UNIVERSITATEA “ŞTEFAN CEL MARE” DIN SUCEAVA

FACULTATEA DE INGINERIE ALIMENTARĂ

PROIECT

OPERAȚII UNITARE ÎN INDUSTRIA ALIMENTARĂ

AMESTECAREA

Cadru didactic:
drd. ing. Florin URSACHI

Student: Pojar Alina

Anul 3, CEPA 1A

SUCEAVA 2021
CUPRINS

Introducere ---------------------------------------------------------------------------------------------------------------3
1.Considerații teoretice -------------------------------------------------------------------------------------------------4
2.Factori care influențează amestecarea-------------------------------------------------------------------------------5
3.Descrierea matematică a operației -----------------------------------------------------------------------------------6
4.Utilaje pentru amestecare ---------------------------------------------------------------------------------------------9
5.Studiu de caz -----------------------------------------------------------------------------------------------------------10
Concluzii ----------------------------------------------------------------------------------------------------------------17
Bibliografie

2
 INTRODUCERE

Operaţia unitară, cu transfer de cantitate de mişcare sau impuls, care are drept scop omogenizarea valorilor
parametrilor caracteristici ai sistemului format prin aducerea în contact a două sau mai multor materiale gazoase,
lichide sau solide poartă numele de amestecare a materialelor. Amestecarea se utilizează pentru obţinerea de
amestecuri omogene : soluţii de gaze în lichide, amestecuri neomogene: dispersii, spume, emulsii şi amestecuri
solide. De asemenea amestecarea serveşte la: accelerarea reacţiilor chimice sau/şi biochimice; dizolvarea mai
activă a solidelor; separarea fazelor; activarea transferului de căldură etc.
În funcţie de rolul operaţiei în desfăşurarea unui proces sau altul, amestecarea poate fi:
- operaţie independentă;
- operaţie auxiliară.
Se consideră că în circa 30 % din cazuri amestecarea este operaţie independentă şi în restul cazurilor este
operaţie auxiliară.
Indiferent dacă amestecarea este folosită ca operaţie auxiliară sau independentă în cursul acesteia se disting:
-o acţiune de amestecare locală;
-o acţiune de amestecare generală.

Acţiunea de agitare locală şi generală coexistă la toate tipurile de amestecătoare şi îşi au importanţa lor în
realizarea operaţiei de amestecare. Importanţa uneia sau celeilalte acţiuni variază după tipul de amestecător.
În industria alimentară acţiunea de amestecare are mai multe aplicaţii şi se realizează pentru materiale în toate
stările de agregare. Astfel, sunt amestecări în fază lichidă (omogenizarea vinului), amestecări în fază gaz-lichid
(hidrogenarea uleiului, carbonatarea zemurilor de extracţie), amestecări în fază solidă (înmuierea orzului),
amestecări lichid-solid în cele mai multe şi variate situaţii, amestecare pentru separare de faze (baterea untului),
amestecări de materiale pulverulente, granulare sau sub formă de bucăţi pentru a obţine produse păstoase
(industria panificaţiei şi a cărnii) sau amestecuri granulare uniforme. Sunt multiple posibilităţi de realizare a
amestecării.

Termenul de amestecare este folosit în special pentru amestecarea solidelor. Pentru amestecarea fluidelor cu
corpuri solide, în vederea dizolvării sau formării de suspensii, uzual foloseşte termenul de agitare, iar pentru
corpurile consistente păstoase se foloseşte termenul de malaxare sau frământare.
Amestecarea este una dintre cele mai întâlnite operații, nu numai în industria alimentară, ci în majoritatea
industriilor de proces.

3
Termenul de “amestecare” este aplicat acelor procese care conduc la reducerea gradului de neuniformitate sau a
gradientului de proprietate (concentrație, temperatură, vâscozitate, densitate, etc.) într-un sistem dat.
Amestecarea se realizează prin deplasarea materialelor dintr-o zonă în alta.

Procesul de amestecare este utilizat fie ca proces independent în vederea obținerii unui produs finit cât mai
omogen (produse cosmetice, sosuri, înghețate, etc.), fie ca proces auxiliar pentru intensificarea altor procese
fizice, fizico-chimice, chimice sau biochimice. Astfel amestecarea servește la intensificarea transferului de
căldură și/sau de masă în diverse procese (încălzire, răcire, dizolvare, cristalizare, extracție, absorbție, uscare,
etc.) precum și accelerarea reacțiilor chimice și biochimice.
Amestecarea necesită mișcarea materialelor aflate în proces. Modul în care se realizează punerea în mișcare a
materialului și menținerea lui în această stare depinde de natura materialului, care determină în mare măsură și
natura amestecului.

