Sunteți pe pagina 1din 224

Lect. univ. drd.

Ioana Duca

MONEDĂ ŞI CREDIT
EdiŃia a - II- a revizuită şi adăugită
CUVÂNT ÎNAINTE

Rolul monedei şi al creditului în desfăşurarea proceselor economice


contemporane şi impactul lor major la nivel micro şi macroeconomic impun
cunoaşterea şi aprofundarea de către toŃi studenŃii la ştiinŃe economice, dar
mai ales de către cei de la specializarea FinanŃe-Monedă, a unor concepte
cum sunt puterea de cumpărare, inflaŃia, agregatele monetare, sistemele
monetare, integrarea monetară europeană şi moneda unică euro, prezentate
în prima parte a acestei lucrări. Multitudinea de transformări economico-
sociale, legislative şi instituŃionale pe care le trăim astăzi în România,
justifică totodată abordarea în această lucrare a modului de concepere,
implementare şi calibrare a politicii monetare la noi în Ńară în perioada
premergătoare trecerii la moneda euro.
În plus, considerăm extrem de utile tratarea teoretică şi
metodologică, precum şi exemplificarea diverselor aspecte practice privind
creditarea bancară a persoanelor fizice şi a firmelor din România, în partea a
doua a lucrării.
ConştienŃi că fenomenul financiar-bancar este în continuă mişcare,
iar anumite aspecte tratate în lucrare vor fi depăşite, mai devreme sau mai
târziu şi că orice lucrare este perfectibilă, le suntem recunoscători celor care
vor trimite sugestii şi aprecieri critice pentru îmbunătăŃirea acestui material
într-o viitoare ediŃie.

Autoarea

3
CUPRINS
Cuvânt înainte................................................................................... 3
Cuprins……………………………………………………………...3

PARTEA I: MONEDA…………………………………………….7
1. Moneda şi puterea de cumpărare a monedei………………...7
1.1. Conceptul de monedă……………………………………………..
1.2. EvoluŃia monedei. Clasificarea semnelor monetare. FuncŃiile
monedei……………………………………………………………...8
1.3. Puterea de cumpărare a monedei………………………………12
1.4. Convertibilitatea monedei şi cursul de schimb………………...14
2. Masa monetară şi componentele acesteia……………………..20
2.1. Conceptul de masă monetară şi structura masei monetare. …... 20
2.2. Agregatele monetare. ………………………………………….21
3. Sisteme monetare naŃionale ……………………………………26
3.1. ConŃinutul şi rolul sistemelor monetare naŃionale. …………26
3.2. Clasificarea sistemelor monetare. ……………………………30
4. Sistemul monetar european. …………………………………37
4.1. Scurt istoric. …………………………………………………37
4.2 FuncŃionarea sistemului monetar european – realizări şi
insuficienŃe…………………………………………………………39
4.3. Integrarea monetară europeană. ………………………………41.
4.4. Moneda euro………………………………………………….46
5. Sistemul monetar internaŃional………………………………51
5.1. Principiile de funcŃionare ale sistemului monetar
internaŃional......................................................................................51
5.2. InstituŃii financiare cu vocaŃie internaŃională, create prin acordul
de la Bretton-Woods……………………………………………56
5.3. Rolul DST…………………………………………………62
6. InflaŃia………………………………………………………65
6.1. Conceptul de inflaŃie. Cauzele şi efectele inflaŃiei…………65
6.2. Tipurile de inflaŃie. ………………………………………68
6.3. Politicile antiinflaŃioniste. …………………………………72
6.4. Măsurarea inflaŃiei…………………………………………77
7. Politica monetară ……………………………………………80
7.1. FuncŃiile Băncii NaŃionale într-o economie de piaŃă. ………80
7.2. Politica monetară – concept, obiective şi instrumente. ……87
7.3. Banca NaŃională a României ………………………………90

4
7.4. Obiectivele politicii monetare în România în perioada
2000-2004......................................................................................92
7.5. Politica monetară în România în perspectiva
integrării europene..........................................................................95
7.6. Denominarea monedei naŃionale –
oportunitate, costuri, beneficii........................................................99
8. AplicaŃii şi studii de caz...........................................................106
8.1 Puterea de cumpărare a monedei……………………………106
8.2 InflaŃia……………………………………………………….114
8.3 Politici monetare antiinflaŃioniste …………………………..118
8.4 Indicatorii de performanŃă bancară…………………………..134
8.5 Corelarea operaŃiunilor active şi pasive
ale băncilor comerciale…..............................................................143
PARTEA a-II-a: CREDITUL…………………………………147
9. Creditul şi dobânda. …………………………………………147
9.1. ConŃinutul şi trăsăturile creditului în economia de piaŃă. ……147
9.2. Formele creditului în economia de piaŃă. …………………151
9.3. Conceptul de dobândă şi tipuri de dobândă ………………155
10. Creditarea bancară a persoanelor juridice. ……………160
10.1. Principii şi reguli generale ale acordării creditelor bancare
pentru persoane juridice…………………………………….……160
10.2. Indicatori de evaluare a bonităŃii solicitanŃilor de credite
persoane juridice…………………………………………………172
10.3. Aspecte non-financiare ale analizei creditelor pentru persoane
juridice……………………………………………………………169

11. Creditarea bancară a persoanelor fizice. …………………172


11.1. Principii şi reguli generale ale acordării creditelor bancare
pentru persoane fizice. ……………………………………………172
11.2. Analiza şi evaluarea creditelor pentru persoane fizice. ……174
12. AplicaŃii şi studii de caz……………………………………179
12.1 Dobânda……………………………………………………179.
12.2 Studiu de caz simplificat privind modul de analiză şi acordare a
unui credit pentru persoană fizică destinat achiziŃiei
unui autoturism................................................................................204
12.3. Studiu de caz simplificat privind analiza unui credit bancar pe
termen scurt pentru persoane juridice …………………………211
Bibliografie selectivă……………………………………………222

5
6
7
PARTEA I
MONEDA

Capitolul 1

MONEDA ŞI PUTEREA DE CUMPĂRARE A MONEDEI

1.1 Conceptul de monedă


1.2 EvoluŃia monedei. Clasificarea semnelor monetare. FuncŃiile monedei
1.3 Puterea de cumpărare a monedei
1.4 Convertibilitatea monedei şi cursul de schimb.

1.1. Conceptul de monedă

Moneda ocupă un rol cheie în mecanismul oricărei economii,


condiŃionându-i dezvoltarea şi fiind absolut indispensabilă în desfăşurarea
raporturilor cotidiene între persoane fizice, firme, instituŃii ale statului,
instituŃii financiare etc. Evident, nu se poate concepe existenŃa unei
economii moderne fără monedă.
Etimologic, termenul de monedă provine din cuvântul grecesc
monedha, care, la început, definea doar piesele bătute din metal preŃios sau
din metal obişnuit, emise cu scopul îndeplinirii unor funcŃii de mijloc de
schimb şi de mijloc de plată.
În prezent, termenul de monedă este folosit în sens larg, fiind
denumirea generică pentru monede metalice, bancnote, monedă
scripturală şi orice altă formă de bani acceptată şi folosită de participanŃii
la tranzacŃii într-un spaŃiu economic dat.
Putem desprinde trei trăsături ale monedei într-o economie:
a. este un bun cu utilitate permanentă pentru populaŃie şi pentru agenŃii
economici;
b. este un bun aparte, un bun indirect, reprezentând o creanŃă asupra
economiei naŃionale, întrucât dă dreptul deŃinătorului de a
achiziŃiona în schimbul ei bunuri şi servicii pe teritoriul Ńării
emitente;
c. are caracter juridic, fiindu-i recunoscute prin lege toate calităŃile şi
drepturile pe care le conferă. Pe teritoriul unei Ńări, moneda naŃională
reprezintă singurul mijloc legal de plată.

8
1.2. EvoluŃia monedei. Clasificarea semnelor monetare. FuncŃiile
monedei

Se poate spune că banii au apărut oarecum spontan, la un anumit


moment în evoluŃia societăŃii omeneşti, ca urmare a unor necesităŃi reale
ivite în procesul de schimb, prin separarea din mulŃimea de bunuri care se
produceau a unora specifice şi mai apoi a unuia singur, cu rol de echivalent
(etalon) general, adică un bun cu ajutorul căruia erau evaluate toate
celelalte care se schimbau.
Istoric vorbind, rolul de bani a fost îndeplinit de diferite bunuri
(animale mici, piei de animale, blănuri, cereale, scoici etc), apoi de metalele
preŃioase şi ulterior de monedele metalice din aur şi argint.
Metalele preŃioase s-au detaşat de restul bunurilor etalon datorită
calităŃilor lor evidente: nu erau alterabile, erau divizibile, uşor de transportat
şi concentrau o valoare foarte mare într-un volum mic.
În scrierile lui Herodot îi este atribuit lui Cresus, regele Lydiei, meritul
de a fi bătut prima monedă, în secolul VII î.e.n.. Costin KiriŃescu, în
lucrarea Moneda - mica enciclopedie, menŃionează că moneda ar fi apărut
prima dată în China, în secolul XI î. e. n. IniŃial se foloseau lingourile, dar
acestea prezentau inconvenientul că trebuiau divizate şi cântărite în
momentul vânzării şi de aceea, pentru facilitarea circulaŃiei şi a comerŃului,
s-a trecut la marcarea lor. Amplificarea relaŃiilor comerciale, ca rezultat al
extinderii ariei geografice a acestora, necesita transportul lingourilor,
operaŃiune destul de greoaie şi costisitoare. Ca urmare, lingourile au fost
înlocuite cu monedele propriu-zise, confecŃionate din metal preŃios.
Odată cu apariŃia monedelor, au apărut şi primele semne ale unei
organizări monetare. În timp, statele au elaborat legi şi au creat instituŃii
care să reglementeze, să organizeze şi să supravegheze relaŃiile băneşti,
precum şi emisiunea şi retragerea de monedă, constituindu-se treptat
sistemele monetare naŃionale (tratate în capitolul 3 al acestei lucrări).
Pe măsura dezvoltării vieŃii economice şi sociale, a amplificării
producŃiei şi a tranzacŃiilor cu bunuri şi servicii, în circulaŃia monetară au
apărut şi monede fără valoare intrinsecă, bătute din metale nepreŃioase
(cupru, aluminiu, aliaje din metale comune).
Mai târziu, întrucât producŃia de bunuri şi servicii a devansat simŃitor
producŃia de metale preŃioase, iar schimburile comerciale s-a multiplicat la
scară mondială, reclamând şi un volum sporit de masă monetară, au apărut
şi bancnotele - biletele de bancă (secolul al XVI-lea, Olanda), la început
convertibile în metal preŃios, iar mai apoi, după primul război mondial şi

9
neconvertibile. Convertibilitatea biletelor de bancă în aur şi argint a fost
abandonată definitiv în anii ‘70. Bancnotele s-au transformat astfel în bani
fiduciari, fără valoare intrinsecă, dar şi-au sporit continuu importanŃa şi
ponderea în cadrul masei monetare.
În secolul al XIX - lea, ca rezultat al dezvoltării fără precedent a
băncilor comerciale în toate economiile, au apărut şi banii de cont (moneda
scripturală), care au început să fie preferaŃi banilor cu existenŃă fizică, mai
ales pentru operaŃiuni de volum mare sau între parteneri comerciali aflaŃi la
distanŃă, datorită multiplelor avantaje pe care le ofereau.
O formă derivată de monedă scripturală este şi aşa-numita monedă
electronică, apărută în secolul al XX-lea şi care circulă prin transfer
electronic, având ca suport cardurile.
Putem sintetiza aşadar evoluŃia istorică a monedei în următoarea
schemă (fig. 1):

Figura nr. 1
EvoluŃia istorică a monedei

Autoconsum Troc “marfă Bunuri etalon


(economie contra marfă”
naturală)
Fiecare comunitate Marchează începutul
consuma ceea ce producea. economiei de schimb.

Metale (aur şi Moneda Bancnotele


argint) sec VII î.e.n. sec XVI, Olanda

Este prima formă tipizată de bani. Nu aveau valoare intrinsecă,


Primele monede aveau şi valoare ci aveau o valoare simbolică.
intrinsecă, pe lângă valoarea Au circulat în paralel cu
ca instrument de plată şi de schimb. monedele din aur şi argint,
până după primul război mondial.

Moneda Moneda electronică


scripturală (cardurile)
sec XIX
Are ca suport cecuri, ordine de plată, A apărut la sfârşitul sec. 20;
cambii, bilete la ordin circulă prin transfer electronic.
(circulă prin virament bancar).
Este o monedă cu valoare simbolică.

10
Clasificarea semnelor monetare

Putem realiza o clasificare a semnelor monetare după mai multe criterii,


între care cele mai relevante sunt:
I. După forma de existenŃă, monedele pot fi:
a. Monede cu existenŃă fizică, tangibilă (monedele metalice şi
bancnotele);
b. Monede fără existenŃă fizică, de cont (moneda scripturală propriu-
zisă şi moneda electronică).
II. După emitent, monedele pot fi:
a. Monede emise de agenŃii economici, în perioada funcŃionării
etaloanelor aur-monedă şi aur-lingouri;
b. Monede emise de tezaur (monedele metalice care sunt emise de
monetăria statului);
c. Monede emise de bănci (bancnote emise de Banca NaŃională,
moneda scripturală emisă de băncile comerciale).
III. După valoarea pe care o încorporează, monedele pot fi:
a. Monede cu valoare integrală (intrinsecă sau deplină);
b. Monede cu valoare simbolică.
IV. După gradul de convertibilitate monedele pot fi:
a. Monede convertibile:
 Convertibilitate metalică (bancnote contra metal preŃios);
 Convertibilitate valutară (valută contra valută).
b. Monede neconvertibile, care circulă doar în interiorul unei Ńări, în
posesia rezidenŃilor;
c. Monede parŃial convertibile (există diferite restricŃii în calea
convertibilităŃii monedei respective).

FuncŃiile monedei

În accepŃiunea lui Ştefan I. Dumitrescu1 moneda prezintă trei funcŃii


principale şi anume:
a. dă dreptul sau posibilitatea oricărui posesor de a participa la bunurile
sociale, ca instrument legal de plată, fiind în acelaşi timp denominator al
tuturor bunurilor;

1
Ştefan I. Dumitrescu, Tratat de Monetă (Tehnica schimbului monetar), Bucureşti, 1948

11
b. este mijloc de participare la bunurile sociale, ca instrument de schimb
mijlocitor (vânzare-cumpărare);
c. ilustrează măsura de care ne servim pentru a putea participa la distribuirea
bunurilor sociale, ca instrument măsurător al preŃurilor bunurilor ce se vând
şi se cumpără.
Orice instrument dotat cu calităŃile şi caracteristicile de mai sus
poate fi considerat ban, iar dacă este recunoscut de stat devine monedă.
Profesorul Costin KiriŃescu2 - stabileşte următoarele şapte funcŃiuni
ale monedei:
1. funcŃiunea de evaluare, de măsurare a valorilor economice;
2. funcŃiunea de mijlocire a schimbului de bunuri şi servicii;
3. funcŃiunea de mijlocire a plăŃilor;
4. funcŃiunea de mijlocire a creditului;
5. funcŃiunea de mijlocire a economiilor (tezaurizare);
6. funcŃiunea de păstrare şi transfer al valorilor;
7. funcŃiunea socială de distribuire a bunurilor şi serviciilor.
Toate aceste funcŃii sunt mai mult sau mai puŃin acceptate de alŃi
economişti, dar ceea ce este de remarcat este faptul că ele se întrepătrund şi
se intercondiŃionează reciproc.

Prin urmare, putem sintetiza principalele funcŃii ale monedei astfel:


1. Instrument de măsură a activităŃii economice
Este cea mai importantă funcŃie a monedei. Cu ajutorul monedei se pot
evalua şi compara toate bunurile şi serviciile produse într-o economie,
veniturile şi cheltuielile realizate, dar şi activităŃile economice în ansamblu.
Expresia acestei evaluări se numeşte preŃ. Ca orice etalon, moneda este în
fapt invariabilă, ceea ce se modifică este puterea ei de cumpărare.
2. Instrument de schimb
Prin intermediul monedei se desfăşoară marea majoritate a tranzacŃiilor
în economie. ExcepŃia este reprezentată de forma modernă a trocului,
numită barter.
Datorită monedei, schimbul este separat în două operaŃiuni - vânzare şi
cumpărare, ceea ce înseamnă şi delimitarea a două fluxuri: un flux real, de
marfă şi un flux monetar.
3. Instrument de plată
Orice obligaŃie economică a unei persoane fizice sau juridice poate fi
evaluată în bani şi se stinge prin plata sumei corespunzătoare. Pe teritoriul
unei Ńări, moneda naŃională este singurul mijloc legal de plată.

2
Costin KiriŃescu – Moneda – mică enciclopedie, Bucureşti, ed a doua, 1998

12
4. Mijloc de economisire şi rezervă
Moneda este forma preferată de păstrare a economiilor populaŃiei şi
a rezervelor agenŃilor economici. Acest lucru se explică prin faptul că
moneda are cel mai ridicat grad de lichiditate, iar dacă este plasată sau
investită poate aduce deŃinătorului câştiguri sub formă de dobânzi. Alte
forme de plasament, în active reale sau financiare (terenuri, clădiri, obiecte
de artă, etc.) pot avea randamente mult superioare, însă au un grad de
lichiditate scăzut, ceea ce reprezintă un impediment major când se doreşte
obŃinerea de numerar imediat.
5. Mijloc de transfer al valorilor
Averea unei persoane sau patrimoniul unei întreprinderi pot fi mai uşor
transferate dintr-o Ńară în alta, dacă sunt transformate în prealabil în
monedă.

1.3. Puterea de cumpărare a monedei

Puterea de cumpărare a monedei reprezintă cantitatea de bunuri şi


servicii care se poate achiziŃiona la un moment dat cu o unitate monetară,
într-un spaŃiu economic.
Puterea de cumpărare a monedei este influenŃată de următorii factori:
- nivelul preŃurilor;
- conjunctura economică de ansamblu;
- nivelul produsului intern brut;
- nivelul productivităŃii muncii la nivel naŃional etc.
Puterea de cumpărare se măsoară cu ajutorul indicilor de preŃ. Aceştia
sunt de trei tipuri:
1. Indicele general al preŃurilor (IGP), care ia în considerare mişcarea
tuturor preŃurilor şi tarifelor din economie într-o anumită perioadă, de regulă
un an;
2. Indicele preŃurilor de consum – Consumer Price Index (IPC) care se
referă la preŃurile şi tarifele bunurilor alimentare, nealimentare şi ale
serviciilor care intră în consumul populaŃiei. Acest indice se mai numeşte şi
indicele costului vieŃii. Este cel mai folosit indice în calculul puterii de
cumpărare;
3. Indici speciali de preŃ, cum ar fi indicele preŃurilor producŃiei
industriale, indicele preŃurilor produselor agricole etc;
4. Deflatorul PIB (GDP Deflator), care este acel indice ce permite
compararea preŃurilor bunurilor şi serviciilor care intră în structura PIB,

13
realizate în anul curent, cu preŃurile bunurilor şi serviciilor care compun
PIB, produse într-un an anterior. Deflatorul este folosit pentru a corecta
valoarea nominală a PIB (în preŃuri curente) şi a determina valoarea reală a
PIB (în preŃuri constante).

Puterea de cumpărare a unei monede se poate evalua:


A. pe plan intern (puterea de cumpărare internă);
B. pe plan extern (puterea de cumpărare externă).

A. PUTEREA DE CUMPĂRARE INTERNĂ

Puterea de cumpărare internă se poate calcula prin raportare


la :
a) un singur bun, considerat bun-etalon ;
b) un coş (eşantion) de bunuri şi servicii reprezentative pentru
consumul populaŃiei.

a) În cazul raportării la un singur bun, de exemplu, zahǎrul, puterea de


cumpărare internă se poate determina astfel:
- dacǎ un kg. de zahăr costă 23.500 lei, atunci cu 1 leu se poate achiziŃiona
1/ 23.500 dintr-un kg de zahǎr, ceea ce înseamnă aproximativ 0,042 g zahǎr.

b) În acest caz se parcurg următoarele etape :


- se aleg bunurile şi serviciile reprezentative ce vor constitui
coşul;
- se stabileşte ponderea fiecărui bun sau serviciu în totalul
tranzacŃiilor interne;
- se considerǎ coşul ca un produs distinct, de sine stătător, al
cărui preŃ se calculează după formula:
n
P = ∑ q i ⋅ p i , unde:
i =1
qi = ponderea produsului i în totalul operaŃiunilor comerciale interne;
pi = preŃul unitar al bunului i.
- se determină puterea de cumpărare internă prin raportare la
coşul de bunuri şi servicii construit, după formula:
1 1
PC = = n
P
∑ qi ⋅ pi
i =1

14
B. PUTEREA DE CUMPĂRARE EXTERNĂ

Se măsoară cu ajutorul cursului real de schimb al monedei naŃionale


în raport cu diverse valute. Acesta este legat de activitatea de comerŃ
exterior şi prezintă importanŃă, de regulă, pentru firmele cu activitate de
import-export, nefiind utilizat în tranzacŃiile valutare obişnuite. Este calculat
de companiile cu activitate de comerŃ exterior care îşi determinǎ eficienŃa
importului şi a exportului prin raportare la cursurile nominale stabilite pe
pieŃele valutare şi care sunt rezultatul cererii şi al ofertei de valută. Cursul
real este, în esenŃă, un concept monetar care măsoară preŃurile relative ale
bunurilor pe două pieŃe, în vederea stabilirii unor raporturi de echivalenŃă în
derularea tranzacŃiilor internaŃionale.
Formulele de calcul pentru determinarea cursului real de schimb –
CR - sunt:

CREV1 + CREV2
CR = ;
2
2
CREV1; CREV2 = ∑ q i ⋅ Cri ;
i =1

Pi pe piata interna (u.m. nationale)


Cri = , unde:
Pi pe piata externa (u.m. valutare)

CREV1, CREV2 = cursurile de revenire (u.m. naŃionale/u.m.


valutare şi u.m. valutare/u.m. naŃionale), calculate pe baza exporturilor
reciproce;
Cri = cursul de revenire al produsului i exportat;
qi = ponderea produsului i în totalul exporturilor Ńării respective;
Pi = preŃul produsului i pe pieŃele din cele douǎ Ńări.

1.4. Convertibilitatea şi cursul de schimb

În sens larg, convertibilitatea reprezintă astăzi dreptul rezidenŃilor


şi al nerezidenŃilor de a schimba o monedă pe o alta, prin vânzare-
cumpărare pe piaŃă, fără restricŃii în ceea ce priveşte suma, scopul
operaŃiunii şi calitatea persoanei care efectuează schimbul.

15
După criteriile Fondului Monetar InternaŃional (FMI), monedele statelor
membre sunt împărŃite în trei categorii:
a. Monede convertibile; sunt acele monede care corespund definiŃiei
convertibilităŃii în accepŃiunea Fondului Monetar InternaŃional.
Conform statutului FMI, pentru ca o monedă să devină convertibilă este
necesară îndeplinirea următoarelor condiŃii:
- existenŃa unui potenŃial economic ridicat şi sustenabil pe termen
lung;
- echilibrarea balanŃei de plăŃi;
- constituirea unor rezerve valutare care să acopere necesităŃile de
import pe o perioadă de 5-6 luni;
- adaptarea calitativă şi structurală a producŃiei interne la exigenŃele
pieŃei internaŃionale;
- corelarea preŃurilor interne cu cele de pe piaŃa mondială;
- limitarea creşterii preŃurilor şi instituirea unei stabilităŃi monetare;
- corelarea nivelului productivităŃii muncii pe plan naŃional cu cel de pe
pieŃele internaŃionale.
b. Monede neconvertibile; sunt acele monede care nu îndeplinesc
criteriile de convertibilitate cerute de FMI şi circulă doar în interiorul
Ńărilor emitente, în posesia rezidenŃilor.
c. Monede liber convertibile (liber utilizabile) sunt acele monede
cotate pe pieŃele valutare internaŃionale şi care sunt cel mai des
folosite în plăŃi şi transferuri pe plan mondial.
La ora actuală, există patru monede considerate liber convertibile:
euro, yenul japonez, dolarul american şi lira sterlină.

În practica internaŃională sunt analizate mai multe tipuri de


convertibilitate, după cum urmează:

I. După evoluŃia istorică avem:


a. Convertibilitatea metalică, care este caracteristică perioadei de
funcŃionare a etaloanelor aur-monedă şi aur-lingouri;
b. Convertibilitatea valutară, care este convertibilitatea actuală de tip
monedă contra monedă.
II. După aria geografică se disting:
a. Convertibilitatea internă, care înseamnă că moneda naŃională se
schimbă pe alte monede, doar în interiorul Ńării de origine. Deoarece
convertibilitatea internă este limitată la operaŃiunile de import-
export, ea se mai numeşte şi convertibilitate de cont curent.

16
Convertibilitatea de cont curent a fost caracteristică Ńărilor
din Europa Centrală şi de Est în ultimii ani. Recent, România a
început liberalizarea etapizată a contului de capital al balanŃei de
plăŃi3, ceea ce înseamnă deschiderea accesului capitalului românesc
pe plan internaŃional şi cotarea monedei noastre şi pe pieŃele
valutare externe;
Etapele de realizare a convertibilităŃii monedei naŃionale şi
stadiul acestui proces sunt prezentate mai jos:

Figura nr. 2
Etapele realizării convertibilităŃii leului

Sursa: Cristian Popa, Sistemul bancar şi integrarea europeană, Forumul Financiar


European, Bucureşti, iunie 2005

b. Convertibilitatea externă se referă la schimbul monedei naŃionale


pe alte monede în afara graniŃelor Ńării emitente.

***

3
Cont de capital – parte a balanŃei de plăŃi care cuprinde cheltuielile făcute de rezidenŃi
pentru a cumpăra active financiare din străinătate (ieşiri de capital), precum şi cheltuielile
făcute de investitorii străini pentru achiziŃia de active financiare din Ńară (intrări de capital).

17
Monedele se schimbă între ele la un preŃ numit curs de schimb.
Acesta este influenŃat în primul rând de raportul între cererea şi oferta celor
două monede.
Acest raport, la rândul lui, depinde esenŃial de puterile de cumpărare
ale monedelor care se schimbă, dar şi de conjunctura economică de
ansamblu şi de factorii care influenŃează piaŃa valutară la momentul
respectiv. În esenŃă, baza convertibilităŃii actuale este puterea de
cumpărare a monedelor.
Cursul de schimb reprezintă numărul de unităŃi monetare străine
care se primesc în schimbul unei unităŃi monetare naŃionale. Această
definiŃie ilustrează aşa numita cotare directă (1 u.m. naŃională = N u.m.
străine).

Exemple de cotare directă:


1 RON = 66, 97 HUF; 1 RON = 0,2761 EURO.

În realitate, în toate Ńările, cu excepŃia Marii Britanii, se cotează


indirect (1 u.m. străină = N u.m. naŃionale)

Exemple de cotare indirectă:


1 USD = 2,7527 RON; 1 GBP = 5,2501 RON; 1 euro = 3,6218 RON

Există trei tipuri de curs de schimb:


1. Cursul de schimb fix, care este menŃinut neschimbat prin intervenŃii
ale Băncii NaŃionale pe piaŃa valutară şi care nu se modifică decât în
situaŃii extreme;
2. Cursul de schimb flotant, ce se caracterizează prin supleŃe şi
flexibilitate, modificându-se sub impulsul cererii şi al ofertei de
valută de pe piaŃă. Trebuie să precizăm că operatorii pieŃei valutare
din fiecare Ńară, în primul rând băncile, stabilesc cursuri ale zilei sau
la vedere, numite cursuri spot şi cursuri la termen, numite cursuri
futures/forward. Cursurile sunt mai mici la cumpărare şi mai mari la
vânzare, diferenŃa numindu-se spread;
3. Cursul de schimb ancorat, care este cursul acelor monede legate
printr-un raport fix de o valută forte, numită ancoră. În Europa au
cursuri ancorate Bulgaria (ancoră euro), Estonia (euro) şi Lituania
(dolarul).
Dacă analizăm comparativ avantajele şi dezavantajele cursurilor fixe şi
ale celor flotante, rezultă următoarele:

18
Tabelul nr.1
Analiza comparativă a avantajelor şi dezavantajelor cursurilor fixe şi
ale celor flotante4

Avantaje Dezavantaje
Curs fix Curs flotant Curs fix Curs flotant
Stabilitatea Nivelul cursului Cursul fix poate Instabilitatea
cursului rezultă din dinamica deveni rigid, dacă cursului induce
decurge din raportului nu se ajustează la riscuri în procesul
stabilitatea cerere/ofertă, ca orice timp, iar alocării unor resurse
preŃurilor; alt preŃ; modificarea lui şi scade eficienŃa
neprevăzută poate operaŃiunilor de
produce şocuri de comerŃ exterior
adaptare; (pierderi la export
sau scumpiri la
import);
Asigură o Ajustarea cursului se MenŃinerea cursului Riscul valutar,
mai bună face prin abateri mici, fix necesită inerent în cazul
alocare a evitându-se intervenŃii pe seama flotării cursurilor,
resurselor în producerea de şocuri; rezervelor valutare, produce cheltuieli
economia care trebuie să fie de acoperire
reală; substanŃiale; (hedging), care pot
genera tensiuni
inflaŃioniste;
Sunt Se poate opta pentru Este dificil de OperaŃiunile
descurajate o politică monetară stabilit marja speculative pot
acŃiunile independentă; optimă de ajustare a genera destabilizări
speculative; cursului, ceea ce ale balanŃelor de
poate duce fie la o plăŃi şi presiuni
supraevaluare, fie asupra cursurilor.
la o subevaluare;
Deoarece, cel puŃin Nu permite o
teoretic, intervenŃiile politică monetară
Băncii Centrale flexibilă în ceea ce
pentru menŃinerea priveşte combaterea
nivelului cursului nu inflaŃiei şi ocuparea
sunt necesare, forŃei de muncă.
acumularea de
rezerve valutare
consistente nu este
obligatorie.

4
Prelucrare după M. Bârsan „Integrarea economică europeană”, Edit. Carpatica, vol I, 1995

19
***

Expresii - cheie:
Bunuri etalon Convertibilitate internă
Monedă scripturală Convertibilitate externă
Monedă electronică Convertibilitate metalică
Monedă cu valoare intrinsecă Convertibilitate valutară
Monedă cu valoare simbolică Convertibilitate de cont curent
Putere de cumpărare internă Cotare directă şi cotare indirectă
Putere de cumpărare externă Curs de schimb fix
Curs de schimb real Curs de schimb flotant
Curs de schimb nominal Curs de schimb ancorat

Întrebări recapitulative:
1. Care a fost evoluŃia istorică a monedei?
2. RealizaŃi clasificarea semnelor monetare.
3. Care sunt principalele funcŃii ale monedei în economiile moderne?
4. Ce înseamnă monedă cu valoare deplină sau intrinsecă?
5. Ce înŃelegeŃi prin putere de cumpărare internă a monedei şi cum se
evaluează aceasta?
6. Cum se evaluează puterea de cumpărare externă a unei monede?
7. Ce înŃelegeŃi prin convertibilitate a unei monede?
8. Ce înseamnă convertibilitate internă a unei monede?
9. Ce înseamnă curs de schimb ancorat?
10. Care sunt avantajele şi dezavantajele pe care le presupune un curs
flotant?

20
Capitolul 2

MASA MONETARĂ ŞI COMPONENTELE ACESTEIA

2.1. Conceptul de masă monetară şi structura masei monetare.


2.2. Agregatele monetare.

2.1. Conceptul de masă monetară şi structura masei monetare

Masa monetară este o mărime eterogenă, reprezentând totalitatea


mijloacelor băneşti existente în economie la un moment dat, adică toate
activele financiare care pot fi folosite pentru achiziŃia de bunuri şi servicii şi
pentru plata datoriilor.
Statistic, masa monetară se poate determina pe baza bilanŃului
centralizat al întregului sistem bancar, din care se scad transferurile între
bănci.
DeŃinătorii de monedă aparŃin atât sectorului bancar, cât şi sectorului
non-bancar (agenŃi economici şi populaŃie).
Prin urmare, putem considera masa monetară ca o sumă de creanŃe
asupra economiei, creanŃe aflate în posesia utilizatorilor de monedă.

Cele patru mari componente ale masei monetare sunt:


1. moneda efectivă (numerarul);
2. moneda de cont (disponibilităŃi în conturi curente şi depozitele la
vedere);
3. depozitele la termen şi în vederea economisirii;
4. alte active monetare sau financiare, cu grade diferite de lichiditate.

1. moneda efectivă (numerarul = bancnote şi monede divizionare)


reprezintă partea cea mai lichidă a masei monetare. Este general
acceptată de participanŃii la tranzacŃii. Reprezintă mijlocul de plată
iniŃial şi prezintă avantajul major că nu este grevat de nici o
obligaŃie. Circulă în general în posesia persoanelor fizice.
În Ńările dezvoltate, plăŃile în numerar au o pondere de maximum
10% din totalul plăŃilor interne, în timp ce în România această
pondere este mult mai mare.
2. moneda de cont este reprezentată de conturile curente şi de
depozitele la vedere (sight deposits), aparŃinând persoanelor fizice şi

21
juridice. Pe baza lor se pot emite ordine de plată, cecuri, carduri, etc.
Dobânda bonificată de bănci pentru aceste depozite este redusă ca
nivel, întrucât ele nu reprezintă o resursă stabilă pentru instituŃiile
bancare. Aceste depozite se pot transforma cu uşurinŃă în numerar,
având o lichiditate destul de mare.
3. depozitele la termen (time deposits) şi în vederea economisirii
sunt constituite pe perioade limitate de timp, intervale în care nu se
pot face retrageri, fără a atrage penalizări din partea băncii. Pe baza
acestor depozite nu se pot emite cecuri, carduri şi ordine de plată. În
cazul retragerilor înainte de scadenŃa stabilită, banca poate decide
reducerea dobânzii, destul de ridicată în mod normal, până la nivelul
dobânzii pentru depozitele la vedere.
4. alte active monetare sau financiare, cu grade diferite de
lichiditate. În categoria activelor monetare sunt cuprinse cambiile,
biletele la ordin, certificatele de trezorerie (treasury bills) şi alte
produse monetare pe termen scurt. În categoria active financiare se
includ acŃiunile, obligaŃiunile, contractele la termen
(futures/forward) şi alte produse financiare, care pot fi folosite ca
instrumente de plată în anumite condiŃii, dar care au un grad de
lichiditate redus.

