CANCERUL GASTRIC

Cancerul care apare la nivelul stomacului se numeste cancer gastric. Cancerul

gastric este o afectiune maligna, in care celulele neoplazice apar la nivelul
mucoasei gastrice si apoi se extind dincolo de peretele gastric.
Factori de risc:
1.Dieta. Sunt implicate :
Carnea şi peştele preparate foarte sărat, alimentele afumate.
Dieta săracă în fructe şi vegetale.
Aport crescut de nitraţi în apa de băut.
2. Infecţia cu helicobacter pylori creşte riscul cancerului gastric de 3-6 ori faţă de
normal.
3.Afecţiuni considerate precursori ai cancerului gastric( afectiuni precanceroase)
a) Aclorhidria creşte riscul cancerului gastric de 4-5 ori faţă de normal.
b) Anemia pernicioasă creşte riscul de 18 ori faţă de normal.
c) Gastrita atrofică .
d) Gastrita hipertrofică (boală Menetrier)
e) Metaplazia intestinală se asociază cu cancerul gastric de tip intestinal
f) Polipul gastric adenomatos: riscul de cancer gastric este de 10-20%
g)Ulcerul gastric
4.Fumatul, vârsta > 50 ani.

Tipul histologic cel mai frecvent de neoplasm gastric este adenocarcinomul. Alte
tipuri histologice rare, include: limfoamele (cancerele care prind sistemul limfatic)
sarcoamele (cancerele tesutului conjunctiv), cu diferite variante:
-leiomiosarcoame (muscular)
-liposarcoame (adipos)
-angiosarcoame (sarcomul Kaposi).
Simptome
Cancerul gastric precoce este frecvent asimptomatic. Atunci cand exista simptome,
acestea sunt de tip dispeptic:
-disconfort abdominal sau indigestie
-senzatie de balonare imediat dupa masa
-greata
-inapetenta
-arsuri la stomac (pirozis)
In cancerul gastric avansat manifestarile clinice sunt urmatoarele:
-sange in scaun
-voma
1
-pierdere in greutate fara o cauza aparenta
-durere abdominala
-icter (ingalbenirea pielii si a albului ochilor)
-ascita (acumulare de lichid in cavitatea peritoneala)
-deglutitie (inghitire) dificila
Investigatii
Testele care investigheaza esofagul si stomacul sunt utilizate pentru a pune
diagnosticul de cancer gastric.
Aceste investigatii sunt pentru diagnosticarea si stadilizarea cancerului gastric.
-examenul clinic si anamneza: examenul clinic general este util pentru ca
depisteaza semnele si simptomele neoplasmului gastric (de ex: prezenta unei mase
tumorale abdominale sau altceva neobisnuit); de asemenea, antecedentele
personale fiziologice si patologice pot fi de ajutor in orientarea diagnosticului
-biochimia sanguina: masoara cantitatea unor substante eliberate in sange de catre
organele si tesuturile organismului; nivelul crescut sau scazut al unei substante este
semn al unei afectiuni a organului sau tesutului care o elibereaza
-hemoleucograma (numarul de celule rosii, albe, trombocite, hemoglobina-
proteina care transporta oxigenul)
- determinarea Helicobacter pylori
-examen endoscopic: prin care se vizualizeaza mucoasa esofagului, stomacului si
a duodenului (portiunea superioara a intestinului subtire) cu ajutorul unui tub
subtire introdus prin cavitatea bucala in esofag
-examenul materiilor fecale: pentru identificarea urmelor de sange din scaun
-radiografie baritata: inghitirea unei suspensii de bariu care permite vizualizarea
radiologica a esofagului si stomacului
-biopsia si examenul histopatologic: consta in prelevarea unor celule sau tesuturi,
care sunt prelucrate si apoi vizualizate la microscop, pentru a gasi eventuale
modificari tumorale; mostra de tesut poate fi preluata cu ajutorul endoscopului
-tomografia computerizata (CT): realizeaza o serie de imagini detaliate a
anumitor regiuni din corp, preluate din diferite unghiuri;
-determinarea serologica a markerilor tumorali: -hCG (gonadotropina corionica
umana),
-CA-125, CAE (antigenul carcino-
embrionar)
-laparoscopia diagnostica: este o tehnica chirurgica la mini-invaziva, prin care sunt
vizualizate organele abdominale; printr-o incizie chirurgicala la nivelul peretelui
abdominal se introduce in abdomen un mic tub (laparoscopul), pentru a verifica
astfel continutul abdominal si a cauta anumite semne de boala, iar prin alta se
introduce un tub prin care se realizeaza fie biopsia ghidata fie interventia
chirurgicala
2
Evolutie
Prognosticul (probabilitatea recuperarii) si optiunile terapeutice depind de
