Sunteți pe pagina 1din 27

Cuprins

1
Argument

Spania, stat al Uniunii Europene, este împărţit în 17 comuntăţi autonome, una din
ele fiind Ţara Bascilor, care reprezintă un factor generator de insecuritate atât la nivel
naţional cât şi la nivel european. Minorităţile au fost întotdeauna un aspect foarte greu de
gestionat, pentru orice stat în Uniunea Europeană. Dacă în anumite state, egalitatea de
şanse este promovată în favoarea populaţiei minoritare, în Spania situaţia e puţin diferită
dacă în acest proces sunt implicaţi şi locuitorii basci. Enclava ce s-a format pe teritoriul
spaniol reprezintă cu adevărat o problemă deoarece terorismul dezvoltat în această ţară
este rezultatul acţiunilor unei grupări teroriste basce. Ca stat european, Spania are datoria
de a susţine egalitatea de şanse şi de a promova ideea de unitate dar în acelaşi timp are şi
datoria de a fi un generator de securitate pentru cetăţeni, chiar şi pentru cetăţenii altor
state din UE. Aici nu se poate discuta despre incluziune sau programe de inserţie socială,
pentru că bascii reprezintă o comunitate, ce îşi merită locul pe acel teritoriu, având
aceleaşi drepturi ca şi ceilalţi cetăţeni ai Spaniei. Situaţia spinoasă ce s-a creat în jurul
bascilor porneşte de la caracterul obstinat al poporului basc care reprezintă o grupare
etnică ce nu ezită să îşi dovedească verticalitatea de câte ori este nevoie.
Este foarte important să se facă deosebirea între Ţara Bascilor care este o
comunitate ce dispune de o anumită independenţă şi etnia bască, pentru că aceştia din
urmă nu locuiesc numai în această regiune ci şi în Navarra şi cu excepţia teritoriului
spaniol, aceştia reprezintă o minoritate şi în Franţa, Chile şi Argentina.
Să nu uităm şi de principiul solidarităţii, în permanenţă abordat în funcţie de
circumstanţe, de UE care prin instituţiile sale, încearcă să rezolve conflictele dintre
grupurile minoritare şi să asiste la programele desfăşurate de membri ai societăţii civile
sau de organizaţii regionale, de securitate, guvernamentale etc. Organizaţii precum OSCE

2
sau ONU se implică alături de instituţiile UE pentru a derula o politică internaţională care
să ajute la aplicarea metodelor de respectare a drepturilor minorităţilor şi de cotrol politic.
La ora actuală este greu să se stabiliească o definiţie juridică pentru minorităţile naţionale
dar la baza acestui concept se discută de pe diferite poziţii în funcţie de context, care
poate fi social sau politic. Deasemenea este foarte importantă sesizarea diferenţei dintre
cetăţenii unui stat care reprezintă o minoritate religioasă, etnică etc. şi rezidenţii ce
locuiesc pe teritoriul acelui stat, pentru că ambele categorii sunt unite de drepturi diferite.
Un cetăţean care s-a născut pe teritoriul unui stat, chiar dacă reprezintă o minoritate dintr-
un anumit punct de vedere are aceleaşi drepturi ca majoritatea cetăţenilor, în schimb o
persoană rezidentă este automat catalogată o minoritate naţională şi are alte drepturi sau
constrângeri. În Ţara Bascilor, bascii nu pot fi consideraţi o minoritate, ci o majoritate
deoarece acolo este teritoriul lor de baştină, în schimb reprezintă o minoritate la nivel
naţional, statusul lor fiind acelaşi şi statele menţionate anterior. Impactul minorităţilor
asupra unui teritoriu este un subiect destinat politicii interne a statului în termenii unei
diversităţi ce zugrăveşte/descrie în mod sugestiv o paletă complexă ce cuprinde
regionalizare, regimuri provinciale, federalism, autonomie internă toate acestea fiind
experineţe care angajează statul în relaţia cu minorităţile. Federalismul ca şi variabilă
instituţională internă, politică regionala a descentralizării, recunoaşterea particularităţilor
lingvisticii, culturii, religiei pot însă duce la dezvoltări economice inegale.
O altă dimensiune a minorităţilor este reprezentată de dinamica mişcărilor care
creează noi minorităţi: exoduri, migraţii profesionale etc. Termenul minoritate capată un
sens aparte şi o oarecare flexibilitate datorită limitelor sale, fapt ce duce la urmări
semnificative în plan politic şi economic. Minorităţile dominate adeseori tind cu uşurinţă
să devină, cu prima ocazie, majorităţi dominante. Prin urmare, în anumite cazuri
particulare, o minoritate poate să se impună prin ascensiunea sa la putere, inversând
ordinea valorilor minoritate-majoritate sau minoritatea devenită dominantă şi majoritatea
dominantă. În acest context, perspectiva teoretică contemporană abordează problema
protecţiei minorităţilor numerice şi sociologice. Se apreciază astfel că, o persoană - un
vot, va fi adesea suficientă pentru a proteja o minoritate care se întamplă sa fie din punct
de vedere numeric, mare. Chiar şi atunci când minoritatea este numeric mai mică,
democraţia ce există şi în sistemul de guvernare poate oferi acesteia posibilitatea de a-şi

3
reprezenta cetăţenii din aceeaşi categorie sau i se poate acorda dreptul de a controla ori
influenţa asupra anumitor nivele ale guvernării. Aplicarea corectă a democraţiei, la care
se adaugă şi o doză de pragmatism, ar trebui să proteje minorităţile şi să promoveze
discriminarea pozitivă. Totuşi, protecţia minorităţilor implică instituirea unor privilegii
minoritare. În cazul prezentat în această lucrare este vorba de o minoritate concentrată
geografic, această concentrare fiind comună minorităţilor lingvistice, de aceea Spania
este un stat al autonomiilor şi funcţionează ca o federaţie.
Merită aflat dacă Spania reuşeşte cu sau fără ajutorul Uniunii Europene să îşi
gestioneze problematica minorităţilor, pentru că o ţară dezvoltată va fi mereu un panaceu
pentru imigranţi dar imigranţii de prea puţine ori sunt un avantaj pentru indigeni. O
analiză sub lupă a situaţiei minorităţilor din Spania va aduce la suprafaţă gradul de
verticalitate şi stabilitate politico-socială, mai ales când se discută despre basci care vor
să creadă că au o autonomie excesivă. Aşadar o călătorie virtuală în Spania minorităţilor
este gata să înceapă.