2.2 Agregatele monetare

Agregatele monetare (monetary aggregates) reprezintă integrarea


succesivă a tuturor activelor monetare şi financiare, în scopul obŃinerii
totalului masei monetare. Reprezintă un instrument modern de analiză a
structurii masei monetare şi a circulaŃiei băneşti dintr-o Ńară şi pot fi folosite
ca pârghii sau ca Ńinte intermediare ale politicii monetare.
Numărul agregatelor şi definirea componenŃei lor sunt diferite de la
Ńară la Ńară, în funcŃie de obiectivele politicii monetare promovate, dar şi de
gradul de maturitate al sistemelor financiar-bancare. De exemplu, în SUA
sunt definite cinci agregate monetare, pe când în FranŃa sunt doar trei.
Dezvoltarea sistemului financiar-bancar în Ńările cu o economie de
piaŃă modernă a dus la o extindere a conceptului de masă monetară,
ajungându-se la ceea ce se numeşte masa monetară în sens larg – M3, sau
chiar la un M4 sau L, cu includerea unor depozite pe termen foarte lung sau
a unor instrumente financiare derivate şi sintetice, cum sunt contractele de
opŃiuni (options) sau contractele swap.

22
Ultima tendinŃă a politicii monetare actuale este însă de a folosi un
număr restrâns de agregate, simplu de calculat, asupra cărora autorităŃile
monetare să poată acŃiona cu uşurinŃă, iar propagarea efectelor să fie rapidă
şi eficientă.

La modul general se definesc patru agregate monetare:

1. Agregatul M1 (lichiditatea primară) – Money supply measure


one

M1 = Numerar + Depozite la vedere şi în conturi curente

Reprezintă partea cea mai lichidă a masei monetare, iar mărimea lui
se poate determina din ecuaŃia de echilibru pe piaŃa monetară (ecuaŃia lui
Fisher):

M1 x V = P xY
P×Y
M1 =
V
unde:
- P este nivelul preŃurilor;
- Y este cantitatea de bunuri şi servicii supuse vânzării (PIB);
- V este viteza de rotaŃie a banilor.

2. Agregatul M2 - Money supply measure two

M2 = M1 + cvasi-moneda

NoŃiunea de cvasi-monedă (near money) se referă la deŃinerile de


instrumente financiare care pot fi convertite destul de repede în lichidităŃi
sau pot fi utilizate într-un mod ceva mai restrictiv pentru plăŃi.
M2 este de fapt oferta internă de bani, nivelul masei monetare pe
care-l monitorizează şi asupra căruia acŃionează de cele mai multe ori Banca
Centrală.

M2 = M1 + depozite la termen şi în vederea economisirii

3. Agregatul M3 - Money supply measure three

23
M3 = M2 + Alte active monetare

În categoria “Alte active monetare” intră: cambiile, biletele la ordin,


certificatele de trezorerie şi alte produse monetare pe termen scurt, cu
diferite grade de lichiditate.

4. Agregatul L

L = M3 + Alte active financiare

Acest agregat reprezintă de fapt totalul masei monetare.


În categoria “Alte active financiare” sunt cuprinse: acŃiunile,
obligaŃiunile, contractele la termen (futures/forward), depozitele pe termene
foarte lungi, contractele de opŃiuni (options), contractele swap şi alte
produse financiare sintetice sau derivate, cu grad scăzut de lichiditate, dar
care pot fi folosite în anumite condiŃii ca instrumente de plată.

***

Pentru analiza circulaŃiei monetare, în România se foloseşte un


indicator numit baza monetară (BM) şi două agregate M1 şi M2. Agregatele
M3 şi L nu se calculează, din cauza lipsei de maturitate a sistemului
financiar-monetar.
Baza monetară (monetary base) se calculează astfel:

Baza monetară = Numerar în casieriile băncilor + Numerar în afara


sistemului bancar + Disponibil la BNR

Analizând evoluŃiile bazei monetare în România în ultimii 5 ani5, se


pot constata următoarele evoluŃii semnificative:
- ponderea numerarului în afara sistemului bancar s-a redus progresiv,
ajungând în 2004 la aproximativ 40% din totalul bazei monetare. Aceasta
înseamnă că populaŃia şi agenŃii economici au început să renunŃe treptat la
plăŃile în numerar şi să se orienteze spre plăŃile prin virament (ordine de
plată, cecuri, carduri etc.);
- ponderea disponibilităŃilor la BNR a ajuns la aproximativ 50% din totalul
bazei monetare în anul 2004, ilustrând nevoia Băncii Centrale de a dispune
de cât mai multe fonduri, în cazul unor intervenŃii rapide pe piaŃă.
5
Pe baza datelor din Raportul anual al BNR, 2004

24
Agregatul M1 are în România următoarea structură:

M1 = Numerar în afara sistemului bancar + Depozite la vedere

Agregatul M2 are în România următoarea structură:

M2 = M1 + cvasi-banii
unde:
cvasi-banii = economii ale populaŃiei + depozite la termen în lei +
depozite în valută ale rezidenŃilor

Analizând evoluŃiile agregatelor monetare în România în ultimii 5


ani, se pot surprinde următoarele aspecte:
-ponderea agregatului M1 în totalul agregatului M2 a scăzut, în
intervalul analizat, până la aproximativ 20% în anul 2004, cea mai
semnificativă reducere fiind cea a depozitelor la vedere;
-ponderea cvasi-banilor s-a majorat în mod constant în cursul
intervalului analizat, până la aproape 80% în anul 2004, ceea ce reprezintă
un semn de evoluŃie a sistemului bancar. Aceste componente sunt mai puŃin
lichide decât M1, dar mai protejate la inflaŃie;
-cea mai semnificativă creştere se înregistrează pentru depozitele în
valută, a căror pondere în agregatul M2 a fost, în anul 2004, de aproximativ
50%. ExplicaŃia rezidă în faptul că aceste depozite conservǎ cel mai bine
puterea de cumpărare iniŃialǎ;
-pe ansamblu, agregatul M2 a sporit de la un an la altul, dar într-un
ritm mai scăzut decât rata inflaŃiei.

***
Utilizarea agregatelor monetare ca Ńinte ale politicii monetare a
început să fie practicată şi în România, în urmă cu 10 ani. În general,
măsurile BNR au vizat agregatul M2, urmărindu-se creşterea lui într-o
măsură mai mică decât creşterea PIB şi implicit comprimarea tensiunilor
inflaŃioniste. În ultimii ani, pe măsura înŃelegerii mai exacte a fenomenelor
care afectează preŃurile într-o economie, ca şi a dezvoltării unui aparat de
analiză mai sofisticat – bazat pe observaŃii statistice pe perioade lungi şi
modele econometrice complexe – s-au creat premisele adoptării de către
Banca NaŃională a României a unui obiectiv legat direct de asigurarea
stabilităŃii preŃurilor. Astfel, s-a renunŃat la politica monetară de Ńintire a

25
agregatelor, trecându-se începând cu august 2005 la o politică de Ńintire
directă a inflaŃiei (inflation targeting)6, care este privită drept o etapă
superioară în controlul fenomenului inflaŃionist şi parte integrantă a
procesului de convergenŃă economică cu Ńările Uniunii Europene.

***
Expresii-cheie
Masa monetară
Active monetare şi active financiare
Numerar şi monedă de cont
Agregate monetare
Cvasi-monedă / cvasi-bani
Baza monetară

Întrebări recapitulative
1. Ce înŃelegeŃi prin masa monetară?
2. Care sunt componentele masei monetare?
3. Cum se pot defini agregatele monetare?
4. Care este componenŃa agregatului M2 şi importanŃa lui pentru politica
monetară?
5. Care este componenŃa agregatului L?
6. Ce reprezintă baza monetară?
7. Ce cuprind cvasi-banii în România?
8. Care sunt evoluŃiile semnificative ce se pot desprinde din analiza masei
monetare în România, în ultimii 5 ani?

6
Conceptul inflation targeting a apărut la sfârşitul anilor ’80, iar prima Ńară care a
implementat acest regim a fost Noua Zeelandă (1989). Până în prezent, aproape 20 de Ńări
au aplicat acest tip de politică monetară, cu detalii de ordin tehnic diferite de la caz la caz

26
Capitolul 3

SISTEME MONETARE NAłIONALE

3.1 ConŃinutul şi rolul sistemelor monetare naŃionale


3.2 Clasificarea sistemelor monetare

3.1. ConŃinutul şi rolul sistemelor monetare naŃionale

Sistemul monetar naŃional reprezintă ansamblul normelor legale şi


al instituŃiilor care reglementează, organizează şi supraveghează fluxurile
monetare dintr-o Ńară.
ApariŃia sistemelor monetare este plasată în antichitate. Odată cu
formarea statelor independente, acestea au început să-şi asume roluri
monetare, adică rolul de a defini unitatea monetară naŃională şi de a stabili
paritatea.7 Politica monetară a unui stat, determinată de condiŃiile aparte din
Ńara respectivă, impune existenŃa unui sistem monetar naŃional unic. Prin
urmare, sistemele monetare naŃionale au anumite trăsături generale, dar se şi
particularizează în funcŃie de specificul naŃional, de condiŃiile de dezvoltare
şi de perioada parcursă.
În linii mari, se poate spune că un sistem monetar are următoarele
componente:

1. Metalul monetar; reprezintă metalul din care este confecŃionată


unitatea monetară naŃională. Sistemele monetare care au la bază o
monedă confecŃionată dintr-un metal preŃios (aur sau argint) se
numesc sisteme metaliste. De-a lungul timpului au existat două
tipuri de sisteme metaliste:
a. Sisteme monometaliste;
b. Sisteme bimetaliste.
a. Sistemele monometaliste au îmbrăcat două forme:
♦ Monometalismul-aur (gold standard);
♦ Monometalismul-argint (silver standard).

7
Teodora Vâşcu, Nicolae Dardac – Monedă şi credit vol. 1, Editura ASE, Bucureşti,
2002, pag. 34

27
b. Sistemul bimetalist consta în circulaŃia simultană a monedei
naŃionale, confecŃionată atât din aur, cât şi din argint.
În timp, legătura dintre sistemele monetare şi metalele preŃioase s-a
pierdut. Principalele momente ale procesului istoric de demonetizare a
metalelor preŃioase au fost:
- primul război mondial, când s-a sistat baterea monedelor din metal preŃios
şi convertibilitatea bancnotelor în aur;
- anul 1971, când s-a sistat convertibilitatea în aur a dolarului SUA;
- anul 1973, când s-a realizat trecerea de la cursurile fixe la cele flotante;
- anul 1978, când s-a adoptat al doilea amendament la statutul FMI, prin
care Ńările membre renunŃau la a-şi defini monedele naŃionale printr-o
cantitate de metal preŃios.

2. Unitatea monetară este baza sistemului monetar naŃional şi este


caracterizată de două elemente:
a. Valoarea paritară, care s-a definit în mod diferit de-a lungul
timpului, după cum urmează:
- cantitatea de metal preŃios pe care o reprezintă o unitate monetară, în
perioada sistemelor metaliste;
- cantitatea de DST pe care o reprezintă o unitate monetară. DST
(Drepturile Speciale de Tragere, eng. Special Drawing Rights - SDRs)
reprezintă o monedă internaŃională emisă de Fondul Monetar InternaŃional
începând cu anul 1969. DST este o monedă coş şi nu are reprezentare
fizică8;
- cantitatea de valută pe care o reprezintă o unitate monetară naŃională.

b. Paritatea reprezintă raportul valorilor paritare a două monede.


Prin urmare, în funcŃie de modul în care era definită valoarea paritară, a
existat:
- paritate metalică, în perioada în care funcŃionau etaloanele bazate pe aur
şi argint;
- paritate la DST;
- paritate valutară.

3. Baterea şi circulaŃia monedelor metalice


Primele sisteme monetare se caracterizau prin baterea şi circulaŃia
monedelor metalice cu valoare intrinsecă (din aur şi/sau argint) şi ulterior
fără valoare intrinsecă (din metale sau aliaje comune). Monedele cu valoare

8
tratarea DST se va face pe larg în capitolul 5

28
intrinsecă (deplină) aveau o valoare care corespundea cu valoarea metalului
din care erau confecŃionate. De exemplu, dacă un dolar SUA avea un
conŃinut de 1,5 g. aur, moneda de 10 USD cântărea 15 g. aur.
Pentru monedele cu valoare deplină era specifică baterea liberă, ceea
ce însemna dreptul oricărei persoane de a prezenta la monetăria statului
metalul sub formă de lingouri, pentru a-l transforma în monedă-aur, contra
unui comision stabilit procentual din valoarea metalului preŃios.
Monetarizarea liberă, ca şi libera tezaurizare, asigurau astfel
adaptarea spontană a cantităŃii de bani în circulaŃie la necesităŃile economiei
reale. În timp însă, cantităŃile de metal preŃios extras au rămas mult în urmă
faŃă de amplificarea schimburilor. Baterea monedelor fără valoare integrală
a fost aşadar determinată de raŃiuni tehnice. Astfel, circulaŃia monedelor din
aur şi argint s-a redus treptat, începând cu primul război mondial, până a
dispărut complet, în prezent existând doar monede confecŃionate din metale
obişnuite.

4. Emisiunea şi circulaŃia bancnotelor


InsuficienŃa metalului monetar, greutăŃile apărute în utilizarea lui
pentru satisfacerea nevoilor de schimb, care au luat o mare amploare odată
cu noile descoperiri geografice şi cu dezvoltarea producŃiei de mărfuri, au
condus la emiterea şi punerea în circulaŃie a banilor de hârtie, adică a
bancnotelor, începând cu secolul al XVI – lea.
Acestea au fost la început convertibile în metal preŃios (ceea ce
susŃinea încrederea în viabilitatea lor ca instrumente de plată, schimb şi
economisire), iar mai apoi au devenit neconvertibile. Băncile păstrau în
activ depozitul de aur, iar emisiunea de bancnote figura în pasiv ca o
obligaŃie faŃă de deŃinătorii acestora.
Utilizarea monedei de hârtie (moneda-semn sau moneda cu valoare
simbolică) în locul monedei de aur sau argint a marcat un moment decisiv
în evoluŃia monedei şi a sistemelor monetare. Astfel, a avut loc treptat
retragerea din circulaŃie a monedei cu valoare intrinsecă în depozitele băncii
emitente de bancnote, iar acestea din urmă, împreună cu moneda scripturală,
au preluat treptat funcŃiile monetare deŃinute anterior de monedele metalice.
Emisiunea de bancnote constituie în prezent privilegiul unei singure
bănci, numită Bancă NaŃională sau Bancă de Emisiune, în timp ce la
momentul apariŃiei lor, orice bancă putea emite bancnote.

5. Emisiunea şi circulaŃia monedei scripturale se realizează în


principal prin sistemul bancar. CreaŃia de monedă scripturală se face sub
impulsul agenŃilor economici non-bancari (firme, populaŃie şi stat) care

29
solicită împrumuturi băncilor sau din iniŃiativa băncilor în sine, prin politica
lor de credite. Poate avea ca suport scontarea cambiilor şi a biletelor la
ordin, achiziŃia de devize etc.
În economiile de azi, multiplicarea masei monetare se datorează în
principal creşterii monedei scripturale, prin mecanismul acordării creditelor
(loans make deposits).
Multiplicarea masei monetare prin credit este frânată de
obligativitatea constituirii rezervelor minime obligatorii de către băncile
comerciale. Rezervele minime obligatorii reprezintă suma constituită de
către băncile din sistem, sub formă de depozit la Banca NaŃională şi se
calculează prin aplicarea unor cote procentuale (Yr) asupra depozitelor în lei
şi în valută atrase de băncile comerciale. Ea are rolul de a asigura o
lichiditate minimă băncilor comerciale pentru acoperirea situaŃiilor
neprevăzute.
Considerând că nimeni nu retrage bani din sistemul bancar, masa
monetară se poate multiplica, datorită mecanismului acordării creditelor, de
1/Yr ori.
De exemplu, dacă cota de rezervă minimă obligatorie Yr =10%,
masa monetară se va multiplica de 10 ori. Raportul 1/ Yr se numeşte
multiplicatorul creditului (credit multiplier) şi se notează cu Mc.

1
Mc = .
Yr

Astfel, expansiunea masei monetare (∆M) devine:

∆M = Mc x D0

unde D0 este depunerea iniŃială.

1
∆M = × D0
Yr
În realitate însă, există un coeficient de retragere a banilor din
sistemul bancar, care se numeşte coeficient de fugă (notat cu N).
Cu cât coeficientul de fugă - N este mai mare, cu atât expansiunea
masei monetare prin intermediul creditului este mai mică. Dacă luăm în
considerare acest coeficient, expansiunea masei monetare – ∆M va avea
următoarea formulă:

30
1
∆M = × D0
Yr + N (1 - Yr )

AplicaŃie:
La banca X se constituie un depozit primar de monedă centrală în
valoare de 500.000 u.m. Nivelul ratei de rezervă minimă obligatorie este de
20%, iar valoarea „coeficientului de fugă” este de 10%. În aceste condiŃii, să
se calculeze volumul maxim al creditelor ce se pot acorda pe baza
depozitului iniŃial (expansiunea masei monetare).
1 1
∆M = × D0 ⇒ ∆M = × 500.000 =
Yr + N (1 - Yr ) 20% + 10% (1 - 20%)
1.785.714 u.m.

3.2. Clasificarea sistemelor monetare

A. Sistemele metaliste;
B. Sisteme nemetaliste.

A. Sistemele metaliste pot fi:


A1. Sisteme bimetaliste;
A2. Sisteme monometaliste (monometalism-aur şi monometalism-argint).

A1. Sistemele bimetaliste se caracterizau prin baterea monedei


naŃionale şi circulaŃia ei, atât sub formă de monede de aur, cât şi sub formă
de monede din argint. Bimetalismul, ca sistem, a avut o serie de
insuficienŃe, sesizate încă de la început, aşa cum vom prezenta în cele ce
urmează.
În funcŃie de modalitatea de stabilire a raportului valoric dintre cele
două metale, bimetalismul a cunoscut trei variante:
- bimetalismul integral;
- bimetalismul paralel;
- bimetalismul parŃial.

a. Bimetalismul integral se caracteriza prin următoarele trăsături:


- statul fixa prin lege un raport de schimb de 1 parte aur la 15,5 părŃi argint,
pentru menŃinerea unui raport oficial de schimb în circulaŃia monedelor;

31
- baterea monedelor din ambele metale era nelimitată, monedele având
putere liberatorie egală. Acest sistem prezenta avantajul că asigura o
cantitate suficientă de monedă pentru nevoile de schimb şi în acelaşi timp
dezavantajul că raportul de schimb oficial nu putea fi respectat pe piaŃă,
unde cele două metale erau tratate ca mărfuri. Astfel, dacă creşteau
dificultăŃile de obŃinere a unuia dintre metale, raportul comercial varia
substanŃial faŃă de raportul legal fix.
De exemplu, dacă argintul devenea mai abundent pe piaŃă, preŃul lui
în raport cu aurul scădea şi raportul de piaŃă devenea de exemplu 1/16,5,
adică pentru 1 kg. aur se puteau obŃine la schimb 16,5 kg. argint. În aceste
condiŃii, deŃinătorii de aur nu mai aveau interes să-l utilizeze ca monedă, ci
îl vindeau pe piaŃă, obŃinând în schimbul lui mai mult argint. Aurul tindea
astfel să părăsească circulaŃia monetară şi devenea o marfă. Fenomenul se
numeşte legea lui Gresham - “moneda rea alungă moneda bună” (bad
money drives out good).
Aurul şi argintul au fost, pe rând, când moneda bună, când moneda
rea, ceea ce a determinat autorităŃile Ńărilor cu sisteme bimetaliste să renunŃe
la acest sistem şi să adopte monometalismul-aur.
Bimetalismul integral a apărut în 1716, în Marea Britanie (Anglia) şi
s-a renunŃat la el un secol mai târziu. În FranŃa s-a instituit în 1803 şi a fost
abandonat în 1876. În România, bimetalismul introdus în 1867 stabilea un
raport de 1 kg. aur la 14,3 kg. argint. În 1890, el a fost înlocuit cu
monometalismul-aur.

b. Bimetalismul paralel se caracteriza prin aceea că raportul de valoare


dintre cele două metale monetare era liber. Legea prevedea că moneda putea
fi confecŃionată, ca şi în prima variantă, din ambele metale. Monedele de
argint şi de aur circulau independent, după valoarea lor proprie, având
putere liberatorie nelimitată. Mărfurile aveau două rânduri de preŃuri, în aur
şi în argint. Aceasta variantă de bimetalism s-a practicat în Germania.

c. Bimetalismul parŃial (şchiop) s-a caracterizat prin:


- moneda etalon era bătută în aur, în mod nelimitat;
- argintul era folosit atât la baterea monedei etalon, pe baza unui raport de
valoare stabilit prin lege, cât şi la baterea de monedă divizionară, care se
găsea în alt raport valoric faŃă de moneda etalon, având o putere liberatorie
limitată. Tipul clasic de bimetalism şchiop a fost cel adoptat de Uniunea
Monetară Latină.
TranziŃia de la bimetalism la monometalism s-a făcut mai întâi în
Anglia, în 1818. SUA a trecut la monometalismul-aur în 1900. La sfârşitul

32
secolului XIX şi începutul secolului XX, monometalismul-aur se
introdusese în majoritatea Ńărilor.

A2 Sistemele monometaliste
În cadrul acestor sisteme, rolul de metal monetar era îndeplinit de
aur - Gold Standard sau de argint - Silver Standard, cel mai răspândit fiind
monometalismul-aur.
Etalonul aur s-a impus asupra bimetalismului la sfârşitul secolului
XIX, ca expresie a dezvoltării capitalismului la scară mondială. Acest sistem
a răspuns necesităŃilor dezvoltării schimbului de mărfuri şi circulaŃiei
monetare, întărind sistemul de credit şi amplificând relaŃiile internaŃionale.
Inconvenientele majore ale sistemului bazat pe etalonul aur au fost
următoarele:
- cantitatea de aur existentă era insuficientă în raport cu nevoile economiei;
- dacă preŃul aurului creştea, creştea şi valoarea monedei confecŃionată din
acest metal, adică puterea ei de cumpărare, fără legătură însă cu evoluŃiile
din plan economic;
- variaŃiile preŃului metalului galben, datorate variaŃiilor de productivitate
sau dificultăŃilor de extracŃie, puteau genera perturbări serioase ale activităŃii
economice.
Monometalismul-aur a îmbrăcat trei forme:
a. Monometalismul de tip aur-monedă (Gold Specie Standard);
b. Monometalismul de tip aur-lingouri (Gold Bullion Standard);
c. Monometalismul de tip aur-devize (Gold Exchange Standard).

a. Monometalismul de tip aur-monedă a reprezentat forma clasică


a monometalismului-aur, în care baterea şi circulaŃia monedelor din metal
preŃios era nelimitată.
Principalele sale caracteristici erau:
- stabilirea prin lege a conŃinutului în aur al unităŃii monetare naŃionale;
- baterea liberă a monedelor de aur, fiecare cetăŃean având dreptul să predea
monetăriei statului o cantitate de aur brut şi să obŃină în schimb un număr
corespunzător de monede. Reglarea cantităŃii de monedă din economie se
putea face, fie prin baterea suplimentară de monedă, fie prin tezaurizarea
acesteia;
- convertibilitatea liberă şi nelimitată a bancnotelor în monede de aur
(realizându-se astfel echivalenŃa între valoarea nominală a bancnotelor şi
valoarea intrinsecă a monedelor de aur corespunzătoare), la un preŃ fix;

33
- aurul îndeplinea funcŃiile de măsură a valorii bunurilor şi serviciilor,
mijloc de rezervă şi de schimb, precum şi de instrument de plată, atât pe
plan intern, cât şi pe plan internaŃional.
Având un conŃinut în aur stabilit de fiecare stat în mod suveran,
monedele naŃionale se schimbau unele pe altele la un curs oficial, stabilit în
funcŃie de paritatea monetară.
Acest etalon a fost adoptat de Anglia în 1818, de celelalte Ńări
europene după 1870, iar de SUA în anul 1900. România a trecut la
monometalismul aur-monedă în 1890.
Sistemul a funcŃionat relativ bine până la primul război mondial,
când a început să-şi atingă limitele. InsuficienŃa cantităŃii de aur în raport cu
volumul de bunuri şi servicii din ce în ce mai mare, a adus la abandonarea
lui după primul război mondial. Statele Unite au renunŃat ultimele la
monometalismul-aur, în 1923.

b. Monometalismul de tip aur-lingouri


Această variantă a monometalismului-aur a avut o perioadă scurtă de
existenŃă între cele două războaie mondiale.
După primul război mondial, din cauza dereglărilor apărute în
sistemul etalonului aur-monedă, unele Ńări ca Anglia şi FranŃa au adoptat
sistemul aur-lingouri, prin care s-a renunŃat la punerea în circulaŃie a aurului
sub formă de monedă efectivă, aceasta rămânând în depozitele Băncii
Centrale, sub formă de lingouri, ca acoperire a semnelor monetare puse în
circulaŃie, confecŃionate din diverse aliaje şi din hârtie (bancnote).
Bancnotele nu aveau însă acoperire în aur decât în proporŃie de 30 –
40%, spre deosebire de etalonul aur-monedă, în cadrul căruia bancnotele
erau acoperite în proporŃie de 100%.
Dezavantajul major al sistemului era că nu se puteau converti decât
sumele care aveau cel puŃin valoarea unui lingou aur (1 lingou standard =
400 uncii = 11,34 kg. aur, 1 uncie = 28,35 g.) şi din acest motiv a fost
considerat un sistem aristocratic.
Etalonul aur-lingouri s-a dovedit o soluŃie de organizare monetară
neviabilă, limitând excesiv posibilităŃile de adaptare a masei monetare.
Aceasta a condus la căutarea unor soluŃii de depăşire a rigidităŃilor
etalonului aur şi de asigurare a capacităŃii de plată necesare permanent,
introducându-se etalonul aur-devize.

c. Monometalismul de tip aur-devize


Etalonul aur-devize a fost adoptat de mai toate statele pe baza
recomandărilor ConferinŃei Monetare InternaŃionale de la Geneva din 1922,

34
de a introduce alături de aur şi monedele naŃionale ale unor Ńări dezvoltate
(dolar SUA, liră sterlină, franc francez etc.), ca mijloace de rezervă şi de
plată internaŃionale. În categoria devizelor, s-au adăugat treptat şi toate
efectele comerciale şi publice exprimate în aceste monede.
Această stare de lucruri a fost impusă de marile rezerve de aur
deŃinute mai ales de SUA şi Anglia, dar şi de supremaŃia lor economică şi
politică, consolidată în urma primului război mondial. După marea criză
economică din anii 1929-1933, rolul lirei sterline şi al francului francez a
început însă să scadă şi a crescut mult importanŃa dolarului.
Principalele caracteristici ale sistemului aur-devize au fost:
- definirea unităŃii monetare naŃionale printr-o cantitate de aur sau în funcŃie
de o anumită monedă forte (hard currency), convertibilă în aur;
- excluderea aurului din circulaŃia monetară efectivă, în care existau doar
monede fără valoare intrinsecă (bancnote, monede divizionare, bani
scripturali);
- convertibilitatea externă a monedelor naŃionale, la alegerea băncii centrale,
în aur sau în valute-aur, adică în mijloace de plată ale unor Ńări în care
moneda era convertibilă în mod legal şi practic în aur, la un curs oficial;
- deŃinerea unor rezerve internaŃionale, compuse atât din aur şi valute de
rezervă, cât şi din alte active.
Istoria etalonului aur-devize dovedeşte că acesta a favorizat starea de
dependenŃă a sistemelor monetare ale Ńărilor mai slab dezvoltate de cele ale
Ńărilor dezvoltate. Astfel, aurul din rezerva statului de provenienŃă a
devizelor servea nu numai la acoperirea bancnotelor proprii, ci şi a
bancnotelor emise de statul care obŃinea devizele. A apărut astfel
posibilitatea emisiunii excesive de semne băneşti şi a proliferării inflaŃiei.
Treptat, s-au făcut simŃite în cadrul acestui sistem tensiuni şi dezechilibre
financiar-valutare interstatale.
Pentru contracararea acestor fenomene, era nevoie de un cadru
juridic şi instituŃional general, care să reglementeze politica valutară a
statelor, pe plan internaŃional. A devenit presantă necesitatea instituirii, prin
negocieri şi reglementări comune, a unui sistem monetar internaŃional,
pentru a se impune o disciplină monetară şi pentru a se fluidiza relaŃiile
financiar-valutare pe plan mondial.
Ca urmare, în iulie 1944, la ConferinŃa InternaŃională de la Bretton -
Woods (SUA), reprezentanŃi a 44 state au hotărât crearea celui dintâi Sistem
Monetar InternaŃional, prin trecerea de la relaŃiile valutare pur bilaterale la o
structură multilaterală. La această conferinŃă, dolarul american a fost aşezat
în centrul sistemului nou creat, fiind considerat principala valută
internaŃională şi monedă de raportare pentru toate celelalte monede

35
naŃionale. El era definit printr-o cantitate fixă de aur - 1 USD = 0,888671 g.
aur. Toate celelalte monede naŃionale îşi exprimau cursul în raport cu
dolarul american şi indirect le corespundea şi lor o anumită cantitate de aur.
Astfel, dacă 1 USD = 2 DEM, atunci 1 DEM = 0,4443 g. aur. Aşadar, nu
exista o legătură directă între aur şi monedele naŃionale.
Stabilitatea sistemului instituit în 1944 şi încrederea deŃinătorilor de
valute în funcŃionarea lui erau alimentate de angajamentul ferm al FED9 de a
acoperi în aur, în întregime, toŃi dolarii emişi. Mai mult, se obliga să ofere
aur la cerere, la paritatea oficială (35 USD/uncia), tuturor deŃinătorilor de
bancnote americane care se prezentau cu această solicitare. În acel moment,
rezerva de aur a SUA era evaluată la 24 mld. USD.
În plus, s-a stabilit ca un principiu de bază că, la nivel oficial, cursul
monedelor naŃionale în raport cu dolarul nu putea să varieze pe piaŃă decât
în limitele a ±1%.
Ulterior, în 1971, marjele de variaŃie permise au fost lărgite la ±
2,25%, apărând aşa numitul mecanism al “şarpelui monetar” sau „şarpelui
valutar”.

Figura nr. 3
Şarpele monetar

curs plafon
+2,25%

curs oficial

-2,25%
curs planşeu

Cursul-planşeu era valoarea oficial autorizată ca fiind cea mai scăzută


ce putea fi atinsă pe piaŃă de către moneda unei Ńări în raport cu dolarul
SUA, iar cursul plafon reprezenta valoarea de schimb oficial autorizată ca
fiind cea mai ridicată în raport cu dolarul SUA.
Dacă rata de schimb avea tendinŃa de a ieşi din tunelul de variaŃie,
băncile centrale aveau obligaŃia de a interveni pe piaŃa valutară, prin
9
Sistemul Federal de Rezerve - FED a fost înfiinŃat în SUA, în 1913, pentru a îndeplini
funcŃia de Bancă Centrală; cuprinde 12 bănci federale şi un Oficiu Federal al
Guvernatorilor, care coordonează politica monetară. Toate băncile înfiinŃate în SUA după
legile federale sunt obligate să adere la acest sistem, în timp ce pentru băncile fondate în
baza legilor statale calitatea de membru este opŃională.

36
vinderea sau cumpărarea propriei monede, cu scopul readucerii ei între
limitele permise.
La acest sistem s-a renunŃat definitiv în 1974. Din acel moment, aurul a
devenit o marfă ca oricare alta, iar sistemele monetare folosite au fost numai
sisteme nemetaliste.

Sistemele nemetaliste prezintă caracteristica eliminării aurului sau


argintului din definirea unităŃii monetare naŃionale. Sistemele nemetaliste
sunt sistemele monetare actuale, bazate pe etalonul putere de cumpărare
(Exchange Standard). Valoarea unei monede astăzi nu mai este dată de
cantitatea de metal preŃios care stă la baza ei, ci de cantitatea de bunuri şi
servicii care se poate achiziŃiona la momentul respectiv cu o unitate
monetară. Aceste sisteme bazate pe puterea de cumpărare au o flexibilitate
mai mare decât sistemele metaliste şi reflectă obiectivitatea valorii monedei
naŃionale pe piaŃă.

***
Expresii - cheie
Sistem monetar naŃional Bimetalismul paralel
Sisteme metaliste Bimetalism şchiop
Sisteme nemetaliste Monometalism-aur
Valoare paritară Monometalism-argint
Etalon monetar tip aur-monedă Şarpe monetar
Etalon monetar tip aur-lingouri Curs plafon şi curs planşeu
Etalon monetar tip aur-devize Coeficient de fugă
Paritate Multiplicatorul creditului
Bimetalism integral, Expansiunea masei monetare

Întrebări recapitulative:
1. Ce înŃelegeŃi prin sistem monetar naŃional? Care sunt elementele
componente ale unui sistem monetar?
2. Ce înŃelegeŃi prin valoare paritară? Dar prin paritate?
3. Ce reprezintă coeficientul de fugă?
4. Care au fost caracteristicile sistemului bimetalist? Dar insuficienŃele lui?
5. Ce forme a cunoscut monometalismul-aur de-a lungul timpului? De ce s-a
renunŃat în timp la monometalismul aur?
6. Care erau trăsăturile monometalismului aur-devize?
7. Prin ce se caracterizează sistemele monetare actuale?

