Programul Internaţional pentru

Eliminarea Muncii Copiilor INSPECŢIA MUNCII

PROBLEMATICA ELIMINĂRII MUNCII COPILULUI

PE PLAN INTERNAŢIONAL

Copiii sunt şi trebuie să rămână o prioritate iar copilăria este o perioadă a

vieţii care trebuie dedicată dezvoltării şi educaţiei, nu muncii. De aceea,
eliminarea efectivă a exploatării muncii copiilor este unul dintre cele mai urgente
deziderate ale momentului.
Organizaţia Internaţională a Muncii estimează că pe glob, aproximativ
246 milioane de copii sunt exploataţi prin muncă, nici o ţară nefiind imună la
acest fenomen care este prezent atât în ţările cu o economie dezvoltată, cât şi în
ţările cu o economie de tranziţie. Exploatarea muncii copiilor există chiar şi
acolo unde a fost declarată ilegală şi este frecvent înconjurată de un zid al tăcerii
şi al indiferenţei.
În plus, statisticile Organizaţiei Internaţionale a Muncii arată că în fiecare
an, aproximativ 22.000 de copii mor din cauza accidentelor de muncă.
De la înfiinţarea sa, Organizaţia Internaţională a Muncii şi-a axat
preocupările pe reglementarea legislativă a problematicii celor mai grave forme
ale muncii copilului şi a adoptat convenţii care stabilesc normele relative la
vârsta minimă pentru munca salariată în diferite ramuri de activitate.

În 1992 Organizaţia Internaţională a Muncii a lansat Programul

Internaţional pentru Eliminarea Muncii Copilului în cadrul căruia se acordă
asistenţă tehnică ţărilor în care sunt identificate forme grave ale muncii copilului,
pentru a depăşi şi rezolva această problemă. Programul Internaţional pentru
Eliminarea Muncii Copilului se desfăşoară în prezent în 85 de ţări.

În contextul atenţiei şi preocupării crescute a comunităţii internaţionale

faţă de problema eliminării formelor grave ale muncii copilului, în România se
derulează din 1 martie 2000, “Programul Internaţional pentru Eliminarea
Muncii Copilului”, cu finanţarea Organizaţiei Internaţionale a Muncii.

În data de 9 iunie 2000 a fost semnat la Geneva, Memorandumul de

înţelegere dintre Guvernul României şi Organizaţia Internaţională a Muncii,
extins pentru o perioadă de 5 ani prin semnarea unui nou Memorandum de
înţelegere la 18 iunie 2002. Punerea în aplicare a Memorandumului de Înţelegere
este coordonată de Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei pentru
1
Guvernul României şi de Biroul Internaţional al Muncii pentru Organizaţia
Internaţională a Muncii.

Unul dintre angajamentele asumate de Guvernul României prin semnarea

Memorandumului de Înţelegere este înfiinţarea şi funcţionarea Comitetului
Naţional Director pentru prevenirea şi combaterea exploatării copiilor prin
muncă, organism de coordonare şi monitorizare a programelor desfăşurate în
România pentru prevenirea şi eliminarea celor mai grave forme ale muncii
copilului, în coordonarea ministrului muncii, solidarităţii sociale şi familiei.

Comitetul Naţional Director va avea rolul de a revizui şi aproba planurile

operative şi strategice periodice ale Programului Internaţional pentru Eliminarea
Muncii Copilului în România, de a stabili priorităţile de politică şi programele,
inclusiv zonele şi sectoarele unde trebuie dezvoltate programe de acţiune şi de a
obţine sprijin guvernamental şi resurse pentru aceste programe de acţiune.

