Sunteți pe pagina 1din 2

CULTURA

Cultura este un un echipament interior al omului, de o complexitate deosebită, care se


metamorfozează în mii de chipuri, se schimbă de la o epocă la alta şi poate fi abordat din
perspective multiple. A defini cultura înseamnă a defini însăşi condiţia umană, în unitatea şi
varietatea ei..

Semnificaţiile acordate conceptului de cultură pot fi grupate, în linii mari, în două mari
categorii, în funcţie de zonele referenţiale pe care le vizează.

- 1. Cultura ca sistem de valori şi de idei, ca ansamblu de credinţe, „deprinderi


sufleteşti” şi creaţii spirituale, limbaje simbolice, semnificaţii împărtăşite şi viziuni
asupra lumii ce formează arhitectura interioară a personalităţii umane şi a unei
comunităţii etnice şi naţionale.
- 2. Cultura ca mod de viaţă al unei societăţi, cu modele comportamentale învăţate
prin educaţie şi socializare, cu norme şi valori interiorizare şi integrate în practici şi
forme de viaţă colectivă.

Aşadar, definiţiile oscilează între aceşti doi poli:

 sisteme de valori, idei şi semnificaţii împărtăşite, limbaje şi creaţii cu funcţie simbolică;

 moduri de viaţă, comportamente învăţate, practici, norme, instituţii, obiceiuri, ritualuri,


ceremonii. E important să ne reamintim, în acest context, şi definiţia antropologului
Edward B. Tylor, fondatorul antopologiei culturale, formulată în lucrarea Primitive
Culture, din 1871: “Cultura este un ansamblu complex ce include cunoaşterea, credinţele,
arta, morala, dreptul, tradiţiile şi orice alte producţii şi modalităţi de viaţă create de om ca
membru al societăţii”

Putem observa că şi în definiţia lui Tylor ne întâlnim cu elemente asemănătoare:


componente cognitive (cunoaşterea), axiologice (credinţele) şi simbolice (arta), după care
sunt menţionate domeniile cu funcţie normativă (morala, dreptul), care reglementează
relaţiile interumane, apoi structurile acumulate istoric, de ordin practic şi spiritual
(tradiţiile), creaţiile omului (artefacte, unelte, „producţii”, bunuri), până la modurile de
viaţă care întemeiază comunităţi şi societăţi.
Observaţie: Analizaţi definiţia lui Tylor şi identificaţi ce elemente definitorii ale
culturii nu sunt menţionate în mod explicit. Răspuns: limbajele, formele de
comunicare interumană, deşi ele sunt presupuse de toate componentele menţionate şi
fac parte din „modalităţile de viaţă create de om ca membru al societăţii”.
Comunicarea este liantul societăţii.

Pentru noi sunt mai importante abordările care văd în cultura un ansamblu de limbaje
simbolice, prin care omul codifică experienţa şi o tezaurizează, pentru a o transmite din
generaţie în generaţie, asigurând astfel continuitatea procesului istoric. Această
perspectivă semiotică ne permite să demonstrăm corelaţia organică dintre cultură şi
comunicarea, dintre gândire şi limbaj, dintre semnificaţie şi expresie.

Din varietatea definiţiilor putem reţine unele reperele şi elemente care revin mai frecvent
în definirea culturii: valori, norme, idei şi atitudini care se exprimă în comportamentul
oamenilor, forme de creaţie şi limbaje prin care societăţile îşi interpretează experienţa
cognitivă şi practică, o transcriu în opere şi o transmit din generaţie în generaţie, asigurând
continuitatea existenţei umane.

Repere pentru definirea culturii Pentru a preciza sensul conceptului de cultură, un


procedeu mai simplu este acela de a o pune în corelaţii cu mai multe sisteme de referinţă:
„natură, societate, conştiinţă, personalitate liberă şi comportament modelat”. 13  În raport
cu natura, cultura reprezintă tot ceea ce omul adaugă naturii exterioare prin transformarea
naturii şi prin creaţie, întregul echipament simbolic supraordonat celui biologic şi natural,
un cosmos alcătuit din obiecte, relaţii şi simboluri, un mediu nou de existenţă. Raportul
dintre natură şi cultura va fi analizat separat.  În raport cu societatea, cultura operează un
decupaj valoric, reţinând numai acele creaţii şi valori care-l definesc pe om în chip
esenţial, care condensează o bogăţie de cunoaştere şi o experienţă umană exemplară.
Cultura e o componentă esenţială a societăţii, dar nu se confundă cu societatea, care
înseamnă organizaţii, relaţii sociale, legi, instituţii, un complex de activităţi economice,
mijloace de transport şi de comunicare, servicii publice etc.

S-ar putea să vă placă și