37
Capitolul 4

SISTEMUL MONETAR EUROPEAN

4.1 Scurt istoric


4.2 FuncŃionarea sistemului monetar european – realizări şi insuficienŃe
4.3 Integrarea monetară europeană
4.4 Moneda euro

4.1. Scurt istoric

Integrarea monetară este acel proces de formare a unei uniuni


monetare, a unui spaŃiu în care monedele mai multor Ńări sunt legate între
ele în mod irevocabil: fiecare monedă se raportează la o monedă "ancoră"
sau monedele naŃionale sunt înlocuite cu o singură monedă, care va fi
folosită în întreaga zonă. O uniune monetară formată în acest mod este un
spaŃiu economic în care Ńările respective renunŃă la politica monetară
proprie, la folosirea instrumentelor specifice - în special la instrumentul curs
valutar - în favoarea unei politici monetare şi de curs comune.
O uniune monetară este, în fapt, o continuare a etapelor anterioare de
integrare, etape în care un anumit factor a contribuit la progresul integrării:
liberalizarea comerŃului în prima fază (aceea a formării uniunii vamale) şi
liberalizarea circulaŃiei factorilor de producŃie în faza formarii pieŃei
comune şi a uniunii economice. Ulterior, este rândul monedei să contribuie
la progresul integrării şi să devină un suport al uniunii politice şi monetare.
Un argument forte în favoarea integrării monetare europene l-a
constituit faptul că Ńările europene doreau să-şi sporească forŃa economică
pe plan mondial, iar utilizarea unei singure monede contribuia la
amplificarea schimburilor comerciale şi a operaŃiunilor financiare, nu numai
în interiorul zonei, ci şi în relaŃiile cu restul lumii. În acest mod, apărea
efectul favorabil al "economiilor datorate dimensiunii activităŃii economice"
(economii de scară), aspect cheie în competiŃia cu marile companii
americane şi japoneze.
Primii paşi în direcŃia integrării economice şi monetare europene s-
au realizat în anii ’50 ai secolului XX, când s-au semnat două tratate
importante:

38
- Tratatul de la Paris, în anul 1951, tratat privind înfiinŃarea ComunităŃii
Economice a Cărbunelui şi a OŃelului10, la care au participat 6 Ńări: FranŃa,
Germania, Italia, Belgia, Olanda, Luxemburg. Până la sfârşitul anului 1954,
s-au eliminat în spaŃiul celor 6 Ńări aproape toate taxele vamale, restricŃiile
cantitative şi alte bariere la comerŃul cu cărbune, cocs, fontă, oŃel şi fier
vechi.
- Tratatul de la Roma, din anul 1957, privind înfiinŃarea ComunităŃii
Europene a Energiei Atomice (EURATOM) şi tratatul privind înfiinŃarea
ComunităŃii Economice Europene (CEE).
Obiectivele CEE de politică comunitară vizau:
1. ÎnfiinŃarea uniunii vamale şi realizarea unei protecŃii comune faŃă de terŃi.
Eliminarea tuturor tarifelor interne şi adoptarea unui tarif extern comun au
dus la realizarea uniunii vamale depline în iulie 1968;
2. CirculaŃia liberă în spaŃiul CEE a mărfurilor, serviciilor, capitalurilor şi
forŃei de muncă;
3. Realizarea unei politici comune în domeniul agriculturii (PAC) şi
transporturilor. Politica agricolă comună garanta practicarea unor preŃuri
comune, prin recurgerea la preŃuri interne de sprijin şi la taxe vamale la
importuri.
În urma acestui tratat, au fost create Banca Europeană de InvestiŃii şi
Fondul Social European, două instituŃii care acordau asistenŃă şi coordonau
dezvoltarea economică în spaŃiul comunitar.
CEE a instituit practic un mecanism de cooperare între statele
europene, care a făcut necesară ulterior şi corelarea politicilor monetare.
Se poate spune că integrarea monetară europeană începe cu
mecanismul “şarpelui monetar” în 1971, continuă cu înfiinŃarea în mod
oficial a Sistemului Monetar European (SME) în 1979 şi se definitivează
prin introducerea monedei unice începând cu 1 ianuarie 1999, iniŃial în 11
Ńări.
„Şarpele monetar” s-a instituit prin acordul de la Washington din
1971, prin care marjele de variaŃie permise ale monedelor naŃionale în raport
cu dolarul erau lărgite de la ±1% la ±2,25%. Cursul monedelor naŃionale în
raport cu dolarul varia între limitele reprezentate de cursul plafon şi cursul
planşeu. Acest mecanism nu aducea însă decât o stabilitate relativă şi
temporară pe pieŃele valutare. În realitate, dacă o monedă se găsea la cursul
plafon, iar alta se situa la limita cursului planşeu, variaŃia cursului de schimb
între cele două monede era de fapt de 4,5%. Mai mult, dacă o monedă trecea

10
la propunerea ministrului francez de externe din acea vreme, Robert Schuman

39
de la cursul plafon la cursul planşeu, iar cealaltă parcurgea drumul în sens
invers, ecartul de curs între cele două monede putea ajunge la aproape 9%.
În aceste condiŃii, în 1972 se hotărăşte în mod oficial limitarea
variaŃiei de curs între monedele europene la ± 4,5%, în condiŃiile în care
variaŃia permisă faŃă de dolar rămânea la ±2,25%. Când se atingeau
pragurile de alarmă, Băncile Centrale aveau obligaŃia de a interveni şi de a
readuce cursurile între marjele prestabilite.
Mecanismul “şarpelui monetar” a fost puternic afectat însă de
practica speculativă a deŃinătorilor de dolari, de a solicita Sistemului Federal
de Rezerve - FED convertirea acestora în aur, aur pe care ulterior îl vindeau
la preŃuri mult peste cel oficial, pe piaŃa liberă de la Londra.
În aceste condiŃii, Marea Britanie renunŃă prima la sistem în 1972,
iar până în 1978 toate statele europene abandonează „şarpele monetar”. În
anul 1978, Ńările europene erau în căutarea unui nou sistem de asigurare a
stabilităŃii monetare în zonă.

4.2. FuncŃionarea sistemului monetar european - realizări şi


insuficienŃe

În anul 1978, Consiliul European de la Bruxelles a hotărât înfiinŃarea


Sistemului Monetar European, bazat pe:
- o monedă de cont curent numită ECU (european currency unit);
- definirea unor cursuri pivot ale monedelor naŃionale europene, în raport cu
ECU;
- definirea unui mecanism multilateral al cursurilor de schimb (Exchange
Rate Mechanism - ERM), prin care fiecare monedă participantă avea
stabilite parităŃi oficiale cu celelalte monede, parităŃi derivate din cursul
pivot faŃă de ECU, prin sistem cross. Culoarul de fluctuaŃie între cursurile
monedelor naŃionale, precum şi între cursurile acestora şi cursul ECU era
de ±2,25%.
- instituirea unui sistem specific de intervenŃie pe piaŃa monetară.
Sistemul monetar european (SME) a devenit funcŃional în martie
1979, având drept membre opt Ńări: FranŃa, Germania, Italia, Belgia, Olanda,
Luxemburg, Danemarca şi Marea Britanie.
Stabilitatea cursurilor de schimb era asigurată de acel mecanism al
evoluŃiei acestora între marjele de variaŃie de ±2,25%. Aceste marje, aşa
cum am precizat, trebuiau păstrate atât în ceea ce priveşte cursul faŃă de
ECU, cât şi în ceea ce priveşte cursurile dintre monedele europene, fiind un

40
sistem multilateral. Când cursul dintre două monede tindea să depăşească
limitele acceptate, trebuiau să intervină ambele bănci centrale. Pentru a
susŃine astfel de intervenŃii, ele se puteau împrumuta reciproc cu sume
nelimitate, pe intervale de până la 75 de zile sau se puteau folosi sume
împrumutate de la FECOM (Fondul European de Cooperare Monetară), un
organism de cooperare multilaterală între băncile centrale europene, înfiinŃat
în 1973.
Moneda ECU se calcula ca o monedă coş, pe baza monedelor
statelor membre. Ponderea fiecăreia în coş depindea de PIB-ul Ńării
respective. La înfiinŃarea ECU, acesta cuprindea în coş cele opt monede ale
statelor fondatoare ale SME. În 1993, în coşul ECU erau 12 monede, cea
mai mare pondere având-o marca germană, iar cea mai scăzută drahma
grecească. Cele 12 monede erau: francul francez, marca germană, lira
sterlină, francul belgian, guldenul olandez, francul luxemburghez, coroana
daneză, lira italiană, peseta spaniolă, escudo portughez, lira irlandeză şi
drahma grecească.
ECU a fost folosit de instituŃiile europene pentru stabilirea bugetului
şi a taxelor vamale, precum şi pentru stabilirea vărsămintelor şi a
prelevărilor comunitare. În cadrul SME, ECU a îndeplinit următoarele
funcŃii:
- monedă efectivă în mecanismul de schimb;
- bază de calcul pentru monedele europene;
- bază de intervenŃie utilizată în aplicarea politicilor monetare;
- instrument de reglare între băncile naŃionale.
Motivul principal pentru care ECU nu a devenit până la urmă o
adevărată monedă a Europei nu a fost lipsa sa de calităŃi, ci absenŃa voinŃei
politice a statelor membre, care nu au dorit acest lucru. Un alt motiv este că
el nu a dus la o asemenea coordonare a politicilor monetare şi valutare
naŃionale, care să fie considerată satisfăcătoare de către toate statele
participante.
Stabilitatea SME a fost zguduită serios de reunificarea Germaniei din
1993 şi de mişcările speculative din vara acelui an. În august 1993 s-a
încercat salvarea sistemului, prin lărgirea marjelor de variaŃie permise la
±15%, dar în acest caz nu se mai putea vorbi de cursuri fixe. Într-un
asemenea canal larg, orice monedă se putea menŃine fără a apela la
devalorizare sau revalorizare.
Se poate spune că, de la admiterea acestui nou sistem, condiŃia
nemodificării parităŃilor, nu mai era de actualitate. Important era, însă,
exerciŃiul participării la un mecanism care "simula" o cooperare în cadrul

41
unei zone şi, mai ales, importantă era realizarea stabilităŃii de facto a
cursurilor.
În aceste condiŃii, se urmărea depăşirea imperfecŃiunilor SME prin
realizarea unui nou proiect de unificare monetară în plan european.

4.3. Integrarea monetară europeană

Se consideră ca adevărat început al integrării monetare europene,


raportul lui Jacques Delors, prezentat la Comisia Europeană în anul 1988. El
constituie punctul de pornire pentru Tratatul de la Maastricht, din 1992,
tratat care a stabilit calendarul oficial de trecere la moneda unică europeană.
În 1988, prin raportul lui Delors se propuneau trei soluŃii pentru
stabilitatea monetară în spaŃiul european:
1. menŃinerea în sistem a tuturor monedelor naŃionale, între care
să se stabilească cursuri de schimb definitiv fixate;
2. menŃinerea în sistem a tuturor monedelor şi înfiinŃarea unei
monede comune pentru spaŃiul european. Aceasta a fost
poziŃia Marii Britanii, care considera că ECU ar putea
îndeplini acest rol;
2. renunŃarea la toate monedele naŃionale şi instituirea unei
monede unice europene.
Din raportul Delors s-a reŃinut pentru aplicare a treia soluŃie, pentru
realizarea căreia trebuiau parcurşi următorii paşi:
- consolidarea PieŃei Europene Unice prin creşterea performanŃelor
economice şi financiare ale statelor europene, întărirea concurenŃei,
unificarea pieŃelor de capital şi creşterea eforturilor de coordonare a
politicilor monetare;
- înfiinŃarea unor instituŃii noi cum ar fi Banca Centrală Europeană (BCE);
- transferul competenŃelor băncilor naŃionale către BCE şi crearea
Sistemului European al Băncilor Centrale – SEBC;
- trecerea la moneda unică.
Ulterior, prin Tratatul de la Maastricht din 1992, s-a introdus un nou
concept, acela de Uniune Europeană (UE) care cuprindea:
3. Comunitatea Economică Europeană (CEE);
4. Cooperarea în materie de politică internă şi justiŃie;
5. Cooperarea în materie de politică externă şi securitate.
Tratatul de la Maastricht cuprindea două părŃi: una referitoare la
Uniunea Economică şi Monetară şi o alta referitoare la Uniunea Politică.

42
Principiile care au stat la baza realizării Uniunii Economice şi
Monetare (UEM) şi care constituie o componentă principală a obiectivelor
Uniunii Europene, statuau următoarele:
- sistemul economiei de piaŃă sau al concurenŃei este liber, acolo unde
pieŃele sunt deschise;
- stabilitatea monetară este garantată de o dezvoltare ritmică a economiei,
de existenŃa unui nivel înalt de ocupare a forŃei de muncă şi de
stabilitatea socială;
- finanŃele publice trebuie să fie puternice şi sănătoase în toate statele
membre;
- trebuie să existe libertate deplină a mişcării capitalurilor şi o perfectă
integrare a pieŃelor de capital.
Prin realizarea Uniunii Monetare (UM) şi introducerea monedei
unice, se estima materializarea următoarelor obiective pe termen lung:
- creşterea stabilităŃii interne, prin convergenŃa ratelor dobânzii şi a unei
singure rate a inflaŃiei;
- întărirea stabilităŃii externe, prin înfiinŃarea unei monede puternice, care să
concureze cu dolarul american;
- creşterea competitivităŃii şi accentuarea concurenŃei în spaŃiul european;
- reducerea riscului şi a instabilităŃii pe piaŃa europeană.
În plus, Uniunea Monetară se corelează indispensabil cu Uniunea
Economică. Astfel, politica monetară unică trebuie să genereze stabilitate,
pentru a forma un cerc virtuos al încrederii în monedă – populaŃia este
dispusă să economisească, investiŃiile cresc - ca urmare, în respectivul spaŃiu
economic există o creştere stabilă şi neinflaŃionistă. Mai mult, politica
economică şi financiară în zonă trebuie să fie guvernată de principiul
subsidiarităŃii, principiu care prevede că statele membre păstrează
responsabilitatea politicilor lor economice şi financiare, însă ele sunt
considerate a fi probleme de interes comun.
Pentru realizarea obiectivelor Uniunii Monetare s-a stabilit un calendar
care cuprindea trei faze:

Faza 1992 – 1994


Este faza caracterizată prin măsuri de liberalizare a circulaŃiei
capitalurilor, de coordonare a politicilor monetare şi de instituire a unei
gestiuni sănătoase în domeniul finanŃelor publice.

Faza 1994 – 1998


Este faza caracterizată de funcŃionarea unor instituŃii desfiinŃate
ulterior, cum a fost Institutul Monetar European – IME, cu sediul la

43
Frankfurt, precursor al Băncii Centrale Europene. Pentru declanşarea celei
de-a treia faze, IME trebuia să pregătească instrumentele şi procedurile
necesare aplicării politicii monetare unice, să armonizeze regulile şi
practicile privind colectarea, stabilirea şi difuzarea statisticilor, să elaboreze
regulile pentru operaŃiunile pe care le vor întreprinde băncile centrale
naŃionale în cadrul Sistemului European al Băncilor Centrale – SEBC, să
încurajeze eficacitatea plăŃilor transfrontaliere etc.

Faza care începe cu 1 ianuarie 1999 şi care este în desfăşurare.


Această fază este caracterizată de înfiinŃarea Băncii Centrale
Europene, a Sistemului European al Băncilor Centrale şi de lansarea oficială
a monedei unice Euro, pentru început ca monedă de cont (book-keeping
money), apoi de la 1 ianuarie 2002 şi ca monedă cu existenŃă fizică.
Admiterea Ńărilor la cea de a treia fază a Uniunii Economice şi
Monetare a fost condiŃionată de îndeplinirea a cinci criterii de
convergenŃă, reprezentând testul economic de evaluare a stadiului de
pregătire pentru aderare a unei economii naŃionale. Aceste criterii au fost
stabilite prin Tratatul de la Maastricht, ratificat de către toate Ńările membre
UE în 1993 şi se referă la Ńinte în domeniul inflaŃiei, finanŃelor publice,
ratelor dobânzii şi cursurilor de schimb, după cum urmează11:
- stabilitatea preŃurilor - rata medie a inflaŃiei din ultimele 12 luni
(calculată prin indicele preŃurilor de consum) nu trebuie să depăşească cu
mai mult de 1,5 puncte procentuale rata inflaŃiei din primele trei state cu
cele mai reduse nivele ale ratei inflaŃiei;
- finanŃele publice: poziŃia bugetară a unei Ńări trebuie să fie sustenabilă,
respectiv să nu existe un deficit bugetar excesiv. În particular, aceasta
înseamnă:
(i) deficitul bugetar consolidat al statului nu trebuie să depăşească nivelul
stabilit în Tratat de 3% din PIB; dacă această valoare este depăşită, deficitul
bugetar trebuie să fie redus substanŃial şi continuu, către o valoare apropiată
de cea de referinŃă sau depăşirea valorii de referinŃă să fie temporară şi
excepŃională,
(ii) datoria publică brută nu trebuie să depăşească 60% din PIB sau dacă are
valori mai mari trebuie să se diminueze semnificativ şi să se apropie de
valoarea de referinŃă într-un ritm satisfăcător;
- ratele dobânzii - randamentul mediu al titlurilor de stat pe termen lung,
calculat pe ultimele 12 luni, nu trebuie să depăşească cu mai mult de 2

11
Sursa: Protocolul nr.6 la Articolul 109j din Tratatul de la Maastricht privind criteriile de
convergenŃă

44
puncte procentuale randamentul aferent titlurilor de stat din primele trei
state cu cele mai reduse niveluri ale inflaŃiei;
- cursurile de schimb - trebuie să se menŃină în marjele de fluctuaŃie
convenite prin mecanismul ratelor de schimb din cadrul Sistemului Monetar
European, pentru cel puŃin 2 ani, fără a se proceda din propria iniŃiativă la
deprecierea monedei faŃă de celelalte monede ale statelor membre (să
participe la aşa numitul ERM II – Exchange Rate Mechanism II sau noul
mecanism al cursului de schimb NERM - New Exchange Rate Mechanism,
succesorul lui ERM). În conformitate cu Tratatul de la Amsterdam (1997)
care este parte integrantă din Tratatul Uniunii Europene, toate Ńările care
devin membre ale Uniunii trebuie să adopte euro ca monedă de circulaŃie,
după o perioadă care poate fi mai mult sau mai puŃin extinsă. În acest
context, instituŃiile monetare ale Ńărilor candidate vor trebui să facă faŃă mai
întâi exigenŃelor impuse de acest sistem. După cum este precizat în
ConvenŃia pentru ERM II (1 septembrie 1998), fiecare Ńară candidată va
trebui să îşi definească un curs al monedei naŃionale faŃă de euro, precum şi
o bandă de fluctuaŃie de ±15%. Candidatele la zona Euro trebuie să menŃină
moneda naŃională în conformitate cu cerinŃele ERM II, pentru o perioadă de
cel puŃin doi ani înainte de adoptarea monedei unice.

Marea Britanie, Danemarca, Suedia, Grecia nu au aderat iniŃial la


Uniunea Monetară (faza a treia). Grecia a adoptat euro la 1 ianuarie 2001,
când a îndeplinit criteriile de convergenŃă. Marea Britanie a negociat o
clauză specială de opŃiune, care îi dă dreptul să treacă la euro oricând
doreşte. Pentru Suedia şi Danemarca adoptarea monedei unice depinde de
rezultatele referendumurilor naŃionale făcute în acest sens.
În acest moment, situaŃia Uniunii Europene este următoarea:
- 25 state membre, din care 12 pro-euro şi 13 non-euro. Cele 12 state care au
adoptat euro sunt: FranŃa, Germania, Italia, Belgia, Olanda, Luxemburg,
Spania, Portugalia, Irlanda, Grecia, Austria şi Finlanda. Cele 3 state non-
euro cu clauză de opŃiune (opting-out) sunt Suedia, Danemarca şi Marea
Britanie. Cele 10 state non-euro admise la 1 mai 2004 sunt: Polonia,
Slovenia, Slovacia, Ungaria, Republica Cehă, Estonia, Lituania, Letonia,
Malta, Cipru;
- 2 state în curs de definitivare a negocierilor, care vor adera la orizontul lui
2007: România şi Bulgaria;
- 2 state care nu au început încă negocierile, dar şi-au exprimat dorinŃa de a
adera la UE: Turcia şi CroaŃia.

45
În ceea ce priveşte atribuŃiile Băncii Centrale Europene (BCE),
înfiinŃate la 1 ianuarie 1999, ele pot fi sintetizate astfel:
- veghează la stabilitatea preŃurilor în zona euro;
În conformitate cu Articolul 105 din versiunea consolidată a
Tratatului Uniunii Europene, obiectivul principal al BCE este menŃinerea
stabilităŃii preŃurilor în zona euro. Stabilitatea preŃurilor trebuie menŃinută
pe termen mediu, astfel încât nu se aşteaptă din partea BCE să facă faŃă
variaŃiilor de preŃ cauzate de şocuri pe termen scurt. În 1998, Institutul
Monetar European a definit stabilitatea preŃurilor ca fiind “creşterea anuală
a Indicelui Armonizat al PreŃurilor de Consum” (IAPC) pentru zona euro
sub 2%”. IAPC este o medie ponderată a indicilor preŃurilor de consum,
colectaŃi într-o manieră uniformă din statele zonei euro.
- autorizează emisiunea bancnotelor euro;
- elaborează şi aplică politica monetară europeană;
Instrumentele politicii monetare ale BCE sunt: rezervele minime,
operaŃiunile pe piaŃa liberă şi facilităŃile permanente.
Pentru a-şi îmbunătăŃi lichiditatea, băncile centrale naŃionale se
împrumută de la BCE, fie pe termen scurt, fie pe termen mai lung. Băncile
pot obŃine (sau plasa) lichidităŃile de care dispun la BCE, la o rată de schimb
predeterminată (aşa numita facilitate de împrumut sau de depozit
permanentă).
În fiecare săptămână, BCE deschide o licitaŃie pentru instituŃiile
echivalente din zona euro (bănci şi alte instituŃii financiare). Băncile
informează BCE asupra ratei dobânzii pe care ele sunt dispuse să o plătească
pentru aceste împrumuturi, fiind creditate cele care oferă cea mai bună rată
(cea mai mare). În fiecare lună, Consiliul Director al BCE hotărăşte limita
inferioară a ratelor dobânzii în cadrul acestei operaŃiuni de licitaŃie, aşa
numita rată minimă de licitare.
- administrează rezervele valutare ale statelor membre;
- promovează un Sistem de PlăŃi şi Compensare Integrat numit
TARGET. Acesta asigură transferul automatizat şi în timp real al sumelor
(banii apar în conturile băncilor beneficiare chiar în momentul operării
tranzacŃiei şi pot fi folosiŃi imediat).
- contribuie la supravegherea prudenŃială a instituŃiilor de credit din
Ńările membre.

Mai mult, în acelaşi articol 105 amintit anterior, se specifică faptul


că, fără a prejudicia scopul stabilităŃii preŃurilor, BCE trebuie să susŃină
politicile economice generale ale Uniunii Europene, în vederea atingerii
obiectivelor comunitare reprezentate de “progresul social şi economic, un

46
nivel ridicat al ocupării forŃei de muncă şi o dezvoltare echilibrată pe termen
lung”. Acest lucru ar putea demonstra faptul că BCE nu este indiferentă faŃă
de dezvoltarea economică a zonei euro.

Nu constituie atribuŃii ale BCE:


- nu are responsabilitatea evoluŃiei cursului euro;
- nu elaborează regulamente de funcŃionare a băncilor comerciale, ci doar
recomandări şi norme prudenŃiale;
- nu acŃionează ca împrumutător de ultimă instanŃă pentru băncile centrale
din zona euro.
Trebuie să menŃionăm totodată că, BCE este independentă de
Parlamentul European, deci nu depinde de factorul politic.

4.4. Moneda euro

Tratatul de la Maastricht schiŃa un cadru general pentru lansarea şi


funcŃionarea Uniunii Economice şi Monetare, dar nu preciza nimic despre
moneda unică. Pentru a da soluŃii acestor întrebări, Comisia Europeană a
supus dezbaterii la 31 mai 1995 o "carte verde a modalităŃilor practice de a
introduce moneda euro". S-au analizat atunci trei scenarii:
1. "big bang-ul imediat": toate Ńările trec imediat la euro încă de la începutul
celei de-a treia faze (cea a lansării UEM). Chiar dacă era simplă şi menită să
diminueze costurile tranziŃiei, o astfel de alegere ar fi dus la o mare
confuzie, datorată imposibilităŃii de a regla problemele practice şi logistice
într-un interval de timp atât de scurt.
2. "big bang-ul decalat": Ńările participante continuă pentru o anumită
perioadă să folosească monedele naŃionale, iar ulterior se introduce şi euro
de către Ńările vizate. Acest scenariu era incompatibil însă cu dispoziŃiile
tratatului, pentru că lăsa să planeze o îndoială asupra ireversibilităŃii
procesului şi a introducerii efective a monedei unice.
3. "scenariul de referinŃă": pentru a asigura credibilitatea şi ireversibilitatea
trecerii la euro, anumite operaŃiuni încep să se efectueze în noua monedă de
la 1 ianuarie 1999. Astfel, scenariul presupunea la rândul său trei etape:
• punerea în funcŃiune a SEBC (Sistemul European al Băncilor
Centrale) şi fixarea listei Ńărilor participante la euro (până la 1
ianuarie 1999);
• lansarea UEM, cu fixarea definitivă şi irevocabilă a parităŃilor,
conducerea politicii monetare unice de către BCE, trecerea în euro a

47
emisiunilor de titluri publice şi a tranzacŃiilor interbancare, aplicarea
unui principiu nici de obligare, nici de interdicŃie în utilizarea
monedei (de la 1 ianuarie 1999 până la 1 ianuarie 2002). Monedele
naŃionale urmau să fie, pe toată perioada, simple diviziuni
nedecimale ale monedei euro. Din momentul introducerii euro, toate
referirile la ECU se transferă asupra acestuia, paritatea fiind de 1:1;
• introducerea bancnotelor şi a monedelor euro (la 1 ianuarie 2002), cu
retragerea în câteva săptămâni a unităŃilor monetare naŃionale.
Acest scenariu este adoptat de către Consiliul European de la Madrid
în decembrie 1995.

Prin urmare, etapele introducerii euro au fost:


1. La 1 ianuarie 1998 s-au selectat statele europene care îndeplineau
criteriile de convergenŃă;
2. La 1 ianuarie 1999 s-a introdus euro ca monedă de cont în 11 state
europene. În scopul transformării preŃurilor şi tarifelor din moneda naŃională
în euro s-au stabilit 11 rate fixe de conversie, după cum urmează:

Marca germană - 1,955830; Lira irlandeză - 0,787564;


Francul francez - 6,559570; Lira italiană - 1936,27;
Francul belgian - 40,33990; Gulden olandez - 2,203710;
Franc luxemburghez - 40,33990; Şilingul austriac - 13,7603;
Peseta spaniolă - 166,386; Marca finlandeză - 5,945730.
Escudo portughez - 200,482;

Din ianuarie 2001, drahma grecească a intrat şi ea în grupul


monedelor participante la euro, rata de schimb a acesteia fiind de 374,5
drahme la 1 euro.
PlăŃile în numerar au continuat să se facă în moneda naŃională în
această perioadă. PlăŃile în euro se făceau între guverne, bănci, operatori ai
pieŃei de capital şi mari companii. În perioada 1 ianuarie 1999 – 1 ianuarie
2002, băncile comerciale au oferit deŃinătorilor de conturi de economii în
monedă naŃională posibilitatea convertirii lor în euro. De asemenea, la
cerere, plăŃile prin virament se puteau face în euro.
3. La 1 ianuarie 2002 s-au introdus bancnotele şi monedele divizionare euro.
Timp de 6 luni, acestea au circulat în paralel cu bancnotele naŃionale;
4. De la 1 iulie 2002, euro a devenit singurul mijloc legal de plată în 12 state
europene.

48
Efectele generale ale introducerii euro pot fi sintetizate astfel:

- s-au redus cheltuielile aferente tranzacŃiilor valutare. Eliminarea necesităŃii


schimbului şi a cheltuielilor conexe (comisioane bancare, cheltuieli cu plata
personalului angajat în gestionarea valutei, utilizarea de instrumente
financiare de limitare a expunerii la risc etc.), a diminuat cu mult costurile
companiilor cu activitate de comerŃ exterior;
- utilizarea crescândă a euro a dus la diminuarea riscului şi a instabilităŃii pe
pieŃele europene. Se poate spune că moneda unică a potenŃat avantajele
comerŃului liberalizat de bunuri şi servicii cu cele ale integrării pieŃelor
factorilor de producŃie. Introducerea, de la 1 ianuarie 1999 a Sistemului de
PlăŃi şi Compensare TARGET, a fost de natură a facilita foarte mult
operaŃiunile de plăŃi intra-comunitare;
- s-a eliminat ineficienŃa politicilor monetare naŃionale necoordonate şi a
crescut stabilitatea şi credibilitatea politicii monetare europene;
- transparenŃa preŃurilor şi posibilitatea comparării lor cu uşurinŃă a adus la
accentuarea concurenŃei între agenŃii economici, pe toate pieŃele de bunuri şi
servicii;
- standardizarea contabilităŃii a antrenat cheltuieli importante pentru firme,
însă a dus la uniformizarea raportărilor financiare;
- expansiunea pieŃelor financiare a adus firmelor mai multe facilităŃi de
finanŃare, moneda unică fiind de natură să atragă o serie de fluxuri
investiŃionale semnificative;
- s-au atenuat decalajele de dezvoltare economică a Ńărilor participante. Euro
poate fi considerat, din acest punct de vedere, un catalizator de integrare
macroeconomică, deoarece statele nu puteau să deŃină aceeaşi monedă şi să
aibă politici economice dispersate. Coordonarea politicilor economice
devine astfel premisa esenŃială a credibilităŃii monedei, echilibrului şi
succesului Uniunii Economice şi Monetare;
- moneda euro a devenit un concurent credibil pentru dolarul american pe
piaŃa internaŃională. După 6 ani de la lansarea sa, euro a devenit cea mai
utilizată monedă internaŃională după dolar, înaintea yenului japonez şi a lirei
sterline.
În concluzie, Europa este la începutul unui proces de integrare
monetară, a cărui anvergură şi efecte sunt greu de evaluat cu exactitate
astăzi.

49
Dezavantajele euro

Cel mai des invocat inconvenient al punerii în practică a Uniunii


Monetare este pierderea suveranităŃii naŃionale, din cauza transferului la
nivel comunitar al unor competenŃe naŃionale de ordin monetar şi fiscal.
Pe de altă parte, Ńări integrate cu economii mai puŃin prospere au pierdut
soluŃia recurgerii la devalorizarea monedei naŃionale care le permitea să-şi
amelioreze temporar competitivitatea economiei lor. EficienŃa recurgerii la
devalorizare este totuşi contestabilă, căci ea are un impact inflaŃionist
imediat, datorită scumpirii importurilor, dar şi pentru că reprezintă o soluŃie
facilă, eludând adevăratele probleme.
Alte dezavantaje pot fi rezumate astfel:
- costuri substanŃiale pe termen scurt – spre exemplu costurile
implementării la toate nivelele (micro şi macroeconomic) ale sistemelor
informatice capabile să execute prompt tranzacŃiile în euro şi să realizeze
automat conversia monedelor naŃionale în euro, au fost extrem de ridicate;
- viata politică exacerbată, care a însoŃit procesul de creare a Uniunii
Monetare, ignorându-se de multe ori realităŃile economice. O astfel de
situaŃie, în condiŃiile unei recesiuni economice, poate avea repercusiuni
serioase asupra UM;
- ameninŃarea deflaŃionistă. Respectarea planului BCE de realizare în
spaŃiul euro a unei inflaŃii reduse - 2% - ar putea duce, dacă acest proces este
„scăpat” de sub control, la un şoc deflaŃionist puternic;
- lipsa de coerenŃă şi de instrumente a BCE de a gestiona situaŃii de criză. În
cazul unor crize severe, s-ar putea ca anumite Ńări să iasă din sistem, situaŃie
pentru care nu sunt prevăzute nici un fel de proceduri12.

***
În primii ani după lansare, oficialii Băncii Centrale Europene au
pretins că au o atitudine absolut neutră faŃă de cursul de schimb al monedei
unice. Ei au susŃinut adesea că modul cel mai potrivit de a susŃine valoarea
internaŃională a euro este prin asigurarea stabilităŃii preŃurilor în
EUROLAND. Astfel, după cum reiese din poziŃia oficială, nivelul cursului
de schimb nu este un obiectiv în sine al politicii monetare unice. Ca atare,
oficialii BCE s-au opus de mai multe ori ideii de a folosi stabilizarea
cursului de schimb (adică creşterea ratei dobânzii când euro se depreciază şi
viceversa), în ciuda percepŃiei publice că rata de schimb euro/USD este
principalul etalon al măsurării succesului euro.

12
A se vedea cazul recent al Italiei

50
Un euro prea slab în raport cu moneda americană a declanşat totuşi o
intervenŃie în forŃă, în toamna anului 2000. Pe de altă parte, un euro prea
puternic (1,3 USD/euro), a dus la numeroase discuŃii legate de efectul
nefavorabil asupra exporturilor şi scăderea competitivităŃii produselor
europene pe pieŃele externe.
În concluzie, perioada de existenŃă relativ scurtă a euro pare să fie
caracterizată de o rată de schimb foarte volatilă (şi nu întotdeauna justificată
pe baze economice). În anii ce vor urma, nu ar fi exclus ca BCE şi Federal
Reserve să decidă susŃinerea comună a unei rate de schimb euro/USD mai
stabilă.
***

Expresii - cheie:
Comunitatea Economică Moneda unică Euro
Europeană State non-euro
ECU Clauză de opting-out
Sistemul monetar european EUROLAND
Tratatul de la Maastricht Banca Centrală Europeană
Criterii de convergenŃă Politica monetară unică
Integrarea monetară Sistemul de plăŃi şi compensare
Uniunea Economică şi Monetară integrat TARGET
Exchange Rate Mechanism -
ERM

Întrebări recapitulative:
1. Care a fost istoricul integrării monetare europene?
2. Care era conŃinutul raportului Delors?
3. Ce înseamnă uniune monetară?
4. Care sunt obiectivele pe termen lung al Uniunii Monetare?
5. EnumeraŃi criteriile de convergenŃă prevăzute în tratatul de la Maastricht.
6. Care au fost cele trei scenarii analizate pentru introducerea monedei
unice?
7. Care au fost etapele introducerii euro?
8. Care sunt avantajele şi dezavantajele monedei unice?
9. Care sunt atribuŃiile Băncii Centrale Europene?

