INFRACȚIUNI CONTRA PATRIMONIULUI

Cuprins

7.1. Introducere
7.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare
7.3. Conţinutul unităţii de învăţare
7.3.1. Obiectul juridic
7.3.2. Subiecţii
7.3.3. Latura obiectivă
7.3.4. Latura subiectivă
7.3.5. Forme și modalităţi
7.3.6. Sancţiuni
7.4. Infracțiunile de furt
7.5. Tâlhăria și pirateria
7.6. Îndrumar pentru autoverificare

7.1. Introducere

Relaţiile sociale de ordin patrimonial constituie unul dintre domeniile

importante ale structurii societăţii, cu rol esenţial în procesul complex al
evoluţiei oricărui tip de orânduire socială.
Infracțiunile contra patrimoniului au ca obiect juridic relațiile sociale
privind dreptul de proprietate, posesia sau detenţia asupra unor bunuri, în mod
egal, fără a se face o ierarhizare a drepturilor și titularilor acestora ori o
comparație a titlurilor.

7.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare

Obiectivele unităţii de învăţare:

1
  însuşirea de către studenţi a caracteristicilor generale ale părţii
speciale a dreptului penal;
 cunoaşterea de către studenţi a structurii infracţiunilor contra
patrimoniului;
 însuşirea elementelor constitutive ale infracţiunilor contra
patrimoniului;
 dobândirea metodelor de analiză si interpretare specifice disciplinei
astfel încât, în concret, să se poată realiza o corectă încadrare
juridică a faptelor socialmente periculoase;
 aplicarea noţiunilor teoretice la probleme de practică judiciară.

Competenţele unităţii de învăţare:

 cunoaşterea terminologiei juridice;

 cunoaşterea accepţiunilor terminologiei specifice;
 înţelegerea sensurilor proprii fiecărei categorii şi fiecărui concept
juridic;
 cunoaşterea criteriilor de tipologizare a dreptului;
 stăpânirea principiilor fundamentale şi a regulilor de drept;
 interpretarea corectă a textelor juridice;
 perfecţionarea discursului juridic;
 însuşirea artei de a raţiona în drept;
 cultivarea spiritului de dreptate şi justiţie.

Timpul alocat unităţii: 2 ore

7.3. Conţinutul unităţii de învăţare1

1
Reprodus astfel cum a fost tratat în Doinel Dinuică, Petre Buneci - Drept penal special - Aspecte teoretice si
de practică judiciară, Editura Fundației Romania de Maine, 2001, p.97 şi urm. și în Doinel Dinuica,
Polixenia Grecu ș.a.- Drept penal. Partea speciala, Vol.I, Curs IFR, Editura Fundației România de
Mâine, București, 2013, cu mențiunea că analiza infracțiunilor a fost actualizată conform Legii nr.286/2009
privind Codul penal.

2
 Infracţiunile contra patrimoniului prevăzute în Titlul II al Codului penal
sunt următoarele:
FURTUL (ART.228 C.PEN.)
(1) Luarea unui bun mobil din posesia sau detenţia altuia, fără
consimţământul acestuia, în scopul de a şi-l însuşi pe nedrept, se pedepseşte cu
închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.
(2) Fapta constituie furt şi dacă bunul aparţine în întregime sau în parte
făptuitorului, dar în momentul săvârşirii acel bun se găsea în posesia sau
detenţia legitimă a altei persoane.
(3) Se consideră bunuri mobile şi înscrisurile, energia electrică, precum şi
orice alt fel de energie care are valoare economică.
FURTUL CALIFICAT (ART.229 C.PEN.)
(1) Furtul săvârşit în următoarele împrejurări:
a) într-un mijloc de transport în comun;
b) în timpul nopţii;
c) de o persoană mascată, deghizată sau travestită;
d) prin efracţie, escaladare sau prin folosirea fără drept a unei chei
adevărate ori a unei chei mincinoase;
e) prin scoaterea din funcţiune a sistemului de alarmă ori de
supraveghere,
se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani.
(2) Dacă furtul a fost săvârşit în următoarele împrejurări:
a) asupra unui bun care face parte din patrimoniul cultural;
b) prin violare de domiciliu sau sediu profesional;
c) de o persoană având asupra sa o armă,
pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani.
(3) Furtul privind următoarele categorii de bunuri:
a) ţiţei, gazolină, condensat, etan lichid, benzină, motorină, alte produse
petroliere sau gaze naturale din conducte, depozite, cisterne ori vagoane-
cisternă;
b) componente ale sistemelor de irigaţii;
c) componente ale reţelelor electrice;
d) un dispozitiv ori un sistem de semnalizare, alarmare ori alertare în caz
de incendiu sau alte situaţii de urgenţă publică;
e) un mijloc de transport sau orice alt mijloc de intervenţie la incendiu, la
accidente de cale ferată, rutiere, navale sau aeriene ori în caz de dezastru;
f) instalaţii de siguranţă şi dirijare a traficului feroviar, rutier, naval,
aerian şi componente ale acestora, precum şi componente ale mijloacelor de
transport aferente;

3
 g) bunuri prin însuşirea cărora se pune în pericol siguranţa traficului şi a
persoanelor pe drumurile publice;
h) cabluri, linii, echipamente şi instalaţii de telecomunicaţii,
radiocomunicaţii, precum şi componente de comunicaţii,
se pedepseşte cu închisoarea de la 3 la 10 ani.
FURTUL ÎN SCOP DE FOLOSINŢĂ(ART.230 C.PEN.)
(1) Furtul care are ca obiect un vehicul, săvârşit în scopul de a-l folosi pe
nedrept, se sancţionează cu pedeapsa prevăzută în art. 228 sau art. 229, după
caz, ale cărei limite speciale se reduc cu o treime.
(2) Cu pedeapsa prevăzută în alin. (1) se sancţionează folosirea fără drept
a unui terminal de comunicaţii al altuia sau folosirea unui terminal de
comunicaţii racordat fără drept la o reţea, dacă s-a produs o pagubă.
PLÂNGEREA PREALABILĂ ŞI ÎMPĂCAREA (ART.231 C.PEN.)
(1) Faptele prevăzute în prezentul capitol, săvârşite între membrii de
familie de către un minor în paguba tutorelui ori de către cel care locuieşte
împreună cu persoana vătămată sau este găzduit de aceasta, se pedepsesc
numai la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.
(2) În cazul faptelor prevăzute la art. 228,art. 229 alin. (1), alin. (2) lit. b)
şi c) şi art. 230, împăcarea înlătură răspunderea penală.
TÂLHĂRIA (ART.233 C.PEN.)
Furtul săvârşit prin întrebuinţarea de violenţe sau ameninţări ori prin
punerea victimei în stare de inconştienţă sau neputinţă de a se apăra, precum şi
furtul urmat de întrebuinţarea unor astfel de mijloace pentru păstrarea bunului
furat sau pentru înlăturarea urmelor infracţiunii ori pentru ca făptuitorul să-şi
asigure scăparea se pedepsesc cu închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea
exercitării unor drepturi.
TÂLHĂRIA CALIFICATĂ (ART.234 C.PEN.)
(1) Tâlhăria săvârşită în următoarele împrejurări:
a) prin folosirea unei arme ori substanţe explozive, narcotice sau
paralizante;
b) prin simularea de calităţi oficiale;
c) de o persoană mascată, deghizată sau travestită;
d) în timpul nopţii;
e) într-un mijloc de transport sau asupra unui mijloc de transport;
f) prin violare de domiciliu sau sediu profesional,
se pedepseşte cu închisoarea de la 3 la 10 ani şi interzicerea exercitării
unor drepturi.
(2) Tâlhăria săvârşită în condiţiile art. 229 alin. (3) se pedepseşte cu
închisoare de la 5 la 12 ani şi interzicerea unor drepturi.