REZULTATE OBŢINUTE
ÎN CADRUL CAMPANIEI INSPECŢIEI MUNCII PENTRU
PREVENIREA ŞI ELIMINAREA MUNCII COPIILOR

Inspecţia Muncii susţine acţiunile prevăzute în cadrul Programului

Internaţional pentru Eliminarea Muncii Copilului în România, şi acordă o atenţie
deosebită combaterii exploatării prin muncă a copiilor, prin Campania pe care o
derulează din 2001 care are ca obiectiv:
 conştientizarea angajatorilor privind obligaţia de a respecta legislaţia în
domeniu, în vederea eliminării celor mai grave forme ale muncii copilului.
 identificarea cazurilor de „exploatare prin muncă a copilului”
Campania Inspecţiei Muncii continuă în 2004 şi conţine acţiuni organizate
atât la nivel central, cât şi la nivel local, prin inspectoratele teritoriale de muncă,
de control şi de conştientizare şi difuzare a informaţiei către grupuri specifice:
angajatori, autorităţi locale, organizaţii neguvernamentale, opinia publică şi
mass-media.
Ca urmare a identificării nevoilor de formare a inspectorilor de muncă
pentru abordarea problematicii muncii copilului, Inspecţia Muncii a derulat în
2001, un program de formare cu asistenţă tehnică şi financiară OIM -
programul IPEC, prin care inspectorii de muncă responsabili pentru
implementarea campaniei, au fost instruiţi cu privire la metodologiile de
abordare pe plan internaţional a combaterii muncii copilului, importanţa
cooperării cu partenerii sociali şi între instituţiile cu atribuţii în domeniul muncii
copilului.

În anul 2001 s-au controlat 69.889 angajatori cu un număr total de

1.530.881 salariaţi, fiind identificat un număr total de 258 de cazuri, din care
2
247 copii cu vârsta între 15 şi 18 ani şi 11 cu vârsta sub 15 ani care
desfăşurau muncă fără forme legale de angajare.
Cazurile de muncă fără forme legale identificate pentru copii cu vârsta
între 15 şi 18 ani au fost, în principal în domeniile: confecţii textile şi
încălţăminte, agricultură, comerţ şi construcţii.

În anul 2002, inspectorii de muncă au continuat activitatea de colectare a

datelor referitoare la munca copilului şi au efectuat controale la un număr de
78.322 angajatori cu un total de 2.544.167 angajaţi. A fost identificat un
număr total de 170 cazuri de copii, din care:
 112 copii desfăşurau muncă fără forme legale de angajare; din aceştia
100 erau copii cu vârsta între 15 şi 18 ani iar 12 sub 15 ani
 58 copii cu vârsta sub 18 ani erau implicaţi în forme de muncă care
prezentau pericol pentru securitatea şi sănătatea lor, de tipul:
dansatoare în club de noapte, munca pe timp de noapte în panificaţie,
încărcat-descărcat marfă, lucru la înălţime în silvicultură sau construcţii,
servitor, prostituată.
Cele 170 de cazuri de muncă fără forme legale şi respectiv de muncă a
copilului identificate în anul 2002 au fost în domeniile: confecţii textile şi
încălţăminte, comerţ, prelucrarea lemnului, construcţii, spălătorii auto, depozite
en-gros, panificaţie, agricultură.

Măsuri dispuse în urma controalelor efectuate:

 întocmirea contractelor individuale de muncă pentru persoanele cu vârsta
peste 15 ani
 respectarea prevederilor de protecţie socială referitoare la condiţiile de lucru,
programul de lucru şi timpul de odihnă al tinerilor cu vârsta cuprinsă între 15
şi 18 ani
 plata obligaţiilor faţă de bugetul de stat
 sesizarea Autorităţii Tutelare din cadrul primăriilor în legătură cu copii sub 15
ani şi a Direcţiei Generale de Protecţia Copilului pentru efectuarea de anchete
sociale şi acordarea de ajutoare materiale sau financiare
 sesizarea Inspectoratelor Judeţene de Poliţie
 sesizarea altor instituţii sau ONG-uri pentru preluarea copiilor identificaţi în
forme de muncă a copilului, cum ar fi Clubul Copiilor Străzii sau Centre de
Plasament
 interzicerea lucrului la înălţime sau a muncii pe timpul nopţii pentru copiii cu
vârste mai mici de 16 ani.