51
Capitolul 5

SISTEMUL MONETAR INTERNAłIONAL

5.1 Principiile de funcŃionare ale sistemului monetar internaŃional


5.2 InstituŃii financiare cu vocaŃie internaŃională, create prin acordul de la
Bretton-Woods
5.3 Rolul DST.

5.1. Principiile de funcŃionare ale sistemului monetar


internaŃional

Sistemul monetar internaŃional reprezintă un ansamblu de reguli,


instrumente şi organisme legate de crearea, circulaŃia şi valorificarea
monedelor internaŃionale, determinate de schimburile comerciale, de
mişcările de capital şi de creşterea economică pe plan mondial.
ÎnfiinŃarea sistemului monetar internaŃional (SMI) a reprezentat o
încercare de cooperare între state şi nu una de subordonare a sistemelor
monetare naŃionale. Prima iniŃiativă de acest fel a constituit-o Uniunea
Monetară Latină (1865), din care făceau parte FranŃa, Belgia, Italia şi
ElveŃia. Scopul acestei uniuni era protejarea etalonului bimetalist. Se
instituia chiar şi o monedă comună pentru ansamblul celor patru state şi
anume francul. Uniunea Monetară Latină s-a desfiinŃat în anul 1876.
După cel al doilea război mondial, a devenit imperios necesar un
efort global, de a pune bazele unui sistem care să asigure un echilibru şi o
disciplină financiară mai strictă, în paralel cu un mecanism de finanŃare a
unor proiecte cu scop productiv şi care să genereze creştere economică.
Pentru a realiza aceste obiective ambiŃioase, printr-o iniŃiativă a
ONU, s-a organizat, în iulie 1944, o conferinŃă la care au fost invitaŃi
miniştrii de finanŃe din 44 de Ńări. Această conferinŃă s-a desfăşurat în
localitatea Bretton-Woods, din statul New Hampshire, SUA.
Baza discuŃiilor în cadrul ConferinŃei Monetare şi Financiare
InternaŃionale a NaŃiunilor Unite şi Asociate au reprezentat-o două
documente:
1. Planul White;
2. Planul Keynes.

52
1. Planul lui Harry Dexter White (consilier al Ministrului de FinanŃe al
SUA) avea următoarele puncte cheie:
- propunea dezvoltarea comerŃului şi a plăŃilor internaŃionale, ca bază a
cooperării economice dintre state;
- sugera înfiinŃarea unui Fond InternaŃional de Stabilizare, al cărui
capital să fie alcătuit din subscrieri ale statelor membre, vărsate 30% în
aur, 70% în monedă naŃională;
- Fondul de Stabilizare urma să emită o monedă de cont, numită
UNITAS, care să fie vândută şi cumpărată contra aur. 1 UNITAS
reprezenta echivalentul în aur a 10 USD, 1 USD = 0,88671 g. aur.
- fiecare stat membru era obligat să-şi raporteze moneda la UNITAS.

2. Planul lui John Maynard Keynes propunea următoarele:


- dezvoltarea cooperării economice între state prin intermediul comerŃului
internaŃional, în condiŃiile ocupării depline a forŃei de muncă;
- înfiinŃarea unei Super-bănci Centrale numită Uniunea de Clearing
(Compensare). Uniunea urma să emită o monedă internaŃională de cont,
numită bancor, care să fie folosită în plăŃile şi compensările multilaterale
dintre state.
În final, s-au adoptat în mare parte ideile din proiectul american,
datorită poziŃiei mai solide a economiei americane faŃă de cea britanică pe
plan mondial.
Astfel s-au adoptat următoarele măsuri:
1. s-au pus bazele unui Sistem Monetar InternaŃional, prin
reconsolidarea etalonului aur-devize, în cadrul căruia se întărea poziŃia
dolarului american. În urma acestei ConferinŃe, definirea şi convertirea
monedelor naŃionale, ca şi constituirea rezervelor valutare, urmau să se facă
numai prin aur şi dolari SUA, nu prin aur şi mai multe devize, cum se făcea
înainte. Aceasta a reflectat poziŃia economică şi financiar-valutară
dominantă a SUA, care, la momentul respectiv, deŃinea două treimi din
rezervele de aur ale Ńărilor dezvoltate;
2. s-au înfiinŃat Fondul Monetar InternaŃional (FMI) şi Banca Mondială
(BM), care au început să activeze din 1947. FMI avea atribuŃii în domeniul
politicii valutare şi al echilibrului balanŃei de plăŃi, BM în domeniul
dezvoltării economice prin intermediul investiŃiilor;
3. s-a înfiinŃat o monedă internaŃională de cont, de tip “coş“, numită
DST (Drepturi Speciale de Tragere), începând cu anul 1969.

53
Scopul principal al Sistemului Monetar InternaŃional creat în 1944 şi
cunoscut ca Sistemul Monetar InternaŃional de la Bretton Woods ori
Aranjamentele de la Bretton-Woods, l-a constituit asigurarea, prin
intermediul mecanismelor sale de funcŃionare, a unei largi cooperări
monetare şi pe aceasta bază a creşterii echilibrate a comerŃului internaŃional,
ca o condiŃie a dezvoltării economice a fiecărei Ńări şi a economiei mondiale
în ansamblul său.

Principiile de funcŃionare ale SMI sunt prevăzute în cea mai mare


parte în Acordul de Creare a Fondului Monetar InternaŃional şi se
sintetizează astfel:
1. Universalitatea;
2. Cooperarea monetară internaŃională;
3. Creşterea şi dezvoltarea comerŃului internaŃional;
4. Dezvoltarea economică armonioasă a statelor membre;
5. Stabilitatea cursurilor de schimb;
6. Convertibilitatea;
7. Lichiditatea;
8. Echilibrarea balanŃei de plăŃi.

1. Universalitatea înseamnă că orice stat care recunoaşte


prevederile statutului FMI poate adera la acest organism şi implicit devine
parte a Sistemului Monetar InternaŃional.
2. Cooperarea monetară internaŃională
Este esenŃa creării Sistemului Monetar InternaŃional, este un
principiu care se consideră îndeplinit prin însăşi adeziunea statelor la FMI.
Constă în coordonarea politicii monetare naŃionale cu obiectivele creşterii
economice durabile a tuturor statelor membre. Pentru susŃinerea acestui
principiu sunt oferite de către FMI împrumuturi şi facilităŃi de finanŃare
statelor membre.
3. Creşterea comerŃului internaŃional
Este de fapt un obiectiv pe care Sistemul Monetar InternaŃional şi
FMI trebuie să-l susŃină şi nu un principiu propriu-zis.
4. Dezvoltarea economică armonioasă a statelor membre
Este de fapt o atribuŃie a Băncii Mondiale şi nu a FMI. IniŃial s-a
propus formularea “dezvoltarea economică armonioasă a Ńărilor sărace şi în
curs de dezvoltare”, dar s-a renunŃat ulterior.
5. Stabilitatea cursurilor de schimb a fost principiul esenŃial al
creării Sistemului Monetar InternaŃional. El presupunea fixitatea parităŃilor
şi a cursurilor valutare. Pentru aceasta, moneda naŃională a statului membru

54
trebuia să aibă o valoare paritară stabilită în aur sau în dolari SUA, 1 USD =
0,888671 g. aur fin. Modificarea acesteia putea fi efectuată numai la
propunerea Ńării membre, în urma consultării cu FMI şi numai pentru
corectarea unui dezechilibru al balanŃei de plăŃi externe.
FaŃă de paritatea oficială, cursurile de piaŃă ale monedelor naŃionale
puteau oscila în cadrul unor marje de +/-1%, Ńările membre având obligaŃia
să supravegheze strict această evoluŃie. Când se atingeau limitele, Băncile
Centrale erau obligate să intervină prin vânzarea sau cumpărarea propriei
monede pe piaŃă.
Timp de 15 ani, FMI a Ńinut cu stricteŃe la respectarea acestui
principiu. În anii ’70, politica în această privinŃă a devenit însă mai relaxată,
marjele de variaŃie fiind majorate la ± 2,25%. MenŃinerea cursului de piaŃă
între aceste limite se realiza printr-un mecanism special de intervenŃii
repetate, cu operaŃiuni de vânzare-cumpărare. Dacă nu se ajungea la
rezultatul scontat, se trecea la modificarea valorii paritare, dar numai pentru
corectarea unui dezechilibru macroeconomic fundamental.
În intervalul 1944-1971, majoritatea monedelor Ńărilor membre FMI
şi-au redefinit de mai multe ori conŃinutul în aur, în încercarea de a păstra
cursurile fixe. În 1974, din cauza speculaŃiilor cu aur şi a instabilităŃii
economice se renunŃă definitiv la etalonul aur-devize şi la sistemul
cursurilor fixe, trecându-se la cursurile flotante. Din 1976, FMI începe să
recomande Ńărilor membre să-şi raporteze moneda la DST.
6. Convertibilitatea era înŃeleasă de FMI, la început, ca “înlăturarea
tuturor restricŃiilor în ceea ce priveşte plăŃile privind tranzacŃiile comerciale
internaŃionale într-o anumită monedă”. O monedă era considerată
convertibilă atunci când statul emitent punea la dispoziŃie moneda sa
celorlalte state, pentru plăŃi privind tranzacŃiile comerciale internaŃionale
curente şi permitea totodată transferul în străinătate al câştigurilor rezultate
din astfel de tranzacŃii. În plus, era obligaŃia oricărei bănci centrale de a
cumpăra propria monedă deŃinută de o bancă centrală străină, la cererea
expresă a acesteia. Mai exista şi aşa numita convertibilitate în aur,
caracteristică unei singure monede – dolarul SUA, autoritatea monetară
americană obligându-se să convertească toŃii dolarii în aur, la preŃul de 35
USD uncia. A fost instituită astfel o convertibilitate reciprocă oficială şi de
piaŃă, monedele putând fi transformate indirect în aur, prin intermediul
dolarului SUA.
ApariŃia crizei monetare în 1968 a adus însă la scindarea pieŃei
aurului în: piaŃa oficială, pe care activau băncile naŃionale şi unde se păstra
preŃul fix şi piaŃa liberă de la Londra, unde preŃul varia în funcŃie de cerere

55
şi ofertă. SpeculaŃiile realizate pe piaŃa aurului, care au dus la epuizarea
rezervei SUA, au antrenat în cele din urmă renunŃarea la mecanismul
convertibilităŃii în aur a dolarului. În 1974, s-a renunŃat definitiv, atât la
mecanismul convertibilităŃii în aur, cât şi la parităŃile fixe.
În prezent, în viziunea FMI, convertibilitatea desemnează însuşirea
unei monede de a putea fi schimbată pe piaŃă cu o altă monedă, fără restricŃii
în ceea ce priveşte suma, scopul şi persoana care realizează schimbul.
Convertibilitatea actuală are drept bază puterea de cumpărare a celor
două monede care se schimbă, iar cursurile valutare variază în funcŃie de
cerere şi ofertă.
7. Lichiditatea. Se referă la faptul că FMI joacă rolul unui
“rezervor”, din care Ńările membre pot primi lichidităŃi necesare susŃinerii
măsurilor monetare. AutorităŃile monetare ale Ńărilor membre au obligaŃia
constituirii unor rezerve formate din aur, valute internaŃionale şi titluri emise
pe pieŃele financiare şi monetare internaŃionale. Din 1969, FMI începe să
recomande Ńărilor membre să constituie şi rezerve în DST.
8. Echilibrarea balanŃei de plăŃi
łările membre ale FMI aveau obligaŃia să supravegheze şi să asigure
menŃinerea echilibrului balanŃelor de plăŃi. Pentru asigurarea acestui
echilibru, precum şi pentru ajustarea deficitelor sau excedentelor exagerate,
se utiliza, de comun acord cu FMI, tehnica devalorizării sau revalorizării
monedelor naŃionale.
Singura Ńară care făcea excepŃie de la acest principiu era SUA,
pentru care deficitul balanŃei de plăŃi se acoperea prin emisiune de monedă
proprie, dat fiind rolul privilegiat al dolarului în cadrul sistemului.
În prezent, se recomandă tratarea dezechilibrului balanŃei de plăŃi
printr-o serie de măsuri care vizează fie reducerea importurilor, fie
stimularea exporturilor. În acest scop, se pot primi de la FMI împrumuturi
speciale sau facilităŃi de finanŃare.
Pe parcursul anilor, ca urmare a evoluŃiilor fenomenelor economice
şi monetar-valutare, aceste principii au trebuit a fi ajustate treptat, deoarece
sistemul de la Bretton-Woods, dincolo de meritele sale, a creat şi o serie de
dezechilibre, cum ar fi:
- a fost constituit într-o perioadă marcată de superioritatea economică
americană şi de aceea era un sistem destul de inechitabil şi asimetric;
- deciziile privind funcŃionarea FMI erau luate de SUA în proporŃie de
aproximativ 17%, în timp ce mai mult de jumătate din Ńări aveau şi au şi
acum putere de vot sub 0,5%;

56
- a dus la dezechilibre grave pe pieŃele monetare în anii ’70 şi la epuizarea
stocului de aur al SUA, din cauza speculaŃiilor pe seama convertibilităŃii-
aur.
***
Începând cu anii ’80, a devenit imperios necesar un proces de
reformă a sistemului monetar internaŃional şi a aranjamentelor de la
Bretton-Woods, vizând direcŃii cum ar fi:
- creşterea supravegherii internaŃionale în domeniul comerŃului şi al plăŃilor
internaŃionale, cu reconfigurarea rolului FMI, în calitate de organism de
coordonare şi reglementare;
- elaborarea unor proceduri flexibile de administrare a deficitului balanŃei de
plăŃi a Ńărilor membre, lăsându-se la latitudinea acestora alegerea
mijloacelor şi a instrumentelor de ajustare;
- creşterea stabilităŃii monetare internaŃionale şi asigurarea unei lichidităŃi
corespunzătoare, în condiŃiile practicării unor cursuri flotante (variabile).
Actualmente, sistemul monetar internaŃional este în căutarea unei noi
identităŃi, care trebuie să Ńină cont de mutaŃiile apărute pe plan mondial şi în
mod deosebit de constituirea şi intrarea în funcŃiune a Uniunii Economice şi
Monetare cu noua ei monedă - euro.

5. 2. InstituŃii financiare cu vocaŃie internaŃională, create prin


acordul de la Bretton-Woods

Acordurile de la Bretton Woods din anul 1944 au prevăzut crearea a


două noi instituŃii: Fondul Monetar InternaŃional (FMI ) şi Banca Mondială
(BM).

Fondul Monetar InternaŃional este o instituŃie creată în vederea


asigurării dezvoltării relaŃiilor economice internaŃionale prin facilitarea
schimburilor valutare, echilibrarea şi armonizarea balanŃelor de plăŃi şi
realizarea stabilităŃii cursurilor de schimb.
Obiectivele fundamentale ale FMI se întrepătrund de fapt cu cele ale
SMI:
1. Promovarea cooperării monetare internaŃionale în cadrul unei instituŃii
permanente;
2. Stimularea dezvoltării şi creşterii armonioase a comerŃului internaŃional, a
menŃinerii unui nivel ridicat al gradului de ocupare şi al venitului naŃional
real;

57
3. Promovarea stabilităŃii cursurilor valutare, menŃinerea unor regimuri
valutare ordonate şi evitarea deprecierilor concurenŃiale ale monedelor
statelor participante;
4. Sprijinirea stabilităŃii unui sistem multilateral de reglare a tranzacŃiilor
curente între statele membre şi eliminarea restricŃiilor valutare care
împiedică dezvoltarea comerŃului mondial;
5. Întărirea credibilităŃii statelor membre, prin punerea la dispoziŃia lor, în
mod temporar, cu garanŃii adecvate, a resurselor generale ale Fondului,
pentru a-şi corecta dezechilibrele balanŃelor de plăŃi.
Principala funcŃie a FMI o reprezintă creditarea temporară a
deficitelor balanŃelor de plăŃi ale Ńărilor care se angajează să aplice politicile
de redresare economică stabilite prin acordurile încheiate cu FMI. În
general, aceste politici sunt politici de austeritate (restrângere a
cuantumului investiŃiilor de stat, a cheltuielilor publice etc) şi sunt destul de
contestate, atât ca mod de concepere, cât şi ca aplicare.
Organizarea şi funcŃionarea FMI se bazează pe aşa numitele “ cote
părŃi”, termen care exprimă aportul Ńărilor membre la Fond, cote care depind
de potenŃialul fiecărei Ńări şi determină numărul de voturi al fiecărui stat
membru în organele de conducere, precum şi împrumuturile de care statul
respectiv poate beneficia. Cotele părŃi subscrise se varsă în proporŃie de 25%
în devize (iniŃial aur) şi 75% în monedă naŃională. Aceste cote părŃi se
revizuiesc din cinci în cinci ani de către Consiliul de AdministraŃie al FMI,
în general prin majorare. Până în prezent au avut loc 11 revizuiri generale.
Cele mai importante cote părŃi sunt cele ale SUA, Germaniei, Japoniei,
Marii Britanii, FranŃei etc.
Principalele mecanisme de creditare ale FMI sunt: acordurile
STAND-BY primare şi suplimentare şi mecanismul lărgit de creditare.
Pe lângă acestea, FMI mai practică şi anumite facilităŃi, care
reprezintă împrumuturi acordate în condiŃii de favoare (termene, dobânzi,
garanŃii, etc,) Ńărilor cu venit naŃional pe cap de locuitor mic şi mai recent,
Ńărilor membre aflate în tranziŃie.
Programele şi activitatea FMI au fost des criticate, printre cele mai
des pomenite reproşuri fiind:
- FMI aplică remedii identice, indiferent de particularităŃile Ńării
respective;
- programele FMI descurajează creşterea economică;
- FMI are o concepŃie liberală pe care o aplică de o manieră
doctrinară;

58
- Ńările în curs de dezvoltare nu au nici o influenŃă asupra
politicilor promovate de FMI, iar FMI nu are nici o influenŃă
reală asupra politicilor Ńărilor dezvoltate.
***
România a devenit membră FMI la 15 decembrie 1972. Participarea
României la FMI se ridică în prezent la 1.030,2 milioane DST sau 0,48%
din cota totală. Astfel, puterea de vot a României este de 10.552 voturi sau
0,49% din total (se acordă 250 de voturi din oficiu şi câte 1 vot pentru
fiecare 100.000 DST). Creditul maxim ce poate fi primit de către un stat este
de 480% din cota de participare.
Începând cu 1972, România a folosit resursele FMI în nouă ocazii
(detaliate mai jos) ca suport financiar al programelor economice. Totalul
creditelor şi împrumuturilor nerambursate la sfârşitul lunii iunie 2004 se
ridica la 337 milioane DST, respectiv 32,71 % din cotă.

Tabelul nr. 2
Acordurile stand-by derulate de România până în prezent

Tipul Data Data Suma Suma trasă


acordului aprobării expirării sau aprobată (milioane
rezilierii (milioane DST)
DST)
Stand-by 10/03/75 10/02/76 95,0 95,0
Stand-by 09/09/77 09/08/78 64,1 64,1
Stand-by 06/15/81 01/14/84 1.102,5 817,5
Stand-by 04/11/91 04/10/92 380,5 318,1
Stand-by 05/29/92 03/28/93 314,0 261,7
Stand-by 05/11/94 04/22/97 320,5 94,3
Stand-by 04/22/97 05/21/98 301,5 120,6
Stand-by 08/05/99 02/28/01 400,0 139,75
Stand-by 10/31/01 10/15/03 300,0 300,0

Stand-by 07/07/04 07/07/06 250,0


(preventiv)
Sursa: www.fmi.ro

Ultimul acord din iulie 2004 în valoare de 367 de milioane de dolari


(250 de milioane DST) se întinde pe o perioadă de 24 de luni şi este unul de
tip „precautionary“, adică de supraveghere preventivă, fără tranşe de plată.
Cu alte cuvinte, autorităŃile romane nu intenŃionează să folosească cele 367

59
de milioane de dolari. Noul acord are drept obiective întărirea poziŃiei
contului curent, reducerea inflaŃiei, susŃinerea creşterii rapide a PIB şi
pregătirea economiei pentru integrarea în Uniunea Europeană. Programul
pune, de asemenea, accent pe continuarea politicilor macroeconomice
prudente şi a reformelor structurale ample, pe întărirea poziŃiei financiare a
întreprinderilor de stat, pe măsuri menite să limiteze creşterea creditului, pe
o politică monetară şi de curs de schimb vizând realizarea unui echilibru
între reducerea inflaŃiei şi menŃinerea competitivităŃii externe a României
etc.

Banca Mondială

Grupul Băncii Mondiale este format din:


- Banca InternaŃională pentru ReconstrucŃie şi Dezvoltare (BIRD);
- CorporaŃia Financiară InternaŃională (CFI);
- AsociaŃia InternaŃională pentru Dezvoltare (AID);
- AgenŃia pentru Garantarea Multilaterală a InvestiŃiilor (MIGA);
- Centrul InternaŃional de Reglementare a Conflictelor din domeniul
InvestiŃiilor (CIRCI).

Banca InternaŃională de ReconstrucŃie şi Dezvoltare (BIRD) a


devenit funcŃională în 1946, având iniŃial ca scop “ facilitarea reconstrucŃiei
economiilor Ńărilor membre “. În prezent, BIRD numără 184 de Ńări membre,
fiecare Ńară membră a FMI devenind şi membră a BIRD.
Potrivit statutului său, obiectivele BIRD sunt:
- să contribuie la reconstrucŃia şi dezvoltarea statelor membre, stimulând
investiŃiile de capital în scopuri productive, inclusiv refacerea economiilor
afectate de război, readaptarea aparatului de producŃie la necesităŃile din
timp de pace etc;
- să promoveze investiŃiile străine private, prin garanŃii sau participaŃii la
împrumuturi şi alte investiŃii efectuate de furnizorii de capitaluri private.
Atunci când nu sunt disponibile capitaluri private în condiŃii rezonabile,
BIRD completează, cu fonduri suplimentare, investiŃia privată.
- să promoveze dezvoltarea echilibrată, pe termen lung, a comerŃului
internaŃional şi echilibrul balanŃelor de plăŃi, prin stimularea investiŃiilor
destinate dezvoltării resurselor productive ale statelor membre, contribuind
în acest mod la ridicarea nivelului de trai şi la ameliorarea condiŃiilor de
muncă.
Resursele financiare ale BIRD constau în:
- cotele subscrise de fiecare Ńară membră;

60
- veniturile nete rezultate din propriile operaŃiuni financiar-bancare;
- fondurile obŃinute din vânzarea (plasarea) pe pieŃele financiare a
obligaŃiunilor emise pe cont propriu sau prin contracte directe cu băncile
centrale ale statelor membre;
- veniturile realizate din dobânzi şi comisioane percepute la creditele
acordate;
- împrumuturile de capital contractate pe pieŃele financiare.
BIRD oferă în prezent împrumuturi numai Ńărilor membre în curs de
dezvoltare sau celor aflate în tranziŃie către o economie de piaŃă.
Împrumuturile sunt acordate atât pentru proiecte specifice, de investiŃii, cât
şi pentru reforma politicilor în anumite domenii. În plus, se oferă
consultanŃă în elaborarea de strategii. Astfel, corectarea distorsiunilor
economice ajută Ńările beneficiare să-şi folosească resursele mai eficient, să
reducă sărăcia şi să-şi administreze mai bine creşterea economică pe termen
lung.
Împrumuturile BIRD au o dobândă de aproximativ 6,5 - 7 %/an, o
perioadă de maturitate de 15 - 20 de ani şi o perioadă de graŃie de 5 ani. Ele
sunt destinate în special sprijinirii necesităŃilor guvernelor care, altfel, ar
trebui să recurgă la piaŃa privată de capital, unde dobânda este mai mare
(ajungând, în funcŃie de riscul de Ńară, la 12-16 %/an sau mai mult), iar
perioadele de rambursare sunt mult mai scurte.
România este membră a BIRD din anul 1972 şi deŃine în prezent
4.011 acŃiuni din stocul de capital, cu o valoare totală de 30.508.591,5 USD,
din care subscripŃia în monedă naŃională se ridică la echivalentul sumei de
27.457.732,35 USD.
CorporaŃia Financiară InternaŃională (CFI) este o filială a Băncii
Mondiale având ca scop stimularea creşterii economice prin încurajarea
înfiinŃării în Ńările în curs de dezvoltare de întreprinderi private cu scop
lucrativ. Întrucât BIRD, potrivit statutului de organizare şi funcŃionare, nu-şi
poate angaja fondurile în operaŃiuni cu întreprinderile din sectorul privat al
statelor membre, în 1956 s-a înfiinŃat, pentru a acoperi această deficienŃă,
CorporaŃia Financiară InternaŃională (International Finance Corporation -
IFC). Primul articol al statutului său precizează scopul IFC ca fiind acela de
"a stimula expansiunea economică, încurajând dezvoltarea întreprinderilor
particulare cu caracter productiv, în special cele din regiunile mai puŃin
dezvoltate, completând astfel operaŃiunile BIRD".
Această filială a Băncii Mondiale are un vast spectru de activitate,
contribuind la identificarea şi propunerea proiectelor, realizarea de studii
tehnice şi de piaŃă, găsirea de parteneri potriviŃi, furnizarea de fonduri şi
asistenŃă tehnică, încurajarea intrării capitalurilor în Ńările care au nevoie de

61
ele, cedând investitorilor din Ńările generatoare de capitaluri fracŃiuni din
investiŃiile sale şi colaborând cu guvernele respective.
Din 1990 România a aderat la CFI, unde a subscris un capital de 2,6
milioane USD.
AsociaŃia InternaŃională pentru Dezvoltare (AID) este o altă
filială a Băncii Mondiale, creată în 1960, care acordă împrumuturi
preferenŃiale Ńărilor membre mai puŃin dezvoltate din punct de vedere
economic, capabile însă să realizeze proiecte productive bine fundamentate
din punct de vedere tehnic şi economic, Ńări care nu au mijloace să obŃină
împrumuturi în condiŃii clasice, similare celor acordate de către BIRD sau
alte instituŃii internaŃionale de credit. Împrumuturile acordate de AID
generează o povară financiară relativ suportabilă pentru Ńările îndatorate,
întrucât prevăd un termen lung de rambursare (45-50 ani), perioade de graŃie
de până la 10 ani, au un nivel redus al comisionului (0,75% din sumele
efectiv utilizate) şi se renunŃă la perceperea oricăror dobânzi.
Resursele AID sunt constituite din împrumuturile şi contribuŃiile
Ńărilor membre, reconstituirile periodice consimŃite de Ńările dezvoltate,
contribuŃiile speciale vărsate de unele state, donaŃiile BIRD şi beneficiile
acumulate de AID însăşi.
Aceste împrumuturi sunt acordate numai celor mai sărace Ńări, care
înregistrează un PIB/loc pe locuitor foarte scăzut şi au un acces limitat pe
piaŃa de capital internaŃională. Sporirea acestor credite este îngreunată însă
de două obstacole: capacitatea restrânsă a Ńărilor debitoare de a utiliza în
mod eficient creditele şi caracterul limitat al resurselor pe care Ńările
dezvoltate acceptă să le pună la dispoziŃia AID. România nu este membră
AID, având un PIB/loc mai mare decât limita specificată.
AsociaŃia pentru Garantarea Multilaterală a InvestiŃiilor
(MIGA) a fost înfiinŃată în anul 1988, pentru a sprijini Ńările în curs de
dezvoltare în atragerea investiŃiilor străine, întărirea înŃelegerii şi a încrederii
între Ńările beneficiare şi investitorii străini şi pentru a asigura o mai bună
informare asupra posibilităŃilor de investire. MIGA, care are în prezent 157
de membri, oferă investitorilor garanŃii împotriva "riscurilor necomerciale",
cum ar fi exproprierea sau războiul. Ea acordă de asemenea consultanŃă
guvernelor, în scopul îmbunătăŃirii condiŃiilor oferite investitorilor străini.
Acoperirea MIGA poate asigura până la 90% dintr-o investiŃie, cu o limită
de 50 milioane USD pe proiect.
Centrul InternaŃional de Reglementare a Conflictelor din
domeniul InvestiŃiilor (CIRCI) a fost fondat în anul 1966, în scopul
promovării investiŃiilor străine, prin oferirea de servicii de consiliere şi
arbitraj al conflictelor apărute între guverne şi investitorii străini. CIRCI

62
oferă de asemenea consultanŃă, realizează cercetări şi publicaŃii în domeniul
legii investiŃiilor străine, are un număr de 134 de membri şi 103 cazuri
înregistrate până în prezent.
***
Activitatea Băncii Mondiale în România a fost reluată în anul 1991,
odată cu angajarea României în tranziŃia la economia de piaŃă. De atunci şi
până în prezent, Banca a aprobat finanŃări pentru 37 de operaŃiuni, suma
totală angajată atingând 3,65 miliarde de dolari, Banca Mondială devenind
astfel cel mai important creditor al României.
Programele Băncii Mondiale vizează depăşirea problemelor cu care
se confruntă România prin:
• întărirea sistemului de protecŃie socială;
• creşterea investiŃiilor în sănătate, învăŃământ şi dezvoltare rurală;
• consolidarea mediului de afaceri;
• sprijinirea reformelor structurale în sectorul financiar şi de utilităŃi;
• creşterea eficacităŃii administraŃiei publice şi justiŃiei;
• dezvoltarea capacităŃii de protecŃie a mediului;
• furnizarea de consultanŃă în privinŃa programelor legate de
integrarea europeană.
Recunoscând dificultăŃile cu care s-a confruntat Ńara noastră
începând din 1990, autorităŃile române au solicitat includerea României în
grupul pilot al Ńărilor participante la iniŃiativa Băncii Mondiale cunoscută
sub numele de Cadrul General de Dezvoltare (Comprehensive Development
Framework – CDF). Concepută ca o metodă participativă, CDF solicită
informaŃii şi opinii unui mare număr de grupuri de persoane care manifestă
interes faŃă de viitorul Ńării. Acest dialog larg a contribuit la o mai bună
continuitate a relaŃiilor Băncii cu România. Partenerii multilaterali şi
bilaterali ai României au fost şi ei activ implicaŃi în tot acest proces, astfel
încât să îşi poată stabili mai bine strategia de sprijinire a României în
vederea atingerii obiectivelor de dezvoltare.

5.3. Rolul DST

DST (Drepturile Speciale de Tragere – Special Drawing Rights)


reprezintă primul activ internaŃional purtător de dobândă, creat prin decizia
unui organism cu vocaŃie pe plan mondial. Este o monedă convenŃională,
fără reprezentare fizică. ApariŃia ei este legată de nevoia de suplimentare a

63
mijloacelor de rezervă şi de finanŃare ale Ńărilor membre ale Fondului
Monetar InternaŃional.
DST au început să fie emise de FMI din anul 1969. La momentul
respectiv, DST era definit ca având aceeaşi valoare paritară în aur cu dolarul
american.
1 DST = 1 USD = 0,888671 g. aur
Începând cu anul 1974, se trece la definirea DST pe baza unui coş
valutar, format atunci din 16 monede, ponderea fiecăreia în coşul DST fiind
stabilită în funcŃie de ponderea exporturilor Ńării respective în exportul
mondial.
În prezent, în coşul DST sunt numai 4 monede, iar ponderile lor
sunt următoarele: USD = 38%, EUR = 32%, GBP = 11%, JPY = 19%.
Actualmente 1 DST ≅ 1,3 USD.
DST este alocat de către FMI tuturor Ńărilor membre, în mod gratuit
şi proporŃional cu cota de participare la Fond. O Ńară care primeşte astfel de
alocări în DST, le poate folosi pentru:
- preschimbarea lor într-o valută de circulaŃie internaŃională obŃinută de la o
altă Ńară membră a FMI, care primeşte în schimb valoarea corespunzătoare
în DST;
- plata unor dobânzi şi comisioane faŃă de FMI, pentru împrumuturile
precedente;
- suplimentarea rezervei monetare naŃionale.
Prin urmare, rolul DST pe plan internaŃional este:
- etalon monetar internaŃional;
- mijloc de rezervă pentru autorităŃile monetare naŃionale;
- mijloc de plată pentru dobânzile şi comisioanele datorate Fondului;
- monedă de exprimare a emisiunilor obligatare internaŃionale, a contractelor
swap şi a contractelor forward;
- instrument de creditare prin intermediul FMI.

Aşadar, există o serie de aspecte pozitive legate de utilizarea DST13:


- este o monedă mult mai stabilă decât valutele naŃionale, fiind o monedă-
coş bazată pe cele mai puternice şi utilizate monede în tranzacŃiile
internaŃionale. Această monedă este mult mai puŃin afectată de variaŃia
bruscă a cursurilor, decât oricare dintre monedele naŃionale ce o compun;
- nu depinde de situaŃia economico-financiară a unei Ńări, alocările de DST
făcându-se în funcŃie de nevoile internaŃionale de finanŃare;

13
Teodora Vâşcu, Nicolae Dardac – Monedă şi credit vol. 1, Editura ASE, Bucureşti,
2002, pag. 98

64
- poate servi la menŃinerea unei rezerve monetare echilibrate pe plan
internaŃional.

Utilizarea DST prezintă şi unele insuficienŃe, cum ar fi:


- nu circulă decât între FMI şi autorităŃile monetare ale Ńărilor membre FMI,
neavând utilizări private şi fiind un mijloc de plată cu funcŃii limitate;
- alocările de DST sunt proporŃionale cu participarea Ńării la FMI, ceea ce
înseamnă că Ńările sărace şi în curs de dezvoltare, care au mai mare nevoie
de aceste alocări, beneficiază de fapt de sume mult mai mici în raport cu
Ńările dezvoltate, a căror participare este substanŃială.

***

Expresii - cheie:
Drepturile Speciale de Tragere - Acorduri STAND-BY
DST Echilibrarea balanŃei de plăŃi
Activ internaŃional de rezervă Principiile Fondului Monetar
Cota de participare la Fond InternaŃional
Sistemul Monetar InternaŃional

Întrebări recapitulative
1. Ce documente au constituit baza discuŃiilor la ConferinŃa de la Bretton-
Woods şi care era conŃinutul acestora?
2. Care sunt principiile care au stat la baza Sistemului Monetar
InternaŃional?
3. Care este rolul DST?
4. SintetizaŃi rolul FMI în economia mondială.
5. Care este componenŃa Grupului Băncii Mondiale?
6. Care este rolul CorporaŃiei Financiare InternaŃionale?
7. Care sunt aspectele negative legate de utilizarea DST pe plan
internaŃional?