4
 (3) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează tâlhăria care a avut ca urmare
vătămarea corporală.
PIRATERIA (ART.235 C.PEN.)
(1) Furtul comis, prin violenţă sau ameninţare, de către o persoană care
face parte din echipajul sau din pasagerii unei nave aflate în marea liberă, al
bunurilor ce se găsesc pe acel vas sau pe o altă navă, se pedepseşte cu
închisoarea de la 3 la 15 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
(2) Cu pedeapsa prevăzută în alin. (1) se sancţionează şi capturarea unei
nave aflate în marea liberă sau faptul de a provoca, prin orice mijloc, naufragiul
ori eşuarea acesteia, în scopul de a-şi însuşi încărcătura ei sau de a tâlhări
persoanele aflate la bord.
(3) Dacă pirateria a avut ca urmare vătămarea corporală, pedeapsa este
închisoarea de la 5 la 15 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
(4) Există piraterie şi dacă fapta s-a comis pe o aeronavă sau între
aeronave şi nave.
Tâlhăria sau pirateria urmată de moartea victimei (art.236 C.pen.)

Dacă faptele prevăzute în art. 233-235 au avut ca urmare moartea

victimei, pedeapsa este închisoarea de la 7 la 18 ani şi interzicerea exercitării
unor drepturi.
7.3.1. OBIECTUL JURIDIC
Obiectul juridic al tuturor infracțiunilor patrimoniale este format din
relațiile sociale privitoare la patrimoniu - public și privat - ce se cer ocrotite
împotriva diferitelor acțiuni cu efecte prejudiciante îndreptate împotriva
acestuia.
Obiectul material al infracțiunilor patrimoniale este însuși bunul asupra
căruia se îndreaptă acțiunea ce constituie elementul material al infracțiunilor.
Astfel, la unele infracțiuni obiectul material este întotdeauna un bun
mobil: furtul simplu (art. 228 C. pen.) și cele două variante ale acestuia,
respectiv furtul calificat (art. 229) și furtul în scop de folosință (art. 230 C.
pen.), tâlhăria în varianta tip și agravată (art. 233 și 234 C. pen.) și pirateria
(art. 235 C. pen.), abuzul de încredere (art. 238 C. pen.), însușirea bunului găsit
sau ajuns din eroare la făptuitor (art. 243 C. pen.), efectuarea sau acceptarea de
operațiuni financiare efectuate în mod fraudulos (art. 250 și 251 C. pen.).
În cazul altor infracțiuni obiectul material poate fi atât un bun mobil, cât
și un bun imobil: bancruta simplă și frauduloasă (art. 240 și 241 C.pen.),
înșelăciunea (art. 244 C.pen.), distrugerea în toate formele ei (art. 253 – 255
C.pen.), gestiunea frauduloasă (art. 242 C.pen.), deturnarea licitațiilor publice
(art. 246 C.pen.), frauda informatică (art.249 C.pen.)

5
 În cazul infracțiunii de tulburare de posesie (art. 256 C. pen.), obiectul
material poate fi doar un bun imobil.
Prin voința legiuitorului, se consideră bunuri mobile și înscrisurile,
energia electrică, precum și orice altă formă de energie cu valoare economică.
Poate constitui obiect material al infracțiunilor contra patrimoniului și
corpul persoanei asupra căreia se exercită violențe, în cazul tâlhăriei și
pirateriei, inclusiv în cazul formelor agravate a acestor infracțiuni, respectiv
atunci când se produce o vătămare corporală sau moartea victimei.
7.3.2. SUBIECŢII
Subiectul activ al acestor infracțiuni este, de regulă, necircumstanțiat de
text, deci el nu trebuie să aibă o anumită calitate.
Există însă infracțiuni ai căror subiecți activi sunt calificați, cum ar fi:
 infracțiunea de delapidare are ca subiect activ calificat funcționarul
 în cazul abuzului de încredere prin fraudarea creditorilor, subiectul activ
nemijlocit este debitorul
 în cazul variantei tip a infracțiunii de exploatare patrimonială a unei
persoane vulnerabile, subiectul activ este creditorul
 la infracțiunile de furt, distrugere, distrugere din culpă, subiectul activ
nemijlocit poate fi chiar proprietarul bunului
 la varianta tip a infracțiunii de gestiune frauduloasă, subiectul activ este
acea persoană cu atribuții în administrarea sau conservarea de bunuri, iar
la varianta agravată, subiectul activ nemijlocit poate avea una din
calitățile de administrator judiciar sau lichidatorul averii debitorului.
Subiectul pasiv al infracțiunilor contra patrimoniului, este persoana
fizică sau juridică prejudiciată în urma infracțiunii, iar la infracțiunile săvârșite
prin violență, subiect pasiv este și persoana agresată fizic sau psihic.
7.3.3. LATURA OBIECTIVĂ
Elementul material al infracțiunilor analizate, se exprimă, de regulă, prin
acțiuni ce au drept consecință afectarea patrimoniului.
Unele dintre aceste infracțiuni, cum sunt tâlhăria și pirateria, au caracter
complex, deoarece în conținutul lor intră, ca element constitutiv sau
circumstanțial agravant, acțiuni care prin natura lor sunt incriminate distinct.
Urmarea imediată constă, de regulă, în provocarea unor daune
patrimoniului, public sau privat, iar în particular, în producerea de vătămări ale
integrității corporale sau sănătății ori decesului victimei, în cazul tâlhăriei,
pirateriei sau distrugerii calificate.
La unele infracțiuni, raportul de cauzalitate dintre acțiune și consecință
rezultă din însăși materialitatea faptelor, ex re, însă la altele, acesta trebuie
dovedit.
7.3.4. LATURA SUBIECTIVĂ

6
 Infracțiunile contra patrimoniului se săvârșesc, în general, cu forma de
vinovăție a intenției, dar există și intenția calificată, incluzând și elementul
scop, în cazul furtului, tâlhăriei și înșelăciunii, precum și forma praeterintenției,
la unele variante normative ale tâlhăriei, pirateriei și distrugerii calificate.
O singură infracțiune se poate săvârși cu forma de vinovăție în forma
culpei - distrugerea din culpă.
7.3.5. FORME ȘI MODALITĂȚI
Actele pregătitoare, deși posibile, nu se pedepsesc.
Tentativa la infracțiunile contra patrimoniului se pedepsește, acolo unde
legea prevede.
Consumarea infracțiunilor patrimoniale intervine în momentul apariției
urmării imediate, adică al provocării pagubei materiale.
Infracțiunile contra patrimoniului sunt incriminate în forma tip și forme
agravate, în funcție de gravitatea faptelor săvârșite.
7.3.6. SANCŢIUNI
Săvârșirea infracțiunilor contra patrimoniului se sancționează cu
pedeapsa închisorii. În cazul unor infracțiuni, pedeapsa închisorii este
alternativă cu pedeapsa amenzii: furt (art.228 C.pen.), furtul în scop de
folosință (art.230 C.pen.), abuzul de încredere (art.238 C.pen.), abuzul de
încredere prin fraudarea creditorilor (art.239 C.pen.), bancruta simplă (art.240
C.pen.), gestiunea frauduloasă (art.242 C.pen), însușirea bunului găsit sau ajuns
din eroare la făptuitor (art.243 C.pen.), înșelăciunea privind asigurărilor
(art.245 alin.2 C.pen.), distrugerea (art.253 alin.1 C.pen.), distrugerea din culpă
(art.255 C.pen.) și tulburarea de posesie (art.256 C.pen.).
Pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi se aplică doar în
cazul înfracțiunilor de tâlhărie (art.233 C.pen.), tâlhărie calificată (art.234
C.pen.), piraterie (art.235 C.pen.), tâlhărie sau piraterie urmată de moartea
victimei (art.236 C.pen.), distrugere calificată (art.254 C.pen.).

