Fişa XIII

Mănăstirile din Ţara Românească şi Moldova în sec. XV.

Arta şi cultura bisericească.
I. Introducere:
- M-rile deja întemeiate şi-au continuat activitatea; acestora li s-au adăugat altele
ctitorite de domnii munteni sau moldoveni (îndeosebi Ştefan cel Mare) şi de dregătorii lor

II. Mănăstirile din Ţara Românească:

- în timpul lui Mircea cel Bătrân s-au ridicat mai ulte M-ri: Cozia, Cotmeana,
Bolintin lângă Bucureşti, Vişina – Gorj (dispărute), Nucet – Dâmboviţa, Snagov lângă
Bucureşti;
- Dealu lângă Târgovişte atestată în 1431 şi refăcută de Radu cel Mare (1495-
1508);
- Glavacioc – Argeş şi Govora – Vâlcea (sf. sec. XV – încep. sec. XVI) refăcute
de Vlad Călugărul (1482-1495) şi Radu cel Mare;
- Bistriţa – Vâlcea – sf. sec. XV - ctitorită de boierii Craioveşti, care au adus din
Serbia moaştele Sf. Grigorie Decapolitul.

III. Mănăstirile din Moldova:

- Bistriţa - încep. sec. XV – Alexandru cel Bun;
- 7 ian 1407 – M-rila Neamţ şi Bistriţa puse sub aceaşi conducere a
egumenului Dometian;
- a primit numeroase danii;
- sub ascultarea ei s-au pus 50 de sate cu preoţii şi credincioşii lor;
- + Neamţ au devenit prin primirea de danii cele mai înzestrate m-ri ale ţării;
- înmormântaţi aici – Alexandru cel Bun şi soţia sa Ana;
- Moldoviţa – Alexandru cel Bun;
- Humor – atestată în 1415 – ctitoria vornicului Oană;
- alte m-ri ale lui Alexandru cel Bun: Chiprieni (Căpriana), Vărzăreşti dincolo
de Prut, Horodnic şi Iţcani în jurul Sucevei.

IV. Ctitoriile lui Ştefan cel Mare şi Sfânt:

- Ştefan a domnit 47 de ani între 1457-1504;
- viaţa bisericească a cunoscut o dezvoltare impresionantă;
- arta şi cultura bisericească de asemenea s-a dezvoltat repede;
- după tradiţie se spune că Ştefan a ridicat după fiecare luptă o biserică ca semn
de mulţumire lui Dumnezeu pentru victoriile sale;
- în lăcaşurile de cult s-au dezvoltat arta picturi şi miniaturii şi au fost tipărite
cărţi de cult şi lucrate felurite odoare bisericeşti;
- Putna – începută la 10 iulie 1466 şi terminată de arhitectul grec Teodor
împreună cu meşteri veniţi din Transilvania;
- sfinţită la 3 sept 1470 de mitropolitul Teoctist şi episcopul Tarasie al
Romanului cu un sobor de 60 de preoţi şi diaconi;
 - primul egumen a fost Ioasaf, adus de la M-rea Neamţ – urmat de Paisie cel
Scurt;
- a devenit gropniţă domnească pentru Ştefan Vodă şi familia sa; au fost
înmormântaţi aici: domnitorul; soţiile sale, Maria de Mangup şi Maria Voichiţa; fii săi,
Bogdan, Petru, Bogdan cel Orb, Maria; nepotul său Ştefăniţă şi Maria, prima soţie a lui
Petru Rareş;
- în pridvor a fost înmormântat mitropolitul Teoctist;
- Ştefan a făcut numeroase danii întărite printr-un hrisov din 2 feb 1503;
- Voroneţ – ridicată între 26 mai – 14 sept 1488 pe locul unei m-ri mai vechi
condusă de egumenul Mihail;
- se pare că aici şi-ar fi avut chilia Sf. Daniil Sihastrul, care îmbărbătase pe
domn într-un moment de cumpănă din timpul luptelor cu turcii;
- M-rea Sf. Ilie de lângă Suceava – 1488; - azi biserici de mir
- Schitul Pătrăuţi – 1487;
- o biserică nouă la Tazlău – 1496-1497;
- o biserică cu hramul Înălţarea Domnului la M-rea Neamţ – 1497, pe locul
ctitoriei lui Petru Muşat;
- o clopotniţă cu paraclis la M-rea Bistriţa – 1498;
- o biserică nouă la M-rea Dobrovăţ – 1503-1504;
- biserici de mir: Sf. Ioan din Vaslui (1490), Sf. Nicolae din Iaşi (1491-1492), Sf.
Gheorghe din Hârlău (1492), Borzeşti (1493-1494) – unde se pare că s-a născut şi a
copilărit domnitorul, Sf. Apostoli Petru şi Pavel din Huşi (1495), Sf. Nicolae din Dorohoi
(1495), Popăuţi din Botoţani (1496), Războieni (1496) – pe locul unei lupte cu turcii, Sf.
Ioan din Piatra-Neamţ (1497-1498), Volăvăţ (1500-1502), Reuseni (1503-1504) – satul în
care a fost ucis tatăl său, Bogdan II - terminată după moartea sa de fiul său, Bogdan cel
Orb.
- + Biserica Albă din Baia, biserica din Râmnicu Sărat, biserica din cetatea
Chilia, şi cele din satele: Scânteia, Şcheia, Floreşti, Căpriana şi Cotnari + bisericile
transilvănene de la Vad lângă Ciceu, aflată sub stăpânirea sa, Feleac – reşedinţa
Mitropoliei româneşti a Transilvaniei;
- a făcut danii altor m-ri: Probota (Sf. Nicolae-Poiana) – înmormântată mama
sa, Oltea, în 1465; Moldoviţa, Humor;
- fiul său Alexandru – o biserică în Bacău;
- pârcălabul de Suceava, Luca Arbore – o biserică în satul Arbore (1502);
- logofătul Ioan Tăutu – o biserică în Bălineşti (1494-1499).