urmatorii factori:
-stadiul bolii (daca afecteaza doar stomacul sau daca este diseminat si in alte
regiuni ale organismului)
-starea generala a pacientului.
Tumora diagnosticata intr-un stadiu incipient are un prognostic favorabil.
Stadializarea cancerului gastric Urmatoarea stadializare este folosita pentru
cancerul gastric:
Stadiul O (carcinom in situ): in acest stadiu, procesul tumoral este limitat doar la
nivelul stratului mucoasei gastrice.
Stadiul I este impartit in stadiul IA si IB:
-Stadiul IA – tumora s-a extins la nivelul peretelui gastric, depasind mucoasa
-Stadiul IB – tumora a depasit mucoasa si s-a extins:
Stadiul II: tumora a depasit mucoasa si s-a extins:
-fie la 7-15 ganglioni limfatici invecinati
-fie in stratul muscular si la 6 ganglioni limfatici invecinati
-fie la stratul seros dar fara a prinde ganglionii limfatici regionali.
Stadiul III: este impartit in stadiul IIIA si IIIB:
-Stadiul IIIA – tumora s-a extins:
-fie in stratul muscular si la 7-15 gangioni limfatici invecinati
-fie la seroasa si la 6 gangioni limfatici
-fie la nivelul organelor din vecinatatea stomacului, dar fara metastaze ganglionare
sau la distanta
- Stadiul IIIB – tumora a depasit seroasa si a prins intre 7-15 ganglioni limfatici
invecinati.
Stadiul IV: tumora s-a extins:
-fie la nivelul organelor din vecinatatea stomacului si a prins cel putin un ganglion
regional
-fie a prins mai mult de 16 ganglionii limfatici
-fie a diseminat la distanta.
Cancerul gastric recidivant Cancerul recidivant al stomacului este o forma de
cancer recidivat (reaparut) dupa efectuarea tratamentului. Acest tip de cancer poate
aparea la nivelul stomacului sau in oricare alta parte a organismului, cum ar fi
ficatul sau ganglionii limfatici.
Tratament – Generalitati Sunt folosite patru tipuri de tratament standard:
tratamentul chirurgical , chimioterapia , radioterapia ,terapia biologica.
Chimioterapia Chimioterapia este un tratament antitumoral, care foloseste anumite
medicamente in scopul distrugerii celulelor canceroase, fie prin distrugerea directa
a acestora, fie prin stoparea diviziunii acestora. Tratamentul chimioterapic este
3
administrat oral, injectat intravenos sau intramuscular, substantele medicamentoase
intra in circulatia sistemica ajungand astfel la nivelul procesului tumoral
(chimioterapie sistemica).Metoda de administrare a chimioterapiei depinde de tipul
si stadiul tumorii.
Radioterapia Radioterapia este un tratament antineoplazic care foloseste raze X
de intensitate mare sau alte tipuri de radiatii, capabile sa distruga celulele maligne.
Exista doua tipuri de radioterapie:
-radioterapia externa: foloseste un aparat care trimite radiatii catre zona afectata
-radioterapia interna: care foloseste substante radioactive injectate direct la nivelul
tumorii prin ace, tuburi sau catetere.
Modalitatea prin care este realizata radioterapia depinde de tipul si stadiul
procesului tumoral.
Chimio-iradierea Chimio-iradierea combina chimioterapia cu radioterapia cu
scopul de a creste eficienta acestora. Cand este utilizata dupa tratamentul
chirurgical, are rolul de a creste rata de vindecare si poarta numele de terapie
adjuvanta. Daca este utilizata inaintea interventiei chirurgicale este denumita
terapia neoadjuvanta.
Terapia biologica Terapia biologica este un tratament care se foloseste de
sistemul imun propriu al pacientului. Sunt folosite substante produse de organism
sau sintetizate in laborator, cu scopul intaririi sistemul imun in lupta acestuia cu
cancerul. Acest tip de tratament poarta numele de bioterapie sau imunoterapie.
Aceste tratamente mentionate anterior, sunt doar cateva dintr-un grup mai mare de
metode terapeutice aflate in studi
Tratamentul chirurgical. Se recomandă gastrectomie subtotală cu margini
neinvadate de 6 cm, cu disecţia ganglionilor limfatici regionali şi
gastrojejunostomie retrocolică. În caz de invazie contiguă a ficatului şi
pancreasului se recomandă rezecţie parţială a acestora.Rezecţia gastrică limitată,
paliativă este utilă la pacienţii cu tumori gastrice polipoide ulcerate, suprainfectate,
obstructive, hemoragice.