65
Capitolul 6

INFLAłIA

6.1 Conceptul de inflaŃie. Cauzele şi efectele inflaŃiei


6.2 Tipurile de inflaŃie
6.3 Politicile antiinflaŃioniste
6.4 Măsurarea inflaŃiei

6.1. Conceptul de inflaŃie. Cauzele şi efectele inflaŃiei

InflaŃia este un dezechilibru macroeconomic, care se manifestă atât


în Ńările dezvoltate, cât şi în Ńările în curs de dezvoltare, atât în Ńările cu
economie de piaŃă, cât şi în cele cu economie centralizată.
InflaŃia este un fenomen care a apărut încă din perioada circulaŃiei
banilor cu valoare intrinsecă. Ea constituie o manifestare a dezechilibrelor
economice încă din antichitate, aşa cum menŃionează Piere Bezbakh14.
Astfel, inflaŃia s-a făcut simŃită în Imperiul Roman de Apus, încă din secolul
trei, când s-a înregistrat o mărire considerabilă a preŃurilor mărfurilor şi a
preŃului muncii, din cauza deprecierii monedei romane, pricinuită de
procurarea cu dificultate a aurului şi argintului, “monedele bune” fiind
înlocuite cu “monedele rele” din aramă, cositor sau plumb (vezi legea lui
Gresham). Practic însă, se poate vorbi despre inflaŃie în adevăratul sens al
cuvântului odată cu apariŃia bancnotelor.
InflaŃia afectează negativ economiile moderne, atât pe termen scurt,
cât şi pe termen lung. Pe termen scurt, erodează puterea de cumpărare a
monedei naŃionale şi prin aceasta îi afectează în mod deosebit pe cei mai
vulnerabili dintre cetăŃeni – pensionarii, bursierii, cei cu venituri fixe
(salariaŃii bugetari, de exemplu). Pe termen lung, inflaŃia descurajează
investiŃiile şi inhibă creşterea economică, din cauza riscurilor şi a
incertitudinii.
O vreme, analiştii economici au crezut că inflaŃia are şi o parte bună,
în sensul că ar fi posibil să se obŃină o ocupare mai bună a forŃei de muncă
cu preŃul unei inflaŃii ceva mai ridicate (vezi detalii privind curba lui
Phillips în paragraful ce tratează inflaŃia prin costuri). În timp, această teorie
s-a dovedit nefundamentată, pentru că efectul pozitiv asupra şomajului este
de scurtă durată, predominant pe termen lung fiind efectul descurajării

14
Pierre Bezbakh “InflaŃie, dezinflaŃie, deflaŃie”, Editura Humanitas, Bucureşti, 1992

66
economisirii şi a investiŃiilor, din cauza inflaŃiei înalte. Prin urmare, lupta
împotriva inflaŃiei reprezintă o condiŃie sine qua non pentru o creştere
economică susŃinută şi pentru îmbunătăŃirea nivelului de trai.
În prezent, majoritatea economiilor naŃionale se confruntă într-o
măsură mai mică sau mai mare cu inflaŃia, cu excepŃia notabilă a Japoniei,
care este în al cincilea an consecutiv de deflaŃie.

DefiniŃii ale inflaŃiei:


1. InflaŃia este un dezechilibru macroeconomic, care se manifestă prin
creşterea generalizată a preŃurilor şi tarifelor şi scăderea puterii de
cumpărare a banilor;
2. InflaŃia este un dezechilibru între masa monetară excedentară şi volumul
deficitar de bunuri şi servicii supuse vânzării;
3. inflaŃia este “o stare de generalizare a excesului de cerere, în care prea
mulŃi bani aleargă după prea puŃine bunuri” (Fr. Holzman);
4. Pierre Bezbakh15: “definiŃia cea mai simplă care se poate da acestui
fenomen este aceea a unui proces de creştere cumulativă şi auto-întreŃinută a
nivelului general al preŃurilor”.

Alte concepte utilizate în studiul inflaŃiei


DeflaŃia (deflation) este fenomenul opus inflaŃiei, caracterizat prin
scăderea generalizată a preŃurilor şi creşterea puterii de cumpărare a
monedei naŃionale.
DezinflaŃia (disinflation) reprezintă procesul de scădere a ratei inflaŃiei
de la un an la altul.
StagflaŃia (stagflation) este stadiul în care în economie coexistă rate
înalte ale inflaŃiei cu rate înalte ale şomajului. Aceasta s-a manifestat pe
scară largă în anii '70 şi ulterior în toate Ńările dezvoltate. Ea există şi în
prezent într-o serie de Ńări (Asia de sud-est, Europa Centrală şi Răsăriteană,
America Latină, etc).
ŞlumpflaŃie (slumpflation), care este un fenomen ce asociază o rată
mare a inflaŃiei cu scăderea produsului intern brut PIB (recesiune).

Sintetic, cauzele care provoacă/amplifică inflaŃia într-o Ńară sunt:


a. Creşterea ofertei de bani din economie, ca urmare a:
- acordării de majorări salariale şi prime angajaŃilor;
- relaxărilor fiscale (scăderea impozitului pe profit şi pe alte venituri);

15
Pierre Bezbakh – op.cit.

67
- emisiunii de bani fără acoperire, realizate în vederea acoperirii
deficitului bugetar;
- eliminării restricŃiilor la acordarea de credite.
b. Scăderea sau limitarea creşterii volumului de bunuri şi servicii
de pe piaŃă, ca urmare a:
- limitării sau rarităŃii resurselor;
- scumpirii factorilor de producŃie;
- lipsei de investiŃii în domeniu;
- condiŃiilor naturale dezavantajoase.
c. Dezechilibrul între creşterea productivităŃii muncii la nivel
naŃional şi creşterea veniturilor;
d. VariaŃia cursului de schimb al monedei naŃionale în raport cu
diverse valute;
e. SubvenŃionarea de către stat a unor ramuri economice
nerentabile (minerit, agricultură etc).

Efectele inflaŃiei la nivel micro şi macroeconomic sunt următoarele:


• modificări structurale ale economiei (de exemplu, orientarea
investiŃiilor spre ramurile economice cu recuperare rapidă a
capitalului, cu viteză mare de rotaŃie, cum este comerŃul);
• scăderea nivelului de trai;
• repartizarea inegală a veniturilor în economie şi polarizare
socială;
• scăderea valorii reale a economiilor păstrate în monedă
naŃională;
• conflicte şi tensiuni sociale;
• reducerea capacităŃii concurenŃiale a firmelor naŃionale;
• creşterea numărului falimentelor;
• amplificarea riscului şi a incertitudinii;
• antrenarea şi extinderea şomajului;
• blocarea mecanismelor economice prin extinderea
arieratelor;
• înmulŃirea fraudelor şi a evaziunilor fiscale.

În condiŃii de inflaŃie, anumite categorii economico-sociale pot obŃine


însă şi câştiguri. Astfel, sunt avantajaŃi în condiŃii de inflaŃie:
- cei cu venituri exprimate într-o valută stabilă sau al cărei curs în raport
cu moneda naŃională creşte;
- exportatorii;

68
- debitorii;
- statul (cel mai mare debitor din economie).
Pe de altă parte, sunt dezavantajaŃi în condiŃii de inflaŃie:
- cei cu venituri mici şi fixe (pensionari şi bugetari);
- importatorii;
- cei care economisesc în monedă naŃională;
- creditorii.

6.2. Tipurile de inflaŃie

Tipurile de inflaŃie se delimitează după mai multe criterii, astfel:


I. După ritmul de creştere a preŃurilor, avem:
a. InflaŃie târâtoare: preŃurile cresc cu aproximativ 2 – 5%/an;
b. InflaŃie medie: creşterea preŃurilor este de 5 –15%/an;
c. InflaŃie galopantă: creşterea preŃurilor este între 15 –
50%/an;
d. HiperinflaŃie: creşterea preŃurilor este mai mare de 50%/an.

II. După tipul mecanismului economic se disting:


a. InflaŃie deschisă (declarată), care înseamnă că inflaŃia este
recunoscută de stat şi de autorităŃile monetare şi se iau măsuri de
diminuare a ei;
b. InflaŃie reprimată, caracteristică Ńărilor cu economie centralizată,
în care, prin măsuri administrative, se încearcă limitarea cererii de
bunuri şi servicii şi controlul preŃurilor şi al salariilor. Este
caracteristică şi României înainte de anul 1989.

III. După cauzele care o provoacă, există:


a. InflaŃie prin cerere;
b. InflaŃie prin ofertă;
c. InflaŃie prin costuri;
d. InflaŃie structurală;
e. InflaŃie importată.

A. InflaŃia prin cerere

În mod normal, producŃia unei ramuri economice creşte, dacă


activitatea este rentabilă şi dacă există cerere pentru produsele respective.
Dacă cererea creşte, în mod firesc ar trebui să fie stimulată şi creşterea

69
ofertei, însă aceasta depinde de existenŃa factorilor de producŃie
corespunzători - capital şi forŃă de muncă. Dacă producŃia este inelastică şi
din diferite motive (capacitate de producŃie utilizată la maxim, limitarea
factorilor de producŃie sau scumpirea lor etc.) nu poate să crească la nivelul
solicitat, creşterea cererii pentru produsele ramurii respective va duce la o
creştere a preŃului acestora. Cu cât oferta este mai elastică şi mai adaptabilă
la volumul cererii, cu atât creşterea preŃurilor este mai redusă.
Creşterea cererii pentru bunuri şi servicii poate interveni ca urmare
a:
- majorărilor salariale acordate şi a altor tipuri de venituri ale populaŃiei
ocupate;
- relaxărilor fiscale (scăderii gradului de impozitare şi de taxare);
- previziunilor cumpărătorilor cu privire la evoluŃia preŃurilor (aşteptări sau
anticipaŃii inflaŃioniste). Dacă cumpărătorii se aşteaptă la o majorare viitoare
a preŃurilor pentru anumite bunuri îşi vor spori cererea în prezent pentru
bunurile respective;
- creşterii volumului creditelor bancare, prin eliminarea unor restricŃii la
acordare;
- creşterii cheltuielilor guvernamentale.

B. InflaŃia prin ofertă

Este determinată de reducerea ofertei totale de bunuri şi servicii (a


Produsului Intern Brut) ca urmare a:
• evenimentelor/conflictelor sociale, politice şi economice interne şi
externe;
• deciziilor firmelor dominante de pe piaŃă de a menŃine un nivel redus
al producŃiei, pentru a induce creşterea preŃurilor şi implicit
majorarea câştigurilor lor (mai ales în condiŃiile pieŃelor de monopol
şi duopol);
• anticipărilor firmelor privind creşterea viitoare a preŃurilor, ceea ce
le determină să-şi restrângă sau să-şi stocheze oferta, în aşteptarea
unor preŃuri mai mari.

C. InflaŃia prin costuri

Apare datorită necorelării creşterii productivităŃii muncii cu


majorarea salariilor nominale, în urma revendicărilor sindicale. Indexările

70
sau majorările în sectorul de stat se acordă de regulă unitar, fără a Ńine cont
de performanŃele sectorului respectiv, ca efect al presiunilor grupurilor
sindicale. Creşterea aliniată a salariilor conduce la o majorare medie a
veniturilor angajaŃilor, care depăşeşte de fapt creşterea reală a productivităŃii
muncii şi accentuează dezechilibrul inflaŃionist. Mai mult, creşterile
salariale ale angajaŃilor se transformă în creşteri de cost pentru firmele
angajatoare. Creşterile de cost vor fi transferate asupra preŃurilor de vânzare
ale bunurilor sau serviciilor realizate de firmă, pentru a putea fi recuperate.
Acest lucru va alimenta inflaŃia existentă şi va fi motiv pentru noi
revendicări sindicale. Acest mecanism este cunoscut sub numele de „spirala
inflaŃionistă” (inflationary spiral) şi ilustrează faptul că inflaŃia este un
fenomen care se autoalimentează. O altă reacŃie posibilă a firmelor la
creşterile salariale este de a restrânge activitatea şi de a disponibiliza o parte
din angajaŃi. În felul acesta inflaŃia amplifică şi şomajul.
InflaŃia prin costuri pune aşadar problema relaŃiei dintre salariu,
inflaŃie şi utilizarea deplină a forŃei de muncă (şomaj). În acest sens trebuie
menŃionată celebra curbă a lui Phillips, care exprimă, empiric, raportul
dintre inflaŃie, reprezentată pe axa verticală şi şomaj reprezentat pe axa
orizontală (fig. 4).
În 1958 Alban W.Phillips a publicat un studiu statistic, în care
stabilea o corelaŃie inversă între variaŃiile salariilor nominale şi rata
şomajului, constatată în decurs de aproape un secol (1861-1957) în Marea
Britanie.

Figura nr. 4
Curba lui Phillips
Rata inflaŃiei %

Rata şomajului %

71
Pornind de la aceasta relaŃie, numită “curba lui Phillips”, s-au făcut o
serie de extrapolări teoretice. Astfel, această curbă a servit pentru mulŃi
teoreticieni în argumentarea conceptului următor: creşterea inflaŃiei
conduce la diminuarea şomajului şi implicit, scăderea inflaŃiei, conduce la
majorarea şomajului. Aceste raŃionamente au fost depăşite însă de realităŃile
vieŃii curente, deoarece corelaŃia stabilită de Phillips se mai verifică în
perioada postbelică pentru anii 1961 – 1969, în economia SUA. Pentru
perioada următoare, corelaŃia nu se mai respectă în aproape nici o Ńară,
întrucât se înregistrează concomitent, în multe state, rate înalte ale inflaŃiei
şi ale şomajului, fapt ce corespunde unei situaŃii de stagflaŃie.
Dezvoltarea conceptului curbei lui Phillips a condus la constatarea
că, dacă corelaŃia dintre inflaŃie şi şomaj există într-adevăr, aceasta tinde să
se deplaseze în sus, dând naştere unei “curbe Phillips verticale şi de lungă
durată”, ceea ce înseamnă că extinderea şomajului nu împiedică creşterea
inflaŃiei. În plus, s-a verificat încă o dată conceptul keynesist conform
căruia, independent de inflaŃie, există o rată naturală a şomajului, care
trebuie avută în vedere şi când rata inflaŃiei este zero.

D. InflaŃia structurală

Este determinată de factori cum ar fi:


- modificările concomitente ale cererii şi ale ofertei de bunuri şi servicii
(cererea creşte, oferta scade);
- creşterea cererii totale de bunuri şi servicii peste potenŃialul productiv
naŃional;
- rigiditatea economică a aparatului productiv naŃional şi a forŃei de muncă;
- finanŃări bugetare extinse pentru sectoare economice nerentabile;
- volumul mare al creditelor neperformante etc.
Este caracteristică Ńărilor care au ales calea dezvoltării economice
accelerate şi a unei creşteri economice rapide pe care, de fapt, nu o pot
susŃine financiar. Poate genera hiperinflaŃie.

E. InflaŃia importată

Este determinată de variaŃia cursului de schimb al monedei


naŃionale în raport cu diverse valute şi de circulaŃia liberă a capitalului dintre
Ńări. Sub presiunea majorării preŃurilor bunurilor şi materiilor prime
importate, costurile de producŃie ale firmelor naŃionale cresc şi accentuează
dezechilibrul inflaŃionist intern. Astfel, variaŃiile de curs valutar reprezintă
o cale importantă de transfer a creşterilor de productivitate şi a câştigurilor

72
pe plan extern, întrucât, în condiŃiile amplificării relaŃiilor comerciale
internaŃionale, impactul inflaŃiei importate este foarte mare.

Delimitarea tipurilor de inflaŃie după cauzele care le generează,


realizată anterior, este doar una teoretică, pentru că, în realitate, acestea
se întrepătrund şi se amplifică reciproc!

6.3. Politicile antiinflaŃioniste

În cele mai multe dintre Ńările dezvoltate ale lumii, funcŃia de gardian
al stabilităŃii preŃurilor a fost atribuită Băncii Centrale. Alte funcŃii care îi
reveneau – precum asigurarea echilibrului balanŃei de plăŃi sau stimularea
creşterii economice – au devenit secundare în raport cu asigurarea stabilităŃii
preŃurilor.
O dată stabilită prioritatea luptei împotriva inflaŃiei şi instituŃia
însărcinată cu aceasta, s-a pus problema instrumentelor, metodelor şi
pârghiilor prin care Banca NaŃională poate contribui în mod semnificativ la
stabilitatea preŃurilor în economie. Aici, atât experienŃa Ńărilor lumii, cât şi
literatura de specialitate descriu o paletă largă de politici utilizate de diverse
Ńări, în diverse împrejurări economice şi politice. Fără îndoială, nu există o
reŃetă unică sau o reŃetă infailibilă. Mai mult, în nici o Ńară, politica
monetară singură nu poate asigura îndeplinirea obiectivului antiinflaŃionist,
atingerea acestuia fiind influenŃată – uneori hotărâtor – de alte componente
ale mix-ului de politici promovate de autorităŃi, printre care cele mai
importante sunt politica fiscală şi politica bugetară.
În multe Ńări, obiectivul antiinflaŃionist este urmărit folosind Ńinte
intermediare, cum ar fi dimensiunea unui agregat monetar, volumul
creditului, rata dobânzii sau cursul de schimb etc. Alte Ńări au trecut la o
politică de Ńintire directă a inflaŃiei.
Politicile antiinflaŃioniste pot fi structurate în:

A. Politici de protecŃie a celor afectaŃi de inflaŃie;


B. Politici de diminuare şi control.

Acestea din urmă pot fi la rândul lor delimitate, după cum urmează:
B 1. politici financiare antiinflaŃioniste;
B 2. politici monetare antiinflaŃioniste;
B 3. politici de control asupra producŃiei, salariilor şi preŃurilor.

73
A. Din prima categorie, cea mai importantă măsură este
indexarea. Aceasta reprezintă o creştere procentuală sau în sumă absolută a
veniturilor agenŃilor economici şi ale populaŃiei, îndeosebi a salariilor şi
pensiilor, lunar, trimestrial sau semestrial, astfel încât să acopere total sau
parŃial creşterea preŃurilor generată de inflaŃie.
Indexarea poate fi aplicată efectiv doar în sectorul public şi în
general este o măsură tardivă, incompletă şi care accentuează de fapt
tensiunile inflaŃioniste. De asemenea, indexarea are de multe ori la bază
indici care nu exprimă corect nivelul real al inflaŃiei. Studiile făcute asupra
mecanismului indexării au reliefat că, aplicarea indexării accentuează
negativ relaŃia dintre salariu şi productivitatea muncii.
Alte măsuri din aceeaşi categorie sunt:
- creşterea dobânzilor plătite la depozite şi la conturile de economii în
monedă naŃională;
- acordarea de compensaŃii;
- subvenŃionarea preŃului unor produse etc.

B 1. Politicile financiare antiinflaŃioniste


Politicile financiare au drept componente politicile bugetare şi pe
cele fiscale. Prin politicile bugetare şi fiscale se urmăresc mai multe
obiective vizând reducerea cererii globale, contribuind astfel la atenuarea
procesului inflaŃionist.
Astfel de politici sunt însă restrictive şi provoacă austeritate
bugetară. Punerea în practică a politicilor financiare antiinflaŃioniste se
realizează prin exercitarea unei serii de măsuri, cum sunt:
1. diminuarea deficitului bugetar prin temporizarea cheltuielilor publice;
2. lansarea unor împrumuturi publice, prin intermediul emisiunii de titluri de
stat, în vederea absorbirii excesului de masă monetară;
3. creşterea veniturilor bugetare prin majorarea fiscalităŃii etc.
Toate masurile arătate nu se pot aplica simultan, ci cu o anumită
gradare care să asigure eficienŃa acestora. Efectele lor se obŃin, de regulă, în
timp şi de multe ori ele au efecte contradictorii, atunci când ritmul şi
intensitatea lor sunt exagerate. O prea mare presiune fiscală poate avea
efecte opuse scopului urmărit. De exemplu, în România, cu toate că
presiunea fiscală este mare, iar bugetele sunt de austeritate, inflaŃia şi
şomajul înregistrează nivele destul de ridicate.

74
B 2. Politicile monetare antiinflaŃioniste
Abandonarea etalonului aur-monedă şi încetarea convertibilităŃii în
aur, au făcut ca adaptarea masei monetare la necesităŃile economiei să nu se
mai facă prin autoreglare spontană. În absenŃa mecanismelor de autoreglare
şi în condiŃiile creşterii inflaŃiei, băncile centrale au fost nevoite să pună în
practică noi tehnici şi instrumente de combatere a excesului de masă
monetară. Acestea se aplică de către Banca de Emisiune în relaŃiile cu
băncile comerciale, şi prin intermediul acestora, în relaŃiile cu agenŃii
economici şi populaŃia, prin canale de transmisie specifice. Principalele
instrumente ale politicilor monetare antiinflaŃioniste sunt:
- manevrarea taxei scontului;
- sistemul rezervelor minime obligatorii;
- operaŃiunile de open-market;
- reglementarea şi controlul prudenŃial bancar.

Manevrarea taxei scontului este o metodă tradiŃională utilizată


pentru comprimarea masei monetare. Taxa scontului este rata dobânzii la
creditele de refinanŃare acordate de Banca NaŃională băncilor comerciale şi
care au drept suport efecte comerciale (creditele de scont). În funcŃie de
nivelul acesteia variază toate celelalte dobânzi din economie, taxa scontului
dând practic tonul la modificările suferite de ratele dobânzii.
Astfel, scăderea taxei scontului determină diminuarea generală a
dobânzilor, sporeşte eficienŃa utilizării creditelor pentru întreprinzători şi-i
stimulează să dezvolte activităŃi pe baza finanŃării prin credit. Majorarea
taxei scontului are ca efect creşterea generală a dobânzilor, având ca urmare
înrăutăŃirea climatului de obŃinere a creditelor, conducând la scăderea
profiturilor şi a motivaŃiei de dezvoltare a afacerilor. Se calmează astfel
fenomenele de supraîncălzire ale economiei.
Aşadar, taxa scontului (ts) este utilizatǎ ca instrument de politicǎ
monetară astfel:
- Dacǎ ts creşte ⇒ creşte rata dobânzii la creditele acordate de băncile
comerciale ⇒ ↓ volumul creditelor acordate ⇒ scade volumul masei
monetare (asanare monetară) ⇒ se Ńine sub control sau se reduce inflaŃia;
- Dacǎ ts scade ⇒ scade rata dobânzii la creditele acordate de băncile
comerciale ⇒ creşte volumul creditelor acordate ⇒ creşte volumul masei
monetare (expansiune monetară).
Eficacitatea combaterii inflaŃiei prin majorarea taxei scontului este
însă relativ redusă, pentru că dezechilibrele inflaŃioniste nu se corijează prin
simpla creştere a dobânzii. Cu toate acestea, manevrarea taxei scontului

75
continuă să fie folosită ca instrument de politică monetară în multe Ńări, însă
în strânsă legătură cu alte instrumente.

Sistemul rezervelor minime obligatorii s-a creat înaintea primului


război mondial. Rezerva minimǎ reprezintă suma constituitǎ în mod
obligatoriu de către băncile comerciale, sub formǎ de depozit la Banca
NaŃionalǎ, sumă ce se calculează prin aplicarea unor cote procentuale asupra
depozitelor în lei şi în valutǎ atrase de băncile comerciale. Aceastǎ rezervǎ
este folositǎ de Banca NaŃionalǎ şi ca un instrument de politicǎ monetară,
astfel:
- Dacǎ creşte cota de rezervǎ minimǎ obligatorie ⇒ scad disponibilităŃile de
creditare ale băncilor comerciale ⇒ scade volumul creditelor acordate ⇒
scade masa monetară;
- Dacǎ scade cota de rezervă minimǎ obligatorie ⇒ creşte volumul masei
monetare.
Această metodă, aşa cum am arătat mai sus, are caracter
antiinflaŃionist prin restrângerea capacităŃii băncilor de a multiplica creditul,
pe baza depozitelor constituite de acestea. Nivelul procentual al rezervelor
minime obligatorii se modifică destul de des, în funcŃie de cât de mult se
doreşte să se diminueze masa monetară în circulaŃie, iar manevrarea lui
influenŃează mărimea creditelor acordate şi costul acestora.
În ultima perioadă, se manifestă tendinŃa restrângerii utilizării
rezervelor minime, ca urmare a liberalizării mişcărilor de capitaluri pe plan
internaŃional şi a inovaŃiilor financiare, care contracarează efectele nedorite
ale acestui instrument. Manevrarea ratei rezervei minime obligatorii este o
decizie administrativă şi de aceea băncile naŃionale s-au orientat spre măsuri
mai puŃin directe, cum este politica de open - market.

OperaŃiunile de open-market constau în cumpărarea şi vânzarea pe


piaŃa liberă a titlurilor de stat şi a altor titluri financiare între Banca Centrală
şi băncile din sistem. Aceste operaŃiuni au caracteristici cum sunt:
- nivelul dobânzilor practicate variază în funcŃie de evoluŃia pieŃei şi sunt
determinate de orientarea pe care banca centrală doreşte să o impună;
- în desfăşurarea acestor operaŃiuni, banca centrală are un rol activ. Aceasta
iniŃiază alimentarea pieŃei monetare cu lichidităŃi, în special prin oferte
proprii.
OperaŃiunile de open-market permit băncii centrale să acorde credite,
dar şi să se împrumute, reducând astfel lichiditatea pe piaŃa bancară şi deci
posibilitatea băncilor comerciale de a acorda credite.

76
Vânzarea de titluri de valoare de către banca de emisiune determină
o micşorare a capacităŃii băncilor de a acorda credite, o contracŃie a
lichidităŃii. Cumpărarea sau răscumpărarea lor de către Banca de Emisiune
înseamnă o creştere a masei monetare, o creştere a lichidităŃii şi deci
posibilităŃi sporite de creditare a economiei, cu consecinŃe inflaŃioniste.
Aşadar, operaŃiunile de open-market influenŃează masa monetară astfel:
- dacǎ Banca NaŃionalǎ vinde băncilor comerciale titluri de stat ⇒ scad
posibilităŃile de creditare ale băncilor comerciale ⇒ scade volumul
creditelor acordate ⇒ scade masa monetară;
- dacǎ Banca NaŃionalǎ cumpără de la băncile comerciale titluri de stat ⇒
creşte volumul creditelor acordate de băncile comerciale ⇒ creşte masa
monetară.
Vânzarea de titluri are şi ea în anumite limite caracter inflaŃionist.
Dacă statul pune în vânzare noi şi noi titluri (bonuri de tezaur, bilete de
trezorerie, obligaŃiuni etc.) şi le vinde prin intermediul băncii centrale, iar
disponibilităŃile astfel obŃinute nu sunt utilizate şi repuse în circulaŃie ca şi
cheltuieli bugetare sau credite cu scop productiv, vânzarea de titluri poate
avea efect inflaŃionist.

Reglementările bancare şi controlul prudenŃial sunt măsuri cu


influenŃă directă asupra masei monetare în circulaŃie, prin stabilirea de către
banca de emisiune, prin norme specifice, a unor comportamente pentru
băncile comerciale, comportamente referitoare la capitalul minim, volumul
lichidităŃii sau o anumită utilizare a activelor bancare.
Astfel de măsuri iau forme concrete de aplicare în diverse Ńări.
Printre cele mai importante măsuri de acest gen se numără plafonarea
creditului, care constă în limitarea de către Banca NaŃională a creditelor pe
care le pot acorda băncile comerciale, indiferent de resursele de creditare.
Astfel, banca centrală stabileşte pentru fiecare tip de bancă sau pentru
fiecare tip de credit o limită, determinată prin aplicarea unui procent stabilit
asupra angajamentelor totale. Prin aceasta se urmăreşte restrângerea
expansiunii creditului peste anumite limite, dar şi scăderea gradului de risc
şi limitarea falimentelor în sectorul bancar.

B 3. Politici de control asupra producŃiei, salariilor şi preŃurilor


Combaterea inflaŃiei se poate face şi prin măsuri care acŃionează
asupra ofertei de bunuri şi servicii din economie. Orientarea producŃiei spre
produsele a căror lipsă este mai pronunŃată relaxează în general presiunile
inflaŃioniste. În multe Ńări, se promovează politica ofertei, care constă în

77
stimularea investiŃiilor şi a producŃiei, care să împiedice creşterea preŃurilor
sau să ducă chiar la reducerea acestora.
În categoria măsurilor de stimulare a ofertei de bunuri şi servicii se
cuprind:
- modernizările tehnologice ale aparatului productiv;
- stimularea investiŃiilor directe autohtone şi străine prin facilităŃi legislative;
- controlul activităŃii monopolurilor şi a sindicatelor, etc.
O metodă destul de des utilizată în combaterea inflaŃiei este şi
metoda îngheŃării salariilor, a blocării creşterii lor, în condiŃiile în care toate
celelalte preŃuri îşi continuă ascensiunea. Aceasta conduce însă la o erodare
puternică a puterii de cumpărare a populaŃiei, cu urmări dintre cele mai
nefavorabile în plan social şi cu rezultate neconcludente în combaterea
inflaŃiei.

***
În concluzie, orice măsură antiinflaŃionistă are şi efecte negative, iar
efectele pozitive sunt decalate în timp, nu sunt imediate. Din acest motiv,
împotriva inflaŃiei se aplică întotdeauna pachete de măsuri (mix policy),
care trebuie să se completeze cât mai bine pe termen mediu şi lung. Ele
trebuie aplicate cu grijă pentru a nu genera deflaŃie sau chiar recesiune!

6.4. Măsurarea inflaŃiei

InflaŃia se măsoară cu ajutorul aceloraşi instrumente ca şi puterea de


cumpărare a monedei şi anume:
- Indicele general al preŃurilor IGP;
- Deflatorul PIB (PNB);
- Indicele preŃurilor de consum IP.
Cel mai utilizat instrument pentru cuantificarea inflaŃiei rămâne însă
indicele preŃurilor de consum IP. Acesta măsoară evoluŃia de ansamblu a
preŃurilor bunurilor şi a tarifelor serviciilor utilizate de către populaŃie într-o
anumită perioadă (săptămână, lună, trimestru, semestru, an). Acest indice se
referă numai la bunurile şi serviciile incluse în consumul direct al populaŃiei,
fiind excluse dobânzile plătite la credite, primele aferente contractelor de
asigurare, amenzile, impozitele, investiŃiile etc.
Metodologia de calcul a IP şi a inflaŃiei este armonizată cu
metodologia utilizatǎ de Oficiul de Statisticǎ al UE (EUROSTAT), la nivel
de clasificări, nomenclatoare, metode de eşantionare şi de calcul, pentru a

78
asigura comparabilitatea indicilor pe plan european. În prezent, bunurile şi
serviciile luate în considerare în calculul IP sunt grupate în 12 diviziuni,
detaliate pe 39 de grupe şi 93 de clase de mărfuri şi servicii. În consonanŃă
cu metodologia UE, indicele preŃurilor de consum se calculează după
formula:

n n Pi1
IP% = ∑ α i ⋅ IPi =∑ α i ⋅ ⋅100, unde:
i =1 i =1 Pi0

αi = ponderea fiecărui bun i în „coşul” de bunuri şi servicii stabilit la


nivel naŃional, în funcŃie de structura cheltuielilor medii efectuate de o
gospodărie, în perioada de bază;
IPi = indicele de preŃ pentru bunul i;
Pi1= preŃul bunului i în perioada curentă;
Pi0= preŃul bunului i în perioada de bază.

Rata inflaŃiei = IP-100 %.

***
Expresii – cheie:
InflaŃie InflaŃie structurală
DeflaŃie InflaŃie importată
DezinflaŃie Curba lui Phillips
StagflaŃie Deflatorul PIB
ŞlumpflaŃie Indicele preŃurilor de consum
Spirală inflaŃionistă Politici antiinflaŃioniste
InflaŃie târâtoare Reglementări prudenŃiale bancare
HiperinflaŃie Manevrarea taxei scontului
InflaŃie galopantă Politica de open-market
InflaŃie prin cerere Sistemul rezervelor minime
InflaŃie prin costuri obligatorii
InflaŃie prin ofertă

Întrebări recapitulative
1. Ce este inflaŃia? Dar deflaŃia?
2. Care sunt principalele cauze ale inflaŃiei?

79
3. Care sunt principalele efecte ale inflaŃiei?
4. Care sunt tipurile de inflaŃie, conform principalelor criterii de clasificare?
5. Ce este inflaŃia prin cerere?
6. Ce este inflaŃia importată?
7. Cum se măsoară inflaŃia?
8. Care sunt componentele politicilor monetare antiinflaŃioniste?
9. În ce constă politica de open-market?
10. ExplicaŃi importanŃa rezervelor minime obligatorii.
11. Cum este manevrată taxa scontului, ca instrument de politică monetară
antiinflaŃionistă?
12. Cum acŃionează politicile financiare antiinflaŃioniste?
13. În ce constă controlul prudenŃial bancar?

80
Capitolul 7

POLITICA MONETARĂ

7.1 FuncŃiile Băncii NaŃionale într-o economie de piaŃă


7.2 Politica monetară – concept, obiective şi instrumente
7.3 Banca NaŃională a României
7.4 Obiectivele politicii monetare în România în perioada 2000-2004
7.5 Politica monetară în România în perspectiva integrării europene
7.6 Denominarea monedei naŃionale – oportunitate, costuri, beneficii

7.1 FuncŃiile Băncii NaŃionale într-o economie de piaŃă

FuncŃiile unei Bănci NaŃionale într-o economie de piaŃă sunt următoarele:


A. FuncŃia de titular al emisiunii monetare;
B. FuncŃia de bancă a statului şi reprezentant al acestuia în
relaŃiile internaŃionale;
C. FuncŃia de „bancă a băncilor”;
D. FuncŃia de gestionar al rezervelor valutare;
E. FuncŃia de supraveghere disciplinară şi prudenŃială;
F. FuncŃia de sprijinire a dezvoltării economice de ansamblu.

A. FuncŃia de titular al emisiunii monetare


Originea Băncilor NaŃionale (Băncilor Centrale sau de Emisiune)
este strâns legată de creşterea rolului bancnotelor în circulaŃia monetară,
începând cu secolul al XVII-lea. ÎnfiinŃarea unor Bănci de Emisiune, de
regulă prin desprinderea lor de băncile comerciale, a fost un prim pas al
autonomizării emisiunii, care a avut loc la date diferite în Ńările dezvoltate,
în funcŃie de evoluŃiile istorice, economice şi sociale (Banca Angliei în
1694, Banca FranŃei în 1800). În momentele respective, în fiecare dintre
aceste Ńări era evidentă discrepanŃa dintre cerinŃele tot mai ample de monedă
şi posibilităŃile restrânse de satisfacere, în funcŃie de producŃia curentă de
metal monetar. Astfel, s-a impus satisfacerea majoră a cererii de monedă pe
bază emisiunii de bancnote, al căror rol devine primordial în activitatea
economică şi în circulaŃia monetară.
Uniunea între stat şi banca de emisiune are la bază privilegiul de
emisiune (monopolul), pe care statul îl conferă acesteia din urmă drept

81
atribut al suveranităŃii statale. Prin funcŃia de titular de emisiune monetară,
banca naŃională are răspunderea calităŃii circulaŃiei monetare şi a măsurii în
care ea satisface nevoile reale.