1. CONSIDERAȚII TEORETICE

Amestecarea reprezintă operația hidrodinamică ce are ca scop omogenizarea (reducerea gradienților de

concentrație sau de temperatură) în interiorul volumului supus amestecării până la atingerea unei distribuții
reciproce optime a materialelor constituente sau a uniformizării temperaturii.
Pentru amestecare pot fi întâlnite diverse denumiri specifice:
- agitare: amestecare între fluide sau între fluide și solide, când amestecul are vâscozitate mică sau medie;
- malaxare: amestecarea lichidelor, pastelor sau topiturilor cu vâscozitate sau consistență mare;
- amestecare: omogenizarea solidelor pulverulente sau granulare;
- omogenizare: reducerea picăturilor fazei interne pentru sistemele disperse lichide de tip emulsii.

1.1 Tipuri de procese de amestecare

Amestecarea lichidelor miscibile

Ex: cupajarea vinurilor şi a băuturilor distilate, diluarea unor soluţii etc.

De regulă nu implica nici procese de transfer de căldură şi nici reacţii chimice. Procesul poate fi întâlnit şi în
cazul în care o singură fază lichidă este agitată în vederea îmbunătăţirii transferului de căldură şi de substanţă:
• între lichid şi peretele vasului,
4
• între lichid şi o serpentină imersată în acesta.
Amestecarea poate pune probleme în cazul în care se amestecă lichide cu viscozităţi mult diferite, precum şi în
cazul amestecării unor lichide newtoniene extrem de viscoase, sau a unor fluide cu comportare nenewtoniană.

Amestecarea lichidelor nemiscibile

Faza discontinuă se dispersează, sub formă de picături mici în faza continuă.

2.FACTORII CARE INFLUENȚEAZĂ ȘI CARACTERIZEAZĂ PROCESUL DE AMESTECARE

Din categoria factorilor care influenţează şi caracterizează procesul de amestecare se pot lua în considerare
următorii:
- starea materialului de prelucrat
- aparatul în care se efectuează procesul
- cantitatea sau debitul de material
- durata operaţiei
Starea materialului
Sistemele supuse amestecării sunt fie fluide, fie constituite din particule solide. Sub aspectul realizării procesului
de amestecare fluidele pot fi newtoniene gaze şi lichide sau ne - newtoniene unele lichide şi pastele. Proprietăţile
prin care influențează fluidele newtoniene sunt : densitatea, vâscozitatea, difuziunea solubilitatea reciprocă.

Materialele pulverulente, că de exemplu: faină, sunt caracterizate prin consistenţă şi coeziune slabe sau uneori
sunt lipsite de consistenţă. Dar din cauza frecărilor dintre particule apar deseori forţe de coeziune importante cu
influenţa considerabilă asupra mersului şi eficienţei, amestecării.
Materialele plastice sau păstoase, că de exemplu: aluatul, diferitele paste de carne, sunt caracterizate prin
consistenţă şi forţe de coeziune considerabile.

Aparatul în care se desfăşoară operaţia influențează modul de realizare a acesteia prin forma şi dimensiunile sale.
De asemenea, forma şi poziţia dispozitivului de amestecare faţă de axul aparatului sunt de o deosebită importantă
la amestecare. Organul de amestecare trebuie să iniţieze în cât mai multe puncte ale aparatului amestecări intense
locale şi să menţină în suspensie straturi limita cât mai subţiri care să producă o turbulentă pronunţată a

5
întregului conţinut din vas. Curenţii ce se formează în aparat trebuie să atragă mereu noi cantităţi de material în
zona dispozitivului de agitare, astfel încât operaţia să se desfăşoare cu eficacitate maximă.

Cantitatea de material ce se prelucrează poate să influenţeze mai mulţi factori ai operaţiei printre care: durata
amestecării, eficacitatea. În cazul în care se prelucrează cantităţi mari de materiale, sunt necesare, în mod
corespunzător, aparate de dimensiuni mari, dispozitive mari de amestecare. Pe de altă parte, pentru a obţine o
eficacitate ridicată a operaţiei se impune ca materialul să fie prelucrat un timp mai îndelungat.