CANCERUL COLONULUI Şl AL RECTULUI

Reprezintă cam 20% din totalul neoplasmelor, ocupând locul al doilea la

întreaga populaţie, depăşit la bărbaţi de cancerul bronhopulmonar, iar la femei de
cancerul de sân.

Etiopatogenia nu este cunoscută. Frecvenţa creşte cu vârsta (maxim în

deceniul 6 şi 7), fiind întâlnit de obicei la bărbaţi. Factorul genetic, este sugerat de
frecvenţa cu care se întâlneşte în familia bolnavului.
4
 Dintre factorii de risc care pledează pentru factorul genetic şi care se
întâlnesc frecvent în familiile acestor bolnavi cităm:
- polipoza familială,
- polipii colonici adenomatoşi,
- Afecţiunile inflamatorii colonice (colita ulcerohemoragică,
difuză, cu debut înainte de 25 ani după 10 ani de boală,
- Boala Crohn,
- diverticuloza rectosigmoidiană etc.
Mai joacă un rol etiopatogenic, dieta săracă în fibre, bogată în glucide
rafinate şi grăsimi animale, obişnuită în ţările dezvoltate şi dieta săracă în fructe şi
vegetale. Au mai fost incriminate sărurile biliare, amoniacul, (concentraţie maximă
în sigmoid), flora anaerobă(crescută în infecţiile care modifică sărurile biliare),
factorii imunitari, hormonali, infecţioşi (virusul citomegalic), factorii toxicochimici
şi radiaţiile ionizante.

Anatomie patologică: în marea majoritate a cazurilor este un epiteliom

(95%).
Localizarea, în ordinea frecvenţei,este următoarea: rect (58%), sigmoid
(17%), cec şi colonul drept (15%), colonul stâng (10%).
Macroscopic se descriu: o formă proliferativă, vegetantă, conopidiformă;
forma infiltrativă dură, cu retracţii şi stenoze; forma infiltrativă coloidală, moale;
forme mixte (infiltrante şi vegetante); forme ulcerative.
Cancerul intestinului gros se extinde în profunzimea peretelui intestinal şi
fixează tumoarea de organele vecine. Invadează, pe cale limfatică ganglionii
regionali şi dă metastaze la distanţă în diferite organe: ficat, plămân, peritoneu,
creier, oase etc.

Simptomatologie: cancerul colonului rămâne un timp asimptomatic (6-l2

luni) pentru ca ulterior simptomele care apar să fie pe colonul drept, colonul stâng
sau rect.
Cancerul colonului drept:
- durere discretă, dar persistentă şi neinfluenţată de calmante,
localizată în flancul sau fosa iliacă dreaptă;
- balonare abdominală;
- diaree (mai rar), cu scaune de putrefacţie, rezistentă la tratament; 
- pierdere în greutate, astenie, adinamie;
- starea subfebrilă, anemia şi sângerările apar mai tardiv.
Cancerul colonului stâng se manifestă prin dureri (jumătate din cazuri), ca o
jenă în flancul stâng, cu balonare şi gaze; durerea creşte progresiv în intensitate şi
5
cedează la masaj abdominal; mai târziu, apar fenomene stenozante cu constipaţie şi
falsă diaree, care uşurează bolnavul. Scaunele pot căpăta un caracter sanguinolent.
Tulburările dispeptice sunt foarte rare şi starea generală se menţine bună mult timp.
Cancerul rectului se evidenţiază la început cu fenomene de constipaţie, cu
jenă la defecare, la început mai redusă, apoi cu caracter de tenesme. De multe ori
constipaţia este urmată de scaune moi, cu mucus, sânge şi puroi. Scaunul devine
anevoios, supărător şi este urmat de o senzaţie de evacuare incompletă; alteori, ia
aspectul din stenoza rectală, apărând subţire ca un creion sau în formă de panglică.
Durerea se accentuează şi este resimţită în pelvis, în sacru, în coapse. Mai târziu
bolnavul devine palid, inapetent, pierde în greutate.