7.4. INFRACŢIUNILE DE FURT

1.Obiectul ocrotirii penale

Obiectul juridic special al infracțiunilor de furt îl constituie acele relații
sociale având caracter patrimonial, referitoare la posesia și detenția asupra
bunurilor mobile.
Obiectul material a acestor infracțiuni este reprezentat de bunul mobil
din patrimoniul public sau privat, însușit de autorul faptei.
Din cuprinsul textului incriminator al celor trei infracțiuni se observă că,
în cazul infracțiunii de furt în varianta tip, precum și în primele două variante
ale furtului calificat, obiectul material poate fi orice bun mobil supus furtului,

7
inclusiv înscrisurile și orice formă de energie cu valoare economică, cu
excepția variantei normative precizată la art.229, alin.2, lit.a) care califică
bunul ca făcând parte din patrimoniul cultural.
Cea de-a treia variantă normativă a furtului calificat, precum și excepția
precizată anterior, califică obiectul material al infracțiunii ca făcând parte din
anumite categorii, menționate explicit și limitativ de lege, ca de exemplu:
patrimoniul cultural, produse petroliere, gaze naturale, componente ale unor
sisteme sau instalații, cum sunt cele de irigații, rețele electrice, sisteme de
semnalizare, alarmare sau alertare, instalații de siguranță și dirijare a traficului,
instalații de tele și radiocomunicații, precum și echipamente și componente ale
acestora sau ale unor mijloace de transport sau de intervenție.
Totodată, în cazul furtului în scop de folosință, acesta are un caracter
temporar, obiectul material nefiind bunul în integralitatea sa, respectiv
vehiculul sau terminalul de comunicații utilizate pe nedrept, ci numai valoarea
de întrebuințare a acestora.
2.Subiecții infracțiunilor de furt
Subiectul activ nu este, în general, circumstanțiat de textul incriminator,
acesta putând fi deci, orice persoană, cu două excepții prevăzute de legea
penală.
O primă excepție, o reprezintă varianta normativă de la alin. 2 al art. 228
C.pen., în care făptuitorul are calitatea de proprietar sau coproprietar al bunului
sustras de la persoana care, în momentul săvârșirii furtului, exercită asupra
acestuia posesia sau detenția legitimă. Al doilea caz, este cel prevăzut la art.
231 C.pen., în care subiectul activ poate avea calitatea de membru de familie al
persoanei păgubite, minor care își păgubește tutorele, precum și cel care
locuiește sau este găzduit de persoana vătămată.
Persoana juridică poate fi subiect activ al infracțiunilor de furt, în
condițiile prevăzute de art. 135 C. pen..
Infracțiunile de furt sunt susceptibile a fi săvârșite în toate formele de
participație penală proprie: coautorat, instigare și complicitate.
Subiectul pasiv al infracțiunilor de furt este persoana fizică sau juridică
din a cărei posesie sau detenție a fost sustras bunul mobil.
În situațiile în care subiectul activ al infracțiunilor de furt este calificat,
prevăzute la art. 231 C. pen., subiect pasiv va fi de asemenea calificat,
respectiv membrul de familie al făptuitorului, tutorele acestuia, precum și
persoana cu care acesta locuiește sau care îl găzguiește.
3.Latura obiectivă
Elementul material al infracțiunilor de furt este reprezentat de o acțiune
prin care se săvârșește fapta penală.

8
 Urmarea imediată a infracțiunilor de furt constă în schimbarea stării de
fapt a bunului, scos din posesia subiectului pasiv, respectiv de sub controlul și
posibilitatea acestuia de a dispune de bun, și mutat în posesia sau folosința
subiectului pasiv.
Cele două momente, al deposedării persoanei vătămate, respectiv al
împosedării făptuitorului, nu trebuie să se suprapună necondiționat sau să fie
simultane, fiind suficientă realizarea primului moment pentru împlinirea
urmării imediate.
Legătura de cauzalitate trebuie să existe între acțiunea de sustragere a
bunului mobil și apariția urmării imediate.
4.Latura subiectivă
Forma de vinovăție cu care sunt săvârșite infracțiunile de furt este
exclusiv intenția, și anume intenția calificată, întrucât acesteia îi este asociat și
scopul.
Pentru realizarea infracțiunilor de furt este lipsit de importanță mobilul,
care poate fi luat însă în considerare la individualizaarea pedepsei.
5. Forme. Sancțiuni.
Actele preparatorii pentru săvârșirea infracțiunilor de furt, deși sunt
posibile, nu sunt incriminate.
Tentativa în cazul infracțiunilor de furt este incriminată de art.232 C.
pen.
Infracțiunea de furt se consideră a fi consumată, în momentul
împosedării autorului cu bunul sustras, iar furtul calificat în momentul
îndeplinirii condițiilor privind natura împrejurărilor în care are loc
împosedarea autorului, respectiv a celor referitoare la categoria de bunuri cu
care autorul se împosedează.
În cazul furtului în scop de folosință, infracțiunea se consumă în
momentul punerii în mișcare a vehiculului, respectiv în momentul producerii
pagubei prin utilizarea unui terminal de comunicații sau a rețelei la care
terminalul este conectat.
Infracțiunile de furt pot avea caracter continuu sau continuat.
Infracțiunea de furt, inclusiv în varianta atenuată a furtului în scop de
folosință, se pedepsește cu pedeapsa închisorii, alternativ cu pedeapsa amenzii.
Furtul calificat se pedepsește numai cu închisoarea. În ce privește varianta
normativă prevăzută de art. 231 C.pen., cu subiecți activ/pasiv calificați, așa
cum au fost prezentați mai sus, faptele se pedepsesc numai la plângerea
prealabilă a persoanei vătămate.
6. Variantele normative ale infracțiunii de furt calificat
Art.229, alin.1, lit. a) - Furtul săvârșit într-un mijloc de transport în
comun

9
 Prin mijloc de transport în comun se înţelege mijlocul de transport care
are în mod special această destinaţie, adică acea capacitate de a transporta mai
multe persoane împreună (trenuri, autobuze, tramvaie, nave, aeronave, metrou,
maxi – taxi, etc.), cât şi acela care, fără a avea destinaţia mai sus arătată, este
utilizat pentru a transporta mai multe persoane împreună (ca de pildă, remorca
special amenajată a unui tractor).
Interesează deci, ca vehiculul să fi avut această destinaţie, expusă mai
sus, în momentul săvârşirii faptei, înţelegându-se prin aceasta că, la acel
moment, vehiculul să fi fost folosit efectiv acestui scop.
Forma agravată subzistă şi în cazul în care făptuitorul sustrage un bun
mobil aparţinând unei persoane aflate într-un autobuz, chiar dacă de faţă nu era
decât şoferul şi persoana vătămată şi indiferent dacă autobuzul era în mers sau
staţiona, deoarece textul incriminator nu cere nicio condiţie referitoare la
numărul persoanelor care se află în mijlocul de transport şi nici cu privire la
faptul dacă acesta este sau nu în curs de deplasare; după cum, este indiferent şi
dacă făptuitorul este el însuşi pasager sau face parte din personalul de
deservire a vehiculului.
Pentru existenţa furtului calificat, trebuie ca sustragerea să aibă ca obiect
material bunuri mobile aflate asupra călătorilor sau în locurile afectate
transportului în comun.
Obiectul material al furtului, agravat de această împrejurare, îl costituie
bunurile aflate asupra pasagerilor sau în spaţiul afectat transportului: pe
scaune, în locurile destinate bagajelor etc. Nu este obligatoriu ca bunurile
respective, obiect material al infracţiunii, să aparţină exclusiv călătorilor, ele
pot fi şi ale personalului de deservire a mijloacelor de transport în comun
(conducător auto, mecanic de tren, controlor de bilete etc.).
Art.229 alin. 1, lit. b) - Furtul săvârșit în timpul nopții
Raţiunea reglementării acestei forme agravate constă în aceea că,
întunericul favorizează comiterea faptei, permiţând în acelaşi timp dispariţia
neobservată a făptuitorului de la locul săvârşirii furtului, acesta fiind, în acelaşi
timp, mai îndrazneţ, existând şi pericolul ca el să recurgă şi la folosirea unor
mijloace violente, în condițiile în care, posibilităţile de supraveghere a
bunurilor de către victimă sunt mult diminuate.
De asemenea, în timpul nopții, posibilităţile de asigurare a pazei sunt în
aceeaşi măsură diminuate, ceea ce face drept urmare, ca riscul surprinderii
făptuitorului să fie mult mai mic, iar posibilităţile de a transporta nestingherit
bunurile furate, de a le ascunde şi de a le sustrage să fie mult mai mari.
Art.229 alin. 1, lit. c) - Furtul săvârșit de o persoană mascată,
deghizată sau travestită