V. Stilul moldovenesc:
- bisericile zidite la începutul domniei sunt mai simple, mai scunde şi mai reduse
ca lungime, pe când cele de la sfârşitul vieţii sunt mai înalte şi mai lungi, prin
introducerea unei noi încăperi, gropniţa;
- prin felul în care au fost zidite s-a realizat un stil propriu – stilul moldovenesc;
- caracteristicile stilului moldovenesc: o sinteză a elementelor de origine
bizantină si a celor de sorginte gotică;
Elemente bizantine:
- arcul în plin-cintru (în semicerc);
 - planul triconc (trilobat), realizat prin absida altarului şi cele două abside
laterale;
- altarul, naosul şi pronaosul – tot din arta bizantină;
Elemente gotice:
- înălţimea mare a bisericilor,
- contraforţii,
-ogivele (arcele gotice) de la uşi şi ferestre, preluate din arta gotică
Transilvania;
Elemente noi:
- sistemul de boltire,
- gropniţa;
- se foloseşte pentru construcţie piatra de râu şi cărămida; iar pentru colţuri,
piatra cioplită; iar acoperişul era din şindrilă;
- valoroase picturi interioare: Sf. Ilie din Suceava, Sf. Cruce din Pătrăuţi,
Voroneţ, Sf. Nicolae din Popăuţi - Botoşani, Bălineşti – pictată de ieromonahul Gavriil.

VI. Manuscrisele moldoveneşti:

- în timpul lui Alexandru cel Bun - la M-rea Bistriţa – un Pomelnic al domnilor
ţării început în 1407;
- M-rea Neamţ – miniaturistul Gavriil, fiul lui Uric, a creat o şcolă de copişti;
- avem de la el 13 manuscrise:
- un Tetraevanghel cu text slavon şi grecesc, împodobit cu miniaturi şi
frontispicii – 1492;
- alt Tetraevanghel păstrat în Muzeul de Istorie a României – 1436;
- traduceri din sf. Ioan Gură de Aur, Vasile cel Mare, Grigorie de
Nazianz;
- caligraful şi miniaturistul Teodor Mărişescu diaconul – în timpul lui Ştefan
cel Mare; a copiat o serie de Tetraevangheliere;
- alţi călugări, dieci, grămatici, dascăli şi chiar logofăţi au copiat diferite
cărţi de cult;
- M-rea Putna – ieromonahul Nicodim în 1473 copia un Tetraevanghel pentru
M-rea Humor – un portret policrom al lui Ştefan cel Mare îngenuncheat, oferind
Evanghelia Sfintei Fecioare Maria, aşezată pe tron, cu pruncul Iisus în braţe; domnitorul
cu plete blonde şi ochi albaştri este îmbrăcat într-o mantie de brocart roşu deschis, cu fire
de aur; fondul este juma de aur, juma verde deschis în chenar negru cu flori roşii;
- alţi caligrafi şi miniaturişti: monahii Casian, Chiriac, Paisie, Vasile,
ieromonahii Iacov şi Spiridon, monahul Paladie (un Tetraevanghel), monahul Filip,
preotul Ignatie din Coţmani – cărţi de slujbă şi traduceri din literatura patristică şi
postpatristică;
- manuscrisele erau: - împodobite cu iniţiale mari pe fond auriu, albastru sau
roşu, precum şi cu frontispicii, chenare, vignete;
- însoţite de desene geometrice, flori, păsări, chipuri ale evangheliştilor
sau ale unor sfinţi;
- sunt cele mai reuşite din întreaga lume şi au servit ca pildă şi vecinilor
noştri ortodocşi în arta scrisului;
 - legate în scoarţe de lemn, îmbrăcate în piele ori ferecate în argint, cu
diferite ornamente;
- în unele m-ri s-au pus bazele unor mici biblioteci.

VII. Alte ramuri ale artei:

- broderia moldovenească: - cunoscută din timpul lui Alexandru cel Bun;
- ajunge la apogeu în timpul lui Ştefan cel Mare;
- diferite epitrahile (unul cu portretul lui Ştefan şi al fiului său Alexandru),
bederniţe, antimise, epitafe, aere, dvere (una din 1500 cu chipurile lui Ştefan şi al
doamnei Maria Voichiţa), acoperăminte de morminte (cel mai izbutit pe mormântul
doamnei Maria de Mangup) – o mare parte din ele se păstrează la Muzeul M-rii Putna;
- ateliere de argintărie la M-rile Neamţ şi Putna pentru felurite obiecte liturgice;
- sculptura în piatră – pe pietrele de mormânt de la biserica Sf. Nicolae din
Rădăuţi şi de la Putna;
- în Ţara Românească - cea mai veche piesă sculptată în lemn - uşile paraclisului
de la Snagov - 1453.

VIII. Şcoli mănăstireşti:

- şcolilele din m-ri erau importante centre de lumină, care răspândeau ştiinţa cu
caracter bisericesc şi laic;
- aici învăţau cei care urmau să devină preoţi, precum şu dieci, logofeţi şi
caligrafi de cancelarie.