Tudor Arghezi, un “titan” al poeziei moderne, reușește să dezvolte literatura pentru copii,

să folosească o variație de mijloace artistice pentru a o face cât mai complexă și mai
cuprinzătoare. Acesta a trait intre anii 1880 si 1967, fiind un poet interbelic. Numele sau real era
Ion Theodorescu.

Acesta a contribuit semnificativ la literature romaneasca scriind operele „Flori de mucigai”,

”Ochii Maicii Domnului”, „Cuvinte potrivite”, „Bilete de papagal”.

Stilul functional prezent este cel colocvial deoarece acesta valorifica mai multe registre
stilistice, cel solemn al secventelor biblice originale si cel familiar sau colocvial , inteles si de cei
mici.

Curentul literar care este reliefat in Tablouri Biblice este cel modernistic datorita
originalitati in abordareea temei a lui Arghezi.

Inspirându-se din  Vechiul Testament, Tudor Arghezi oferă cititorului în ciclul de 5

poezii Tablouri biblice (Versuri de abecedar) o viziune personală, originală, a modului cum
Dumnezeu i-a conceput pe primii oameni: Adam şi Eva. Păstrând coordonatele textului biblic,
autorul construieşte un univers diferit, marcat de puternice accente ludice. Cele cinci poezii din
ciclul: Tablouri biblice (Versuri de abecedar) publicate în 1944 în ”revista Fundațiilor Regale” și
în volum în 1963, au o tematică unitară, fiind un fel de geneză cosmică a apariției omului, a
păcatului originar și a izgonirii din paradis.

În poezia ”Adam și Eva” avem ”apariția” perechii biblice. În poezia”Paradisul” se reia descrierea
unui trai îmbelșugat, iar poeziil ”Porunca”, ”Păcatul” și ”Pedeapsa” urmăresc îndeaproape
întâmplările biblice ale izgonirii din Rai.
Subtitlul Versuri de abecedar ne lămureşte încă din start asupra principiului constructiv al
acestor poezii.Arghezi îşi propune să prezinte aspecte din Biblie pe înţelesul copiilor de clasa I,
prin urmare va transforma universul de la începutul Vechiului Testamentîn ceva familiar
copiilor. Dumnezeu devine un tată atent şi sever, iar Adam şi Eva nişte copii jucăuşi şi, uneori,
neascultători.
In poezia Adam si Eva crearea omului este un exercițiu ludic pentru Arghezi, astfel
datorita singuratatii Creatorului, acesta ii creeaza pe primii oameni considerandu-I copiii sai.
Creatia este considerate un mestesug, astefel Dumnezeu vrea sa foloseasac material alese precum
”borangic, argint sau promoroacă” pentru a-i fauri pe oameni. Din păcate materialele utilizate
sunt improprii creatiei (praf și nițeluș scuipat), iar reușita nu este deplină si primul om a iesit
doar cu defecte precum somnolența, violența si lenea,
Prin secventa praf si nitelus scuipat, Arghezi asociaza creatia cu joaca in nisip a copiilor,
astfel procesul evine mia familiar copiilor.
În a doua poezie din ciclu – Porunca – Arghezi descrie traiul fericit pe care prima pereche
îl duce în rai. Evident, tot în registru ludic. Raiul lui Adam şi Eva este ca o vacanţă la ţară pentru
copii. Acolo, primii oameni aleargă prin livezi, jucându-se cu gâzele şi iezii, se culcă şi se scoală
după pofta inimii, Adam n-are lecţii de făcut, Eva poate să stea, nepieptănată, în pat, până la
prânz, nu există taţi, mame, dădace, profesoare, dascăli, care să-i sâcâie.