10
 Prin mascare se înţelege acoperirea parţială sau integrală a feţei cu un
obiect sau cu un material, astfel încât trăsăturile individului să nu poată fi
văzute. Modus operandi cel mai adesea întâlnit în cazuistica penală, atât
internă cât şi externă, este aşezarea pe cap a unui ciorap de mătase de culoare
închisă, care, datorită plasticităţii sale, deformează părţile proeminente ale feţei
şi permite celui astfel mascat o bună vizibilitate, asigurându-şi totodată şi o
bună respiraţie2.
Deghizarea constă în aceea că făptuitorul se îmbracă sau îşi aranjează
înfăţişarea de aşa manieră, încât să nu fie recunoscut. De exemplu, îşi pune
barbă sau o cocoașă falsă, ochelari cu lentile de culoare închisă, mustaţă,
perucă sau se îmbracă de aşa natură, încât să-şi modifice parametrii
trunchiului, își vopsește părul, își modifică mersul sau vocea etc.
Prin travestire se înţelege apariţia făptuitorului sub un alt sex decât cel
pe care îl are (de exemplu un bărbat se îmbracă cu o rochie sau alte articole de
îmbrăcăminte ale unei femei, creând în acest fel falsa impresie că, într-adevăr,
este de sex feminin).
Art.229 alin. 1, lit. d) - Furtul săvârşit prin efracţie, escaladare sau
prin folosirea fără drept a unei chei adevărate ori a unei chei mincinoase
Prin efracţie se înţelege înlăturarea violentă, prin ruperea, spargerea,
demontarea oricărui obiect sau dispozitiv de închidere care are menirea de a
împiedica pătrunderea într-un anumit loc, precum şi a oricărei alte acţiuni
pentru realizarea căreia este necesară folosirea forţei şi care are ca rezultat, fie
înlăturarea acelor dispozitive, fie punerea lor în situaţia de a face posibilă
intrarea făptuitorului în locul care era inaccesibil.
Efracţia califică furtul numai dacă a servit făptuitorului să pătrundă în
locul în care şi-a desfăşurat activitatea infracţională şi nu dacă, spre exemplu,
fugind de la locul faptei, sparge un geam pentru a-şi asigura ieşirea, caz în care
agravanta nu se mai reţine.
De regulă, efracţia are drept consecinţă distrugerea sau degradarea
obiectului sau dispozitivului asupra căruia acţionează autorul (distrugerea uşii,
spargerea vitrinei, degradarea sau distrugerea încuietorii etc.) însă, în alte
situaţii, nu se comit asemenea acte păgubitoare (distugeri, degradări etc.) cum
ar fi de exemplu, atunci când se demontează o fereastră pentru a intra în
locuinţă sau portiera de la autoturism pentru a sustrage unele bunuri.
Prin escaladare se înţelege depăşirea unui obstacol care se interpune între
făptuitor şi bunul mobil a cărui sustragere se urmăreşte (săritura peste un zid,

2
Gh. Diaconescu (coord.), D. Dinuică, ș.a. - Drept penal. Partea Specială, Editura Fundației România de
Mâine, București, 2007, p. 390

11
perete ori gard ori cățărarea pe acestea pentru a ajunge la un punct de acces
într-o incintă, abordarea unei ferestre, etc.).
După ce s-a realizat luarea bunului mobil, eventuala escaladare sau
efracţie ulterioară, folosită de infractor pentru a-şi asigura scăparea sau
păstrarea bunului sustras, nu mai prezintă relevanţă pentru calificarea furtului,
ci, eventual, doar pentru reţinerea altor infracţiuni.
Folosirea fără drept a unei chei adevărate presupune întrebuinţarea în
mod fraudulos, de către făptuitor, chiar a cheii pe care o utiliza în mod obișnuit
la deschidere, cel îndreptăţit s-o folosească.
Făptuitorul poate ajunge în posesia cheii adevarate, fie prin sustragere,
fie că o găseşte ori îi este încredinţată spre a efectua o dublură, pentru a
introduce cava în spațiul încuiat sau pur şi simplu pentru a o păstra o perioadă
de timp.
Chiar și situația în care cheia este lăsată de proprietar în uşa încuiată din
neglijenţă, fapta constituie furt calificat în modalitatea reglementată de art.229
alin.1 lit.d).
Cheia mincinoasă este cheia falsă, contrafăcută sau orice alt instrument
sau sistem de deschidere care acţionează asupra unui dispozitiv de închidere,
fără ca acesta să fie distrus sau degradat, indiferent dacă este vorba de uşi,
portiere de autovehicule, mecanisme cu care sunt dotate casele de bani,
dulapurile metalice, casetele de valori, etc.
Art.229 alin. 1, lit. e) - Furtul săvârşit prin scoaterea din funcțiune a
sistemului de alarmă ori de supraveghere
Un sistem de alarmă reprezintă un circuit electric ale cărui principale
componente sunt: senzori, conductori, întrerupătoare, acumulatori, becuri,
difuzoare și care are ca principal scop, semnalizarea acustică și/sau luminoasă,
a faptului că zona protejată a fost penetrată prin efracție (în mod fraudulos).
Scoaterea din funcțiune a unui asemenea sistem presupune aducerea lui
în stare de nefuncționare prin acțiunea de decuplare, distrugere, deteriorare a
uneia sau a mai multor componente, astfel încât sistemul să nu-și mai
îndeplinească scopul, și anume acela de avertizare sonoră și/sau luminoasă.
Astfel, calificarea furtului în funcție de această variantă normativă nu va
putea fi posibilă decât dacă, făptuitorul, în scopul facilitării comiterii furtului,
procedează la anularea funcționalității, respectiv scoaterea din funcțiune a
sistemului de alarmă.
Sistemul de supraveghere trebuie să aibă în alcătuire camere video și
componenta de înregistrare și, eventual, transmitere a imaginilor preluate de
camere.
Acesta poate fi conceput să funcționeze în împreună cu un sistem de
alarmă sau ]n mod independent. În mod similar, scoaterea din funcțiune a