Durata operaţiei are influenţă în primul rând asupra consumului de energie. Acest parametru, de regulă, se
stabileşte pe cale de experiment pe aparatul original sau prin prelucrarea datelor obţinute pe modele de laborator.
Pentru că operaţia să decurgă cât mai economic este necesar ca agitatorul să lucreze în astfel de condiţii încât
rezultatul necesar al amestecării să se obţină în timpul cel mai scurt. La aprecierea consumului de energie trebuie
să se ia în considerare consumul total pe durata necesară obţinerii rezultatului scontat. Astfel se impune
determinarea duratei minime de amestecare

3. DESCRIEREA MATEMATICĂ A OPERAȚIEI

Asupra operaţiei de amestecare acţionează un mare număr de factori, dintre care pot fi
menţionaţi:
♦ natura şi caracteristicile componenţilor care se amestecă;
♦ debitul şi raportul cantitativ al componenţilor;
♦ intensitatea şi durata operaţiei de amestecare;
♦ scopul amestecării şi caracteristicile amestecului;
♦ tipul utilajului şi caracteristicile geometrice ale acestuia.

Din acest motiv nu s-a putut stabili o corelaţie generală, atât de necesară în proiectarea
amestecătoarelor, dar mai ales o mărime prin care să se poată exprima eficacitatea de
omogenizare a amestecării.

În funcţie de instalaţia folosită, amestecarea lichidelor se poate realiza astfel:

► cu agitatoare mecanice;
► direct în conductă;
6
► cu circulaţie produsă de pompe;
► prin barbotare cu gaze.
În multe cazuri amestecarea este realizată în recipiente unde viteza fluidului diferă în funcţie de zona din vas.

De obicei în vasele de amestecare curgerea este o combinaţie a celor trei principale tipuri de curgere. Ecuaţia
criterială caracteristică transferului de moment pentru curgerea izotermă a unui fluid newtonian are forma:

în care : ρ este densitatea fluidului;

v – viteza fluidului;
l – lungimea caracteristică;
η – vâscozitatea fluidului;
σ – tensiunea superficială;
∆p – căderea de presiune;
g – acceleraţia gravitaţională.
Numărul Reynolds este raportul dintre forţele inerţiale şi de vâscozitate:

Numărul Froude este raportul dintre forţele inerţiale şi cele gravitaţionale:

Numărul Euler sau coeficientul de presiune, este raportul dintre presiune şi forţele inerțiale

Numărul Weber este raportul dintre forţele inerţiale şi forţele de suprafaţă datorate tensiunii superficiale:

7
Criteriile de similitudine de mai sus se pot aplica la studiul operaţiei de amestecare, cu condiţia ca ele să fie
modificate corespunzător mişcării de rotaţie.
Ca urmare, criteriul Reynolds va avea v = π ⋅ d ⋅ n şi prin eliminarea numărului π rezultă:

Pentru criteriul Froude, v = π ⋅ d ⋅ n şi l=d, iar prin ignorarea numărului π se obţine:

Pentru criteriul Weber, în cazul amestecării, acesta va avea forma:

Pe cale experimentală s-a stabilit că pentru amestecarea cu agitatoare mecanice, valoarea criteriului Reynolds
până la care curgerea este laminară este cuprinsă între 20-30, dependentă şi de dimensiunile agitatorului.Ca
urmare a numărului foarte mare de factori care intervin în procesul de amestecare, relaţiile existente sunt
exprimate în funcţie de unele criterii de similitudine, fiind obţinute pe baza analizei dimensionale, luând în
considerare toţi aceşti factori.

Prin determinarea pe cale experimentală a constantelor şi exponenţilor ce intervin în relaţii, se poate calcula
puterea consumată şi timpul de amestecare. Pentru caracteristicile geometrice se ia în considerare modelul
general al unui sistem cu agitare mecanică .Întrucât nu se poate determina căderea de presiune prin amestecător,
se va folosi criteriul puterii sau criteriul Euler modificat, ce conţine puterea consumată pentru agitare:

Cu aceasta se obţine o ecuaţie criterială general caracteristică amestecării sub forma:

în care k, n1-n8 sunt coeficientul şi exponenţii ecuaţiei şi care se determină pe cale experimentală
În anumite cazuri particulare ecuaţia generală se simplifică astfel:
■ când lichidele sunt nemiscibile, criteriul Weber nu mai apare;
■ criteriul Froude se ia în consideraţie doar când în fluide se formează un vârtej (turaţii mari).

