cele clasice (incalzirea cu centrale pe gaz, sau motorina etc).
 A Căldura ecologică
B Compresor
C Turul circuitului de încălzire
D Returul circuitului de încălzire
E Condensator
F Ventil de destindere
G Vaporizator

Preluarea căldurii din mediul înconjurător duce la creşterea temperaturii în

compresor , producand transferul de căldură la instalaţia de încălzire. În
vaporizator se află agent de lucru lichid la presiune redusă. Nivelul de temperatură
al căldurii ecologice din vaporizator este mai ridicat decât domeniul de temperaturi
de fierbere corespunzător presiunii agentului de lucru. Această diferenţă de
temperatură conduce la o transmitere a căldurii ecologice asupra agentului de
lucru, iar agentul de lucru fierbe şi vaporizează. Căldura necesară se preia de la
sursa de căldură. Vaporii rezultaţi din agentul de lucru se aspiră continuu din
vaporizator de către compresor şi se comprimă. În timpul comprimării cresc
presiunea şi temperatura vaporilor. Vaporii agentului de lucru ajung din compresor
în condensatorul care este înconjuratde agent termic.
 Temperatura agentului termic este mai redusă decât temperatura de
condensare a agentului de lucru, astfel încât vaporii se răcesc şi se lichefiază
(condensează) din nou. Energia (căldura) preluată în vaporizator şi suplimentar,
energia electrică transferată prin comprimare, se eliberează în condensator prin
condensare şi se transferă agentului termic. În continuare se recirculă agentul de
lucru prin intermediul unui ventil de destindere în vaporizator. Agentul de lucru
trece de la presiunea ridicată a condensatorului la presiunea redusă a
vaporizatorului. La intrarea în vaporizator se ating din nou presiunea şi
temperatura iniţială. Circuitul este închis.

Pentru o utilizare indicată a căldurii mediului ambiant sunt disponibile

sursele de căldură sol, apă şi aer. Toate reprezintă un cumulator de energie solară,
astfel încât cu aceste surse de energie se utilizează indirect energie solară. Pentru
utilizarea practică a acestor surse de energie trebuie respectate următoarele criterii:

- disponibilitate suficientă;

- capacitate cât mai mare de acumulare;

- nivel cât mai ridicat de temperatură;

- regenerare suficientă;

- captare economică;

- timp redus de aşteptare.

Pentru determinarea efectelor tehnico-economice ale producerii căldurii în

instalaţii cu pompe de căldură este necesară definirea unor indicatori energetici şi
economici pe baza cărora să se poată analiza soluţia ce utilizează pompă de căldură
în raport cu soluţiile clasice.

Performabilitatea sistemului de producere a căldurii cu astfel de aparate faţă

de alte sisteme de încălzire se pune în evidenţă cu ajutorul indicatorului energetic
adimensional εPC, denumit eficienţa sau coeficientul de performanţă al pompei de
căldură, definit în continuare.

Coeficientul de performanţă al pompei de căldură εPC:

 WQuPC=ε

in care Qu este caldura utila furnizată de pompa de căldură, iar W energia

consumata de instalatia ce pune in miscare compresorul (mecanica, electrica,
cinetica sau termochimica).

Determinarea eficientei unei pompe de caldura cu comprimare mecanica actionata

electric:

in care:

- Tc si Tr sunt temperaturile absolute (K) ale sursei calde si reci;

- Δtc si Δtr (K) – diferentele de temperatura dintre temperatura de condensare si

temperatura sursei calde, respectiv, dintre temperatura sursei reci si temperatura de
vaporizare;

- ηreal – randamentul ciclului frigorific real fata de un ciclu Carnot diferential;

- ηi, ηm – randamentul intern si randamentul mecanic al compresorului;

- ηe – randamentul global al motorului electric;

- QPC – puterea termic a a pompei de caldura (kW);

- consumul specific de energie electrica al pompei de caldura. wPC in kW/GJ:

Daca analizam preturile de energie in ziua de azi, ajungem sa constatam

lucruri surprinzatoare. De la an la an pretul surselor de energie (combustibili fosili)
creste, exceptie fiind pretul energiei electrice, pretul careia a crescut in mai mica
masura fata de rata inflatiei. In tarile din cadrul UE, in anii de dupa introducerea
liberalizarii pietei energiei electrice, pretul - in valoare reala - a energiei electrice a
scazut cu 20-30%.