12
sistemului de supraveghere, de către făptuitor, în vederea comiterii cu mai
multă ușurință a furtului, echivalează cu anularea funcției de bază a acestuia, și
anume aceea de preluare a imaginilor de către camerele video. În acest fel,
sistemul nu va mai putea conduce la identificarea autorului infracțiunii.
Nu este relevant dacă la momentul comiterii furtului, sistemul de alarmă
sau de supraveghere era sau nu activat sau dacă, de la momentul activării până
la momentul infracțional, sistemul a fost deconectat datorită unor factori
externi, independenți de voința autorului furtului (întreruperea curentului
electric, consumarea bateriei sau defectarea oricărei componente care să facă
inutilizabil sistemul), atât timp cât, făptuitorul cunoscând despre existența
sistemului, procedează, în scopul facilitării comiterii furtului, la acțiuni de
distrugere sau deteriorare a elementelor esențiale, care să conducă la scoaterea
lui din funcțiune.
Pe de altă parte, nu se va reține această formă agravată a infracțiunii în
ipoteza în care furtul a fost comis, profitând de faptul că persoana vătămată nu
a activat sistemul de alarmă ori de supreveghere video și evident, fără ca
făptuitorul să intervină pentru scoaterea din funcțiune a acestuia.
De asemenea, nu se va reține această formă agravată a infracțiunii nici
în cazul în care persoana vătămată a montat la vedere camere “oarbe” sau false
sau difuzoare false, urmărind un scop de intimidare prin inducerea în eroare
despre existența unui sistem de supraveghere sau alarmare, datorită
neîndeplinirii condiției esențiale a acestei variante normative, și anume acela
de existență a unui sistem de alarmă sau de supraveghere real.
Art.229 alin. 2, lit. a): Furtul săvârșit asupra unui bun care face
parte din patrimoniul cultural
Patrimoniul cultural cuprinde bunuri culturale mobile şi imobile cu
valoare deosebită, de interes public. Varianta agravată a infracțiunii are în
vedere protejarea cât mai eficientă a unor asemenea bunuri, evident doar a
celor mobile.
Regimul bunurilor din această categorie, cu totul specială, a fost
reglementat printr-o serie de acte normative, începând cu Legea nr. 63/1974,
abrogată prin Decretul-Lege nr. 90 din 5 februarie 1990 al Consiliului
Frontului Salvării Naţionale privind organizarea şi înfiinţarea Comisiei
Muzeelor şi Colecţiilor și continuând cu Ordonanţa Guvernului nr. 68/19943
privind protejarea patrimoniului cultural naţional, aprobată cu modificări și
completări, prin Legea nr. 41/19954.
În sensul acestei ordonanţe, patrimoniul cultural naţional este compus
din bunuri culturale mobile şi imobile cu valoare deosebită, de interes public,
3
Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.247/31.08.1994
4
Publicată în Monotorul Oficial al României, Partea I, nr.105/30.05.1995

13
 care sunt bunuri de neînlocuit ale potenţialului creator uman, în relaţia sa cu
mediul natural. Bunurile mobile sau ansamblul de bunuri imobile care prezintă
valoare din punct de vedere arheologic, istoric, arhitectural, religios, urbanistic,
artistic sau tehnico-ştiinţific sunt monumente istorice.
În art.3 se precizează că fac parte din patrimoniul cultural naţional
bunurile ce sunt împărţite în următoarele categorii:
a) tezaurul patrimoniului cultural naţional, alcătuit din bunuri mobile cu
valoare excepţională şi care beneficiază de protecţie specială;
b) fondul patrimoniului cultural naţional, alcătuit din bunuri mobile cu
importanţă istorică, documentară, artistică, etnologică, ştiinţifică şi tehnică şi
care beneficiază de protecţia acordată prin prevederile ordonanţei menţionate
sau a altor acte normative.
În prezent, reglementarea în materie o reprezintă Legea nr. 182/20005
privind protejarea patrimoniului cultural național mobil, republicată, care la
art. 3, prevede că patrimoniul cultural menţionat cuprinde bunuri arheologice
şi istorico-documentare de valoare deosebită sau excepţională, bunuri cu
semnificaţie artistică de valoare deosebită sau excepţională, precum și bunuri
de importanţă ştiinţifică sau tehnică de valoare deosebită sau excepţională.
Excepţie face Fondul Arhivistic Naţional al României, precum şi cel
încredinţat direcţiilor judeţene ale Arhivelor Naţionale, acestea fiind sub
administrarea Arhivelor Naţionale din cadrul Ministerului Afacerilor Interne,
în conformitate cu prevederea Legii Arhivelor Naţionale nr. 16/1996,
republicată6.
Art.229 alin. 2, lit. b) - Furtul săvârşit prin violare de domiciliu sau
sediu profesional
Pentru a fi reținută calificarea prevăzută în această variantă normativă
este necesar ca violarea domiciliului sau a sediului profesional, respectiv
pătrunderea fără drept sau refuzul de a părăsi incinta având această calitate, să
fie făcută în scopul comiterii infracțiunii de furt.
Per a contrario, nu se va reține această formă agravată a infracțiunii în
cazul în care furtul din domiciliul sau din sediul profesional al persoanei
vătămate a fost comis în condițiile în care, făptuitorul se afla în vizită ori s-a
prezentat pentru o întâlnire programată anterior sau în orice alt mod care să
presupună acordul acesteia.
Art.229 alin. 2, lit. c) - Furtul săvârşit de o persoană având asupra sa
o armă

5
Republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 259 din 09.04.2014. A se vedea Gh. Diaconescu,
Infracțiuni în legi speciale și în legi extrapenale, Editura Fundației România de Mâine, București, 2002, p. 129
6
Republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 293 din 22 aprilie 2014

14
 Furtul calificat prevăzut de art.229, alin.2, lit.c) presupune doar purtarea
armei, nu și folosirea acesteia, în caz contrar realizându-se conţinutul
constitutive al infracţiunii de tâlhărie calificată.
Art.229 alin. 3, lit. a) - Furtul de ţiţei, gazolină, condensat, etan
lichid, benzină, motorină, alte produse petroliere sau gaze naturale din
conducte, depozite, cisterne ori vagoane-cisternă
Gravitatea sporită a furtului având ca obiect material ţiţei, produse
petroliere sau gaze naturale este determinată de însemnătatea acestor resurse
energetice, de locul în care se află, precum şi de urmările păgubitoare
deosebite pe care le poate atrage săvârşirea faptei.
Reglementarea acestei forme agravate a fost impusă de proliferarea unor
asemenea furturi, a efectelor colaterale periculoase, precum și a faptului că, de
regulă, conductele și componentele sistemului se întind pe zeci sau chiar sute
de kilometri, dificil de supravegheat.
Art.229 alin. 3, lit. b) - Furtul de componente ale sistemelor de
irigații
Potrivit anexei nr. 1 la Legea nr. 138/2004 privind îmbunătățirile
funciare, republicată7, cu modificările și completările ulterioare, prin sistem de
irigații se înțelege o rețea hydraulică distinctă de structuri, pompe, canale,
conducte care pot fi folosite pentru a preleva și/sau a transporta apa, a distribui
și a aplica apa pentru irigații pe o suprafață de teren definită și care cuprinde
terenul, clădirile, echipamentul fix sau mobil, drumurile de acces și
infrastructura aferente, necesare pentru a exploata, a întreține și a repara
sistemul.
Nu prezintă relevanță dacă sistemul de irigații era complet ori se afla sau
nu în stare de funcționare la momentul săvârșirii infracțiunii. Astfel,
sustragerea unor vane și hidranți – componente ale unui sistem de irigații -
dintr-o coloană de irigații, constituie infracțiunea de furt calificat, chiar dacă,
sistemul de irigații nu era în stare de funcționare datorită sustragerii anterioare
sau degradării altor componente8.
Constituie, de asemenea, infracțiunea de furt calificat, sustragerea unor
dale din beton de la canalul de irigații, deoarece ele aparțin sistemului de
irigații, cu rolul de a face impermeabil canalul de scurgere a apei spre solurile
ce trebuie irigate. Împrejurarea că, de mai mulți ani, sistemul de irigații nu a
mai funcționat este irelevantă, de vreme ce el exista fizic la data săvârșirii
furtului9.
Art.229 alin. 3, lit. c) - Furtul de componente ale rețelelor electrice
7
Republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 88 din 13/02/2009
8
Curtea Supremă de Justiție, Secția penală, decizia nr. 2150/2003, www.legalis.ro
9
Curtea Supremă de Justiție, Secția penală, decizia nr. 2558/2003, www.legalis.ro

