Considerat creatorul romanului românesc modern, Liviu Rebreanu este autorul unor

capodopere ale literaturii naționale, dintre care amintim romanele “Ion”, “Padurea
spanzuratilor” sau “Răscoala”. Publicat în 1920, romanul “Ion” este considerat unanim primul
roman românesc de talie europeană, incadrandu-se in tiparele unei creații realiste și
obiective.

Opera literara Ion este un roman realist de tip obiectiv prin specificul relației dintre narator și
personaje, al naratorului omniscient și omniprezent și a prezenței unei atitudini detasate in
descriere. Realismul este de asemenea susținut de prezentarea veridica a realității și a
reperelor spatio-temporale, precum și de folosirea tehnicii detaliului.

Tema romanului este prin excelență una de tip social, aflată în concordanță cu programul
realist: problematica pamantului în satul ardelean de la începutul secolului al XX-lea. Astfel,
în universul creat de Rebreanu, pamantul are rol de criteriu moral, de criteriu al
responsabilității. Tema centrala a textului este dublată și tema iubirii, destinul protagonistului
fiind plasat între două coordonate, Eros și Thanatos.

Titlul romanului este de factura realista deoarece poarta numele personajului principal
eponim, „Ion”, autorul incercand sa redea destinul individual al țăranului român în lupta
pentru dobandirea pamantului.

Compozitional, romanul “Ion” este alcatuit din doua parti: “Glasul pământului” și ”Glasul
iubirii”, titlurile celor doua prejudicii pe care Ion încearca sa le amelioreze. Prima parte este
alcătuită din șase capitole, în timp ce partea a II-a este alcătuită din șapte capitole, toate
avand titluri semnificative.

Romanul este circular, simetric, închis. Romanul se deschide cu imaginea drumului care
intra în satul Pripas și se încheie cu cea a drumului care iese din sat, drum ce poate fi
asociat atat cu destinul conflictual al personajelor, cat și lipsei de preocupare a omului fata
de dimensiunea religioasa a existentei.

Materialul epic este organizat în 3 planuri narative distincte, dinamizate de puternice

conflicte atat interioare cat și exterioare, planul destinului individual (al personajului principal
Ion), cel familial (al familiei învățătorului Herdelea) și cel al comunității românești aflată sub
ocupatie Austro-Ungara. Rebreanu este un adept al tehnicii contrapunctului și a planurilor
paralele pentru a prezenta aceleași teme din perspective diferite (perspectiva țărănimii și a
intelectualității).

Ion Glanetasu, personajul eponim al operei, este protagonistul romanului. Alungat din
randurile flacailor satului Pripas, Ion este “incuscrit cu sărăcia”. Din aceasta cauza, decide
ca nu trebuie sa renunte la dorința de a-și depăși condiția socială pe care o avea, tinand
seama de importanța pe care localnicii o ofereau proprietăților funciare, ca mijloc de
dobândire a respectului cuvenit în randul localnicilor. Pentru acest lucru, Ion este dispus sa
renunte la ființa iubită, Florica, pentru a se căsători cu Ana, fata unui mare proprietar de
pamant.

O scena semnificativă atât pentru apartenența textului la curentul realist, cât și pentru
construcția personajului principal Ion, o reprezinta scena horei din incipitul operei. Aceasta
debutează cu prezentarea stratificării sociale, împărțirea oamenilor la hora Somesana,
element monografic specific Nasaudului, o horă a sorții unde sunt decise următoarele
căsătorii. Hora este de asemenea momentul în care sunt prezentate principalele conflicte
interioare (între dorința de pamant al lui Ion și iubirea fata de Florica) și exterioare (între
Vasile Baciu și Ion și dintre Ion si George). Ion se dovedește ambițios din fire, acesta fiind
supus să-și sacrifice iubirea sa pentru a putea să-și schimbe statutul social, însă aceasta
ambiție reprezinta si inceputul dezumanizari sale.

Un alt episod semnificativ operei este reprezentată de scena sarutari pamantului de catre
Ion. În această ne este prezentată zbaterea personajului principal între Eros și Thanatos,
între iubire și moarte. După moartea soției sale Ana și a copilului Petrisor, Ion ajunge la
pragul critic al propriei dezumanizari, acesta fiind lipsit complet de simtemanturile
elementare. Scena este una specifica romanului realist, Rebreanu folosindu-se de tehnica
detaliului in descrierea acesteia.

În concluzie, „Ion” este un roman realist de tip obiectiv datorită atat perspectivei narative
omnisciente și detașate, cât și a tehnicilor folosite. Ion este un personaj românesc
monumental, fiind supus unui destin tragic datorită dorinței de a se imbogatii rapid și cu orice
preț.