8
 4. UTILAJE PENTRU AMESTECARE

Utilajele folosite în operația de amestecare sunt:

a) Amestecătoare cu elemente mobile
Agitatoare cu brațe (palete):
-cu paletă plană dreptunghiulară
-cu brațe simple
-cu brațe tip ancorăcu impeller
-cu cadru (cu brate verticale sau orizontale)
-cu raclete
-planetare
-umblătoare

Amestecătoare cu elice
-cu ax vertical și elice simplă
-cu ax vertical excentric
-de tip portabil
-cu ax orizontal
-cu ax excentric înclinat
-cu elice și tub de circulație
9
Agitatoare centrifuge:
-cu rotor deschis
-cu palete drepte
-cu palete înclinate
-cu palete curbe
-cu rotor închis
-fără stator
-cu stator

b) Amestecătoare pentru materiale consistente (malaxoare):

-cu benzi elicoidale
-cu două brațe malaxoare și totite în sens de întâmpinare
-cu brațe fixe și cuvă rotativă
-tip valț
-bătătoare
c) Amestecătoare pentru materiale pulverulente și granulare:
-cu unul mai mai multe șnecuri
-mecanice cu tambur rotativ
-cu tambur cilindric orizontal sau vertical-înclinat
-cu conuri
-cu tambur de amestecare în formă de V sau Y
-cu tambur elipsoidal oblic
-cu tambur prismatic

5. STUDIU DE CAZ: Utilaje pentru amestecarea materiilor prime și auxiliare pentru prepararea
aluatului-Malaxor cu cuvă fixă
Malaxarea reprezintă operaţia tehnologică în urma căreia se obţine, din materiile prime şi auxiliare utilizate, o
masă omogenă de aluat, cu structură şi însuşiri reologice specifice (rezistenţă, extensibilitate, vâscozitatea,
elasticitate, plasticitate).
10
Malaxarea este o operaţie fundamentală în tehnologia panificaţiei. Rolul ei constă în obţinerea unui aluat
omogen, legat, nelipicios, tenace, elastic şi extensibil. Aceste caracteristici ale aluatului depind de calitatea făinii,
cantitatea de apă adăugată, aerul inclus şi condiţiile de malaxare.

Dezvoltarea mecanică a aluatului se obţine atunci când, la malaxare, aluatul este supus unui regim cinematic şi
dinamic optim. Viteza cu care se consumă energia transmisă aluatului la malaxare este influenţată de consistenţa
aluatului.

Operaţia de malaxare se realizează în cuva malaxorului, în care materiile prime şi auxiliare introduse în doze
corespunzătoare se supun amestecării, atât în stadiul de prospătură, maia cât şi în cel de aluat propriu-zis. Ca
primă etapă la fabricare a pâinii, procesul de malaxare este crucial pentru calitatea produselor finite.

Formarea aluatului cu structura şi proprietăţile reologice specifice se produce în urma unor procese fizice,
coloidale, biochimice, rolul principal avândul procesele fizice şi coloidale.

Durata malaxării semifabricatelor variază între 7 şi 12 minute, funcţie de faza de fabricaţie, tipul utilajului de
malaxare folosit, calitatea făinii şi temperatură. Malaxarea cu utilaje care au o turaţie ridicată a braţului de
malaxare determină o reducere a duratei de malaxare.

Malaxarea aluatului se consideră terminată atunci când acesta este bine legat, când s-a asigurat omogenizarea
perfectă a componenţilor, o structură corespunzătoare şi acesta se dezlipeşte uşor de braţul şi cuva malaxorului.

Turaţia malaxorului influenţează de asemenea proprietăţile reologice ale aluatului. Malaxarea aluatului la turaţii
mari ale braţelor de malaxare determină dispersarea mai fină a aerului în aluat, însoţită de un contact mai intim
cu componentele aluatului şi de procese de oxidare mai intense. Are loc oxidarea grupărilor tiol şi a pigmenţilor
carotenoidici.