15
 Potrivit art. 3, pct. 63-66 din Legea nr. 123/2012 a energiei electrice și a
gazelor naturale10, cu modificările și completările ulterioare, prin rețea
electrică se înțelege ansamblul de linii, inclusiv elementele de susținere și de
protecție a acestora, stațiile electrice și alte echipamente electroenergetice
conectate între ele, prin care se transmite energia electrică de la o capacitate
energetică de producere a energiei electrice la un utilizator. Rețeaua electrică
poate fi rețea electrică de transport (rețeaua electrică de interes național și
strategic cu tensiunea de linie nominală mai mare de 110 kV), rețea de interes
public (rețeaua electrică la care sunt racordați cel puțin doi utilizatori) sau rețea
de distribuție (rețeaua electrică cu tensiunea de linie nominală până la 110 kV
inclusiv).
Art.229 alin. 3, lit. d) - Furtul unui dispozitiv ori a unui sistem de
semnalizare, alarmare ori alertare în caz de incendiu sau alte situații de
urgență publică
Varianta agravată va fi reținută în condițiile în care, sistemul sau
dispozitivul, obiect material al furtului, este unul de avertizare în caz de
incendiu sau de alte situații de urgență publică.
Art. 2, lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 21/2004 privind
Sistemul Naţional de Management al Situaţiilor de Urgenţă 11, cu modificările
și completările ulterioare, definește situaţia de urgenţă ca reprezentând
evenimente excepţionale, cu caracter nonmilitar, care ameninţă viaţa sau
sănătatea persoanei, mediul înconjurător, valorile materiale şi culturale, iar
pentru restabilirea stării de normalitate sunt necesare adoptarea de măsuri şi
acţiuni urgente, alocarea de resurse specializate şi managementul unitar al
forţelor şi mijloacelor implicate.
Astfel, sunt incluse în categoria dispozitivelor ori sistemelor de alarmă,
semnalizare sau alertare și acelea care produc semnale de avertizare în situații
cum ar fi: pericolul de explozie datorită acumulării peste concentrația maximă
admisă a unor gaze sau vapori ale unor substanțe ușor volatile sau explozibile,
precum și pericolul de poluare a mediului înconjurător prin sesizarea prezenței
peste limitele admise, a unor substanțe toxice în aer, apă sau sol.
Art.229 alin. 3, lit. e) - Furtul unui mijloc de transport sau a oricărui
alt mijloc de intervenție la incendiu, la accidente de cale ferată, rutiere,
navale sau aeriene ori în caz de dezastru
În înțelesul prevederilor art. 9, alin. 2 din Ordonanţa Guvernului nr.
19/199712 privind transporturile, republicată, cu modificările și completările
ulterioare, mijloacele de transport sunt mijloace mobile, cu sau fără propulsie,
10
Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 485 din 16.07.2012
11
Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 361 din 26.04. 2004
12
Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 200 din 20 august 1997

16
 amenajate pentru transportul de persoane sau de bunuri, special destinate să se
deplaseze pe o cale de comunicaţie rutieră, feroviară, navală sau aeriană.
Pentru existența formei agravate, mijlocul de transport trebuie să fie
asociat unei activități care presupune intervenția cu operativitate la o situație
de urgență - accident de cale ferată, rutieră, navală sau aeriană ori în caz de
dezastru.
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 21/2004 privind Sistemul
Naţional de Management al Situaţiilor de Urgență, definește la art. 2, lit. l)
intervenţia operativă ca fiind acţiunile desfăşurate, în timp oportun, de către
structurile specializate în scopul prevenirii agravării situaţiei de urgenţă,
limitării sau înlăturării, după caz, a consecinţelor acesteia.
Totodată, termenul dezastru este reglementat din punct de vedere penal
la infracțiunea de distrugere calificată, prevăzută la art. 254, alin. 2 C. pen. și
constă în distrugerea sau degradarea unor bunuri imobile ori a unor lucrări,
echipamente, instalaţii sau componente ale acestora şi care a avut ca urmare
moartea sau vătămarea corporală a două sau mai multor persoane.
Astfel, se va reține varianta agravată prevăzută de art.229 alin.3 lit.e
C.pen. în cazul furtului unei ambulanțe aflată la locul accidentului, al cărei
echipaj acordă primului ajutor al răniților în afara mijlocului de transport.
Art.229 alin. 3, lit. f) - Furtul de instalaţii de siguranţă şi dirijare a
traficului feroviar, rutier, naval, aerian şi componente ale acestora,
precum şi componente ale mijloacelor de transport aferente.
Rațiunea reglementării acestei forme agravate o constituie nivelului
sporit al gravității unor fapte al căror efect poate fi punerea în pericol a vieții
unui număr însemnat de persoane, lipsite de protecția pe care pot să o
garanteze sistemele de siguranță și dirijare a traficului, indiferent dacă ne
referim la cel feroviar, rutier, naval sau aerian ori la mijloacele de transport
specifice acestor sisteme.
Art.229 alin. 3, lit. g): Furtul de bunuri prin însușirea cărora se
pune în pericol siguranța traficului și a persoanelor pe drumurile publice
Unul din elementele prin care se realizează siguranța traficului și a
persoanelor pe drumurile publice, care constituie, de altfel, obiectul material al
furtului în cazul acestei circumstanțe agravante, îl constituie amenajările
rutiere, care în înțelesul art. 6. pct. 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului
nr. 195/200213 privind circulația pe drumurile publice din România, aprobată
cu modificări și completări prin Legea nr. 49/2006, republicată, cu modificările
și completările ulterioare, reprezintă totalitatea construcțiilor, dispozitivelor și
oricăror mijloace tehnice, altele decât cele destinate semnalizării, amplasate pe
drumul public în scopul asigurării securității rutiere.
13
Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 958 din 28 decembrie 2002

17
 Totodată, la art. 30 din actul normativ, mijloacele de semnalizare
rutieră, care constituie, de asemenea, obiectul material al furtului în cazul
acestei circumstanțe agravante, se enumeră ca fiind: sistemele de semnalizare
luminoasă sau sonoră, indicatoarele, marcajele și alte dispozitive speciale.
Aceste mijloace de semnalizare rutieră se constituie într-un sistem unitar, se
realizează și se instalează astfel încât să fie observate cu ușurință și de la o
distanță adecvată, atât pe timp de zi, cât și pe timp de noapte, de cei cărora li se
adresează și trebuie să fie în deplină concordanță între ele, precum și într-o
stare tehnică de funcționare corespunzătoare.
În cuprinsul aceluiași act normativ, la art. 6. pct. 14 prin drum public se
înțelege orice cale de comunicație terestră, cu excepția căilor ferate, special
amenajată pentru traficul pietonal sau rutier, deschisă circulației publice;
drumurile care sunt închise circulației publice sunt semnalizate la intrare cu
inscripții vizibile.
Astfel, pentru reținerea acestei variante agravate, trebuie ca obiectul
material al furtului să fie unul dintre mijloacele de semnalizare menționate mai
sus. Va constitui infracțiunea de furt calificat, sustragerea de indicatoare
rutiere, aceste bunuri având scopul de a-i avertiza pe conducătorii auto despre
eventualele pericole ce pot apărea în trafic.
O a doua condiție esențială este ca aceste mijloace tehnice supuse
sustragerii, să fie destinate semnalizării traficului, pietonal sau rutier, pe un
drum deschis circulației publice. Nu vor fi, deci, relevante față de această
agravantă, sustragerile unor astfel de mijloace amplasate pe un drum privat.
De asemenea, pot fi obiect material orice alte dispozitive a căror
sustragere ar pune în pericol siguranța traficului rutier, inclusive capacele
canalelor de scurgere.
Art.229 alin. 3, lit. h) - Furtul de cabluri, linii, echipamente şi
instalaţii de telecomunicaţii, radiocomunicaţii, precum şi componente de
comunicaţii
Protecția acordată de prevederea legală bunurilor enumerate în
conținutul variantei agravate este justificată de relațiile sociale ce pot fi
afectate ca urmare a sustragerii cablurilor, liniilor, echipamentelor, instalațiilor,
etc.
În acest caz, urmările infracțiunii săvârșite în circumstanțele incriminate
prin varianta agravată prevăzută de art.229 alin.3 lit.h C.pen. pot fi mult mai
grave, imposibilitatea utilizării mijloacelor de comunicare putând duce la
pierderi de vieți omenești sau bunuri de importanță deosebită.
Esențial pentru ca fapta de însușire pe nedrept de cabluri, linii,
echipamente și instalații de telecomunicații, radiocomunicații, precum și
componente de comunicații să constituie infracțiunea de furt calificat, este ca

18
în momentul sustragerii, acestea să fie efectiv integrate într-o rețea sau într-un
sistem de comunicații, aflat sau nu în funcțiune.