4
Spania-pepinieră eterogenă

Înainte de a analiza situaţia minorităţilor din Spania şi raportul lor la politicile şi


cadrul legal din acest stat, trebuie menţionate şi alte moduri de clasificare a acestor
grupări. Jean Laponce, unul din foştii preşedinţi IPSA1 distinge mai multe tipuri de
minorităţi: minorităţi care sunt pregatite să-şi accepte statusul (de minoritate) din dorinţa
de a-şi conserva identitatea; minorităţi prin voinţă; minorităţi prin forţă - cele care se
asigură împotriva asimilării de către grupurile dominante. O altă clasificare interesantă
aparţinea sociologului american Louis Wirth care propunea patru tipuri de minorităţi:
asimilaţioniste (cele care vor să asimileze), pluraliste (cele care doresc să rămână
distincte), secesioniste (cele care doresc separarea) şi militante (cele care doresc să
transforme grupul dominant într-o minoritate)2.
Spania este un stat din sud-vestul Europei, ocupând cea mai mare parte din
Peninsula Iberică, precum şi Insulele Baleare şi Pityuse din Marea Mediterană şi Insulele
Canare din Oceanul Atlantic. Spania este în prezent, statul autonomiilor, formal unitar,
dar, de fapt, funcţionând ca o federaţie de Comunităţi Autonome, fiecare cu puteri şi legi
diferite (de exemplu unele au propriile lor sisteme educaţionale şi de sănătate, altele nu).
Există unele probleme cu acest sistem, de vreme ce unele guverne autonome (acelea
conduse de partide naţionaliste) încearcă un tip mai federal de relaţii cu Spania, în timp
ce guvernul central încearcă să reprime ceea ce unii văd ca şi o autonomie excesivă a
unor comunităţi autonome (ex. Ţara Bascilor şi Catalonia). Patru limbi importante sunt
vorbite în Spania, care sunt limbi oficiale în anumite regiuni: spaniola, limbă oficială în
întreaga Spanie; catalana în Catalonia, Insulele Baleare, şi părţi ale comunităţii autonome
1
International Political Science Association este o asociaţie academică iternaţională dedicată dezvoltării
ştiinţelor politice
2
Mihu Achim, Antropologie culturală, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2002, p. 160

5
Valencia; basca, îm Ţara Bascilor şi părţi din Navarra; galiciana în Galiţia. În prezent
populaţia Spaniei este de 46.951.532 conform înregistrărilor din registrele municipale.
Densitatea populaţiei în Spania (91, 13 loc./km patrat) este mai redusă decât în celelalte
ţări ale Europei de Vest, iar distribuţia pe teritoriul ţării este inegală. Cu excepţia regiunii
ce înconjoară capitala, Madrid, cele mai populate areale se găsesc de-a lungul coastei
mediteraneene. Spaniolii nativi reprezintă 88% din populaţia totală a Spaniei. După ce
rata natalităţii si rata de creştere a populaţiei a scăzut în anii 1980, populaţia a crescut din
nou, iniţial datorită spaniolilor emigranţi în alte ţări europene care s-au reîntors, şi, mai
recent, datorită numărului mare de imigranţi care reprezintă 12% din totalul populaţiei.
Între aceştia se numără: latino-americani (39%), nord-africani (16%), est-europeni (15%),
imigranţi veniţi din Africa Subsahariană (4%)3. O porţiune sesizabilă de rezidenţi străini
în Spania, provine de asemenea şi din alte ţări vest sau central-europene. Aceştia sunt în
majoritate britanici, francezi, nemţi, olandezi şi norvegieni. Aceste populaţii preferă
coasta Mediteranei şi Insulele Baleare, unde aleg să-şi petreacă viaţa cei care s-au
pensionat sau cei care lucrează la distanţă(de la propriul domiciliu)4.
Având în vedere că multiculturalismul atinge un grad tot mai ridicat în Europa,
faptul că Spania este o ţară unde minorităţile sunt foarte răspândite, nu e un aspect nou
sau neobişnuit. Fără vreo încercare de a promova ideea de multiculturalism, în Spania
minorităţile sunt concentrate în opt din cele 17 comunităţi autonome. În Ţara Bascilor
locuiesc 2,6 milioane de basci şi în alte regiuni ale Spaniei mai locuiesc încă cinci
milioane, aceştia fiind o populaţie majoritară şi pe teritoriul Navarrei (630,578 loc.). În
regiunea Aragon, populaţia predominantă face parte din grupul etnic al indo-europenilor
dar sunt un popor paşnic, nu au fost implicaţi în conflice socio-politice şi nu reprezintă o
problemă pentru statul spaniol. O altă comunitate formată din populaţie minoritară este
Asturia care la fel ca şi aragonii au rădăcini indo-europene, nu au fost implicaţi în
conflicte dar la fel ca bascii, doresc să obţină autonomie. Urmează Insulele Canare unde
locuieşte o minoritate etnică izolată care doreşte o autonomie puternică la fel ca şi
minoritatea din Galiţia. În Catalonia, situaţia este la fel de spinoasă ca în Ţara Bascilor,
deoarece şi aceştia sunt în căutarea independenţei şi au tendinţe separatiste. Catalonii

3
http://www.ine.es/ accesat pe 03.05.2010
4
http://www.ine.es/jaxi/menu.do?type=pcaxis&path=%2Ft20%2Fp307&file=inebase&L= accesat pe
03.05.2010

6
formează un popor naţionalist care ţine la istoria sa şi pe partea lingvistică, catalana este
limba oficială pentru ei. Cea din urma minoritate (indo-europeană) locuiesc în Occitania
şi sunt în cautarea unei recunoaşteri deoarece franceza este singura „limbă a republicii”
care trebuie folosită în spaţiu public şi administrare5.
În afară de aceste grupări etnice, Spania are pe teritoriul său şi alte categorii de
minorităţi, cum ar fi cele religioase, culturale, şi un grup care este oarecum similar
rromilor din România şi anume „gitanos” care în traducere română înseamnă „rrom”.
Aceştia locuiesc preponderent în Andaluzia înregistrând în acea zonă un număr de 117
rromi spanioli. E foarte interesant de aflat care este situaţia minorităţii rrome din Spania
pentru a o putea compara cu cea din România şi pentru a facilita o analiză comparativă.
Minoritatea gitană este una din cele mai marginalizate din Spania de aceea motivarea
proiectului „Recunoaşterea instituţională a comunităţilor de gitani din Spania”, finanţat
de Oficiul pentru Drepturile Omului a Ministerului de Afaceri Externe şi Cooperare
(Oficina de Derechos Humanos del Ministerio de Asuntos Exteriores y Cooperación) este
una foarte solidă. Prin intermediul acestui program s-a dorit aducera la cunoştinţă de
existenţa cadrului protecţiei internaţionale a drepturilor omului şi au fost prezentate şi
alte modele adoptate în alte state din Uniunea Europeană pentru a face într-o oarecare
măsură referinţă la spiritul de toleranţă existent în Europa. Deasemenea s-a dorit
indentificarea unor metode de recunoaştere a minorităţii ce ar putea fi viabile în contextul
poltico-administrativ. Cu scopul de a centraliza principalele obiective ale seminarului
internaţional, FSN6 a distribuit tuturor participanţilor un document în care erau stipulate
cerinţele comunităţii gitane în materie de recunoaştere instituţională, dispoziţiile legale cu
privire la protecţia minorităţilor, recomandări emise de organizaţii internaţionale şi
modele din alte state europene şi anume România, Suedia, Cehia şi Ungaria. La seminar
au participat reprezentanţi ai administraţiei publice, organizaţii reprezentative a
minorităţilor din Spania şi Europa, alte organisme europene şi reprezentanţi a 3
universităţi spaniole7.