B. FuncŃia de bancă a statului şi reprezentant al acestuia în relaŃiile


internaŃionale
Atribuirea calităŃii de bancă a statului pentru banca naŃională, poate
avea trei motivaŃii principale:
- forma de proprietate (majoritatea băncilor naŃionale sunt deŃinute în
proporŃie de 100% de către stat);
- exprimă raporturi de credit specifice cu organele administraŃiei de
stat;
-este un promotor al politicii economice a statului, prin elaborarea şi
aplicarea unei componente cheie a acesteia – politica monetară.
O analiză mai atentă arată că nu forma de proprietate este cea care
determină rolul băncii naŃionale în economie, ci mai ales sistemul legislativ
care i-a conferit, cu timpul, funcŃii şi atribuŃii deosebit de importante. De
fapt, la banca de emisiune se utilizează pârghii şi instrumente vitale pentru
economie, se concep şi se aplică măsuri monetare, prin intermediul cărora se
influenŃează evoluŃia economiei naŃionale.
Pe de altă parte, în toate Ńările, banca centrală deŃine şi administrează
conturile administraŃiei centrale şi locale (în pasivul bilanŃier), jucând un rol
deosebit în finanŃarea statului, inclusiv prin operaŃiunile de open-market.
Mai mult, banca centrală este consilierul şi realizatorul emisiunilor de titluri
de stat, gestionează datoria publică şi serviciul datoriei publice.
Banca centrală, în calitate de bancă a statului şi reprezentant al
acestuia pe plan extern, intră în legătură cu instituŃiile financiare
internaŃionale, cum sunt: BRI (Banca Reglementelor InternaŃionale), FMI
(Fondul Monetar InternaŃional), BM (Banca Mondială), BERD (Banca
Europeană pentru ReconstrucŃie şi Dezvoltare), Banca Centrală Europeană,
precum şi cu băncile centrale ale celorlalte state.

C. FuncŃia de „bancă a băncilor”


Expresia „bancă a băncilor” poate avea două interpretări. Pe de o
parte, ea se remarcă în sistemul bancar prin calităŃi deosebite, care decurg
atât din atribuŃiile sale distincte, cât şi din raporturile pe care le implică cu
celelalte bănci. Pe de altă parte, banca naŃională este o bancă care joacă
efectiv, faŃă de celelalte bănci, rolul de bancă, primind depozite şi mai ales
acordând credite de refinanŃare. Astfel, fiecare bancă din sistem are un cont

82
deschis la banca naŃională, pe baza căruia se fac viramentele şi compensările
interbancare şi un altul în care virează rezerva minimă obligatorie,
constituită conform legii.
În ceea ce priveşte refinanŃările, acestea se fac în general prin
mecanismul rescontării efectelor comerciale şi a altor titluri prezentate de
către instituŃiile financiar-bancare. În acest sens, trebuie menŃionat că banca
centrală fixează de regulă un plafon, dincolo de care refinanŃarea devine
foarte costisitoare, pentru a descuraja băncile comerciale să ajungă în astfel
de situaŃii.
Mecanismul scontării şi rescontării efectelor de comerŃ este
următorul:

Figura nr. 5
Mecanismul scontării şi al rescontării

Bancă Comercială Bancă Centrală

Agent scontare
economic
rescontare

Pentru o bancă comercială, rescontarea este o operaŃiune pasivă, de


formare a resurselor, în timp ce pentru banca de emisiune este o operaŃiune
activă, de plasare a resurselor procurate prin emisiune. Chiar dacă se
produce în aceeaşi zi cu scontarea, cedarea efectului de comerŃ de către
banca comercială şi preluarea lui de către banca de emisiune, se efectuează
la un nivel de dobânzi mai scăzut, prilejuind profitul implicit al
intermediarului.
Temeiul efectuării acestei operaŃiuni este tocmai emisiunea,
deoarece banca centrală, cu această ocazie, pune în circulaŃie o anumită
cantitate de bancnote. Mobilul său ca instituŃie de credit, este de a obŃine, la
scadenŃă, odată cu rambursarea sumei acordate şi o dobândă cuvenită pentru
aceste operaŃii de credit. Deci, la rambursare, banca de emisiune va primi de
la debitor (tras) bancnotele respective, reprezentând pe de o parte, restituirea
sumei avansate şi pe de altă parte, dobânda cuvenită.
Concomitent, bancnotele care fuseseră emise pe baza existenŃei şi
circulaŃiei efectului de comerŃ, sunt înapoiate băncii de emisiune. Rezultă
că, atâta timp cât procesele de creditare se desfăşoară normal şi se asigură

83
rambursarea la scadenŃă a creditelor, funcŃionează temeiul circulaŃiei
temporare a bancnotelor.
Rolul de bancă a băncilor conferă băncii de emisiune şi alte
răspunderi, ea supunând unui control specific înscrierea şi funcŃionarea
băncilor din sistem. Aceste atribuŃii şi le îndeplineşte deopotrivă, ca apărător
al intereselor de breaslă, dar în special ca susŃinătoare a intereselor
economiei naŃionale.

D. FuncŃia de gestionar al rezervelor valutare


Rolul rezervelor valutare ale unei Ńări, administrate de Banca
NaŃională, poate fi sintetizat astfel: element de influenŃă asupra cursurilor
valutare şi a stabilităŃii acestora, precum şi garanŃia solvabilităŃii pentru
cazul în care se apelează la împrumuturi externe.
Rezervele valutare reprezintă suportul intervenŃiei băncii centrale pe
piaŃă, în scopul asigurării stabilităŃii cursurilor de schimb. Sistemul flotării
libere a cursurilor presupune stabilirea acestora în funcŃie de cererea şi
oferta de valută. Dar, aşa cum realitatea o demonstrează, statele sunt nevoite
să-şi apere politica lor privind nivelul cursului valutar, prin intervenŃii
directe pe piaŃă, prin influenŃarea după nevoie, a cererii sau a ofertei.
Apărarea cursului valutar este o sarcină majoră ce revine băncii de emisiune.
Un curs defavorabil pentru moneda naŃională poate determina un curs de
revenire nerecuperatoriu pentru mărfurile naŃionale şi, în ultimă instanŃă,
determină un comerŃ exterior ineficient. Dimpotrivă, un curs echitabil,
asigură competitivitatea mărfurilor naŃionale, recuperarea cheltuielilor şi
obŃinerea de câştiguri în valută.
Banca Centrală administrează aceste rezerve în sensul asigurării unei
mărimi şi structuri optime a acestora, astfel încât să rezulte o stabilitate sau
o creştere a valorii lor. În ceea ce priveşte structura rezervelor, ea se referă
la componenta aur şi la aceea în devize.
Componenta aur (reminiscenŃă din perioada etaloanelor cu valoare
integrală), deşi nu mai serveşte unor plăŃi directe, poate fi valorificată la
bursele de metale preŃioase şi poate aduce venituri în devize, în cazuri
extreme. Totodată, are şi un impact psihologic deloc neglijabil. În ceea ce
priveşte componenta în devize a rezervelor, aceasta se orientează în funcŃie
de structura operaŃiunilor economice cu străinătatea. Important este ca ea să
nu fie concentrată pe o singură monedă, ci să aibă în vedere divizarea
riscului între mai multe valute de rezervă. Majoritatea băncilor naŃionale
deŃin azi rezerve în USD şi în euro, dar şi în yeni ori lire sterline.
Deoarece rezervele valutare trebuie fructificate, banca centrală se va
ocupa de plasarea sigură şi cât mai avantajoasă a acestora. Plasarea

84
rezervelor trebuie să îndeplinească anumite condiŃii: risc scăzut sau zero şi
grad ridicat de lichiditate (scadenŃă pe termen scurt, la data fixă). Cele mai
sigure plasamente sunt bonurile de tezaur, obligaŃiunile guvernamentale,
depozitele în bănci de primă mărime, obligaŃiunile emise de consorŃii
bancare sau de societăŃi cu grad foarte scăzut de risc etc.

E. FuncŃia de supraveghere disciplinară şi prudenŃială constă în:16


a. autorizarea exercitării activităŃii bancare;
b. concentrarea şi divizarea riscurilor bancare;
c. supravegherea lichidităŃii şi solvabilităŃii în sistemul bancar şi
îndeplinirea altor cerinŃe prudenŃiale.

a. Referitor la controlul exercitat de banca centrală în domeniul înfiinŃării


băncilor, criteriile în adoptarea deciziilor sunt: forma juridică, capitalul
minim, planul de activitate şi operaŃiunile desfăşurate.
În ultimele două decenii, controlul asupra activităŃii bancare instituit
în cadrul Uniunii Europene, prin documentul intitulat ConvenŃia de la Basel,
a înregistrat o tendinŃă de accentuare şi de lărgire a câmpului de acŃiune
prin:
-majorarea capitalului minim al băncilor la 5.000.000 euro;
-majorarea nivelului raportului minim de solvabilitate Capital
propriu/active ponderate cu riscurile, aşa numita Normă Cooke. Prin
aceasta, s-a urmărit să se asigure crearea de bănci cu o bază de
capital suficientă, care să nu pună în pericol viabilitatea sistemului
bancar în ansamblul său;
-luarea în considerare şi a riscurilor pentru operaŃiunile
extrabilanŃiere.
Aceste standarde se aplică nu numai Ńărilor membre ale Uniunii, dar
şi Ńărilor candidate.
De exemplu, în România, capitalul minim al unei bănci trebuie să fie
de 370 miliarde de lei, începând cu 31 mai 2004. Mai mult, anumite
operaŃiuni sunt restricŃionate în prezent de banca centrală pentru băncile
comerciale din sistem, cum sunt: operaŃiunile imobiliare, asigurările şi
reasigurările, anumite operaŃiuni pe piaŃa de capital, iar fuziunile bancare se
pot desfăşura doar controlat, pentru a se evita formarea de monopoluri.

16
Teodora Vâşcu, Nicolae Dardac – Monedă şi credit vol. 2, Editura ASE, Bucureşti,
2002, pag. 45

85
b. Divizarea riscurilor bancare a fost întotdeauna o regulă prudenŃială
esenŃială şi se referă la faptul că trebuie evitată concentrarea activităŃii de
creditare asupra unui număr restrâns de clienŃi, a unui singur sector de
activitate sau a unei zone geografice anume.

c. Băncile comerciale din sistem trebuie să respecte cerinŃele prudenŃiale, la


nivel individual sau consolidat, cerinŃe prevăzute în reglementările emise de
banca centrală şi care se referă, de regulă, la:17
a) solvabilitate;
b) lichiditate;
c) expunerea maximă faŃă de un singur debitor şi expunerea maximă
agregată;
d) expunerea faŃă de persoanele aflate în relaŃii speciale cu banca;
e) riscul valutar;
f) calitatea activelor, constituirea şi utilizarea provizioanelor specifice de
risc;
g) organizare şi control intern.
În ceea ce priveşte lichiditatea bancară, aceasta înseamnă
capacitatea băncii de a-şi onora datoriile la scadenŃele corespunzătoare.
Pentru asigurarea unui nivel adecvat de lichiditate, se apelează la fonduri
suplimentare de pe piaŃa monetară sau de la banca centrală. În plus, trebuie
supravegheată în permanenŃă corelaŃia între activele şi pasivele bancare pe
orizonturi de lichiditate/exigibilitate. În acest scop, se calculează o serie de
indicatori globali sau pe scadenŃe, cu caracter previzional, pentru a se
anticipa perioadele cu probleme.
În ceea ce priveşte solvabilitatea, ea se analizează cu ajutorul
raportului de solvabilitate RSE (ratio de solvabilité européen), care este cel
mai important indicator de prudenŃă bancară recomandat de Banca Centrală
Europeană şi de Comitetul de la Basel18 şi a cărui respectare are drept
obiectiv garantarea capacităŃii băncilor de a evita falimentul şi de a-şi

17
Legea nr.58/1998 privind activitatea bancară– republicată în M.O. Partea I, nr.78 din 24
ianuarie 2005
18
Comitetul de la Basel, format actualmente din 13 autorităŃi bancare de reglementare din
tot atâtea Ńări puternic industrializate, a elaborat acordurile Basel I (1988) şi Basel II (2004),
ce impun în esenŃă standarde pentru măsurarea riscului bancar şi pentru alocarea necesară
de capital pentru acoperirea acestuia. Comitetul de la Basel are în vedere trei obiective pe
baza cărora au fost elaborate acordurile şi anume: siguranŃa (protecŃia clienŃilor împotriva
riscului sistemic); soliditatea (a asigura stabilitate în sistemul bancar şi a preveni riscul
hazardat); eficienŃa. In plan macroeconomic, se urmăreşte o stabilitate a pieŃei financiare
internaŃionale printr-un management eficient al riscului.

86
asigura o bună lichiditate. Obligativitatea respectării lui de către toate
băncile comerciale a început cu anul 1993. Se calculează în prezent sub
două forme:

Fonduri proprii
RSE 1 = × 100 , care trebuie să
Active bilantiere si extrabilantiere ponderate cu riscurile
fie de minim 12%;

Capital propriu
RSE 2 = × 100 , care trebuie să
Active bilantiere si extrabilantiere ponderate cu riscurile
fie de minim 8%.

Ponderarea activelor cu coeficienŃi de risc se face astfel:


-0% pentru credite acordate statului;
-20% pentru credite acordate administraŃiei locale;
-50% pentru credite ipotecare;
-100% pentru credite acordate persoanelor fizice.
Banca centrală poate adopta măsuri de sancŃionare a băncilor
comerciale care nu respectă normele prudenŃiale. Ele sunt impuse din
necesitatea evitării unor crize bancare de sistem, care pot avea consecinŃe
dintre cele mai grave. În condiŃiile internaŃionalizării pieŃelor financiare, o
disfuncŃionalitate majoră produsă pe o piaŃă internă se poate transfera la
nivel regional sau chiar global.
În aceeaşi direcŃie, în România au mai fost elaborate şi adoptate în
ultimii ani o serie de reglementări prudenŃiale bancare referitoare la:
- împrumuturile acordate de o bancă unui singur debitor;
- poziŃia valutară totală;
- participarea unei bănci la capitalul altei bănci sau societăŃi comerciale;
- respectarea unui anumit nivel al coeficientului fondurilor proprii şi
resurselor permanente, care urmăreşte să limiteze transformarea depozitelor
pe termen scurt în împrumuturi pe termen lung;
- introducerea unor indicatori prudenŃiali;
- clasificarea creditelor şi constituirea de provizioane de risc, în funcŃie de
gradul de risc al creditelor, pe 5 categorii: standard, în observaŃie,
substandard, îndoielnic şi pierdere.
În plus, pentru îmbunătăŃirea calităŃii activităŃii în sistemul bancar, în
cursul anului 2000 s-a implementat un sistem de avertizare timpurie şi rating
bancar numit CAAMPL, care permite clasificarea băncilor în funcŃie de
următorii indicatori:

87
- adecvarea capitalului C;
- calitatea activelor A;
- calitatea acŃionariatului A;
- managementul M;
- profitabilitatea P;
- lichiditatea L.
Fiecare dintre aceşti indicatori se cuantifică cu puncte de la 1 (cel
mai bun) la 5 (cel mai slab). Prin însumarea lor se stabileşte un scor final
(grad compus de clasificare) şi se atribuie un calificativ băncii, după cum
urmează: foarte bun, bun, în observaŃie, nesatisfăcător, critic.

F. FuncŃia de sprijinire a dezvoltării economice de ansamblu


Obiectivul fundamental al unei bănci centrale este, de regulă,
asigurarea stabilităŃii preŃurilor şi a puterii de cumpărare a monedei
naŃionale. Banca centrală sprijină însă politica generală a statului,
contribuind prin măsurile luate la creşterea economică de ansamblu
(majorarea PIB în termeni reali) şi a unor sectoare, la creşterea gradului de
ocupare, precum şi la îmbunătăŃirea altor indicatori ai economiei reale.

7.2. Politica monetară – concept, obiective şi instrumente

Politica monetară, componentă de bază a politicii economice,


reprezintă ansamblul măsurilor luate prin intermediul băncii centrale sau al
autorităŃii monetare, pentru a asigura stabilitatea preŃurilor şi a cursurilor
valutare şi indirect, pentru a exercita o anumită influenŃă asupra dezvoltării
economiei.
Obiectivele politicii monetare se înscriu aşadar în obiectivele
generale ale politicii economice, fiind strâns legate de lupta contra inflaŃiei
şi de conservarea puterii de cumpărare a monedei naŃionale şi constau în:

1. Realizarea unui ritm corespunzător al creşterii masei


monetare.
Când masa monetară se multiplică rapid, fără a fi corelată cu ritmul
de creştere economică reală, ea antrenează dezechilibre şi reacŃii în lanŃ. De
aceea, politica monetară trebuie să aibă ca obiectiv controlul masei
monetare şi adaptarea acesteia la nevoile reale şi sustenabile ale economiei.
Controlul masei monetare este destul de greu de realizat în economiile în

88
tranziŃie, dată fiind indisciplina financiar-fiscală a întreprinderilor. De aceea,
controlul mijloacelor de plată de către autoritatea monetară, în vederea
evitării unui dezechilibru, este un obiectiv de primă importanŃă al politicii
monetare.
Mai mult, o creştere excesivă a creditului poate antrena o cerere
crescută de bunuri şi servicii, generând o expansiune cumulativă, care nu
poate fi susŃinută în acelaşi ritm de oferta internă, provocând creşterea
preŃurilor şi un deficit al balanŃei comerciale, din cauza majorării
importurilor.
Realizarea unei bune alocări a resurselor financiare este un aspect
strâns legat de optimizarea mărimii masei monetare. Prin aceasta se
urmăreşte de către banca centrală alocarea resurselor de finanŃare din
economie şi în special a creditului, spre acele domenii de activitate care
aduc o recuperare rapidă a investiŃiilor şi produc profit. Sunt descurajate de
la creditare sectoarele mari consumatoare de resurse, cu viitor incert şi care
sunt susceptibile de a aduce pierderi în viitor.

2. Atingerea unui nivel adecvat al ratei dobânzii este un alt


obiectiv al politicii monetare. Legat de rata dobânzii, prezintă importanŃă
nivelul real al acesteia şi nu cel nominal. Rata dobânzii trebuie să fie real
pozitivă şi cât mai stabilă în timp, pentru a favoriza investiŃiile şi creşterea
economică.
Pana la începutul anilor ’70, rata dobânzii a jucat un rol esenŃial în
stimularea creşterii economice. Menirea băncii centrale era aceea de a găsi
rata optimă a dobânzii, în scopul echilibrării pieŃei monetare. Ulterior, rata
dobânzii a fost treptat abandonată ca obiectiv-cheie al politicii monetare
interne. În condiŃiile accelerării inflaŃiei, autorităŃile monetare ar fi fost
nevoite să urce rata dobânzii la nivele intolerabile pentru întreprinderi şi
pentru activitatea economică, în general. O politică a ratei dobânzii ridicate,
ar fi creat distorsiuni în economie, sub raportul costurilor resurselor de
finanŃare şi al nivelului profitului obŃinut.
Rata dobânzii şi-a păstrat totuşi un rol activ în ansamblul politicii
monetare, sub mai multe aspecte:
- ca indicator general al orientării politicii monetare şi ca barometru al
tensiunilor pieŃei monetare;
- ca instrument de apărare a cursului de schimb, Ńinând cont de variabilitatea
mişcărilor internaŃionale de capital.

89
3. Optimizarea nivelului cursului de schimb.
Aprecierea sau deprecierea monedei naŃionale au efecte diferite
asupra activităŃii economice şi asupra comerŃului exterior, în special.
Aprecierea monedei naŃionale poate avea un impact negativ asupra
exporturilor, scumpindu-le şi descurajându-le, întrucât astfel scade
competitivitatea la export a produselor proprii şi se încurajează importurile,
cu consecinŃe negative asupra balanŃei comerciale şi de plăŃi. Pe de altă
parte, deprecierea monedei naŃionale stimulează exporturile şi descurajează
importurile.
Ca atare, determinarea unui nivel optim al cursului valutar, care să
susŃină exporturile, dar să şi inhibe importurile şi să permită menŃinerea unei
balanŃe de plăŃi echilibrate, este un demers foarte dificil. OpŃiunea între
politica monedei forte şi cea a monedei slabe este dependentă de structurile
economico-sociale ale unei Ńări şi de gradul de înzestrare tehnică. Atunci
când structurile de producŃie sunt neadecvate şi capacitatea de a intra pe noi
pieŃe este redusă, o politică a monedei forte nu se poate realiza. Ea va duce
la pierderea pieŃelor tradiŃionale, deoarece competitivitatea întreprinderilor
se va diminua, acestea devenind mai puŃin adaptabile şi mai puŃin rentabile.

Cele trei mari obiective ale politicii monetare pot acŃiona în mod
contradictoriu, deoarece ele sunt interdependente şi realizarea unuia sau
altuia poate influenŃa în sens negativ pe celelalte. Modificări ale ratei
dobânzii conduc, de exemplu, la modificări ale masei monetare şi ale
cursului, şi de asemenea provoacă distorsiuni în modul de alocare a
resurselor financiare disponibile. Găsirea echilibrului în atingerea acestor
obiective este sarcina autorităŃii monetare, care trebuie să asigure premisele
unei dezvoltări durabile a economiei. Să nu uităm, politicile monetare sunt
subordonate realizării obiectivelor macroeconomice.
Pentru realizarea obiectivelor politicii monetare, banca centrală
utilizează anumite instrumente de politică monetară. Acestea sunt de două
tipuri:
a. instrumente şi tehnici de intervenŃie indirectă;
b. instrumente şi tehnici de intervenŃie directă sau reglementări bancare.
Tehnicile de intervenŃie indirectă sunt utilizate pentru controlul
ofertei de monedă, limitând pentru intermediarii monetari accesul la
lichiditatea băncii centrale. Acestea se sprijină pe următoarele:
- dependenŃa sistemului bancar de banca centrală;
- corelaŃia existentă între volumul creditului şi nivelul activităŃii economice
şi al investiŃiilor;
- caracterul elastic al cererii de credit faŃă de nivelul dobânzii.

90
Ca instrumente şi tehnici de intervenŃie indirectă se utilizează
îndeosebi: manevrarea taxei scontului, politica de open market şi sistemul
rezervelor minime obligatorii, pe care le-am detaliat în capitolul anterior.

7.3. Banca NaŃională a României

Banca NaŃională a României (BNR) este banca centrală a statului


român, are personalitate juridică, este o instituŃie publică independentă şi are
sediul central în Bucureşti, având sucursale şi agenŃii atât în municipiul
Bucureşti, cât şi în alte localităŃi. BNR s-a înfiinŃat prin Lege organică, în 23
aprilie 1880, în baza căreia i s-a acordat privilegiul de a emite moneda
naŃională - leul. Banca NaŃională a României era organizată atunci ca
societate comercială cu acŃionariat mixt (entităŃi private şi stat). Din 1946,
BNR devine bancă cu acŃionar unic statul român.
În prezent, activitatea BNR este reglementată de legea 312/200419
care are rolul de statut al BNR.
Conform acestei legi, conducerea Băncii NaŃionale a României este
realizată de un Consiliu de AdministraŃie, numit de Parlament, la
propunerea comisiilor permanente de specialitate ale celor două Camere ale
acestuia. Consiliul de AdministraŃie al Băncii NaŃionale a României este
compus din 9 membri, astfel:
a) un preşedinte, care este şi guvernator al Băncii NaŃionale a României;
b) un vicepreşedinte, care este şi prim-viceguvernator;
c) 7 membri, dintre care 2 sunt şi viceguvernatori.
Numirile se fac pe o perioadă de 5 ani, cu posibilitatea reînnoirii
mandatului.
Guvernatorul Băncii NaŃionale a României prezintă Parlamentului, în
numele Consiliului de AdministraŃie, un raport anual cu privire la:
 evoluŃiile economice, financiare, monetare şi valutare;
 politica monetară promovată în anul precedent şi orientările pentru
cel următor;
 reglementarea şi supravegherea prudenŃială bancară;
 bilanŃul anual şi contul de profit şi pierdere ale Băncii NaŃionale a
României.

19
publicată în MO 582/30.06.2004

91
Obiectivul fundamental şi principalele atribuŃii, conform legii
312/2004 privind Statutul BNR, sunt:

Obiectivul fundamental al Băncii NaŃionale a României este asigurarea


şi menŃinerea stabilităŃii preŃurilor. Banca NaŃională a României sprijină
politica economică generală a statului, fără prejudicierea îndeplinirii
obiectivului său fundamental privind asigurarea şi menŃinerea stabilităŃii
preŃurilor.

Principalele atribuŃii ale Băncii NaŃionale a României sunt:


 în calitate de unică instituŃie autorizată să emită însemne monetare,
emite şi pune în circulaŃie bancnote şi monede metalice, ca mijloace
de plată legale pe teritoriul Ńării;
 elaborează şi aplică politica monetară şi politica de curs de schimb;
 autorizează, reglementează şi supraveghează instituŃiile de credit;
 promovează şi monitorizează buna funcŃionare a sistemelor de plăŃi,
inclusiv instrumentele de plată;
 stabileşte regimul valutar şi supraveghează respectarea acestuia.
Banca NaŃională a României poate elabora reglementări privind
monitorizarea şi controlul tranzacŃiilor valutare pe teritoriul Ńării;
 administrează rezervele internaŃionale ale României. Banca
NaŃională a României, respectând regulile generale privind
lichiditatea şi riscul specific activelor externe, stabileşte şi menŃine
rezervele internaŃionale, în astfel de condiŃii încât să poată
determina periodic mărimea lor exactă. Rezervele sunt alcătuite
cumulativ ori selectiv din următoarele elemente: aur deŃinut în
tezaur în Ńară sau depozitat în străinătate, active externe sub formă
de bancnote şi monede sau disponibil în conturi la bănci ori la alte
instituŃii financiare în străinătate, cambii, cecuri, bilete la ordin,
obligaŃiuni şi alte valori mobiliare, bonuri de tezaur, obligaŃiuni şi
alte titluri de stat.

Alte atribuŃii ale BNR conferite prin lege:


 Banca NaŃională a României exercită drepturi şi îndeplineşte
obligaŃii care revin României, în calitate de membru al Fondului
Monetar InternaŃional;
 Banca NaŃională a României este abilitată:
a) să elaboreze balanŃa de plăŃi şi alte lucrări privind poziŃia investiŃională
internaŃională a Ńării;

92
b) să stabilească cursurile de schimb pentru operaŃiunile proprii pe piaŃa
valutară, să calculeze şi să publice cursurile medii pentru evidenŃa statistică;
 Banca NaŃională a României deschide şi operează conturi ale
instituŃiilor de credit, ale caselor de compensare şi ale altor entităŃi,
rezidente şi nerezidente, stabilite prin reglementări ale Băncii
NaŃionale a României, precum şi contul curent general al Trezoreriei
Statului, deschis în numele Ministerului FinanŃelor Publice;
 Banca NaŃională a României este autorizată, să efectueze
următoarele operaŃiuni:
a) să efectueze tranzacŃii cu lingouri şi monede din aur şi cu alte metale
preŃioase;
b) să efectueze tranzacŃii cu valute;
c) să efectueze tranzacŃii pe piaŃa secundară cu bonuri de tezaur, obligaŃiuni
şi alte titluri emise sau garantate de guverne străine sau de organizaŃii
financiare inter-guvernamentale, de bănci centrale, de societăŃi bancare şi
non-bancare.

7.4. Obiectivele politicii monetare în România în perioada 2000-


2004

În intervalul 2000-2004, politica monetară a BNR a fost corelată cu


cerinŃele integrării europene a Ńării noastre, urmărind obiective cum au fost:
 crearea unui mediu macroeconomic stabil, prin consolidarea
dezinflaŃiei şi asigurarea condiŃiilor de atingere a convergenŃei cu
Ńările UE. Stabilitatea monetară s-a tradus în reducerea continuă a
ratei anuale a inflaŃiei, pentru a se ajunge la o inflaŃie cu o singură
cifră. În acest scop s-a acŃionat după cum urmează:
- reducerea treptată a rolului rezervelor minime obligatorii în
controlul lichidităŃii şi extinderea utilizării operaŃiunilor de piaŃă - open-
market;
- diversificarea instrumentelor de politică monetară şi trecerea la
un management modern al politicilor monetare;
- menŃinerea neschimbată, pe perioade mai lungi de timp, a
atitudinii politicii monetare, care să confere credibilitate acŃiunilor
băncii centrale şi o conduită pro-activă, orientată spre viitor;
- pregătirea cadrului necesar implementării strategiei de Ńintire
directă a inflaŃiei în august 2005.

93
 remonetizarea economiei prin reluarea creşterii economice şi a
refacerii încrederii în moneda naŃională;
 menŃinerea relativ nealterată a cursului de schimb în plaja de
variaŃie, în condiŃiile păstrării regimului de flotare controlată şi a
exercitării unui control relativ asupra aprecierii în termeni reali a
cursului de schimb al leului (s-au diminuat treptat intervenŃiile
administrative ale BNR);
 continuarea procesului de liberalizare a contului de capital al
balanŃei de plăŃi, în condiŃiile menŃinerii unui diferenŃial de dobânzi
atractiv;
 majorarea controlată a soldului datoriei externe şi creşterea
finanŃării deficitelor de cont curent prin intrări autonome de capital.
Astfel, s-a trecut la o abordare diferită a finanŃării externe, în care
atragerea şi respectiv restituirea datoriei externe, să facă parte din
acelaşi ciclu, ele fiind concepute pe o perioadă de cel puŃin 10 ani.
 creşterea gradului de transparenŃă a politicii monetare prin
comunicarea sistematică către public a obiectivelor şi a deciziilor, a
raŃiunilor şi a riscurilor;
 creşterea coerenŃei şi a stabilităŃii cadrului legislativ specific.

În ceea ce priveşte sistemul bancar, Banca NaŃională a României s-a


orientat în ultimii ani spre:
 crearea unui sector bancar puternic, stabil şi credibil, capabil să
asigure o intermediere financiară eficientă;
 îmbunătăŃirea activităŃii de supraveghere prudenŃială, tradusă prin:
- sesizarea băncilor cu probleme şi preîntâmpinarea riscurilor de
sistem prin elaborarea unui sistem de avertizare timpurie şi rating bancar –
CAAMPL;
- revizuirea sistemului de indicatori pe baza cărora sunt identificate
băncile cu dificultăŃi şi crearea unei aplicaŃii informatice care să-i calculeze
în timp real;
- instituirea unui climat de disciplină şi a unui comportament
prudenŃial, prin aplicarea unui sistem coerent de sancŃiuni;
- îmbunătăŃirea sistemului de clasificare a creditelor şi de
provizionare a acestora, pentru a gestiona corespunzător creşterea explozivă
a creditelor, în special a celor de consum şi a celor ipotecare;
- integrarea sistemului cooperativelor de credit/bănci populare în
cadrul sectorului bancar supus autorizării şi controlului exercitat de Banca
NaŃională;

94
- alinierea la normele UE referitoare la cerinŃele de capital minim al
băncilor (370 mld. lei de la 31 mai 2004, conform Normei BNR 16/2002) şi
creşterea exigenŃei în autorizarea băncilor (îndeosebi în privinŃa puterii
financiare a fondatorilor şi acŃionarilor semnificativi);
 încurajarea fuziunilor bancare, în cazul băncilor insuficient
capitalizate şi menŃinerea pe piaŃă a băncilor puternice şi viabile;
 sporirea încrederii populaŃiei în sistemul bancar;
 pregătirea sistemului bancar românesc pentru adoptarea Acordului
Basel II, începând cu 2007, prin alinierea corespunzătoare a cadrului
legislativ;20
 lărgirea sferei de cuprindere a depozitelor garantate de către Fondul
de Garantare a Depozitelor din sistemul bancar;
 implementarea noului sistem electronic de plăŃi, cu sprijinul
financiar şi tehnic al Uniunii Europene. Toate componentele acestui
sistem sunt active din august 2005.21
Sistemul electronic de plăŃi are trei componente, şi anume:
- sistemul cu decontare pe bază brută, în timp real, denumit ReGIS;
- sistemul casei de compensare automată, denumit SENT;
- sistemul de înregistrare şi decontare a operaŃiunilor cu titluri de stat,
denumit SaFIR.
Operarea tehnică a sistemului a fost externalizată de către Banca
NaŃională a României către TRANSFOND-S.A., care este responsabil în
principal de asigurarea funcŃionării tehnice fără perturbări şi de întreŃinerea
acestuia. În ceea ce priveşte avantajele operaŃionale pe care le are noul
sistem electronic de plăŃi, trebuie precizate: un mai bun management de risc
şi de lichiditate, creşterea eficienŃei şi operativităŃii activităŃii de plăŃi, gradul
de securizare sporit al tranzacŃiilor interbancare etc.

20
FaŃă de Acordul Basel I (care lua în calcul doar riscurile de credit şi de piaŃă), Basel II
introduce criterii noi de abordare atât pentru riscul de credit, cât mai ales pentru riscul
operaŃional. Pentru riscul de credit, Basel II pune la dispoziŃia băncilor trei abordări pentru
calcularea capitalului minim necesar: abordarea standardizată (prin ratinguri/evaluări
externe băncii); abordarea pe bază de evaluări interne de fundamentare şi abordarea
avansată. Indiferent de abordările care trebuie folosite, cerinŃele Acordului Basel II vor
conduce spre schimbări importante în nevoile de resurse, în procesele interne şi în
arhitectura sistemului informatic bancar.
21
Banca NaŃională a României, www.bnr.ro

95
7.5. Politica monetară în România în perspectiva integrării
europene

Conform calendarului oficial, aderarea României la Uniunea


Europeană urmează să se producă în anul 2007 (al şaptelea val de
extindere), urmând ca la orizontul anilor 2012-2014 (conform previziunilor
curente ale BNR) să se producă şi intrarea în zona euro. Având în vedere
decalajele ce despart economia românească de economiile comunitare,
eforturile de ajungere din urmă - catching up - vor trebui continuate mult
timp după acest moment, iar trecerea la euro nu trebuie accelerată inutil
pentru că nu este un scop în sine. Scopul este materializarea convergenŃei
nominale şi reale a economiei României cu economiile Ńărilor Uniunii
Europene.
Adoptarea euro va reprezenta un pas de importanŃă majoră care va
trebui pregătit cu multă grijă şi care, conform reglementarilor actuale, nu
poate fi realizat mai curând de 2 ani de la data intrării în UE.
Potrivit tratatului de la Maastricht, Ńările care vor adera la UE vor
deveni state membre cu o derogare temporară în ceea ce priveşte moneda
unică. Astfel, toate Ńările vor participa mai întâi la aşa numitul mecanism
bilateral ERM II (Exchange Rate Mechanism – mecanism al cursului de
schimb)22, care presupune definirea unei parităŃi oficiale a monedei
naŃionale în raport cu euro şi respectarea unei benzi de fluctuaŃie de
maximum +/-15%, în mod obligatoriu, cel puŃin 2 ani înainte de trecerea la
euro. Însă acest proces se poate întinde pe o perioadă mai lungă, dacă
intervin derapaje. Cursul de schimb al monedei naŃionale trebuie să aibă o
flotare liberă, iar intervenŃiile administrative ale băncii centrale sunt
interzise. Practic, în perioada de monitorizare, banca naŃională a statului
candidat are o libertate de mişcare limitată, iar pârghiile monetare sunt
anihilate. De aceea, pentru unele Ńări candidate, cum este şi România, se
recomandă şi asigurarea un interval de 2-4 ani între momentul aderării la
UE şi momentul intrării în ERM II, interval care să fie folosit pentru
definitivarea reformelor economice şi continuarea ajustărilor structurale.
Ulterior, condiŃionat de îndeplinirea criteriilor de convergenŃă
nominală, Ńările nou integrate vor adopta moneda unică.