7.5. TÂLHĂRIA ȘI PIRATERIA

1.Obiectul ocrotirii penale

Obiectul juridic special al infracțiunilor de tâlhărie și piraterie este
complex - ca de altfel și structura infracțiunilor -, acesta fiind constituit, pe de
o parte, din relațiile sociale cu caracter patrimonial, referitoare la posesia,
detenția (tâlhărie și piraterie) și ocrotirea bunurilor sub aspectul integrității
și/sau însușirilor acestora necesare spre a fi utilizate (piraterie), iar pe de altă
parte, din relațiile sociale referitoare la viața, integritatea corporală, sănătatea,
libertatea fizică și psihică a individului.
Cele două tipuri de infracțiuni sunt infracțiuni complexe, alcătuite din
cel puțin două fapte incriminate de legea penală. Astfel, în structura acestora
se distind două tipuri de infracțiuni:
a) Infracțiunea scop, care întotdeauna este o infracțiune de furt, pentru că
deposedarea de un bun a unei persoane fizice sau juridice, reprezintă obiectivul
central și principal urmărit de făptuitor
și
b) Infracțiunea mijloc, care poate fi de mai multe genuri - lovire, lipsire
de libertate în mod ilegal, amenințare (la ambele tipuri de infracțiuni),
distrugere, deteriorare, aducere la starea de nefuncționare a navei (în cazul
pirateriei) etc. -, săvârșită de autor cu diferite motivații - pentru a păstra bunul,
pentru a șterge urmele, pentru a bloca bunurile sau parte din acestea etc. -, dar
care este înfăptuită, întotdeauna, în legătură cu infracțiunea scop.
Obiectul material al infracțiunilor de tâlhărie și piraterie, este în
principal, bunul la care atentează autorul faptei, dar, în aceeași măsură, obiect
material poate fi corpul persoanei/persoanelor asupra căreia/cărora se îndreaptă
acțiunea violentă - persoane care sunt deposedate de bun ori care intervin în
încercarea de a-l prinde sau a-l anihila pe făptuitor etc. -, cât și unele lucruri
aparținând acestora (îmbrăcămintea sau alte bunuri distruse sau deteriorate în
cadrul acțiunii violente) sau mijloacele de transport naval sau aerian pe care
sunt îmbarcați și care sunt supuse deteriorării ori distrugerii în tot sau numai a
unor echipamente, instalații componente.
2.Subiecții infracțiunilor de tâlhărie și piraterie
În cazul tâlhăriei, în toate variantele normative, atât subiectul activ
nemijlocit, cât și subiectul pasiv, sunt necircumstanțiați de text, deci orice
personă poate avea calitatea de subiect al acestor infracțiuni.

19
 La infracțiunile de piraterie, subiectul activ este calificat, acesta făcând
parte din categoria membrilor echipajelor unor nave aflate în marea liberă ori a
unor aeronave sau din rândul pasagerilor acestora.
De regulă, în cazul pirateriei, subiectul activ este plural, pluralitatea fiind
presupusă de însăși natura și complexitatea actului pirateresc, a cărui înfăptuire
implică o cooperare între mai multe persoane, pentru a putea fi înfrântă
rezistența celorlalți membri loiali ai echipajului acelei nave sau a echipajului
navei atacate și, eventual, a pasagerilor.
Sunt subiecți activi nemijlociți (autori) ai infracțiunilor de tâlhărie și
piraterie, toți participanții la comiterea faptei, indiferent dacă unii dintre aceștia
doar au agresat victima, iar alții s-au limitat la deposedarea acesteia de bun sau
au participat de distrugerea bunului sau a unor părți a acestuia.
Infracțiunile de tâlhărie și piraterie pot fi săvârșite și în modalitățile de
instigare și complicitate.
Subiecți pasivi sunt toate persoanele prejudiciate - fizic, psihic sau
material - de pe urma infracțiunilor.
3.Latura obiectivă
Elementul material al infracțiunilor de tâlhărie și piraterie are caracter
complex, el fiind exprimat prin acțiuni conjugate de deposedare a persoanelor
de bunurile pe care le dețin, prin violențe sau amenințări, precum și prin
acțiuni întreprinse de autor pentru a obține sau păstra bunul, pentru a înlătura
urmele infracțiunii ori pentru a-și asigura scăparea de răspundere, precum și
acțiuni de deteriorare ori distrugere a navei ori a unor părți din aceasta.
În cazul infracțiunii de piraterie, indiferent de forma prin care se exprimă
poziția subiectivă a piraților, acțiunile de distrugere sau tâlhărire a persoanelor
de la bordul navei sunt absorbite în conținutul complex al acesteia, ele
neconstituind elementul material al unor infracțiuni distincte, respectiv de
distrugere sau de tâlhărie, săvârșite în concurs cu cea de piraterie.
De asemenea, pentru realizarea infracțiunii de piraterie este necesar ca
nava ori aeronava să se afle în momentul atacului în marea liberă, respectiv
într-o zonă nesupusă jurisdicției vreunui stat, în caz contrar, fapta nu
îndeplinește elementele constitutive ale infracțiunii de piraterie, ci pe acelea
ale infracțiunii de tâlhărie calificată.
Urmarea imediată și legătura de cauzalitate privesc doar acțiunea
principală și sunt identice cu cele de la infracțiunea de furt.
În cazul celei de-a doua variante normative de la infracțiunea de
piraterie, pentru îndeplinirea urmării imediate și a legăturii de cauzalitate este
suficientă realizarea acțiunii de capturare a navei sau de provocare a
naufragiului ori eșuării acesteia.
4. Latura subiectivă

20
 Elementul subiectiv al infracțiunilor de tâlhărie și piraterie este, de
asemenea, complex, el exprimându-se sub forma intenției, la ambele tipuri de
acțiuni - principală și secundară.
În cazul infracțiunilor de tâlhărie, în întregul lor, intenția este calificată,
incluzând și elementul scop, a cărui realizare este urmărită prin acțiunea
secundară (adiacentă), și anume acela de a păstra bunul, de a-și înlătura urmele
ori de a facilita făptuitorului exonerarea de răspundere.
În cazul pirateriei, intenția este calificată în varianta normativă de la art.
235, alin. 2, cu privire la acțiunea piraților de capturare a navei, respectiv de
provocare a naufragierii sau eșuării acesteia, săvârșite în scopul însușirii
încărcăturii sau tâlhăririi persoanelor aflate la bord.
În cazul tâlhăriei calificate, în varianta normativă agravată de la art. 234,
alin. 3 C.pen., a variantei agravate a pirateriei prevăzută la art.235, alin. 3
C.pen., care au ca urmare vătămarea corporală, precum și în cazul infracțiunii
de tâlhărie sau piraterie urmată de moartea victimei prevăzută la art. 236
C.pen., forma de vinovăție este praeterintenția, autorul neprevăzând
producerea urmărilor mai grave, socotind fără temei că aceste urmări nu se vor
produce. În cazul în care însă, autorul prevede și asemenea urmări, infracțiunea
de tâlhărie (în ambele forme – simplă și calificată) sau de piraterie vor fi în
concurs de înfracțiuni cu cea de vătămare corporală prevăzută la art. 194,
respectiv cu cea de omor calificat prevăzută la art. 189 C. pen. .
5.Forme. Sancțiuni.
Tentativa în cazul infracțiunilor de tâlhărie și piraterie este realizată
atunci când acțiunea principală (de furt al bunului, respectiv capturare ori
naufragiere a navei) este întreruptă, din motive independente de voința
făptuitorului, înainte de deposedarea victimei de bun, cu condiția obligatorie,
de a fi însoțită de acțiunea secundară, de violență.
Există tentativă la infracțiunea de tâlhărie, respectiv infracțiune
consumată, și în cazul când violențele se exercită în scopul sustragerii unui
vehicul pentru a-l folosi pe nedrept.
Tentativa, la toate infracțiunile de tâlhărie și piraterie, se pedepsește.
Consumarea infracțiunilor de tâlhărie și piraterie intervine, similar
infracțiunilor de furt, în momentul imposedării autorului cu bunul sustras, prin
asociere cu acțiunea de violență, întreprinsă în legătură cu furtul, indiferent de
raportul temporal față de actul de deposedare.
Infracțiunile de tâlhărie și piraterie se sancționează cu pedeapsa
închisorii cuprinsă între limitele speciale de la 2 la 7 ani, în cazul tâlhăriei
simple, până la limitele de la 7 la 18 ani, în cazul tâlhăriei sau pirateriei urmate
de moartea victimei. În toate cazurile, pedeapsa principală este însoțită de
pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi.