Examen obiectiv: aspectul general al bolnavilor este modifiat târziu,

alterarea stării generale depinzând de localizarea sau de ivirea complicaţiilor.
La palparea abdomenului se poate simţi o formaţiune tumorală,
dură,nedureroasă, neregulată, de dimensiuni variate, mobilă sau fixată de ţesuturile
vecine. In cazul unei dilataţii intestinale deasupra stenozei se pot evidenţia
zgomote hidroaerice, hipersonoritate, unde antiperistaltice.
Tactul rectal permite - în cancerele rectale jos-situate - să se simtă o
formaţiune dură, neregulată, fixă şi nedureroasă, care poate sângera la atingere.

Examene paraclinice
- Examenul endoscopic. Rectosigmoidoscopia descoperă cancerul
situat până la 30 cm deasupra sfincterului, arată localizarea,
extinderea,mobilitatea şi varietatea macroscopică a tumorii şi
permite prelevarea unor ţesuturi în vederea examenului
microscopic.
- Examenul radiologic (irigoscopie, irigografie, prânz baritat)
precizează localizările inaccesibile examenului endoscopic şi
depistează fie stenozări, fie imagini lacunare, ulceraţii, modificări
de tranzit sau ale reliefului mucoasei.
- Celelalte examene care vin în sprijinul diagnosticului sunt:
examenul materiilor fecale (hemoragii oculte, sânge macroscopic,
mucus, celulele maligne exfoliate, puroi); V.S.H. accelerată,
anemie hipocromă, uneori leucocitoză; fosfotaza alcalină crescută.
- Examenul histopatologic al probei de biopsie confirma
diagnosticul.
Dintre alte investigaţii utilizate enumerăm: Colonofibroscopia, pentru
neoplasmele situate în afara zonelor explorabile cu rectoscopul , depistare a
hemoragiilor oculte în scaun, citologia exfoliativă, antigenul carcinoembrionar,
RMN si CT pentru evoluarea extinderii.
6
 Diagnosticul pozitiv are ca elemente de susţinere vârsta bolnavului,
simptomatologică clinică, endoscopia, examenul histopatologic şi examenul
radiologic. Important e ca diagnosticul să fie precoce (mai uşor de evidenţiat în
cancerul rectal) şi să ne gândim la acest diagnostic ori de câte ori avem de-a face
cu un bolnav mai în vârstă, cu o simptomatologie intestinală mai rezistentă la
tratament, pentru a cere investigaţiile complementare necesare.

Diagnosticul diferenţial se face, în funcţie de localizare, cu: tuberculoza

ileocecală, tumoarea inflamatorie apendiculară, rectocolita ulceroasă, stenozele
intestinale, polipoza intestinală, diverticuloza intestinală,hemoroizii.

Evoluţie şi complicaţii: cancerul intestinului gros se dezvoltă lent, de obicei

fiind descoperit într-un stadiu avansat. Prognosticul este grav, mai ales în cazul
localizării rectale şi al colonului stâng, şi deosebit de grav când cancerul apare pe
fondul unei rectocolite ulceroase.
Complicaţiile cancerului de colon constau în:
- hemoragii grave,
- perforaţii cu peritonită,
- stenoză cu fenomene ocluzive,
- fistule,
- infecţii secundare
- metastaze.

Tratamentul este chirurgical. Segmentul intestinal în care-şi are sediul

tumoarea trebuie rezecat, înainte de extinderea ei în profunzime sau de apariţia
metastazelor.Roentgen - şi radiumterapia dau rezultate incerte, ca şi chimioterapia
antitumorală.
Tratamentul simptomatic se prescrie, mai ales, în cazurile inoperabile:
opiacee, antispastice, anestezice locale. Se va menţine o riguroasă igienă locală
printr-o toaletă permanentă.