5
http://www.eurominority.eu/version/ron/index.asp accesat pe 03.05.2010
6
Nu există o traducere în limba română a acestei formulări, acronimul reprezentând La Fundación
Secretariado Gitano
7
El reconocimiento institucional de la comunidad gitana en España, Documento final sobre el seminario
“El reconocimiento institucional de la comunidad gitana en España”, Fundación Secretariado Gitano,
Madrid, 2006 pp. 5-7

7
Urmările acestor gen de programe care implică luarea de atitudine au fost destul
de satisfăcătoare. Se poate recunoaşte faptul că cei care luptă pentru integrarea minorităţii
„rrome spaniole” sunt centraţi pe rezultate pentru că există o serie de obiective ce
sintetizează stategia europeană de integrare a comunităţii gitane plus un număr de practici
educative, iniţiate cu acelaşi scop. Printre obiectivele întreprinse de Uniunea Europeană
se numără: asigurarea egalităţii de şanse pentru toţi pentru o Europă deschisă lumii;
combaterea excluziunii pentru asigurarea unui viitor demoratic în Uniune; oprirea
răspândirii rasismului şi a xenofobiei, promovarea diversităţii culturale, lingvistice etc.
Practicile educative urmăresc atingerea obiectivelor menţionate anterior şi câteva
exemple edificatoare sunt următoarele: Consolidarea, punerea în aplicare şi extinderea
drepturilor minorităţilor; promovarea toleranţei; combaterea prejudecăţilor, eliminarea
discriminării şi dezvoltarea respectului faţă de ceilalţi indiferent de etnie, limbă, religie;
oferirea unui sens deplin şi concret a ideii de cetăţenie europeană8.
Ceea ce este foarte important e faptul că strategia politică europeană de integrare
este proiectată corect. Guvernul spaniol şi membrii ai societăţii civile consideră că
eforturile pentru îndeplinirea obiectivelor nu sunt limitate şi rezultatele se concretizează
foarte bine, fiind pe măsura aşteptărilor.
O altă categorie de minorităţi prezente pe teritoriul spaniol, sunt cele religioase
care în prezent reprezintă 4,1% din populaţia Spaniei. Înainte de a cunoaşte relaţiile de
actualitate între această categorie de minorităţi şi cetăţenii spanioli merită realizată o
incursiune în istoria Spaniei. Ne întoarcem în timp, în secolul XV când Inchiziţia
Spaniolă a fost fondată pentru a juca rolul unui tribunal ecleziastic care se afla sub
controlul monarhiei spaniole cu toate că instituţia inchizitorială nu este o creaţie spaniolă.
Realitatea istorică a Inchiziţiei Spaniole este una tragică, fiind un episod urât pentru
istoria Europei. Victimele Inchiziţiei au fost evreii. Pe la sfârşitul secolului XIV în unele
regiuni din Spania a luat amploare un val de antisemitism care a dus la atacurile numite
„pogrom”. În iunie 1391 în Sevilla au fost asasinaţi sute de evrei şi sinagoga a fost
distrusă. Deasemenea un număr ridicat de victime s-a înregistrat şi în Cordoba, Valencia
şi Barcelona. Urmările acestor conflicte sângeroase au fost conversiunile masive de evrei,

8
Ruben Dario Torres Kumbrian, La estrategia politica de integración de la minoria gitana en la Union
Europea,Congreso virtual: “La escolarizacion del alumnado gitano en los paises de la Union Europea:
mitos, realidades y retos”, p. 5

8
numite evreoconversiuni, astfel formându-se un nou grup social ce se chema „noii
creştini”. Aceştia s-au integrat în societate ocupând posturi importante în politică,
medicină, educaţie etc. dar pentru celilalţi creştini şi evrei ei reprezentau un hibrid.
Coşmarul continuă în anul 1491 când doi evrei şi şase convertiţi au fost condamnaţi la
ardere pe rug pentru că evreoconvertiţii s-au lăsat influenţaţi de evrei pentru practica
iudaismului. În 31 martie 1492 Regii Catolici au promulgat Decretul de la Alhambra
despre expulzarea evreilor din toate regatele lor . Se dădea vasalilor evrei termen pana la
31 iulie din acelaşi an să aleagă între a accepta botezul sau a abandona definitiv ţara ,
chiar dacă li se permitea să îşi ia toate bunurile şi proprietăţile , atâta timp cât nu erau
aur , argint şi bani . Motivul dat pentru a justifica această măsură în preambulul
decretului era recidiva multor convertiţi datorată anturajului apropiat de evrei neconvertiţi
care îi seduceau şi păstrau între ei cunoaşterea şi practica iudaismului. Nu se cunosc
cifrele privind câţi evrei au ieşit din Spania , nici măcar cu aproximaţie. Istoricii epocii
dădeau cifre inexacte ( Juan de Mariana vorbea de 800.000 de persoane, iar Isaac
Abravanel de 300.000 ). Şi totuşi, estimările actuale reduc significativ aceste cifre (Henry
Kamen estima că, dintr-o populaţie aproximată la 80.000 de evrei , aproximativ jumătate
- 40.000 - au optat pentru emigrare)9.
Relaţiile dintre statul spaniol şi minorităţile religioase încep să capete o formă
edulcorată în anul 1982 când Felipe Gonzalez preia preşedenţia Guvernului. Raporturile
evoluează destul de bine, având în vedere că la 12 iunie 1985 Spania aderă la
Comunitatea Economică Europeană ceea ce o determină să capete un caracter mai
democratic pe plan intern. Deasemenea pe plan internaţional, Spania era interesată de
integrarea europeană iar aceste aspecte atât pe plan intern cât şi extern duc la o
recunoaştere a pluralismului religios. Pe parcurs totul începe să se concretizeze, astfel că
la 21 februarie 1990 statul şi reprezentanţii a trei religii minoritare (musulmană,
evreiască, protestantă) au semant un Acord de Cooperare pentru a determina condiţiile ce
urmăresc exercitarea libertăţii religioase. Tot prin semnarea acelui document s-a stabilit
statului locaşelor de cult şi posibilitatea comuntăţilor musulmane, protestante şi evreieşti
de a oferi educaţie religioasă pentru tinerii ce fac parte din aceste minorităţi.