21
 7.6. Îndrumar pentru autoverificare

Sinteza unităţii de învăţare 7

 Obiectul juridic special al infracțiunilor de furt îl constituie acele
relații sociale având caracter patrimonial, referitoare la posesia și
detenția asupra bunurilor mobile.
 Obiectul material a acestor infracțiuni este reprezentat de bunul
mobil din patrimoniul public sau privat, însușit de autorul faptei
 Elementul material al infracțiunilor de furt este reprezentat de o
acțiune prin care se săvârșește fapta penală.
 Urmarea imediată a infracțiunilor de furt constă în schimbarea
stării de fapt a bunului, scos din posesia subiectului pasiv,
respectiv de sub controlul și posibilitatea acestuia de a dispune de
bun, și mutat în posesia sau folosința subiectului pasiv
 Forma de vinovăție cu care sunt săvârșite infracțiunile de furt este
exclusiv intenția
 Prin mascare se înţelege acoperirea parţială sau integrală a feţei cu
un obiect sau cu un material, astfel încât trăsăturile individului să
nu poată fi văzute
 Deghizarea constă în aceea că făptuitorul se îmbracă sau îşi
aranjează înfăţişarea de aşa manieră, încât să nu fie recunoscut
 Prin travestire se înţelege apariţia făptuitorului sub un alt sex decât
cel pe care îl are
 Prin efracţie se înţelege înlăturarea violentă, prin ruperea,
spargerea, demontarea oricărui obiect sau dispozitiv de închidere
care are menirea de a împiedica pătrunderea într-un anumit loc
 Prin escaladare se înţelege depăşirea unui obstacol care se
interpune între făptuitor şi bunul mobil a cărui sustragere se
urmăreşte
 Cheia mincinoasă este cheia falsă, contrafăcută sau orice alt
instrument sau sistem de deschidere care acţionează asupra unui
dispozitiv de închidere, fără ca acesta să fie distrus sau degradat

22
  În cazul tâlhăriei, în toate variantele normative, atât subiectul activ
nemijlocit, cât și subiectul pasiv, sunt necircumstanțiați de text
 La infracțiunile de piraterie, subiectul activ este calificat, acesta
făcând parte din categoria membrilor echipajelor unor nave aflate
în marea liberă ori a unor aeronave sau din rândul pasagerilor
acestora
 Elementul material al infracțiunilor de tâlhărie și piraterie are
caracter complex, el fiind exprimat prin acțiuni conjugate de
deposedare a persoanelor de bunurile pe care le dețin, prin violențe
sau amenințări, precum și prin acțiuni întreprinse de autor pentru a
obține sau păstra bunul, pentru a înlătura urmele infracțiunii ori
pentru a-și asigura scăparea de răspundere, precum și acțiuni de
deteriorare ori distrugere a navei ori a unor părți din aceasta.

Concepte şi termeni de reţinut

Patrimoniu, bun mobil, furt, tâlhărie, furt de folosință

Întrebări de control şi teme de dezbatere

1. Ce se înţelege prin conceptele de „patrimoniu”, „bun

mobil” şi „folosință”?
2. Identificaţi aspectele comune ale infracţiunilor contra
patrimoniului
3. Analizaţi infracţiunea de FURT CALIFICAT.

Teste de evaluare/autoevaluare

1. Infractiunea de furt calificat se consumã:

a. în momentul intrãrii bunului în stãpânirea de fapt a subiectului activ

al infractiunii
b. în momentul când fãptuitorul ridicã bunul din locul în care se afla,
deplasându-l în alt loc
c. în momentul ridicarii si transportarii bunului în locul unde fãptuitorul
a avut intentia sã-l depunã
d. în momentul când fãptuitorul apucã cu mâna bunul pe care urmãreste
sã si-l însuseascã pe nedrept, indiferent dacã a reusit sau nu sã-l ia si
sã-l pãstreze

23
 ANS: A

2. Încadrarea juridicã a faptei de furt prin violenta, sãvârsit într-un mijloc

de transport în comun, este :

a. infractiunea de tâlhãrie
b. infractiunea de lovire si alte violente, în concurs cu infractiunea de
furt
c. infractiunea de lovire si alte violente, în concurs cu infractiunea de
furt calificat
d. infractiunea de furt calificat
ANS:A

3. Elementul material al infractiunii de tâlhãrie, în varianta/forma tip,

constã în actiunea de:

a. furt săvârsit prin punerea victimei în stare de inconstientă pentru a-si

asigura scaparea
b. furt sãvârsit de o persoanã mascatã
c. furt sãvârsit asupra unei persoane aflate în imposibilitatea de a-si
exprima vointa sau de a se apãra
d. furtul sãvârsit de douã sau mai multe persoane împreunã
ANS:A

4. Actiunea specificã elementului material în cazul infractiunii de talharie,

în forma tip, constã în:

a. furtul săvârsit prin amenintări

b. furtul sãvârsit în timpul noptii
c. furtul sãvârsit într-un mijloc de transport
d. furtul sãvârsit de o persoanã deghizatã
ANS:A

5. Constituie circumstantã de agravare ale infractiunii de talharie:

a. tâlhãria sãvârsitã într-un loc public

b. tâlhãria sãvârsitã în timpul noptii
c. tâlhãria sãvârsitã de o persoanã travestitã
d. toate variantele enuntate sunt corecte

24
 ANS: D

6. NU se va retine forma agravata a infractiunii de talharie:

a. dacã fapta a fost sãvârsitã de o persoanã mascatã

b. dacã fapta a fost sãvârsitã de o persoanã deghizatã
c. dacã fapta a fost sãvârsitã de o persoanã travestitã
d. niciuna dintre variantele enuntate nu este corectã
ANS: D

Bibliografie:

1. www.scj.ro
2. www.portal.just.ro
3. www.legalis.ro
4. www.juridice.ro
5. www.jurindex.ro
6. Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, privind circulația pe
drumurile publice din România
7. Ordonanţa Guvernului nr. 19/1997 privind transporturile, republicată, cu
modificările și completările ulterioare
8. Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 21/2004 privind Sistemul
Naţional de Management al Situaţiilor de Urgenţă
9. Legea nr. 123/2012 a energiei electrice și a gazelor natural
10.Legea nr. 138/2004 privind îmbunătățirile funciare, republicată
11.Legea Arhivelor Naţionale nr. 16/1996, republicată
12.Legea nr. 182/2000 privind protejarea patrimoniului cultural național
mobil, republicată
13.Doinel Dinuică, Petre Buneci - Drept penal special - Aspecte teoretice
si de practică judiciară, Editura Fundației Romania de Maine, 2001
14.Doinel Dinuica, Polixenia Grecu ș.a. - Drept penal. Partea speciala,
Vol.I, Curs IFR, Editura Fundației România de Mâine, București, 2013
15.Gh. Diaconescu, Infracțiuni în legi speciale și în legi extrapenale,
Editura Fundației România de Mâine, București, 2002
16.Gh. Diaconescu (coord.), D. Dinuică, ș.a. - Drept penal. Partea
Specială, Editura Fundației România de Mâine, București, 2007

25