Cap.4. CONCLUZII

Pentru o dezvoltare durabila, energia reprezinta prioritate nationala si

globala. Se prevede eficientizarea utilizarii energiei prin adoptarea de tehnologii
noi aplicate de producatori si de consumatori, prin care cu cantitati mai reduse de
energie sa se obtina aceleasi servicii, insa mult mai ieftin.

Pentru economisirea energiei electrice si termice se actioneaza in doua

moduri: prin dotarea cladirilor cu tehnicile IT, cu care se planifica iluminatul,
aerisirea, incalzirea interiorului si a apei menajere, asigurandu-se securitatea
impotriva incendiilor si a infractorilor, si prin izolari cat mai bune realizate cu
ajutorul unor produse ale industriei chimice.

Cladirea viitorului, fie ea locuinta sau spatiul in care petrecem timpul pe

perioada programului de lucru, reprezinta obiect de analize si cercetari minutioase
pentru foarte multe domenii de activitate. Este o certitudine concluzia care arata ca
mai toti ne petrecem majoritatea timpului in interior si deci viitorul ne impune ca o
necesitate, nicidecum ca un lux, "cladirea inteligenta".

O alta certitudine este aceea ca abordarea unei "cladiri inteligente" a ajuns la

nivelul de abordare sistemica, integrare si interoperabilitate. Se integreaza
conceptul de optimizare a consumurilor energetice cu siguranta, securitatea,
confortul si comunicatiile.

Evolutia din industria aparaturii utilizate in controlul proceselor este in plina

maturitate si are la baza principiul interoperabilitatii.

Cele mai mari firme producatoare sustin actuala revolutie conceptuala.

Sistemele de cladiri inteligente pot fi considerate infrastructura care sa
implementeze cresterea productivitatii oamenilor. De aceea, in dezvoltarea unei
cladiri inteligente, de o importanta maxima este schimbul de informatii intre
arhitecti, inginerii electricieni, telecomunicatii, energetica, mediu si managementul
serviciilor.

Iar daca in perspectiva vom vedea viitorul cladirilor cu eficienta mult

crescuta pentru furnizorii de servicii (energie electrica, termica, gaze, salubrizare
etc.), ar fi cu adevarat un pas inainte. Sa ne imaginam furnizorul de energie
electrica (care deja ofera si in Romania site-uri interactive) comunicand on-line cu
utilizatorul, citind din sediul propriu consumul sau fiind anuntat prin sistemul de
management al cladirii de eventualele avarii. Care ar fi pretul energiei, care ar fi
timpul de remediere a defectului? si, mai ales, care ar fi sentimentul
administratorului, salvat de problemele de comunicare pe care le are in prezent.

Concluzia este: cladirea inteligenta ofera confort (mai ales psihic), siguranta,
economie de timp si bani, securitatea utilizatorului si integrarea in ultimul val de
tehnologie a comunicatiei si interoperabilitatii.
BIBLIOGRAFIE

* J.R.Goulding et al. Energy in Architecture - The European Passive Solar

Handbook
* FhG-ISE(Hrsg) Thermische Solarenergienutzung an Gebauden
* M.Treberspurg Neues Bauen mit der Sonne
* F.Sick et al. Photovoltaics in buildings
* M.Klingele Architecture und Energie
* R.Hastings Solar Low Energy Houses of IEA Task 13
* A.Kovach Die Auswirkung von Teilabschattung auf die Leistung von
gebaudeintegrierten PV-Generatoren
* W.Stahl et al. Das energieautarke Solarhaus
* SIA(CH) Handbuch der passiven Sonnenenergienutzung

* Revista Sonnenenergie , Augustenstr. 79 , 80333 Munchen

* http://cartiere.ro/119949-utilizarea-energie-solare-pentru-cladiri
* http://www.pompedecaldura2005.ro/
* http://www.tehnicainstalatiilor.ro/articole/nr_47/nr47_art.asp?artnr=19
* http://pompedecaldura.uv.ro/