9
http://www.flaviuspana.ro/showarticle-103/Secretele-inchizitiei-spaniole.htm accesat pe 04.05.2010

9
Destinul minorităţilor religioase din Spania reprezintă oglinda ultimelor decenii
de schimbare socială. Până la clădirea democraţiei aceste minorităţi au fost excluse, apoi
tolerate şi în cele din urmă drepturile lor au fost recunoscute pe deplin. Specialiştii în
sociologie sunt de părere că există trei elemente ce au dus la această evoluţie: schimbarea
relaţiilor dintre Biserica Catolică, puterea politică şi societatea civilă; procesul de
secularizare din interiorul societăţii spaniole; noi reguli de reglementare dintre stat şi
religii (secularizarea instituţiilor, un nou statut al Bisericii Catolice şi a denumirilor
minorităţilor)10.
Alte minorităţi ce se deosebesc de indigeni, sunt cele culturale, şi cea mai
răspândită minoritate din această categorie este cea arabă. Ceea ce se poate afirma la ora
actuală despre această populaţie este că e una puternică. Această caracteristică o merită
tocmai pentru că nu dovedesc acest lucru pe teritoriul lor ci pe teritoriul altor state. Arabii
ce locuiesc în prezent în Spania au reuşit să obţină ceva care să le reprezinte mult mai
eficient drepturile şi anume un partid. Acesta a fost creat în 2009 şi se numeşte „Partidul
Renaşterii şi Uniunii Spaniei” şi intenţionează să participe la alegerile municipale din
acest an într-un număr cât mai mare de oraşe spaniole. Liderul partidului susţine că
această formaţiune este singura care apără interesele minorităţilor asiatice şi africane11.
Cu toate acestea, probleme de integrare a acestei comunităţi au existat şi încă sunt
prezente în structura socială, în special în domeniul educaţiei şi a integrării pe piaţa
muncii. Oricum populaţia imigrantă este percepută ca o problemă socială, pentru cetăţenii
spanioli, de aceea minorităţile culturale sunt victimele discriminării şi a excluziunii. În
Spania, musulmanii sunt cei care suportă cel mai mult respingerea din partea cetăţenilor
spanioli, fiind numiţi într-o manieră ironică „Oameni fără acte”(Sin-Papeles)12.
Sentimentul discriminării se resimte mai ales în câmpul muncii pentru că oricât de multe
resurse umane ar cere piaţa locurilor de muncă şi oricât de dispuşi ar fi membrii
comunităţii musulmane să facă parte din ea, prezenţa lor creează sentimente de îndoială,
sceptice. Pentru a gestiona aceste probleme s-a realizat pentru perioada 2001-2005 un

10
Danielle Rozenberg, Minorias religiosas z construccion democratica en Espana, Centre National de
la Recherche Scientifique, pp. 253-265
11
http://www.elotrolado.net/hilo_prune-el-nuevo-partido-musulman-en-espana_1314876 accesat pe
07.05.2010
12
Centrul de investigaţii sociologice, Baromentrul mai 2004, studiul nº2565, Madrid: Monografii CIS,
Nº210

10
proiect numit AMAL: imigraţie şi piaţa muncii, reprezentând un plan naţional ce a
aparţinut Ministerului Educaţiei şi Ştiinţei. Principalul obiectiv era acela de a defini
criteriile care ar încuraja înlăturarea barierelor ce stau în calea participării populaţiei
imigrante şi a interacţionării cu diferite culturi. Rezultatele proiectului au fost
următoarele: luarea de măsuri pentru ocuparea forţei de muncă pentru a promova inserţia
populaţiei imigrante şi pentru promovarea multiculturalismului; creşterea solidarităţii în
rândul grupurilor minoritare; recunoaşterea competenţelor şi a experienţei (academice,
practice şi de comunicare) indiferent de etnie, religie etc.; Deasemenea s-a elaborat un
ghid pentru a indentifica elementele care intervin în situaţiile de discriminare pentru a
formula o serie de criterii pentru depăşirea acestor inegalităţi13. Cetăţenii Spaniei, trebuie
să fie conştienţi că excluderea socială (care porneşte de la prejudecăţi) are consecinţe
importante în diferite domenii din viaţa cotidiană, cum ar fi succesul şi accesul la şcoala,
sau condiţiile de trai. În acest sens propunerile au fost făcute cu privire la piaţa forţei de
muncă, extinderea oportunităţilor educaţionale, promovarea recunoaşterii culturale şi
sociale precum şi crearea unor avantaje pentru femeile imigrante.
Corolarul acestor date demonstrează valabilitatea titlului. Spania este o pepinieră
eterogenă pentru că pe teritoriul ei locuieşte o populaţie numeroasă de imigranţi care sunt
foarte diferiţi în funcţie de religie, etnie, cultură etc., dar reuşesc să se omogenizeze
datorită măsurilor luate de autorităţi, care nu se impun în faţa acestor oameni ci caută
metode de educare şi de formare a acestora în comunitatea spaniolă.

13
Centro Especial de Investigación en Teorías y Prácticas Superadoras de Desigualdades. Universitat de
Barcelona (coordinación), “La inclusión de minorias culturales.El caso de la inmigración y el mercado
laboral”

11
Minoritatea bască – trecut, prezent, viitor

Bascii sunt un grup etnic ce locuiesc într-un număr mai mare în Ţara Bascilor,
regiune situată în nord-estul Spaniei iar o parte s-au stabilit în sud-vestul Franţei. În
prezent în lume locuiesc aproximativ 18 milioane de basci,din care 2,6 milioane în Ţara
Bascilor, aproximativ cinci milioane în alte zone ale Spaniei şi Franţei, precum şi în jur
de opt milioane în America Latină (Chile şi Argentina). Numele lor vine de la tribul antic
al vasconilor pe care istroricul grec Strabon îi plasează la sud de Pirineii occidentali şi la
nord de râul Ebro. În perioada antichităţii târzii şi a evului mediu timpuriu, acest nume a
ajuns să fie folosit pentru a denumi întreaga populaţie vorbitoare de bască de pe ambele
părţi ale Pirineilor.
Mulţi istorici consideră că bascii sunt descendenţii primelor populaţii din Europa
de Vest, în special cele din regiunea Cantabria. Triburile basce fuseseră menţionate de
Strabon şi Pliniu, fiind numiţi Vasconi şi Aquitani. Cea mai completă clasificare o face
Ptolemeu, atsfel bascii de astăzi au fost în trecut: cantabrieni, autrigoni, carişti, varduli,
vasconi, aquitani şi beroni14. Există suficiente dovezi că aceste populaţii vorbeau o limbă
asemănătoare cu basca. În Evul Mediu timpuriu, teritoriul dintre Ebro şi Garonne a fost
cunoscut sub numele de Vasconia, fiind parte a regatului spaniol sub stăpânirea
vizigoţilor. După invaziile musulmane şi expansiunea francilor sub Carol cel Mare,
teritoriul Spaniei a fost fragmentat, Regatul de Castilia şi Regatul Pamplona fiind
singurele state spaniole independente cu populaţie bască în secolul IX. Acesta din urmă,
cunoscut mai târziu ca Navarra, a fost sub influenţa vecinilor săi mai puternici, Regatul
de Castilia anexând numeroase teritorii în secolele XI, XII şi XVI. Restul regatului de
Navarra a fost anexat de Franţa. Însă provinciile basce s-au bucurat de o autonomie
extinsă până la Revoluţia Franceză în Nord şi războaiele civile carliste în sud (Spania).