22
detalii au fost prezentate în capitolul 4

96
Tabel nr. 3

Stadiul de îndeplinire de către România a criteriilor de convergenŃă


nominală stabilite prin tratatul de la Maastricht

Sursa: BNR

MulŃi specialişti români, dar şi străini, au atras atenŃia că forŃarea


îndeplinirii criteriilor de convergenŃă nominală în intervalul de 2 ani, în
paralel cu obligativitatea menŃinerii culoarului de variaŃie de +/-15% faŃă de
euro, ar putea fi un demers riscant, ce ar supraîncălzi economia naŃională,
ar duce la creşterea dobânzilor şi la atacuri speculative favorizate de
liberalizarea contului de capital, mai ales în condiŃiile în care, la intrarea în
mecanismul ERM II, stadiul de convergenŃă nominală nu este destul de
avansat.
Prin urmare, momentul adoptării mecanismului ERM II trebuie în
aşa fel ales încât:23
– să ofere politicii monetare flexibilitatea necesară continuării procesului de
ajustare structurală;
– să menŃină motivaŃia pentru aplicarea în continuare a reformelor în ritm
susŃinut şi pentru consolidarea disciplinei la nivel macroeconomic;
– să ofere posibilitatea unei estimări mai precise a cursului valutar în
condiŃiile unor intrări de capital puternice după momentul aderării la UE şi
a unor posibile fluxuri de capital volatile în contextul unei flexibilităŃi

23
Cristian Popa - Sistemul bancar şi integrarea europeană, Bucureşti, 2005

97
limitate a cursului de schimb în perioada premergătoare adoptării
mecanismului.
În aceste condiŃii, o importanŃă covârşitoare o are, deşi nu este
stipulată în tratatul de la Maastricht, convergenŃa reală, care este cea care
poate asigura coeziunea şi compatibilizarea structurilor economice ale
statelor candidate.
În studiile şi rapoartele elaborate şi publicate de Banca NaŃională a
României, în concordanŃă cu metodologia Băncii Centrale Europene, se
consideră că cele mai importante criterii de convergenŃă reală se referă la:24
gradul de deschidere al economiei, ponderea comerŃului bilateral cu Ńările
membre UE în totalul comerŃului exterior, structura economiei şi în fine
nivelul PIB/locuitor exprimat la cursul de schimb nominal sau la paritatea
puterii de cumpărare. Problema realizării convergenŃei reale este cel puŃin la
fel de stringentă ca şi cea a atingerii convergenŃei nominale deoarece, în caz
contrar, Ńările mai puŃin dezvoltate economic ce vor adera ar putea fi expuse,
în primii ani după integrare, unor aşa numite şocuri asimetrice,
destabilizatoare şi costisitoare.
În ceea ce priveşte criteriile de convergenŃă nominală, cel mai
vulnerabil punct al României este criteriul referitor la rata inflaŃiei, care, la
sfârşitul anului 2004 era de 11,9% potrivit datelor din Raportul lunar BNR
pe luna decembrie 2004. Potrivit previziunilor revizuite ale BNR, rata
inflaŃiei va scădea la 7% în 2005, respectiv 5% în 2006.
Principalele cauze ale acestei stări de fapt le reprezintă liberalizarea
târzie a preŃurilor în Ńara noastră, comparativ cu celelalte state candidate,
inconsistenŃa programelor economice de reformă şi iniŃierea relativ tardiv
(1999) de către Banca NaŃională a strategiei de dezinflaŃie competitivă,
adică de reducere graduală a inflaŃiei cu câte o pătrime din valoarea
înregistrată în anul precedent şi de remonetizare a economiei prin urmărirea
unor Ńinte intermediare. Aceasta a presupus Ńintirea agregatelor monetare şi
în mod special a agregatului M2, precum şi propagarea impulsurilor de
politică monetară prin intermediul ratelor dobânzii. Întreg cadrul
programatic al politicii monetare pe termen mediu a fost conceput şi
articulat în perioada 1999-2004 ca un antrenament pentru integrare,
aducându-şi aportul la crearea unei economii de piaŃă funcŃionale,
compatibile cu principiile, normele, mecanismele şi instituŃiile Uniunii
Europene25.

24
Mugur Isărescu – România – drumul către euro, Cluj-Napoca, 2004
25
Strategia naŃională de dezvoltare a României pe termen mediu 2000-2004

98
Acest tip de politică monetară (monetary targeting) a continuat până
în iulie 2005, iar din august 2005 s-a adoptat aşa numita strategie de Ńintire
directă a inflaŃiei (inflation targeting), care presupune utilizarea, ca
instrumente, a ratei dobânzii, a ratei de rezervă minimă obligatorie, dar şi a
ancorei cursului de schimb, de fiecare dată când rata inflaŃiei pare să se
îndepărteze de la obiectivul stabilit. Aceasta strategie va fi aplicată în
România până la trecerea la ERM II, după integrarea în Uniunea
Europeană. ExperienŃa Ńărilor central şi est-europene care au aplicat
inflation targeting în ultimii ani (Polonia, Ungaria, Cehia) arată că ea se
dovedeşte eficace într-o economie emergentă, atunci când sunt îndeplinite o
serie de cerinŃe (precondiŃii) instituŃionale şi tehnice. Dacă aceste premise
nu sunt întrunite, se ratează Ńinta de inflaŃie sau se realizează cu costuri
excesive în planul creşterii economice, al ocupării şi al echilibrului extern şi
se compromite capitalul de credibilitate al Băncii Centrale. Adoptarea
regimului de Ńintire directă a inflaŃiei în cele trei Ńări amintite a consolidat
trendul de coborâre a ratei anuale de inflaŃie sub pragul de 10%, în
proximitatea căruia se manifestase anterior o tendinŃă de stabilizare.
PrecondiŃiile instituŃionale sunt reprezentate de:26 prioritatea absolută
a obiectivului de inflaŃie, independenŃa Băncii Centrale, armonizarea
politicii monetare cu politicile guvernamentale, flexibilitatea cursului de
schimb, stabilitatea sistemului financiar, folosirea unor instrumente eficace
de politică monetară, transparenŃa şi responsabilitatea. CerinŃele tehnice
sunt: alegerea unui indice de preŃuri adecvat, stabilirea unui interval de
fluctuaŃie a Ńintei de inflaŃie şi a orizontului de timp, definirea excepŃiilor şi
capacitatea băncii centrale de a prognoza inflaŃia.
Astfel, este obligatoriu ca specialiştii Băncii Centrale să cunoască
foarte bine modul de transmitere a impulsurilor monetare ca să îşi adapteze
principalele instrumente astfel încât să aducă previziunea aproape de nivelul
Ńintit pe perioada stabilită. ObŃinerea unei previziuni de acurateŃe este o
sarcină foarte dificilă, iar riscurile de a lua decizii pe baza unei previziuni
eronate sunt destul de mari. Capitalul de credibilitate al unei Bănci
NaŃionale care a ales această strategie poate fi subminat dacă previziunile se
dovedesc în mod sistematic imprecise, iar diferenŃa dintre Ńintă şi inflaŃia
reală este mare. Dacă o bancă centrală care nu are ca obiectiv Ńintirea
inflaŃiei greşeşte previziunile, agenŃii privaŃi acceptă mai uşor eroarea, iar
credibilitatea instituŃiei nu este atât de puternic afectată.
În practică, băncile centrale care adoptă inflation targeting au nevoie
de un model macro-econometric stabil cu ajutorul căruia să poată previziona

26
Mugur Isărescu – România – drumul către euro, Cluj-Napoca, 2004

99
inflaŃia şi care să le permită să încorporeze în traiectoria acesteia orice
schimbări intervenite. Trebuie Ńinut însă cont că toate modelele sunt
influenŃate de erori de estimare; mai mult, parametrii modelelor se schimbă
odată cu schimbarea politicilor macroeconomice, iar uneori modelarea
econometrică devine aproape imposibilă în cazul Ńărilor în tranziŃie.

În cadrul acestei strategii, BNR şi-a stabilit în mod transparent şi


responsabil un nivel Ńintă al inflaŃiei pe care o să-l revizuiască periodic şi
care urmează un trend descendent. În România, trasarea unei traiectorii a
inflaŃiei este destul de dificilă, în condiŃiile în care schimbările în
anticipaŃiile şi comportamentul agenŃilor economici şi al populaŃiei sunt
foarte frecvente. În plus este foarte important ca BNR să se asigure că
instrumentele sale sunt eficace în controlul inflaŃiei.

7.6. Denominarea monedei naŃionale – oportunitate, costuri,


beneficii

Economiile naŃionale ar putea funcŃiona şi cu preŃuri şi tarife


exprimate în milioane, însă dacă există inflaŃie, aceasta determină creşterea
lor de la un an la altul, antrenând costuri mari de producŃie, tipărire,
distribuŃie şi stocare a bancnotelor şi monedelor metalice, o nevoie continuă
de emisiune a bancnotelor de valoare mare şi majorarea riscului operaŃional
în sistemul bancar.
Zerourile numeroase generează totodată dificultăŃi în ceea ce
priveşte exprimarea preŃurilor şi tarifelor, realizarea tranzacŃiilor cu
numerar, efectuarea înregistrărilor contabile şi procesarea datelor,
funcŃionarea sistemelor de plăŃi şi compensare etc.
Din acest motiv, în ultimii 85 de ani, aproximativ 50 de Ńări27 care
s-au confruntat cu fenomene inflaŃioniste puternice au apelat la un
procedeu/demers tehnic numit denominare a monedei naŃionale (eng. Re-
denomination of the domestic currency). Acesta constă în reducerea valorii
nominale a însemnelor monetare şi este o operaŃiune realizată, de regulă, în
contextul unei strategii complexe de reformă economică.
Prima Ńară care şi-a denominat moneda naŃională a fost Germania în
anul 1923, în plină perioadă de inflaŃie galopantă, prin tăierea a 12 zerouri.
Cronologic vorbind, cea mai recentă operaŃiune de acest gen a fost demarată

27
actualizare a datelor din MRI Bankers’ Guide to Foreign Currency, 2005

100
în Ńara noastră la 1 iulie 2005, moneda naŃională a României, leul, fiind
denominată într-un raport de 1/10.000. Vechea codificare a monedei
naŃionale „ROL” (Romanian Leu) a fost înlocuită din data de 1 iulie 2005 cu
„RON” (Romanian New Leu- leul nou). Denumirea, în sine a monedei
naŃionale – leu - a fost păstrată neschimbată deoarece era împământenită şi
se asocia cu numele Ńării. După câŃiva ani atributul „nou” – „new” va fi
abandonat, iar RON va redeveni ROL.
Structura noilor cupiuri RON şi raportul cu cele vechi exprimate în
ROL sunt prezentate mai jos:

Tabel nr. 4
Structura noilor cupiuri RON

Sursa: BNR

Începând cu data de 1 martie 2005, preŃurile şi tarifele au fost afişate


atât în moneda veche, cât şi în cea nouă, iar timp de 18 luni cele două tipuri
de bancnote vor circula în paralel. Astfel, în perioada de circulaŃie duală,
treptat, în mod natural, se va realiza retragerea din circulaŃie a vechilor
însemne monetare.
Moneda veche va înceta să fie mijloc legal de plată la data de 1
ianuarie 2007, însă bancnotele vechi vor putea fi preschimbate cu cele noi
până la 31 decembrie 2009, la sucursalele BNR care desfăşoară activităŃi de
casierie şi la unităŃile instituŃiilor de credit autorizate (vezi fig. 6).

101
Figura nr. 6
Etapele procesului de denominare a leului

Sursa: BNR

InstituŃia care a implementat operaŃiunea de denominare a fost Banca


NaŃională a României, care a şi specificat că bancnota de 1 milion de lei
vechi a apărut tocmai datorită amânării operaŃiunii de denominare28. În
opinia Băncii NaŃionale, aplicarea acestei măsuri a preîntâmpinat apariŃia
bancnotelor de 2 milioane şi 5 milioane de lei, care ar fi antrenat cheltuieli
suplimentare. În plus, România rămăsese singura Ńară dintre candidatele la
Uniunea Europeană care-şi exprima cu 5 cifre cursul de schimb faŃă de
principalele valute.
Denominarea leului, deşi nu a schimbat substanŃa monedei naŃionale,
este considerată de autorităŃi un semnal de soliditate a acesteia, de
recăpătare a unei valori semnificative din punct de vedere economic,
semnal dat atât populaŃiei şi agenŃilor economici naŃionali, cât şi comunităŃii
internaŃionale, marcând intrarea economiei româneşti în faza de stabilizare.
Alegerea momentului denominării monedei naŃionale a Ńinut cont în
primul rând de revenirea la normalitate în ceea ce priveşte evoluŃia
parametrilor macroeconomici, deoarece începând din anul 2000, România a
intrat intr-un "cerc virtuos": proces de dezinflaŃie consistent şi susŃinut, care
oferă premisele atingerii Ńintei de inflaŃie de 7% pentru anul 2005 şi creştere
economică reală semnificativă.
Banca NaŃională a României a abordat problema trecerii la leul greu
în contextul amplu al pregătirilor pentru intrarea în zona euro la orizontul

28
în anul 2002 Guvernul a respins propunerea Băncii NaŃionale de a implementa
denominarea în raport de 1:1.000

102
anilor 2012-2014. În perspectiva adoptării monedei unice, „tăierea”
zerourilor a reprezentat un exerciŃiu util, iar introducerea euro (care va fi un
proces mult mai complicat decât denominarea), se va putea realiza cu mai
multă uşurinŃă, deoarece experienŃa îşi va spune cuvântul (Mugur Isărescu,
guvernator BNR). Calendarul politic intern şi internaŃional a impus
constrângeri asupra datei posibile a denominării. OperaŃiunea nu putea să
afecteze sau să fie afectată de alegerile parlamentare şi prezidenŃiale din
noiembrie 2004. A fost luată în calcul de asemenea posibilitatea României
de a deveni membră a Uniunii Europene în 2007. Mai exista şi o restricŃie
tehnică: denominarea impune o perioadă de pregătiri de minimum 12 luni.
În final, iulie 2005 s-a dovedit a fi cel mai potrivit moment.
În ceea ce priveşte temerea exprimată că denominarea ar accentua
presiunile inflaŃioniste, în mod normal, această operaŃiune nu ar trebui să
aibă un impact asupra inflaŃiei, deoarece a tăia zerouri din “coada” monedei
naŃionale nu reprezintă decât un simplu procedeu tehnic. Un efect nedorit,
dar inevitabil, este rotunjirea în plus a preŃurilor şi tarifelor de către retaileri
după denominare. Rotunjirea în plus a preŃurilor este o constantă a mediilor
cu inflaŃie ridicată, caracterizate de utilizarea redusă a monezilor de valori
mici. Creşterea preŃurilor ca urmare a denominării este însă un fenomen
temporar, pe termen mediu acestea stabilizându-se.
Legat de costurile denominării leului, acestea sunt suportate în mare
parte de Banca NaŃională şi nu sunt mai mari decât cele generate de vechea
emisiune de bancnote, cel puŃin aşa susŃin oficialii BNR29. Băncile
comerciale suportă şi ele o parte din costuri, în principal legate de
reconfigurarea ATM-urilor şi adaptarea suporturilor informatice. Procesul
nu e simplu, deoarece băncile se bazează pe aplicaŃii IT care sunt fie
dezvoltate intern, fie achiziŃionate de la furnizorii de aplicaŃii bancare, iar
aceste platforme au trebuit a fi schimbate. Nu în ultimul rând, toate
schimbările au trebuit a fi testate înainte ca sistemul să fie operaŃional. De
asemenea, pe perioada circulaŃiei duble, instituŃiile bancare vor trebui să
aibă spaŃii de depozitare separate pentru a gestiona cele două tipuri de
cupiuri. Rezumând, băncile comerciale trebuie să acopere cheltuieli legate
de reconfigurarea programelor de evidenŃă şi de operare informatizată,
recalibrarea aparatelor de numărat bancnote şi de depistare a falsurilor,
introducerea de aplicaŃii informatice noi, la care se adaugă cheltuielile de
modificare a bancomatelor şi a POS-urilor, estimate de specialiştii din

29
BNR îşi estimează costurile proprii legate de procesul denominării la circa 30 milioane
de euro numai pentru anul 2005

103
mediul bancar la aproximativ 800-1.000 euro/aparat30. AsociaŃia Română a
Băncilor aprecia recent că băncile comerciale mari cu infrastructură
teritorială largă (primele cinci din sistemul bancar) au de suportat cheltuieli
legate de denominare care vor putea ajunge până la sfârşitul anului 2006 la
1,5 milioane euro pentru fiecare instituŃie în parte. La acestea se adaugă şi
costurile ascunse, greu cuantificabile, care includ timpul şi resursele umane
alocate de departamentele de IT ale băncilor. Trebuie precizat de asemenea
că adaptarea ATM-urilor se va derula la marea majoritate a băncilor până la
sfârşitul anului 2005, iar pentru unele instituŃii acŃiunea de calibrare a
bancomatelor va continua şi după 1 ianuarie 2006.31 Aşadar, va mai trece o
perioadă de timp până când întreaga reŃea de 3.400 ATM-uri din Ńară va
putea să elibereze bancnote RON.
Beneficiile denominării sunt reprezentate în principal de
simplificarea evidenŃelor financiare, reducerea cheltuielilor de gestionare,
manipulare, protecŃie şi transport a numerarului prin restrângerea
semnificativă a volumului acestuia, scăderea cheltuielilor cu consumabilele
şi creşterea veniturile rezultate din expansiunea operaŃiunilor cu carduri şi a
tranzacŃiilor electronice.
În ceea ce-i priveşte pe comercianŃi, cele mai mari costuri au fost
legate de modificarea softurilor folosite (contabilitate, gestiune, casă etc), a
etichetelor care trebuie să conŃină ambele preŃuri, a caselor de marcat, a
aparatelor de numărat etc. În plus, modificările survenite în contabilitatea
financiară sunt unele dintre cele mai spinoase probleme ale implementării
practice a leului greu.

La nivelul economiei naŃionale, măsura denominării prezintă o serie


de avantaje cum sunt:
• se facilitează tranzacŃiile şi decontările electronice;
• se exprimă preŃurile la niveluri comparabile cu cele din plan
european;
• se accentuează tendinŃele de economisire în lei din partea populaŃiei
– efectul psihologic al deŃinerii unei monede cu o valoare
semnificativă economic;
• se creează un curent de opinie favorabil schimbării, denominarea
fiind percepută pozitiv, ca o ieşire din perioada de tranziŃie;
• se readuc în circulaŃie sumele de bani de la "saltea“, datorită
necesităŃii preschimbării lor;

30
AsociaŃia Română a Băncilor 2004
31
BNR

104
• se restabileşte încrederea publicului în moneda naŃională.
Denominarea ajută la eliminarea unui comportament al populaŃiei
reticent şi orientat către trecut, dar şi la menŃinerea unei rate a
inflaŃiei exprimate cu o singură cifră.

În concluzie, procesul denominării monedei naŃionale este unul


complicat şi solicitant, prin prisma pregătirilor necesare, a etapelor de
implementare şi implicit a efectelor conexe (costuri/beneficii). Chiar o
gestionare optimă a acestui proces nu elimină în totalitate potenŃialele
efecte nedorite - experienŃele tuturor statelor arată că un scenariu câştigător
pe toate planurile este imposibil de realizat, iar optimul înseamnă de fapt
minimizarea costurilor şi efectelor negative.

***

Expresii - cheie:
Banca Centrală = Banca de Fond de Garantare a Depozitelor
Emisiune = Banca NaŃională Indicator de adecvare a
FuncŃiile Băncii Centrale capitalului
Titular de emisiune monetară Rata de solvabilitate europeană
Privilegiu de emisiune Norma Cooke
Gestionar al rezervei valutare Active ponderate cu riscurile
Bancă a băncilor Divizarea riscurilor
Rescontare Remonetizare
Obiective ale politicii monetare ConvergenŃă nominală şi
Instrumente şi tehnici de convergenŃă reală
intervenŃie directă şi indirectă łintire directă a inflaŃiei
AtribuŃii ale Băncii NaŃionale (inflation targeting)
Supraveghere disciplinară şi DezinflaŃie competitivă
prudenŃială Denominarea monedei naŃionale
Sistem de rating şi avertizare Acordul Basel II
timpurie CAAMPL

Întrebări recapitulative:
1. Care sunt principalele funcŃii ale unei bănci centrale?
2. În ce constă funcŃia băncii centrale de bancă a statului?
3. În ce constă funcŃia băncii centrale de titular al emisiunii monetare?

105
4. Ce înseamnă pentru o bancă centrală funcŃia de gestionar al rezervelor
valutare?
5. Ce înseamnă supraveghere disciplinară şi prudenŃială?
6. Ce este rata de solvabilitate europeană RSE?
7. Care este importanŃa rezervelor valutare şi care este componenŃa lor?
8. Ce înseamnă funcŃia de „bancă a băncilor”?
9. Care sunt obiectivele şi atribuŃiile Băncii NaŃionale a României?
10. Care sunt obiectivele principale ale politicii monetare?
11. Care au fost reperele politicii monetare a României în perioada 2000-
2004?
12. Care sunt obiectivele politicii monetare a României, în vederea integrării
europene?
13. În ce a constat procedeul de denominare a monedei naŃionale ?
14. Care sunt costurile şi beneficiile denominării leului ?

106
Capitolul 8

APLICAłII ŞI STUDII DE CAZ

8.1 Puterea de cumpărare a monedei

A. PUTEREA DE CUMPĂRARE INTERNĂ

În cazul raportării puterii de cumpărare la un coş de bunuri se


parcurg următoarele etape :
- se aleg bunurile şi serviciile reprezentative ce vor constitui
coşul;
- se stabileşte ponderea fiecărui bun sau serviciu în totalul
tranzacŃiilor interne;
- se considerǎ coşul ca un produs distinct, de sine stătător, al
cărui preŃ se calculează după formula:
n
P = ∑ q i ⋅ p i , unde:
i =1
qi = ponderea produsului i în totalul operaŃiunilor comerciale interne;
pi = preŃul unitar al bunului i.
- se determină puterea de cumpărare internă prin raportare la
coşul de bunuri şi servicii construit, după formula:
1 1
PC = = n
P
∑ qi ⋅ pi
i =1

Pentru înŃelegerea modului de calcul vom utiliza următorul coş de


bunuri şi servicii, format din 6 produse convenŃionale:

Nr. Produse Pondere qi PreŃ unitar qi x pi (u.m)


crt. (%) pi (u.m.)
1 Produs A 45% 200 90
2 Produs B 10% 550 55
3 Produs C 15% 200 30
4 Produs D 5% 80 4
5 Produs E 20% 500 100
6 Produs F 5% 100 5
Total 100% * 284

107
1 1
Prin urmare, PC = = = 3,521 ⋅10 −3 , ceea ce reprezintă
P 284
"cantitatea" din coşul convenŃional de bunuri şi servicii ce se poate
achiziŃiona cu o unitate monetară, la momentul respectiv.
În dinamicǎ, pentru a analiza evoluŃia puterii de cumpărare se
utilizează indicele puterii de cumpărare (IPC). Acesta este invers
proporŃional cu indicele preŃurilor de consum (IP), calculându-se după
formula:
1
IPC = ⋅100
IP
Exemplu:

Dacă indicele preŃurilor de consum IP în anul 2004 a fost de 111,9%,


cu cât s-a redus puterea de cumpărare a monedei naŃionale ?

1
IPC = ⋅ 100 = 89,36% , deci puterea de cumpărare s-a micşorat cu
111,9%
10,63% faŃă de anul anterior.

Se poate calcula atât un indice mediu anual al puterii de cumpărare,


cât şi unul care arată variaŃia puterii de cumpărare la sfârşitul anului curent
faŃă de sfârşitul anului anterior (decembrie an curent faŃă de decembrie an
anterior), în funcŃie de modul în care este calculat indicele preŃurilor de
consum.

AplicaŃii rezolvate:

1. Să se calculeze indicele mediu al puterii de cumpărare şi indicele puterii


de cumpărare la sfârşitul anului, în România, în perioada 1999-2004, pe
baza următoarelor date privind indicele preŃurilor de consum (IP):

Anul 1999 2000 2001 2002 2003 2004


IP* 154,8% 140,7% 130,3% 117,8% 114,1% 109,3%
IP** 145,8% 145,7% 134,5% 122,5% 115,3% 111,9%
Datele au fost preluate din Raportul anual al BNR pentru anul 2004
* indicii aratǎ variaŃia preŃurilor de consum la 31 decembrie anul curent faŃă de 31
decembrie anul precedent;
** indicii aratǎ nivelul mediu în anul curent faŃă de nivelul mediu al anului precedent.

108
Rezolvare:
1
Folosim relaŃia IPC = ⋅100 şi o aplicǎm pentru fiecare an,
IP
obŃinând următoarele rezultate:

Anul 1999 2000 2001 2002 2003 2004


IPC* 64,59% 71,07% 76,74% 84,88% 87,64% 91,49%
IPC** 68,58% 68,63% 74,34% 81,63% 86,73% 89,36%

Se observǎ cǎ anul în care deprecierea leului a fost cea mai puternicǎ


a fost 1999, când puterea de cumpărare a scăzut faŃă de anul anterior cu
35,41%. La polul opus, anul în care gradul de depreciere al leului a fost cel
mai scăzut este 2004 – deprecierea a fost de circa 8,51% faŃă de anul 2003.

***
În mod curent, în aprecierea evoluŃiei generale a preŃurilor şi a
deprecierii monetare se poate folosi şi deflatorul PIB, determinat cu ajutorul
raportului:
PIB in preturi curente
Deflatorul PIB = ⋅ 100
PIB in preturi constante

În aceste condiŃii, indicele puterii de cumpărare se va calcula astfel:

1
IPC = ⋅100 .
Deflatorul PIB

2. Să se calculeze deprecierea monetară a leului, cu ajutorul deflatorului


PIB, în perioada 1999-2004 (date preluate din Raportul anual al BNR pe
anul 2004).

Anul 1999 2000 2001 2002 2003 2004


Deflator 148,7% 145,4% 137,4% 123,4% 119,2% 115,8%
PIB

1
Folosim relaŃia IPC = ⋅100 şi o aplicǎm pentru
Deflatorul PIB
fiecare an, obŃinând următoarele valori pentru indicele puterii de cumpărare:

109
Anul 1999 2000 2001 2002 2003 2004
IPC 67,24% 68,77% 72,78% 81,03% 83,89% 86,35%

Se observǎ, ca şi în cazul aplicaŃiei anterioare, cǎ cea mai puternicǎ


depreciere a leului a fost în anul 1999, iar cea mai redusǎ în anul 2004, fiind
evidentă consolidarea dezinflaŃiei în economia românească.
Analizând comparativ evoluŃia puterii de cumpărare calculatǎ pe
baza deflatorului PIB şi a indicelui mediu al preŃurilor de consum, observǎm
următoarele aspecte cu privire la ritmul deprecierii leului:
- a fost mai accentuat în sfera bunurilor de consum decât la nivel general în
anul 1999;
- a fost mai accentuat la nivelul economiei naŃionale decât pe piaŃa bunurilor
de consum în perioada 2000-2004.

AplicaŃii propuse spre rezolvare:

1. Să se calculeze nivelul puterii de cumpărare pe baza următoarelor


coşuri de bunuri:
a.
Nr. Produse Pondere qi (%) PreŃ unitar pi qi x pi (u.m)
crt. (u.m.)
1 Bunuri alimentare 40% 150
2 Bunuri nealimentare 30% 350
3 Servicii 30% 127

b.
Nr. Produse Pondere qi (%) PreŃ unitar pi qi x pi
crt. (u.m.) (u.m)
1 Produs A 35% 285
2 Produs B 10% 477
3 Produs C 5% 512
4 Produs D 15% 382
5 Produs E 5% 72
6 Produs F 25% 437
7 Produs G 5% 107

2. Să se calculeze indicele mediu al puterii de cumpărare în perioada


1999-2004 în Ńările cu economie în tranziŃie, pe baza indicilor medii ai
preŃurilor de consum (%):

110
Anul 1999 2000 2001 2002 2003 2004
łara
Bulgaria 108,3 110,1 107,4 105,8 102,4 106,1
Cehia 102,1 103,9 104,7 101,8 100,1 102,8
Polonia 107,3 110,1 105,5 101,9 100,8 103,5
Slovacia 110,6 112 107,3 103,3 108,5 107,5
Slovenia 106,1 108,9 108,4 107,5 105,6 103,6
Ungaria 110 109,8 109,2 105,3 104,7 106,8

Să se compare rezultatele obŃinute în cazul celor 6 Ńări cu cele calculate


pentru Ńara noastră.

3. Se dau următoarele date privind indicele mediu al preŃurilor de


consum şi deflatorul PIB, în perioada 1999-2004, în Ńara A:

Anul 1999 2000 2001 2002 2003 2004


IP 121% 127% 153% 144% 120% 103%
Deflatorul 120% 133% 164% 140% 122% 108%
PIB

Să se calculeze indicele puterii de cumpărare pe baza indicelui mediu al


preŃurilor de consum şi pe baza deflatorului PIB şi să se analizeze ritmul
deprecierii monetare în ambele cazuri.

4. În Ńara Z, preŃurile de consum cresc în perioada 31 dec. 2002 – 31


dec. 2003 de 4,8 ori, iar în perioada 31 dec. 2003 – 31 dec. 2004 de 6,5 ori.
Să se calculeze indicele puterii de cumpărare al monedei Ńǎrii Z în perioada
31 dec. 2002 – 31 dec. 2004.

5. În Ńara C preŃurile de consum au scăzut în dec. 2004 faŃă de dec. 2003


cu 15%, iar din dec. 2004 până în dec. 2005 s-au majorat cu 15%. Să se
determine indicele puterii de cumpărare al monedei Ńării C în perioada dec.
2003 – dec. 2005.

6. În perioada dec. 2002 – dec. 2004 puterea de cumpărare a scăzut în


Ńara Z cu 20%. Ştiind cǎ, din decembrie 2002 până în decembrie 2003
preŃurile au crescut cu 5%, să se afle care a fost evoluŃia preŃurilor de
consum (indicele preŃurilor de consum) în perioada dec. 2003 – dec. 2004.

111
B. PUTEREA DE CUMPĂRARE EXTERNĂ

Se măsoară cu ajutorul cursului real de schimb al monedei naŃionale


în raport cu diverse valute. Formulele de calcul pentru determinarea cursului
real de schimb – CR - sunt:

CREV1 + CREV2
CR = ;
2
2
CREV1; CREV2 = ∑ q i ⋅ Cri ;
i =1

Pi pe piata interna (u.m. nationale)


Cri = , unde:
Pi pe piata externa (u.m. valutare)

CREV1, CREV2 = cursurile de revenire (u.m. naŃionale/u.m.


valutare şi u.m. valutare/u.m. naŃionale), calculate pe baza exporturilor
reciproce;
Cri = cursul de revenire al produsului i exportat;
qi = ponderea produsului i în totalul exporturilor Ńării respective;
Pi = preŃul produsului i pe pieŃele din cele douǎ Ńări.

AplicaŃii rezolvate:

1. Să se determine cursul real de schimb leu/dolar american pe baza


următoarelor date:

Produse exportate de România în USA:


Produse PreŃ (lei) PreŃ (USD) Pondere(qi) Cri qi x Cri
P1 650.000 20 20% 32500 6500
P2 321.000 10 50% 32100 16050
P3 1.645.000 50 30% 32900 9870
CREV1 = 32.420
lei/USD

112
Produse exportate de USA în România:
Produse PreŃ (USD) PreŃ (lei) Pondere Cri qi x Cri
(qi)
P4 25 820.000 32% 3,048 x 10-5 9,7536 x 10-6
P5 30 990.000 18% 3,03 x 10-5 5,454 x 10-6
-5
P6 35 1.139.600 40% 3,071 x 10 1,2284 x 10-5
-5
P7 10 328.500 10% 3,044 x 10 3,044 x 10-6
CREV2 = 30,5356l x10-6 lei/ USD

Cursul real CR va fi:


1
32.420 +
CREV1 + CREV2 −6 32.420 + 32.748
30,5356 ⋅ 10
CR = = = =
2 2 2
65.168
= = 32.584 lei/USD
2

ObservaŃie: Putem determina puterea de cumpărare externă a unei


monede comparativ cu o alta şi prin raportarea indicilor puterii de
cumpărare interne, calculaŃi pe baza preŃurilor de consum din cele douǎ Ńări:

2. Să se compare puterea de cumpărare a leului cu cea a zlotului polonez în


perioada 1999 – 2004, pe baza următoarelor date privind preŃurile de
consum din cele douǎ Ńări:

Anul 1999 2000 2001 2002 2003 2004


łara
IP 145,8 % 145,7 % 134,5% 122,5% 115,3% 111,9%
România
IP Polonia 107,3 % 110,1 % 105,5% 101,9% 100,8% 103,5%
date preluate din Raportul BNR pe anul 2004

Rezolvare:

Calculăm, pentru început, indicii puterii de cumpărare interne, în


cele două Ńări, după formula:
1
IPC = ⋅ 100
IP
Centralizăm datele în următorul tabel:

113
Anul 1999 2000 2001 2002 2003 2004
łara
IPC 68,58 % 68,63 % 74,34% 81,63% 86,73% 89,36%
România
IPC Polonia 93,19 % 90,82 % 94,78% 98,13% 99,2% 96,61%

Se constată că, în perioada 1999 – 2004, atât leul cât şi zlotul s-au
depreciat pe plan intern, însă deprecierea leului a fost mai accentuată, ceea
ce înseamnă că zlotul polonez s-a apreciat de fapt în raport cu leul. Totuşi,
în ambele Ńări poate fi sesizată o tendinŃă de diminuare a ritmului deprecierii
monedei de la un an la altul (o tendinŃă dezinflaŃionistă). În anul 2003, în
Polonia, creşterea preŃurilor a fost de doar 0,8%, deprecierea zlotului fiind
aproape imperceptibilă!
Vom face raportul indicilor puterilor de cumpărare ale celor două
monede, în fiecare an, pentru a afla cu cât s-a apreciat de fapt moneda
polonezǎ în raport cu leul:

Anul 1999 2000 2001 2002 2003 2004


IPC Polonia 135,88 132,33 127,49 120,21 114,37 108,11
(%)
IPC Romania
Aprecierea 35,88 32,33 27,49 20,21 14,37 8,11
zlotului faŃă de
leu %
Se poate observa cǎ anul în care zlotul s-a apreciat cel mai mult în
raport cu leul românesc a fost 1999. La polul opus se situează anul 2004,
aprecierea monedei poloneze fiind de 8,11% în raport cu leul.
Prin urmare, în intervalul analizat, leul s-a depreciat atât pe plan
intern, cât şi pe plan extern în raport cu zlotul (au scăzut atât puterea de
cumpărare internă, cât şi cea externă).