Malaxoarele clasice nu pot fi utilizate în tehnologia dezvoltării mecanice a aluatului. Efectul unui malaxor cu
acţiune rapidă nu poate fi obţinut cu ajutorul unui malaxor cu acţiune lentă, chiar dacă acesta funcţionează un
timp suficient de lung pentru ca aluatului să i se transmită aceeaşi cantitate de energie, deoarece, în afară de
cantitatea de energie, este foarte importantă şi viteza de efectuare a operaţiei.
În prezent există diferite tipuri de malaxoare care sunt utilizate în industria panificaţiei.

11
Clasificarea malaxoarelor folosite în industria panificaţiei

-Malaxoare cu cuvă fixă

Părţile malaxorului cu braţ spiral model Silver 60…280 (prima figura) care intră în contact cu aluatul (cuva,
braţul spiral şi axul opritor) sunt confecţionate din oţel inoxidabil, malaxorul prezentând două motoare electrice,
atât pentru rotirea cuvei, cât şi pentru rotirea braţului spiral, având o rezerva mare de putere.

Malaxorul cu braţ spiral Greenline 50…120 (din cea de a doua figura) are un singur motor electric (pentru rotirea
cuvei şi rotirea braţului spiral) cu randament ridicat şi fiabilitate sigură în timp.

12
Cuva şi braţul spiral au două viteze de rotaţie, plus sens invers de rotaţie în prima viteză. Panoul de comandă are
2 temporizatoare digitale, iar trecerea dintr-o viteză în alta se face automat. După expirarea timpului de malaxare,
pentru o mai uşoară extracţie a aluatului, cuva se poate roti independent faţă de braţul spiral.
Malaxorul este montate pe roţi.
Malaxoarele cu cuvă fixă - linia SL sunt special destinate pentru aluaturi cu densitate mare.

Acest tip de malaxor garantează o rezervă mare de putere - datorită celor două motoare electrice cu care este
dotat, unul pentru rotirea cuvei şi al doilea pentru rotirea braţului spiral. Braţul spiral are două viteze de rotaţie:
viteza I - 90 rotaţii/minut şi viteza II - 180 rotaţii/minut, trecerea dintr-o viteză în alta realizându-se în mod
automat. Malaxorul este dotat cu două temporizatore cu afişaj electronic ce permit oprirea malaxorului după
expirarea timpului de malaxare programat.

-Malaxor autorăsturnător cu cuvă fixă

Malaxorul autorăsturnător cu cuvă fixă SAU

În cazul malaxorului autorăsturnător cu cuvă fixă SAU, descărcarea aluatului se poate face atât direct în pâlnia de
alimentare a maşinii de divizat cât şi pe masa de lucru.

Operaţia de malaxare realizată în oricare dintre malaxoarele prezentate, este caracterizată prin exercitarea unor
acţiuni complexe din partea dispozitivului de malaxare asupra aluatului.

13
 Datorită consistenţei mărite a aluaturilor, dispozitivul de malaxare, cu dispunere centrală sau excentrică,
provoacă antrenarea aluatului numai în zona lui de activitate, în apropierea pereţilor cuvei existând posibilitatea
apariţiei unor zone din care aluatul nu se deplasează.

Malaxor cu cuva fixa

Caracteristici
-cuvă, braţ spiral şi ax central din inox
-motoarele şi transmisia sunt proiectate pentru a putea prelucra cu uşurinţă cele mai consistente tipuri de aluat
-are 2 motoare independente, unul pentru braţul spiral şi unul pentru cuvă
-trecerea de la viteza I la viteza II a braţului se realizează automat
-două temporizatoare electromecanice

Elementele malaxorului

1 – batiul;2 – paleta de frămîntat;3–steluţă;4– manivelă;5 –reductorul cuvei;6– disc conic;7 –pîrghia paletei de
frămîntat;8–lagăr sferic oscilant;

14
Mecanismul de acţionare:
Este alcătuit dintr-un reductor cu melc de la care mişcarea de rotaţie transmite în douădirecţii: la cuvă, prin
intermediul unui alt reductor cu melc şi la paleta de frămîntat 2 prinintermediul transmisiei cu lanţ, a steluţei 3 şi
a manivelei 4.

Reductorul mecanismului de acţionare al cuvei constă dintr-un corp de fontă, un angrenajcu melc şi un capac. Pe
capătul superior al arborelui reductorului cuvei 5 este îmbracat discul conic 6 înzestrat cu un cuib pătrat în care
intră tija arborelui dejei.