14
Iñaki, Bazán, De Túbal a Aitor. Historia de Vasconia, Madrid: La esfera de los libros, 2002, p. 23

12
De atunci, în ciuda statului autonom al Ţării Bascilor, stabilită de Constituţia spaniolă,
unii basci mai încearcă să stabilească un stat complet independent.
Populaţia bască locuieşte preponderent în Ţara Bascilor (cu cele trei provincii
Guipuzcoa, Vizcaza şi Alava) şi Navarra,. Aceste zone sunt definite prin limbă existând
dialecte şi sub-dialecte diferite. Limba bască oficială este euskera iar teritoriul lor se
numeşte în traducere română „Ţara vorbitorilor de euskera”( Euskal Herria). Până nu
demult, limba bască nu era limbă oficială a instituţiilor basce. Aceasta a reprezentat o
piedică enormă în dezvoltarea şi utilizarea sa, dar şi în apariţia unei literaturi în euskera.
Nivelul său de oficialitate diferă în funcţie de zonă. Astfel în Comunitatea Autonomă
Ţara Bascilor, euskera este limbă proprie şi oficială, alături de limba spaniolă care este
limba oficială a statului spaniol. În Comunitatea Autonomă Navarra, euskera este limbă
oficială, alături de limba spaniolă, însă numai în jumătatea nordică a teritoriului (Legea
pentru Euskera, din 1986), restul teritoriului împărţindu-se într-o zonă unde nu se
vorbeşte limba bască şi una mixtă, ceea ce presupune un tratament public diferit de la o
zonă la alta. În Ipparalde singura limbă oficială este franceza, euskera are doar statutul de
limbă regională şi nu se bucură de un sprijin public semnificativ.
Aspectele teoretice ce oferă o indentitate clară asupra populaţiei basce nu sunt
suficiente pentru a se forma o imagine a ei. Trebuie cunoscute elementele ce
caracterizează bascii ca popor, ca cetăţeni ai Spaniei şi implicit ai Uniunii Europene şi ca
oameni. Voi porni de la o glumă celebră în Bilbao (cel mai mare oraş din Ţara Bascilor)
conform căreia un cetăţean al respectivului oraş intră într-un magazin şi cere o “hartă
bilbaiană a lumii” iar vânzătorul răspunde foarte calm: “emisfera dreaptă sau stângă?”
Aşa se presupune că este privită istoria lumii din perspectivă bască deoarece bascii
consideră că ei reprezintă lumea15. E oarecum exagerată această idee având în vedere că
populaţia bască reprezintă în orice stat o minoritate, ei neavând o ţară proprie. Totuşi se
simt asiguraţi în ceea ce priveşte raportul lor faţă de celelalte naţiuni, protejându-şi
identitatea unică, spedifică lor. Cu alte cuvinte nimic nu îi descrie mai bine pe basci decât
termenul “separatişti”. Relaţiile dintre ceilalţi cetăţeni ai Spaniei şi basci prezintă
dificultăţi tocmai din cauza caracterului obstinat al acestora din urmă, dar ideea de
Europă Unită este pe placul lor cu toate că de multe ori şi-au exprimat nemulţumirea vis-

15
http://ro.altermedia.info/cultura/istoria-lumii-dup-basci_2422.html accesat pe 10.05.2010

13
a-vis de modul în care este condusă Uniunea Europeană. Practic, bascii sunt nişte
eurosceptici “relativi”.
Societatea bască
Studiile cu privire la minoritatea bască oferă informaţii importante cu privire la
evoluţia societăţii, politică, conflicte etc. Vom începe cu starea societăţii din prezentul
bascilor, deoarece se observă multe schimbări de valori în interiorul societăţii basce.
Familia şi munca sunt valorile maxime, superioare altora a căror importanţă a crescut (ex.
politica sau timpul liber), sau este în scădere (religia). Deasemenea statutul femeii
recunoaşte importante schimbări, promovându-se în acest context egalitatea de şanse, este
acceptată mai uşor imaginea femeii independente, se justifică divorţul şi avortul când
sunt necesare. Valorile de egalitate şi libertate se apără şi în politică. Bascii au de-a face
cu o mentalitate progresistă, un mare interes pentru politică (poate pentru că doar prin
politică îşi pot apăra interesele mai bine) şi o participare socială dar există şi anumită
toleranţă pentru violenţa politică. Societatea bască, trece în prezent printr-un proces de
transformări iar factorii care determină aceste schimbări sunt de ordin economic, cultural,
tehnologic, politic, demografic şi cei care ţin de diferenţele dintre generaţii.
Una din probleme de ordin social a minorităţilor dintr-un stat este indentitatea. În
urma unor studii sociologice s-a constatat că Ţara Bascilor este o regiune cu o puternică
identitate şi foarte plurală. Rezultatele sondajelor sunt următoarele:
55% ce se simt doar basci sau mai mult basci decât spanioli (comparativ cu cei care se
consideră doar spanioli sau mai mult spanioli decât basci, care sunt doar 10-12%)
28% au o percepţie de sine ca fiind în egală măsură
basci şi spanioli
Dacă ne referim la Navarra, locuitorii săi conferă faptului de a fi cetăţean al Navarrei
compatibilitate cu o identitate politică colectivă mai vastă, fie ea spaniolă sau bască. Cu
alte cuvinte, există locuitori ai Navarrei care se simt basci, sau spanioli sau doar
navarrezi. Se simt basci şi navarrezi, în acelaşi timp, 25% din populaţie. În schimb, în
Franţa, în Iparralde (omolaga Ţării Basce din Spania) sondajele au conturat o imagine
destul de diferită:
40% încorporează decisiv latura bască în identitatea sa (din care 16% se consideră doar
basci şi 24% basco-francezi)

14
52% au un sentiment predominant francez
Aici identitadea bască este mai mult de ordine culturală decât naţională16.
Politica bască
În ceea ce priveşte politica din Ţara Bascilor, este una bazată pe democraţie iar
“makila” (asemănător unui sceptru) este simbolul tradiţional al puterii politice basce.
Competenţele de ordin politic din cadrul statului spaniol sunt definite prin Statutul de
Autonomie, adoptat prin Referendumul din octombrie anul 1979 de către 54% din censul
electoral. Fiecare dintre cele trei teritorii ale Comunităţii Autonome Ţara Bascilor
dispune de instituţii proprii, cu “Parlamente Provinciale” (Guipuzcoa, Vizcaza şi Alava)
şi un Guvern Provincial cu competenţe destul de extinse, între acestea numărându-se
colectarea impozitelor directe şi indirecte, institutuții la nivelul comunității autonome și
se bazează pe Statutul de Autonomie. Cei 51 de membri deputaţi care formează
Parlamentul Provincial sunt aleşi prin sufragiu universal în sistem de reprezentare pe baza
ţinuturilor din fiecare teritoriu. Alegerea acestora coincide mereu cu alegerile locale, ceea
ce presupune introducerea a două buletine de vot în urnă: unul pentru alegerea
consilierilor locali şi altul pentru alegerea Parlamentului Provincial. Acesta din urmă
adoptă norme şi regulamente provinciale, votează bugetul şi alege Executivul (Guvernul
Provincial) care va guverna provincia sau teritoriul istoric. În fruntea guvernului fiecărui
teritoriu, Guvernul Provincial, se află un Deputat General, ajutat de către o echipă de
deputaţi, atribuţiile acestora netrecând dincolo de graniţele provinciei. Guvernele
Provinciale, la rândul lor, exercită actul de guvernare a fiecăruia dintre teritoriile istorice
pentru aspectele care intră în competenţa lor17.
În prima treime a secolului XX proiectele politice aparţineau liberalilor
conservatori, tradiţionaliştilor, naţionaliştilor, anarhiştilor, republicanilor şi socialiştilor,
iar în anii ´30 şi ale comuniştilor şi reprezentanţilor falangismului (extrema dreaptă); în
prezent, există următoarele tendinţe ideologice: naţionalismul istoric basc (de centru sau
centru-stânga), naţionalismul radical de stânga, socialiştii basco-spanioli, conservatorii –
care, în plus, sunt patrioţi spanioli – şi alte orientări de stânga care nu se regăsesc în