Inspecţia Muncii a participat la monitorizarea muncii copilului prin

reprezentanţii săi din echipele intersectoriale locale care au acţionat, în 2002, în
18 judeţe (Botoşani, Brăila, Braşov, Cluj, Caraş-Severin, Constanţa, Dâmboviţa,
3
Dolj, Giurgiu, Gorj, Hunedoara, Ialomiţa, Iaşi, Maramureş, Neamţ, Prahova,
Timiş şi Vâlcea şi în Bucureşti) în cadrul proiectului implementat de către
Autoritatea Naţională pentru Protecţia Copilului şi Adopţie şi Fundaţia
Internaţională pentru Copil şi Familie.
Echipele intersectoriale locale şi-au desfăşurat activitatea în baza
convenţiilor de parteneriat pe care Inspecţia Muncii le-a semnat în 2002, cu
Direcţiile Judeţene pentru Protecţia Copilului, Inspectoratele Judeţene de Poliţie,
ONG-uri.
Echipele intersectoriale locale au avut rol de coordonare a acţiunilor
pentru combaterea muncii copilului pe plan judeţean, şi au testat în anul 2002, pe
o perioadă de 2 luni, o fişă de monitorizare a muncii copilului elaborată în cadrul
proiectului, care s-a dovedit un instrument de monitorizare deosebit de util în
colaborarea interinstituţională.

În anul 2003, inspectorii de muncă au efectuat controale pentru

identificarea muncii copilului la un număr de 80.289 angajatori cu un total de
3.030.337 angajaţi.
A fost identificat un număr total de 222 cazuri de copii care desfăşurau
munca fără forme legale de angajare, din care 217 erau copii cu vârsta între
15-18 ani şi 5 copii sub 15 ani.

Domeniile în care au fost identificate cele mai multe cazuri de muncă

fără forme legale în anul 2003 sunt: agricultură, pomicultură, viticultură,
silvicultură, exploatare forestieră, construcţii, comerţ stradal, pieţe, târguri,
precum şi domeniul serviciilor (pază şi protecţie, service auto, spălătorie auto,
frizerie, coafură), depozite en-gros şi supermarket-uri, confecţii (textile,
marochinărie, încălţăminte), prelucrarea lemnului, activităţi din alimentaţia
publică (baruri, restaurante, cofetării, patiserii), panificaţie.
Situaţiile cele mai frecvente de încălcare a prevederilor legislaţiei muncii,
respectiv a Codului Muncii, de către angajatori, identificate în anul 2003, de
inspectorii de muncă sunt:
 Prestarea muncii fără întocmirea contractelor individuale de muncă
 Prestarea muncii de către copiii cu vârsta cuprinsă între 15 şi 18 ani
timp de 8 ore/zi, deşi art. 109 alin (2) din Codul Muncii prevede durata
timpului de muncă este de 6 ore pe zi şi de 30 de ore pe săptămână
 Prestarea orelor suplimentare de către copiii cu vârsta cuprinsă între 15
şi 18 ani, deşi conform art 121 din Codul Muncii este interzisă
prestarea muncii suplimentare pentru tinerii în vârstă de până la 18 ani
 Prestarea muncii pe timp de noapte de către tinerii cu vârsta cuprinsă
între 15 şi 18 ani, deşi tinerii care nu au împlinit vârsta de 18 ani nu pot
presta munca de noapte conform art 125 alin (1) din Codul Muncii
 Neacordarea pauzei de masă tinerilor cu vârsta cuprinsă între 15 şi 18
ani, deşi conform art. 130 alin (2) din Codul Muncii tinerii în vârstă de
4
 până la 18 ani beneficiază de o pauză de masă de cel puţin 30 minute,
în cazul în care durata zilnică a timpului de muncă este mai mare de 4
ore şi jumătate
 Neacordarea concediului suplimentar tinerilor cu vârsta cuprinsă între
15 şi 18 ani, deşi tinerii de până la 18 ani beneficiază de un concediu de
odihnă suplimentar de cel puţin 3 zile lucrătoare conform art 142 din
Codul Muncii.

După intrarea în vigoare a noului Cod al muncii, au fost sancţionaţi 69

angajatori, în baza art 276 alin. 1, lit.e, pentru încadrarea în muncă a minorilor
cu nerespectarea condiţiilor legale de vârstă sau pentru folosirea acestora pentru
prestarea unor activităţi cu încălcarea prevederilor legale referitoare la regimul
de muncă al minorilor. Valoarea totală a amenzilor aplicate a fost de 3.290.000
mii lei.