Pîrghia 7 a paletei de frămîntat se împarte printr-o îngroşare sferică în două braţe: primul braţ este drept şi scurt,
al doilea- lung şi încovoiat sub un unghi de 118 grade.

La mişcare braţele pîrghiei descriu conuri a căror vîrfuri se află în punctul de sprijin al pîrghiei (în lagărul sferic
oscilant 8).

Deservirea malaxoarelor

FAZA 1
-Aşezarea pe covorul de cauciuc
-Verificarea utilajului prin funcţionarea în gol
-Mişcarea cuvei in plan orizontal
-Constatare zgomote anormale

FAZA 2
-Igienizarea utilajului
-Spalarea cu detergenti si apa calda
-Clatire
15
FAZA 3
– Alimentarea
-Umplerea cuvei cu materialele necesare

FAZA 4
-Malaxarea propriu-zisă, supravegherea operaţiei

FAZA 5
-Oprirea maşinii
-Scoaterea amestecului din cuvă(aluatul)

FAZA 6
-Igienizarea
-Se ung mecanismele: săptămînal - la angrenajul de rotire, permanent – pereţii cuvei cu ulei alimentar

16
 CONCLUZII

Amestecarea este o operaţie de omogenizare a două sau mai multor substanţe cu scopulobţinerii aceleiaşi
compoziţii (omogenizare mecanică) sau /şi a aceleiaşi temperaturi (omogenizaretermică) în întregul volum
ocupat de substanţe.

Pentru a se obţine o amestecare eficace estenecesară realizarea în toate punctele substanţelor ce urmează a fi
amestecate, a unor gradienţi deviteză mari. Rezultă că eficienţa amestecării este influenţată de gradul de
turbulenţă şi de viteza decirculaţie, apreciată prin durata necesară întregii cantităţi de material să treacă printr -o
suprafaţădată.

În aparatele destinate realizării proceselor de amestecare, mediul primeşte energiesuplimentară, care este folosită
pentru omogenizare. Pentru aceasta se pot utiliza mai multe metode,cum ar fi: mecanice, prin barbotare, cu jet,
electromagnetice etc.

Dintre acestea cele mai răspândite sunt metodele mecanice, care se realizează prin acţiunea amestecătorului
asupra mediului de amestecat.

Amestecarea, ca fază distinctă de fabricaţie, se efectuează în utilaje speciale. In cazul în caredispozitivul are
drept scop doar menţinerea în timp a unei dispersii, acesta mai este numit şiagitator. Dacă substanţele amestecate
au vâscozităţi foarte mari, utilajul corespunzător pentruamestecare se numeşte malaxor.

Procesul de amestecare poate fi continuu sau discontinuu şi poateavea loc la presiune atmosferică, sub presiune
sau sub depresiune. Construcţia utilajului, numărul şidispunerea amestecătoarelor se stabilesc în funcţie de
particularităţile procesului de amestecare şi devâscozitatea substanţelor amestecate.

17
 BIBLIOGRAFIE

1.R. Amarfi Curs de utilaj special în industria alimentară;, Universitarea Galaț, 1986
2.R. Amarfi Operați și utilaje în industria alimentară;, Subiecte teoretice si probleme rezolvate, Ed. Pax Aura
Mundi Galati, 2001 (Vol I), 2002 (Vol II);
3.Bogdan, C., Termotehnică; și masini termice, Universitatea din Galati, 1977
4.Banu Constantin – Manualul Inginerului de industrie alimentară volumul 1. Editura Tehnică Bucureşti, 2002.
5.Banu Constantin – Manualul Inginerului de industrie alimentară volumul 2. Editura Tehnică Bucureşti, 2002.
6.Bănăţeanu I., Ţeveloiu I., Cerinţe sanitar-veterinare privind proiectarea, construirea şi dotarea intreprinderilor
pentru industria alimentară, Ed. Ceres, Bucureşti, 1987;
7.V. Jîșcanu Aparate șprocese în industria alimentară;, Universitatea Galaț, 1979
8.S. Gutt Operați și utilaje în industria alimentară;, Editura Universității Ștefan cel Mare Suceava, 1997
9.Moldoveanu Gheorghe Niculescu, Melciuc George – Panificaţia modernă
10.N.I. Niculescu, V. Bejenaru – Tehnologia produselor făinoase şi de patiserie. Editura Tehnică Bucureşti, 1965

18