16
http://www.euskara.euskadi.net/r59-
738/es/contenidos/libro/iv_inkesta_soziol/es_ink/iv_inkesta_soziolinguistikoa.html accesat pe 11.05.2010
17
http://www.ejgv.euskadi.net/r53-2283/es/ accesat pe 11.05.2010

15
această clasificare. În structura politică bască nu există doar două partide importante cum
se întâmplă în multe state ci există 7 partide şi o coaliţie reprezentate în Parlament. Unii
sunt naţionalişti basci (PNV, Batasuna, EA şi Aralar), iar alţii nenaţionalişti având
atitudini diferite în legătură cu “problema bască”. Propun, de asemenea, diferite modele
de relaţii între Ţara Bascilor şi Spania (autonomie, federaţie, confederaţie sau
independenţă), precum şi diferite soluţii pentru a înceta violenţa politică18.
Parlamentul Basc constituie organul reprezentativ suprem al poporului basc, ale
cărui principale atribuţii sunt cele legislative, de stimulare şi control a activităţii
Guvernului Basc, de aprobare a bugetului Comunităţii Autonome Țara Bascilor. Este
format din 75 de persoane alese prin sufragiu pentru un mandat de patru ani, fiecărui
teritoriu revenindu-i 25 de reprezentanţi, indiferent de numărul său de locuitori. Această
instituţie legiferează şi aprobă Bugetul General. Legea reglementează folosirea spaţiilor
gratuite din mediile publice de comunicare, în funcţie de numărul total al voturilor
obţinute de fiecare grup politic la alegerile anterioare pentru Parlamentul Basc. Pentru a
participa la distribuirea locurilor din Parlament, fiecare candidatură trebuie să reunească
cel puţin 5% din numărul voturilor valabil exprimate pe teritoriul său. Preşedintele este
ales de către majoritatea parlamentară dintre membri săi. Acesta este reprezentantul
oficial al Guvernului Basc, autoritatea supremă şi maximul reprezentant al ţării, numeşte
consilierii (echivalentul miniştrilor) care gestionează diversele departamente (finanţe
publice, cultură, etc.).
Instituţiile reprezentative ale Navarrei sunt Preşedintele, Guvernul şi Parlamentul
iar regimul tributar corespunde Acordului Economic cu statul spaniol. Dreapta
conservatoare este principala doctrină politică din această comunitate (Uniunea Poporului
din Navarra), urmată de socialism (Partidul Socialist din Navarra) şi extremism de stânga
(Stânga Unită din Navarra)19.
Aspecte de ordin economic
Toate aspectele legate de impozite şi relaţiile dintre Comunitatea Autonomă Ţara
Bascilor şi statul spaniol sunt reglementate prin intermediul sistemului de Acorduri
Economice. Acesta conferă o autonomie totală administraţiei publice basce şi face
posibilă exercitarea competenţelor care revin Euskadi conform Statutului de Autonomie.
18
Edurne Uriarte, Intelectuales vascos, politica y nacionalismo, p. 307
19
http://www.navarra.es/home_es/Gobierno+de+Navarra/ accesat pe 11.05.2010

16
Sistemul Acordurilor Economice îşi are originea în sistemul provincial. A fost adoptat în
1841 în Navarra, iar în 1878 în Euskadi. A fost confirmat în anul 1978 prin intermediul
Primei Dispoziţii Adiţionale la Constituţie. Titlul III din Statutul de Autonomie al Ţării
Bascilor recunoaşte existenţa, în Euskadi, a unui Departament Autonom al Finanţelor
Publice pentru exercitarea şi desfăşurarea competenţelor sale.
Criza economică de la sfârșitul anilor 70 şi deschiderea economică au avut un
efect foarte negativ asupra economiei basce, închizându-se întreprinderi şi chiar sectoare
aproape în totalitate (marile combinate siderurgice, întreprinderi de prelucrare a metalului
şi bunuri de producţie, construcţii navale, etc.). Rata şomajului era de două ori mai mare
decât în Uniunea Europeană. Chiar şi în prezent, se pot vedea consecinţele acestui
fenomen în anumite zone. Plecând de la un PIB al Comunităţii Autonome Ţara Bascilor
reprezentând 7,5 din cel spaniol la sfârșitul anilor 60, în 1990 valoarea sa coborâse mai
mult de un punct şi jumătate. Criza a început să scadă în intensitate de abia începând din
anul 1993, ca urmare a diversificării economiei. Putem vorbi despre o economie deschisă
spre exterior, mai puţin specializată şi vulnerabilă decât cea anterioară. În prezent,
economia bască a recuperat câteva zecimi, ajungând să reprezinte 6,4% din PIB-ul
statului spaniol20.
Economia Navarrei reprezintă 1,6% din PIB la nivel statal. Sectorul industrial
reprezintă 29,1% din Valoarea Adăugată Brută (VAB) la nivel regional - 10 puncte
superior mediei spaniole -predominând industria de material rulant, utilaje și echipamente
de transport, metalurgia şi prelucrarea metalelor, industria agroalimentară. Aceste trei
ramuri industriale reunesc peste 50% din oferta industrială. Economia Comunităţii
Autonome Navarra creşte într-un ritm superior mediei spaniole, iar indicele său de
investiţii este mai ridicat decât cel din Comunitatea Autonomă Ţara Bascilor21.
Cultura bască
Aşa cum se precizează în Planul Basc de Cultură22, cultura bască este rezultatul a
trei contribuţii. În primul rând, şi cea mai importantă, este cultura de bază, moştenită de
către basci, în al doilea rând, culturile dobândite şi asumate ca fiind proprii, iar în al

20
http://www.economiavasca.net/ accesat pe 12.05.2010
21
Plan Internacional de Navarra 2008/2011, Gobierno de Navarra, p. 69
22
Este un plan strategic destinat dezvoltării culturii, elaborat şi adoptat de către oameni de cultură, agenţi
sociali şi administraţii publice