Măsuri dispuse în urma controalelor efectuate în 2003:

 întocmirea contractelor individuale de muncă pentru persoane cu vârsta mai
mare de 15 ani
 respectarea prevederilor de protecţie socială referitoare la condiţiile de lucru,
programul de lucru, munca suplimentară şi timpul de odihnă al tinerilor cu
vârste cuprinse între 15 şi 18 ani
 plata obligaţiilor faţă de bugetul de stat
 sesizarea Autorităţii Tutelare din cadrul primăriilor în legătură cu copii sub 15
ani şi a Direcţiei Generale de Protecţia Copilului

În perioada ianuarie-februarie 2004, inspectorii de muncă au efectuat

controale pentru identificarea muncii copilului la un număr de 10.436
angajatori cu un total de 576.696 angajaţi, identificând un număr de 43 cazuri
de copii cu vârsta între 15-18 ani care desfăşurau munca fără forme legale de
angajare.

Tot în perioada ianuarie-februarie 2004, au fost sancţionaţi 27

angajatori, în baza art 276 alin. 1, lit.e din Codul muncii pentru încadrarea în
muncă a minorilor cu nerespectarea condiţiilor legale de vârstă sau pentru
folosirea acestora pentru prestarea unor activităţi cu încălcarea prevederilor
legale referitoare la regimul de muncă al minorilor. Valoarea totală a amenzilor
aplicate a fost de 1.350.000 mii lei.

Acţiunile de informare şi conştientizare desfăşurate la nivel local, pe

toată perioada campaniei, au fost după cum urmează:
 articole referitoare la problematica muncii copilului, legislaţia în domeniu
şi comunicate în presa locală,
 mediatizarea pe posturile de radio şi televiziune şi în presa locală a
campaniei Inspecţiei Muncii pentru eliminarea muncii copilului.

5
  acţiuni de conştientizare a copiilor din licee şi şcoli profesionale referitor
la drepturile lor prin organizarea de acţiuni comune cu Inspectoratele
Şcolare Judeţene şi organizaţii neguvernamentale
 informarea publicului larg şi în special a părinţilor prin afişarea la sediile
Inspectoratelor Teritoriale de Muncă, a prevederilor legale care interzic
angajarea în muncă a minorilor sub 15 ani
 acţiuni de prevenire şi conştientizare a angajatorilor privind riscurile şi
consecinţele pe care le are încălcarea legislaţiei privind munca copilului,
cât şi asupra consecinţelor pe care le are angajarea copiilor în munci care
le pun în pericol sănătatea şi securitatea.

Un mijloc de eficientizare a acţiunilor pentru prevenirea şi eliminarea

muncii copilului este îmbunătăţirea colaborării dintre instituţiile guvernamentale
şi neguvernamentale având în vedere faptul că munca copilului este un fenomen
complex pentru abordarea căruia este necesară o intervenţie multisectorială.
Este necesar să se organizeze acţiuni comune cu Ministerul Educaţiei,
Cercetării şi Tineretului, şi respectiv cu Inspectoratele şcolare judeţene la nivel
teritorial, pentru o mai bună informare a tinerilor absolvenţi cu privire la
drepturile şi obligaţiile pe care le vor avea la încadrarea în muncă, la riscurile la
care se expun dacă nu sunt suficient de pregătiţi şi informaţi înainte de a se
angaja într-o formă de muncă.
Ca urmare a numeroaselor acţiuni de conştientizare, desfăşurate în cadrul
Programului Internaţional pentru Eliminarea Muncii Copilului la nivel naţional,
se recunoaşte din ce în ce mai mult faptul că exploatarea copiilor prin muncă
există, atât în mediul urban, cât şi rural.
Inspecţia Muncii va continua să promoveze prin toate mijloacele pe care le
are la dispoziţie, cunoaşterea şi aplicarea legislaţiei în domeniul relaţiilor de
muncă şi a securităţii şi sănătăţii în muncă, ţinând cont de angajamentul politic al
Guvernului de a elimina cele mai grave forme ale muncii copilului în România.