17
treilea rând, cultura societăţii basce actuale, a cetăţenilor săi, în ansamblu. Din prima
izvorăsc istoria, limba, simbolurile, instituţiile, artele, evoluţia modului de viaţă, etc. În
cea de a doua categorie îşi are originea îmbogăţirea culturală şi alte limbi. Din cea de-a
treia provin diversitatea, metisajul cultural şi adaptarea la schimbările vertiginoase ce se
produc în ţară şi în lume. Cultura bască este o cultură aparte, diferită, în ciuda faptului că,
din motive istorice şi politice, este influenţată de două culturi puternice, cea spaniolă şi
cea franceză.
Diversitatea culturală care domină societatea bască în prezent conduce, în ciuda
existenţei unor păreri comune, la imposibilitatea realizării unui consens general între
basci cu privire la elementele care definesc, în fond, identitatea bască şi tratamentul său
public. Factorul politic influenţează la rândul său acest aspect23.
Separatismul basc-factor de insecuritae
Problema ce trebuie abordată cu privire la viitorul bascilor alături de spanioli
depinde de evoluţiile din cadrul relaţiilor politice. Din păcate, bascii furnizează elemente
de insecuritate din cauza grupării teroriste ETA şi a tendinţelor separatiste. Acestea din
urmă s-au diminuat în ultimii ani dar rămâne în picioare problema terorismului care
crează o situaţie incertă cu privire la securitatea internă. ETA provine de la acronimul
“Euskadi Ta Askatasuna” care în limba bască inseamnă “Pământul Basc şi Libertate” şi
reprezintă un grup terorist armat din Spania, care militează prin metode ilegale şi
periculoase pentru formarea unui stat socialist independent basc. A fost înfiinţată în anul
1959 cu scopul de a crea un stat independent, în Nordul Spaniei, în provinciile Vizcaya,
Guipuzcoa, Alava şi Navara şi în Sud-Vestul Franţei, în departamentele Labourd, Basse-
Navarra şi Soule, care să aibă la bază principiile marxiste24. ETA a fost mai întâi o
fracţiune a Partidului Nationalist Basc, dar a devenit în anii ‘60 o mişcare clandestină
separată, organizată într-o structură militară. Simbolul organizaţiei este un şarpe încolăcit
pe un topor. ETA forţează, pe plan local şi la nivelul administraţiei centrale,
recunoaşterea sa ca un partener imperativ de negociere politică. Cum orice entitate
politică are nevoie de o justificare „metapolitică" – de invenţia unei naţiuni culturale,

23
Eusko Jaurlaritza, Gobierno Vasco, Să cunoaştem Ţara Bascilor, Vitoria-Gasteiz, 2009, pp. 42-44
24
Moa Pio, Una historia chocante. Los nacionalismos vasco y catalan en la historia contemporanea de
Espana, Ediciones Encuentro, Madrid, 2004, pp. 34-37

18
afinităţi spirituale şi tradiţii comune – ETA le-a născocit bascilor un prototip coleric de
identitate care să-i deservească politic grupării25.
Activităţile teroriste desfăşurate de organizaţie vizează bombardarea şi asasinarea
oficialilor guvernului spaniol, în special a forţelor militare şi de securitate, poliţie şi
justiţie. ETA îşi finanţează activităţile prin acţiuni de răpire, furturi şi estorcări (Anexa 1).
Gruparea a omorât mai mult de 800 de persoane de când aceasta şi-a început atacurile
ucigaşe la începutul anilor '60. În noiembrie 1999, ETA a întrerupt acordul privind
"oprirea unilaterală, pe o perioadă nedeterminată, a focului" demarând o campanie de
asasinate şi atacuri cu bombă, în care au fost ucise 23 de persoane, la sfârşitul anului
2000 numărul acestora fiind cu mult mai mare26. Cronologia atacurilor este următoarea:
• 1961-2000 – 16 atacuri
• 2001 – 50 de atacuri
• 2002 – 3 atacuri
• 2003 – 2 atacuri
• 2004 – 4 atacuri
• 2005 – 6 atacuri
• 2006 – 8 atacuri
• 2007 – 10 atacuri
• 2008 – 27 atacuri
• 2009 – 16 atacuri
• 2010 – 2 atacuri
Ultimul atac a avut loc pe 16 aprilie a.c., când o mică bombă a explodat într-o
companie de telefonie din Llodio, un oraş din Alava27. Cel mai sângeros atentat din
istoria ETA rămâne cel din 19 iunie 1987, unde o maşină încărcată cu 30 kg de amonal a
explodat într-o parcare subterană ce aparţinea unui hypermarket din Barcelona. În urma
gravului incident au murit 21 de persoane iar 45 au fost răniţi grav printre care şi un
număr de copii28.

25
Ignacio Sánchez-Cuenca, ETA contra el Estado, Tusquets, Barcelona, 2001, p. 134
26
http://arhiva2004.informatia.ro/Article51844.phtml accesat pe 13.05.2010
27
Cátedra de Economía del Terrorismo, Actividades terroristas de ETA y politica antiterrorista, Madrid,
2010, pp. 4-7
28
http://www.elmundo.es/eta/historia/atentados.html accesat pe 15.05.2010

19
Cert este faptul că principala problemă în structura politică a Spaniei este
reprezentată de conflictele de natură naţionalistă îmbinate cu acte de violenţă ce aduc
multe hibe imaginii Spaniei ca stat, mai ales în spaţiul european.

20
ANEXA 1
Prizonieri ai Mişcării de Eliberare Naţională Bască

Sursa: http://www.45-rpm.net/antiguo/palante/mlnv.htm

21
Concluzii

Ca ideologie a diversităţii, multiculturalismul are menirea de a oferi un cadru de


afirmare pentru identităţile de grup. Având în vedere situaţia generală a minorităţilor din
Spania, numeric şi social, e lesne de tras concluzia că autorităţile spaniole au un rol
imperativ în a administra cu precizie o societate multietinică. Avantajele unei asemenea
structuri societale bazată pe diversitate sunt semnificative cu toate că nu se observă cu
atenţie sau sunt detalii considerate demne de ignorat. Totuşi într-o paletă largă de
domenii, aceast tip de diversitate ar putea aduce creativitate, inovaţie, marketing
internaţional dezvoltat sau decizii mai bune cu privire la politici, factori de dezvoltare etc.
Reversul este constituit de conflictele interpersonale care apar din cauza societăţii
eterogene cultural, religios, lingvistic etc. şi de cele mai multe ori se dezvoltă o machetă a
problemelor de comunicare şi colaborare, în special în sectorul muncii pentru că
principalul motiv al migraţiei este schimbarea locului de muncă. Enclavele solide se
confruntă cu anumite incompatibilităţi deoarece fiecare religie sau etnie are anumite
reguli stricte care este nevoită să le respecte.
Chiar dacă majoritatea minorităţilor sunt din categoria celor asimilaţioniste,
problema de ordin politico-social rămâne în picioare: autonomia ca instrument de luptă.
Obţinerea autonomiei este un principiu invocat de minorităţi drept element constitutiv al
conservării identităţii de grup. Pe baza acestei conservări se încearcă a se creea un ritm al
vieţii comunitare care să funcţioneze după regulile tradiţiei, legislaţiei, potrivit sistemului
de valori rezultat din dezvoltarea istorică a comunităţii şi din experienţa întâlnirii tradiţiei
cu celelalte tradiţii si cu efortul general de modernizare a societăţii. Din păcate, aceste
aspecte din perspectiva minorităţii basce au altă semnificaţie şi alt scop. Autonomia este
pentru această populaţie un bun prilej de a creşte puterea comunităţii în special pe plan
politic. Având în vedere modul de arbitrare a conflictelor politice şi metodele de aborbare
a problemelor sociale, se constată că minoritatea bască şi situaţie ei pe teritoriul spaniol
este o particularitate cu mai multe particularităţi. În primul rând discriminarea nu ii
afectează pentru că deţin autonomie. Întotdeauna problemele minorităţilor sunt tratate pe
direcţiile de acţiune ale politicii sociale, dar în acest caz, împrejurarile nu necesită
intervenţii de acest gen. Bascii nu cerşesc locuri de muncă din cauza excluziunii, nu simt

22
nevoia sau voinţa de adaptare, nu exploateză oportunităţi oferite de societate şi nu luptă
pentru promovrea incluziunii sociale. Ei se bucură de un teritoriu propriu şi doresc
detaşarea de statul spaniol.
Structura şi organizarea politică dovedesc faptul că acceptă Uniunea Europeană
ca entitate de state considerând ca e singura care elimină barierele artficiale. Bascii nu
luptă numai pentru un stat basc suveran ci şi pentru un stat european, ceea ce nu e deloc
neobişnuit având în vedere că locuiesc într-o regiune dezvoltată economic. Ceea ce nu se
prevede, este un viitor strălucitot al Uniunii Europene. Naţionalismul de fier al bascilor ar
putea fi afectat in timp, având în vedere că extindere Uniunii presupune o pierdere a
suveranităţii, a identităţii lingvistice şi culturale. Nu se poate descrie un stat al bascilor în
faţa destinului european dar atât timp cât fac parte dintr-un stat UE, tranformările suferite
de acel stat va afecta în mod direct şi populaţia bască.
Atitudinea separatistă a bascilor este greşită. În primur rând, nici un stat din
Uniunea Europeană nu va accepta independenţa Ţării Bascilor pentru că astfel s-ar creea
precedente în alte state europene care se confruntă cu aceste probleme. O mişcare
inteligentă ar fi relizarea unei baze a elementelor centrale care formează coloana
vertebrală a unui stat. Actorii principali în această acţiune sunt chiar decidenţii politici
care se împart în două tabere de aceea ajungerea la un numitor comun e un pas greu de
făcut pentru că interesele sunt diferite. În plus există simpatizanţi ai grupării teroriste
ETA care încurajează şi violenţa politică. Asta face din Spania ca stat, un generator de
insecuritate.
Bascii se bucură de o democraţie tradiţională completă, se mândresc că sunt
vorbitorii unei limbi considerată cea mai veche din lume, se bucură de o istorie
consistentă şi de un trecut deloc anost. Un aspect deosebit este faptul că imigranţii aflaţi
pe teritoriul Ţării Bascilor se integrează fără prea multe dificultăţi în societatea bască, au
o înclinaţie deosebită pentru participare şi asociere urmărind asigurarea bunăstării sociale
şi îşi păstrează verticalitatea indiferent de circumstanţe. Pe plan economic, urmăresc
stabilitate ş dezvoltarea economică remarcându-se prin puternicul caracter exportator
fiind centraţi pe cercetare şi dezvoltare.
Poate aceste calităţi ale bascilor nu compensează acţiunile violente la care au
supus poporul spaniol, dar o privire asupra situaţiei acestei minorităţi nu trebuie realizată

23
dintr-o singură direcţie iar tendinţele separatiste nu au neapărat un caracter belicos.
Ultimul aspect care trebuie gestionat este asocierea rapidă a bascilor cu organizaţia ETA
ceea ce face ca Ţara Bascilor să fie percepută drept un teritoriu periculos. Trebuie înţeles
faptul că nu întreaga populaţie bască are intenţii teroriste ci doar o parte care susţin
gruparea ETA. De apreciat faptul că bascii ştiu să se facă remarcaţi şi prin cultură,
tradiţie, artă, servicii publice şi cercetare.

24
Bibliografie

Cărţi
1. Achim, Mihu, Antropologie culturală, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2002
2. Bazán, Iñaki, De Túbal a Aitor. Historia de Vasconia, Madrid: La esfera de los
libros, 2002
3. Salat, Levente, Multiculturalismul liberal – bazele normative ale existenţei
minorizare autentice, Editura Polirom, Iaşi, 2001
4. Sánchez-Cuenca, Ignacio, ETA contra el Estado, Tusquets, Barcelona, 2001
5. Pio, Moa, Una historia chocante. Los nacionalismos vasco y catalan en la
historia contemporanea de Espana, Ediciones Encuentro, Madrid, 2004

Articole şi lucrări ştiinţifice


1. Kumbrian, Ruben Dario Torres, La estrategia politica de integración de la
minoria gitana en la Union Europea,Congreso virtual: “La escolarizacion del
alumnado gitano en los paises de la Union Europea: mitos, realidades y retos”
2. Rozenberg, Danielle, Minorias religiosas z construccion democratica en Espana,
Centre National de la Recherche Scientifique
3. Uriarte, Edurne, Intelectuales vascos, politica y nacionalismo
4. Cátedra de Economía del Terrorismo, Actividades terroristas de ETA y politica
antiterrorista, Madrid, 2010
5. Centrul de investigaţii sociologice, Baromentrul mai 2004, studiul nº2565,
Madrid: Monografii CIS, Nº210
6. Centro Especial de Investigación en Teorías y Prácticas Superadoras de
Desigualdades. Universitat de Barcelona (coordinación), “La inclusión de
minorias culturales.El caso de la inmigración y el mercado laboral”
7. El reconocimiento institucional de la comunidad gitana en España”, Fundación
Secretariado Gitano, Madrid, 2006
8. Eusko Jaurlaritza Gobierno Vasco, Să cunoaştem Ţara Bascilor, Vitoria- Gasteiz,
2009

25
9. Plan Internacional de Navarra 2008/2011, Gobierno de Navarra

Resurse web
1. http://ro.altermedia.info/cultura/istoria-lumii-dup-basci_2422.html
2. http://arhiva2004.informatia.ro/Article51844.phtml
3. http://www.elotrolado.net/hilo_prune-el-nuevo-partido-musulman-en-
espana_1314876
4. http://www.eurominority.eu/version/ron/index.asp
5. http://www.euskara.euskadi.net/r59-
738/es/contenidos/libro/iv_inkesta_soziol/es_ink/iv_inkesta_soziolinguistikoa.ht
ml
6. http://www.flaviuspana.ro/showarticle-103/Secretele-inchizitiei-spaniole.html
7. http://www.ejgv.euskadi.net/r53-2283/es/
8. http://www.navarra.es/home_es/Gobierno+de+Navarra/
9. http://www.economiavasca.net/
10. http://www.45-rpm.net/antiguo/palante/mlnv.htm
11. http://www.elmundo.es/eta/historia/atentados.html
12. http://www.ine.es/
13. http://www.ine.es/jaxi/menu.do?type=pcaxis&path=
%2Ft20%2Fp307&file=inebase&L
14. http://www.economiavasca.net/

26
27