AplicaŃii propuse spre rezolvare:

1. Să se determine cursul real de schimb leu/ euro pe baza următoarelor


date:
Produse exportate de România în UE
PRODUSE PRET (lei) PRET PONDERE (qi) Cri qi x Cri
(EURO)
P1 1.100.000 33 15%
P2 2.364.700 66 45%
P3 2.857.500 77 40%

114
Produse exportate de UE în România
PRODUSE PRET PRET (lei) PONDERE (qi) Cri qi x Cri
(EURO)
P4 24 817.000 15%
P5 39 1.470.000 5%
P6 69 2.673.600 10%
P7 12 421.000 40 %
P8 55 1.948.000 30 %

2. Să se analizeze comparativ puterea de cumpărare a leului, a coroanei


şi a forintului, pe baza următoarelor date privind preŃurile din cele
trei Ńări:

Anul 2000 2001 2002 2003 2004


łara
IP România 145,7 % 134,5% 122,5% 115,3% 111,9%
IP Cehia 103,9 % 104,7% 101,8% 100,1% 102,8%
IP Ungaria 109,8 % 109,2% 105,3% 104,7% 106,8%
Date preluate din Raportul anual al BNR pe anul 2004

8.2 InflaŃia

AplicaŃii rezolvate:
1. Sǎ se calculeze rata inflaŃiei anuale pe baza indicelui preŃurilor de
consum, cunoscând următorul coş de bunuri şi servicii (modelul
EUROSTAT):

Nr. Grupele de mărfuri Ponderea IPi Participarea fiecărei


crt. (diviziunile) αi (%) (%) grupe la creşterea IP
- αi x IPi (%)
1 Alimente şi băuturi 32 138 44,16
răcoritoare
2 Băuturi alcoolice + tutun 8 125 10
3 Îmbrăcăminte + încălŃăminte 7 135 9,45
4 LocuinŃǎ + apǎ + 11 137 15,07
electricitate + gaze
5 Mobilier + echipament 5 129 6,45
casnic
6 Sănătate 4 129 5,16

115
7 Transport 8 138 11,04
8 ComunicaŃii 7 180 12,6
9 Odihnǎ, recreere, culturǎ 4 142 5,68
10 EducaŃie 6 120 7,2
11 Hoteluri, cafenele, 6 170 10,2
restaurante
12 Diverse alte bunuri 2 175 3,5
TOTAL 100 % 12
* ∑α
i =1
i ⋅ IPi =140,51

Aşadar,
IP = 140,51 %,
Rata inflaŃiei = 140,51 % - 100% = 40,51 % , ceea ce înseamnă că,
în medie, în anul analizat, preŃurile au crescut cu 40,51%, cea mai
accentuată creştere fiind în domeniul comunicaŃiilor (80%). La polul opus se
situează serviciile educaŃionale, unde creşterea preŃurilor a fost de doar 20%.

2. Sǎ se calculeze rata inflaŃiei anuale pe baza următoarelor date:


Nr. Grupa de αi (%) Pi1 (u.m.) Pi0 (u.m.) IPi (%) αi *IPi (%)
crt. mărfuri
1 Grupa A 35 350 200 175 61,25
2 Grupa B 5 40 25 160 8
3 Grupa C 18 1200 960 125 22,5
4 Grupa D 12 1850 1630 113,49 13,61
5 Grupa E 30 150 96 156,25 46,87
Total 100 * * * 152,23

Deci IP = 152,23% şi rata inflaŃiei = 152,23% - 100% = 52,23%

3. În Ńara Z, în anul 2005, puterea de cumpărare a monedei a scăzut cu 15%


(măsurată cu ajutorul IP). Sǎ se determine cât a fost rata inflaŃiei.
Rezolvare:

IPC = 1
IP ⋅100 ⇒ IP = 1
IPC ⋅100 1
 ⇒ IP = ⋅100 = 117,64%
IPC = 85%  85%

Rata inflaŃiei = IP − 100% = 17,64% .

4. În Ńara C, în anul 2005, PIB în preŃuri curente a fost 1.500 ⋅ 10 9 u.m. iar
PIB în preŃuri constante 880 ⋅`10 9 u.m. Sǎ se determine rata inflaŃiei anuale.

116
Rezolvare:
Calculǎm mai întâi deflatorul PIB:
PIB in preturi curente 1500 ⋅ 10 9
Deflatorul PIB = ⋅ 100 = ⋅ 100 = 170,45%
PIB in preturi constante 880 ⋅ 10 9

Rata inflatiei = 170,45% - 100% = 70,45%

5. Dacǎ rata anualǎ a inflaŃiei în Ńara Z a fost 150%, cât a fost rata medie
lunarǎ a inflaŃiei?

Rezolvare:
Folosim următoarea formula: (1 + rli )12 = 1 + rai ; unde:
rli = rata lunarǎ a inflaŃiei (%);
rai = rata a anualǎ a inflaŃiei (%).
Înlocuim în formulǎ:
(1 + rli )12 = 1 + 150% ⇒ (1 + rli )12 = 2,5 ⇒
rli = 12 2,5 − 1 ⇒ rli = 1,0793 − 1 ⇒ rli = 7,93%

AplicaŃii propuse spre rezolvare:

1. Dacǎ preŃurile de consum cresc în perioada t0-t1 de 6,35 ori, cât va fi


rata inflaŃiei în aceeaşi perioadǎ? Dar indicele puterii de cumpărare?

2. Dacǎ rata anualǎ a inflaŃiei a fost 111,9% în România, în anul 2004,


cât a fost rata medie lunarǎ a inflaŃiei în acelaşi an? Dar în anul 1997,
când rata anualǎ a inflaŃiei a fost 154,8%?

3. Ştiind cǎ în Ńara Z, în anul 2005, PIB în preŃuri curente a fost de


1850 ⋅ 10 9 u.m., iar PIB în preŃuri constante a fost 1780 ⋅ 10 9 u.m., sǎ
se calculeze rata anualǎ a inflaŃiei şi rata lunarǎ a inflaŃiei.

4. Ştiind cǎ indicele preŃurilor de consum a fost în anul 2005, în Ńara Y,


de 180%, iar indexarea salariilor a fost, în medie, de 60% din rata
anualǎ a inflaŃiei, sǎ se calculeze ce spor salarial va primi în cursul
anului un angajat care, la 1.01.2005, avea un salariu nominal de
14.500.000 u.m.

117
5. Se dau următoarele date privind rata anualǎ a dobânzii la depuneri şi
rata anualǎ a inflaŃiei în 5 Ńări:
łara A B C D E
Rata dobânzii 10% 8% 13% 70% 125%
(%)
Rata inflaŃiei (%) 2% 12% 13% 120% 118%

Sǎ se calculeze rata dobânzii reale în fiecare Ńarǎ şi sǎ se comenteze


oportunitatea depunerilor bancare în monedǎ naŃionalǎ.

6. Dacǎ în Ńara T puterea de cumpărare a monedei a scăzut de 5,8 ori în


intervalul t0-t1, care a fost nivelul ratei inflaŃiei în aceeaşi perioadǎ?

7. Sǎ se determine rata anualǎ a inflaŃiei într-un stat membru UE, pe


baza modelului EUROSTAT:
Nr. Grupa de mărfuri αi (%) Pi1 Pi0 IPi (%) αi *IPi
crt. (u.m.) (u.m.) (%)
1 Alimente şi băuturi 26 100 95
răcoritoare
2 Băuturi alcoolice şi tutun 7 80 78
3 Îmbrăcăminte şi 9 530 520
încălŃăminte
4 LocuinŃǎ, apǎ, gaze, 10 325 318
electricitate
5 Mobilǎ şi echipament 4 218 216
casnic
6 Sănătate 9 108 105
7 Transport 8 22 21
8 ComunicaŃii 6 15 14
9 Odihnǎ, recreere, culturǎ 3,5 96 93
10 EducaŃie 8 214 210
11 Hoteluri, cafenele, 9 75 68
restaurante
12 Diverse alte bunuri 0,5 40 39
TOTAL 100

8. Sǎ se calculeze rata trimestrialǎ a inflaŃiei în Ńara W, pe baza


următorului coş convenŃional de bunuri şi servicii:

118
Nr. Produse αi(%) Pi0(u.m.)
crt.
1 Produs A 25 125
2 Produs B 13 180
3 Produs C 14 19
4 Produs D 28 200
5 Produs E 20 380
Total 100

La sfârşitul trimestrului, preŃul produsului A este cu 20% mai mare,


al produsului B a crescut de 1,164 ori, al produsului C cu 7 u.m., al
produsului D de 1,09 ori şi cel al produsului E cu 17%. Ponderile αi(%) au
rămas nemodificate.

8.3 Politici monetare antiinflaŃioniste

A. Manevrarea taxei scontului

Scontul este dobânda reŃinutǎ de banca ce acordǎ creditul de


refinanŃare (de scont) pentru intervalul de timp cuprins între data scontării
efectului comercial şi data scadenŃei şi se calculează după următoarea
formula:

VN ⋅ t S ⋅ nr. de zile
S= VA = VN − S
360

S = mărimea scontului reŃinut de bancǎ;


VN = valoarea nominalǎ a efectului comercial scontat;
ts = taxa anualǎ a scontului, exprimatǎ procentual;
nr. de zile = nr. de zile cuprins între data scontării şi data scadenŃei;
VA = valoarea actualǎ a efectului comercial scontat (suma care-i
revine celui care scontează efectul comercial).

AplicaŃii rezolvate
1. La 1 noiembrie a.c., un agent economic prezintă unei bănci comerciale
spre scontare, o cambie emisǎ în data de 4 octombrie a.c. şi care are
scadenŃa pe 20 noiembrie a.c.. Valoarea nominală a cambiei este de
20.500.000 lei. Taxa scontului este de 19% pe an. Sǎ se stabilească mărimea

119
scontului, precum şi suma pe care o obŃine agentul economic în urma
scontării cambiei.

Rezolvare:
VN ⋅ t S ⋅ nr. zile 
S= 
360
VN = 20.500.000  20.500.000 ⋅ 19% ⋅ 19
⇒ S = = 205.569,44 lei
t S = 19%  360

nr. zile = 19 (1 nov. - 20 nov.)
VA = 20.500.000 - 205.569,44 = 20.294.430,56 lei

2. Un agent economic se prezintă la o bancǎ comercialǎ în data de 31 august


a.c. pentru a sconta o cambie, care ajunge la scadenŃǎ în data de 3
noiembrie, taxa scontului fiind de 18% pe an. Ştiind cǎ valoarea actualǎ a
cambiei a fost de 570.133.333 lei, sǎ se calculeze valoarea nominalǎ a
efectului scontat.

Rezolvare:
 t ⋅ nr. zile  VA
VA = VN − S = VN ⋅ 1 − S  ⇒ VN = ;
 360  t ⋅ nr. zile
1− S
360
570.133.333 570.133.333
VN = = = 588.980.715 lei
18% ⋅ 64 0,968
1−
360

3. Un agent economic deŃine 3 cambii, cu valorile nominale VN1 =


1.000.000 lei, VN2 = 5.000.000 lei, VN3 = 7.000.000 lei, pe care le
scontează în data de 31 martie şi care ajung toate la scadenŃǎ pe data de 30
aprilie. Sǎ se calculeze valoarea nominalǎ pe care ar trebui sǎ o aibă un efect
comercial nou, care, scontat pe un interval de 10 zile, ar aduce agentului
economic o valoare actualǎ egalǎ cu suma valorilor actuale ale celor trei
efecte comerciale pe care le deŃine. Taxa scontului este de 16% pe an.

Rezolvare:
Notǎm VA1, VA2, VA3 valorile actuale ale celor trei efecte
comerciale iniŃiale şi VA4 valoarea actualǎ a efectului comercial nou. De

120
asemenea, vom folosi notaŃiile VN1, VN2, VN3, VN4 pentru valorile
nominale ale celor 4 efecte.

 t ⋅ nr. de zile  16% ⋅ 30 


VA1 = VN1 ⋅ 1 − S  = 1.000.000 ⋅ 1 −  = 986.666,66 lei
 360   360 
 
 t ⋅ nr. de zile 
VA 2 = VN 2 ⋅ 1 − S  = 5.000.000 ⋅ 1 − 16% ⋅ 30  = 4.933.333,33 lei
 360   360 
 
 t ⋅ nr. de zile  16% ⋅ 30 
VA 3 = VN 3 ⋅ 1 − S  = 7.000.000 ⋅ 1 −  = 6.906.666,66 lei
 360   360 
 
 16% ⋅ 10  
VA 4 = VN 4 ⋅ 1 −  
 360  
VA 4 = VA1 + VA 2 + VA 3 = 

= 986.666,66 + 4.933.333,33 + 6.906.666,66 = 12.826.666,66

12.826.666,66
VN 4 = = 12.883.928,56 lei
16% ⋅ 10
1−
360

AplicaŃii propuse spre rezolvare:

1. În data de 17 iunie a.c., un agent economic prezintă spre scontare unei


bănci comerciale o cambie cu o valoare nominalǎ de 250.000.000 lei, emisǎ
pe data de 28 mai şi care are scadenŃa pe 23 iulie a.c.. Taxa scontului este
16% pe an. Sǎ se calculeze valoarea scontului reŃinut de bancǎ şi mărimea
valorii actuale.

2. Un agent economic se prezintă la o bancǎ comercialǎ în data de 18


septembrie, pentru a sconta un bilet la ordin cu scadenŃa în data de 4
noiembrie, taxa scontului fiind de 17% pe an. Ştiind cǎ valoarea actualǎ a
biletului la ordin a fost de 840.000.000 lei, sǎ se calculeze valoarea
nominalǎ a biletului la ordin scontat.

3. Sǎ se afle pe ce perioadǎ a fost scontatǎ o cambie cu o valoare nominalǎ


de 400.000.000 lei, ştiind cǎ valoarea actualǎ a fost de 397.500.000 lei, iar
taxa scontului a fost de 13% pe an.

121
4. Sǎ se calculeze valoarea actualǎ pentru un portofoliu de cambii scontate,
în condiŃiile unei taxe a scontului de 17% pe an, cunoscând următoarele
date:

Valoarea nominalǎ a cambiilor (lei) Intervalul de scontare


37.500.000 lei 150 de zile
28.900.000 lei 2 luni
129.000.000 lei 45 de zile
34.725.000 lei 120 de zile
77.000.000 lei 4 luni

5. Un agent economic scontează un portofoliu de cambii la o bancǎ


comercialǎ, în condiŃiile unei taxe anuale a scontului de 15% pe an. Cele 8
cambii au următoarele valori nominale şi intervale de scontare:

Valoarea nominalǎ a cambiilor (lei) Intervalul de scontare


174.500.000 lei 30 ianuarie – 6 martie
22.120.000 lei 7 ianuarie – 18 februarie
15.700.000 lei 5 ianuarie – 29 ianuarie
29.744.000 lei 18 ianuarie –24 martie
13.395.000 lei 15 ianuarie – 9 februarie
11.300.000 lei 17 ianuarie – 31 ianuarie
126.675.000 lei 24 ianuarie – 24 februarie
524.329.000 lei 1 februarie – 23 februarie
Sǎ se calculeze ce valoare nominalǎ ar trebui sǎ aibă un efect
comercial, care, scontat pe perioada 5 ianuarie – 24 martie, i-ar aduce
agentului economic o valoare actualǎ egalǎ cu suma valorilor actuale ale
celor 8 efecte comerciale, în condiŃiile aceleiaşi taxe anuale a scontului.

B. Sistemul rezervelor minime obligatorii

Rezervele pe care le poate constitui o bancǎ comercialǎ sunt de douǎ


tipuri:
a) rezerve primare, care cuprind:
- numerarul;
- rezerva minimǎ obligatorie;
- depozite şi conturi curente la băncile corespondente.
b) rezerve secundare (titlurile de stat şi alte titluri financiare aflate în
portofoliul băncii comerciale).

122
AplicaŃii rezolvate:

1. Sǎ se calculeze nivelul rezervelor primare şi secundare şi sǎ se verifice


respectarea prevederilor privind constituirea rezervei minime obligatorii la o
bancǎ, cunoscând următoarele date:
BilanŃ
Activ Sumă (u.m.)
DisponibilităŃi 5.000
Conturi curente şi depozite la bănci corespondente 10.000
Rezerve la Banca NaŃionalǎ 16.700
Titluri de trezorerie 6.300
Credite acordate 44.000
Active imobilizate nete 18.000
Total activ 100.000
Pasiv
Depozite la vedere 35.000
Depozite pe termen scurt 15.700
Depozite pe termen mediu 17.300
Depozite pe termen lung 20.000
Capital propriu 12.000
Total pasiv 100.000
LegislaŃia bancarǎ prevede următoarele cote de rezervǎ minimǎ
obligatorie:
- 20% pentru depozite la vedere;
- 21% pentru depozitele pe termen scurt;
- 23% pentru depozitele pe termen mediu şi lung.

Rezolvare:
Rezerva primarǎ = numerar + rezerva minimǎ obligatorie + depozite
şi conturi curente la băncile corespondente = 5.000 + 16.700 + 10.000 =
31.700 u.m.
Rezerva secundarǎ = 6.300 u.m.
Necesarul de rezervǎ minimǎ obligatorie conform legislaŃiei:
(35.000 ⋅ 20%) + (15.700 ⋅ 21%) + [23% ⋅ (17.300 + 20.000)] =
= 7.000 + 3.297 + 8.579 = 18.876 u.m.
Rezerva minimǎ obligatorie efectiv constituitǎ la Banca NaŃionalǎ
este de 16.700 u.m.. Se observă cǎ aceastǎ bancǎ are un deficit momentan de
rezervǎ minimǎ obligatorie de 18.876 -16.700 = 2.176 u.m.

123
Pe ansamblu, rezervele primare de 31.700 u.m. sunt suficiente pentru
acoperirea potenŃialelor riscuri, însǎ banca va trebui sǎ suplimenteze rezerva
minimǎ obligatorie cu 2.176 u.m., pentru a se încadra în prevederile legale şi
pentru a nu fi penalizată. În aceste condiŃii, creditele acordate de către banca
comercialǎ se vor diminua cu 2.176 u.m., adică exact cu suma necesarǎ
suplimentǎrii rezervei minime obligatorii. Structura activului bilanŃier va fi
următoarea:

Activ Sumă (u.m.)


DisponibilităŃi 5.000
Conturi curente şi depozite la bănci corespondente 10.000
Rezerve la Banca NaŃionalǎ (+2.176) 18.876
Titluri de trezorerie 6.300
Credite acordate (-2.176) 41.824
Active imobilizate nete 18.000
Total activ 100.000

2. Pe baza datelor finale din problema precedentǎ, sǎ se arate cum se va


modifica potenŃialul de creditare al băncii comerciale, ştiind că ratele de
rezervǎ minimǎ obligatorie se modificǎ astfel:
- 19% pentru depozitele la vedere;
- 20% pentru depozitele pe termen scurt;
- 21% pentru depozitele pe termen mediu şi lung.

Rezolvare:
Necesarul de rezervǎ minimǎ obligatorie devine:
(19% ⋅ 35.000) + (20% ⋅15.700) + [(17.300 + 20.000) ⋅ 21%] =
= 6.650 + 3.140 + 7.833 = 17.623 u.m.
Rezerva minimǎ obligatorie efectiv constituitǎ este de 18.876 u.m. În
aceste condiŃii, se observă că banca dispune momentan de un excedent de
rezervǎ minimǎ obligatorie de 18.876 - 17.623 = 1.253 u.m., sumă care
poate spori potenŃialul de creditare în mod corespunzător.
Structura activului bilanŃier va fi următoarea:

BilanŃ
Activ Sumă (u.m.)
DisponibilităŃi 5.000
Conturi curente şi depozite la bănci corespondente 10.000
Rezerve la Banca NaŃionalǎ (-1.253) 17.623
Titluri de trezorerie 6.300

124
Credite acordate (+1.253) 43.077
Active imobilizate nete 18.000
Total activ 100.000

AplicaŃii propuse spre rezolvare


1.a) Sǎ se calculeze nivelul rezervelor primare şi secundare şi sǎ se verifice
respectarea prevederilor Băncii NaŃionale privind constituirea rezervei
minime obligatorii, la o bancǎ comercialǎ ce prezintă următorul bilanŃ
simplificat:
BilanŃ
Activ Sumă (u.m.)
DisponibilităŃi 8.200
Conturi curente şi depozite la bănci corespondente 40.000
Rezerve la Banca NaŃionalǎ 38.800
Titluri de trezorerie 10.000
Credite acordate 133.000
Active imobilizate nete 20.000
Total activ 250.000
Pasiv
Depozite la vedere 65.000
Depozite pe termen scurt 36.000
Depozite pe termen mediu 39.500
Depozite pe termen lung 72.000
Capital propriu 37.500
Total pasiv 250.000
LegislaŃia bancarǎ prevede următoarele cote de rezervǎ minimǎ
obligatorie:
- 16% pentru depozitele la vedere;
- 18% pentru depozitele pe termen scurt;
- 19% pentru depozitele pe termen mediu;
- 20,5% pentru depozitele pe termen lung.
b) Să se analizeze cum se modifică potenŃialul de creditare al băncii
comerciale, dacǎ Banca NaŃionalǎ va diminua toate cotele de rezervǎ
minimǎ obligatorie cu un punct procentual.

2.a) Sǎ se calculeze nivelul rezervelor primare şi secundare şi sǎ se verifice


respectarea prevederilor Băncii NaŃionale privind constituirea rezervei
minime obligatorii, la o bancǎ comercialǎ ce prezintă următorul bilanŃ
simplificat:

125
BilanŃ
Activ Sumă (u.m.)
DisponibilităŃi 18.200
Conturi curente şi depozite la bănci corespondente 50.000
Rezerve la Banca NaŃionalǎ 28.800
Titluri de trezorerie 10.000
Credite acordate 115.000
Active imobilizate nete 20.000
Total activ 242.000
Pasiv
Depozite la vedere 55.000
Depozite pe termen scurt 36.000
Depozite pe termen mediu 37.500
Depozite pe termen lung 79.000
Capital propriu 34.500
Total pasiv 242.000
LegislaŃia bancarǎ prevede următoarele cote de rezervǎ minimǎ
obligatorie:
- 15% pentru depozitele la vedere;
- 16% pentru depozitele pe termen scurt;
- 17% pentru depozitele pe termen mediu;
- 18,5% pentru depozitele pe termen lung.
b) Sǎ se analizeze cum se modificǎ potenŃialul de creditare al băncii
comerciale, dacǎ Banca NaŃionalǎ va diminua toate cotele de rezervǎ
minimǎ obligatorie cu 2 puncte procentuale.

C. Politica de open-market

AplicaŃii rezolvate:

1. Sǎ se arate cum se va modifica potenŃialul de creditare al băncilor


comerciale şi ce mutaŃii vor interveni în bilanŃul Băncii NaŃionale, dacǎ
aceasta vinde băncilor comerciale titluri de trezorerie în valoare de 700 u.m.
BilanŃurile iniŃiale simplificate se prezintă astfel:

BilanŃul Băncii NaŃionale


Activ Sumă (u.m.)
Titluri de trezorerie 2.500
Credite de refinanŃare 11.500

126
Alte active 500
Total activ 14.500
Pasiv
Rezerva minimǎ obligatorie 8.000
Emisiune monetară 6.500
Total pasiv 14.500

BilanŃul centralizat al băncilor comerciale


Activ Sumă (u.m.)
Rezerva la Banca NaŃionalǎ 8.000
Titluri de trezorerie 9.000
Credite acordate 33.000
Total activ 50.000
Pasiv
Depozite 40.000
Capital propriu 10.000
Total pasiv 50.000

Rezolvare:
Dacǎ Banca NaŃionalǎ vinde băncilor comerciale titluri de trezorerie
în valoare de 700 u.m., atunci:
- în activul Băncii NaŃionale, titlurile de trezorerie scad la 2.500 – 700 =
1.800 u.m.
- în bilanŃul centralizat al băncilor comerciale titlurile de trezorerie vor fi
9.000 + 700 = 9.700 u.m.
Întrucât totalul bilanŃier pentru băncile comerciale nu se modificǎ,
creşterea portofoliului de titluri de trezorerie va fi compensatǎ de scăderea
volumului creditelor acordate, tot cu 700 u.m. BilanŃul centralizat al
băncilor comerciale se va prezenta astfel:

Activ Sumă (u.m.)


Rezerva la Banca NaŃionalǎ 8.000
Titluri de trezorerie 9.700
Credite acordate 32.300
Total activ 50.000
Pasiv
Depozite 40.000
Capital propriu 10.000
Total pasiv 50.000

127
În bilanŃul Băncii NaŃionale, din cauza titlurilor de trezorerie va fi
afectat totalul bilanŃier (se va diminua cu 700 u.m.), ceea ce se va răsfrânge
şi asupra emisiunii monetare din pasiv, care se va reduce tot cu 700 u.m.,
după cum urmează:

BilanŃul Băncii NaŃionale


Activ Sumă (u.m.)
Titluri de trezorerie 1.800
Credite de refinanŃare 11.500
Alte active 500
Total activ 13.800
Pasiv
Rezerva minimǎ obligatorie 8.000
Emisiune monetară 5.800
Total pasiv 13.800

Prin urmare, operaŃiunea de vânzare a titlurilor de trezorerie de către


Banca NaŃionalǎ către băncile comerciale afectează creaŃia monetară atât a
Băncii de Emisiune, cât şi a băncilor comerciale (se reduc posibilităŃile de
creditare deci şi crearea de monedǎ scripturală). Aceasta este, de regulǎ, o
măsurǎ folositǎ pentru a atenua tensiunile inflaŃioniste.

În realitate, Banca NaŃionalǎ foloseşte simultan, şi nu separat, toate


instrumentele politicii monetare pentru a-şi atinge obiectivele, după cum se
va vedea în continuare.

2. Se dau următoarele date privind bilanŃul Băncii NaŃionale şi bilanŃul


băncilor comerciale:
BilanŃul Băncii NaŃionale
Activ Sumă (u.m.)
Titluri de trezorerie 22.500
Credite de refinanŃare 6.500
Alte active 15.000
Total activ 44.000
Pasiv
Rezerva minimǎ obligatorie ?
Emisiune monetară ?
Total pasiv 44.000

128
BilanŃul centralizat al băncilor comerciale
Activ Sumă (u.m.)
Rezerva la Banca NaŃionalǎ ?
Titluri de trezorerie 42.500
Credite acordate ?
Total activ 145.000
Pasiv
Depozite 120.000
Capital propriu 25.000
Total pasiv 145.000

Cota de rezervǎ minimǎ obligatorie este de 20%. Se formulează


următoarele cerinŃe:
a) sǎ se completeze bilanŃurile iniŃiale ale Băncii NaŃionale şi al băncilor
comerciale.
b) sǎ se stabilească cum va fi afectat volumul creditelor acordate agenŃilor
economici de către băncile comerciale, în cazul în care cota de rezervǎ
minimǎ obligatorie se reduce la 18%, iar Banca NaŃionalǎ cumpără de la
băncile comerciale un portofoliu de titluri de trezorerie în valoare de 5.500
u.m.

Rezolvare:
a) Calculăm mai întâi rezerva minimǎ obligatorie conform legii, prin
aplicarea cotei asupra totalului depozitelor. Astfel:
Rezerva conform legii este: 120.000 x 20% = 24.000 u.m.. Această
sumă va figura şi în activul bilanŃier al băncilor comerciale şi în pasivul
Băncii NaŃionale. Vom completa apoi şi celelalte posturi şi vom reface
bilanŃurile iniŃiale:

BilanŃul centralizat al băncilor comerciale


Activ Sumă (u.m.)
Rezerva la Banca NaŃionalǎ 24.000
Titluri de trezorerie 42.500
Credite acordate 78.500

129
Total activ 145.000
Pasiv
Depozite 120.000
Capital propriu 25.000
Total pasiv 145.000

BilanŃul Băncii NaŃionale


Activ Sumă (u.m.)
Titluri de trezorerie 22.500
Credite de refinanŃare 6.500
Alte active 15.000
Total activ 44.000
Pasiv
Rezerva minimǎ obligatorie 24.000
Emisiune monetară 20.000
Total pasiv 44.000

b) În cazul în care cota de rezervă scade la 18%, volumul rezervei minime


obligatorii se va modifica la 18% x 120.000 = 21.600 u.m., ceea ce
înseamnă cu 2.400 u.m. mai puŃin faŃă de situaŃia iniŃială.
Dacă Banca NaŃionalǎ cumpără de la băncile comerciale un
portofoliu de titluri în valoare de 5.500 u.m., atunci în bilanŃul acestora din
urmă titlurile de trezorerie vor fi în sumă de 42.500 - 5.500 = 37.000 u.m.,
iar în bilanŃul Băncii NaŃionale vor fi de 22.500 + 5.500 = 28.000 u.m.
În bilanŃul băncilor comerciale va fi afectat volumul creditelor
acordate, fără sǎ se modifice şi totalul activului, însǎ la Banca NaŃionalǎ se
vor modifica şi emisiunea monetară şi totalul bilanŃier. Vom avea
următoarea situaŃie:

BilanŃul centralizat al băncilor comerciale


Activ Sumă (u.m.)
Rezerva la Banca NaŃionalǎ (-2400) 21.600
Titluri de trezorerie (-5500) 37.000
Credite acordate (+7900) 86.400

130
Total activ 145.000
Pasiv
Depozite 120.000
Capital propriu 25.000
Total pasiv 145.000

BilanŃul Băncii NaŃionale


Activ Sumă (u.m.)
Titluri de trezorerie (+5500) 28.000
Credite de refinanŃare 6.500
Alte active 15.000
Total activ 49.500
Pasiv
Rezerva minimǎ obligatorie (-2400) 21.600
Emisiune monetară (+7900) 27.900
Total pasiv 49.500

Se observă cǎ, în urma aplicării acestor mǎsuri de politicǎ monetară,


volumul creditelor acordate de băncile comerciale s-a majorat cu 7.900 u.m.,
de la 78.500 u.m. la 86.400 u.m., iar emisiunea monetară a Băncii NaŃionale
s-a majorat la 27.900 u.m.

3. Se dă următorul bilanŃ simplificat al unei bănci comerciale (u.m):

ACTIV Sume PASIV Sume


Imobilizări 8.000 Capital propriu 22.250
Credite acordate 70.000 Depozite atrase 90.000
Titluri de stat 23.000
Rezerva minimă
obligatorie - RMO 11.250
Total 112.250 Total 112.250
Cu cât trebuie să scadă rata rezervei minime obligatorii pentru ca
nivelul creditelor acordate să crească cu 10%, în condiŃiile în care
portofoliul de titluri de stat se diminuează cu 3.000 u.m ?

Rezolvare:

Calculăm rata de rezervă minimă obligatorie (%) pe baza datelor din


bilanŃul iniŃial:

131
RMO (u.m.) 11.250
Rata rezervei obligatorii = × 100 = × 100 = 12,5%
Depozite atrase 90.000
Calculăm noul nivel al creditelor: 70.000 x 110% = 77.000 u.m.
Calculăm valoarea portofoliului de titluri de stat: 23.000 – 3.000 =
20.000 u.m.
Rescriem structura activului (u.m.) pentru a determina noul nivel al
rezervei minime obligatorii, Ńinând cont de faptul că totalul bilanŃier nu se
modifică:

ACTIV Sume
Imobilizări 8.000
Credite acordate 77.000
Titluri de stat 20.000
Rezerva minimă obligatorie ?
Total 112.250

Prin urmare volumul RMO este: 112.250 – (8.000 + 77.000 +


20.000) = 7.250 u.m.

Aceasta corespunde unei rate de rezervă minimă obligatorie de:


RMO (u.m.) 7.250
× 100 = × 100 = 8,05% , ceea ce înseamnă o scădere
Depozite atrase 90.000
cu 4,45 puncte procentuale faŃă de nivelul iniŃial.

AplicaŃii propuse spre rezolvare:

1. Se dau următoarele date extrase din bilanŃul Băncii NaŃionale şi bilanŃul


centralizat al băncilor comerciale:

BilanŃul Băncii NaŃionale


Activ Sumă (u.m.)
Titluri de trezorerie 7.800
Credite de refinanŃare 13.520
Alte active 4.940

132
Total activ ?
Pasiv
Rezerva minimǎ obligatorie ?
Emisiune monetară ?
Total pasiv ?

BilanŃul centralizat al băncilor comerciale


Activ Sumă (u.m.)
Rezerva la Banca NaŃionalǎ ?
Titluri de trezorerie 14.560
Credite acordate ?
Total activ ?
Pasiv
Depozite 75.400
Capital propriu 12.140
Total pasiv ?

Se intenŃionează ca, prin mǎsuri adecvate de politicǎ monetară, sǎ se


realizeze o creştere a volumului creditelor acordate de băncile comerciale cu
3.200 u.m. Dacǎ una dintre mǎsuri este scăderea cotei de rezervǎ minimǎ
obligatorie de la 12% la 10%, sǎ se analizeze ce operaŃiuni cu titluri de stat
trebuie realizate pentru a se atinge obiectivul propus.

2. Sǎ se arate cum se va modifica potenŃialul de creditare al băncilor


comerciale şi ce mutaŃii vor interveni în bilanŃul Băncii NaŃionale, dacǎ
aceasta achiziŃionează de la băncile comerciale titluri de trezorerie în
valoare de 653 u.m. BilanŃurile iniŃiale simplificate se prezintă astfel:

BilanŃul Băncii NaŃionale


Activ Sumă (u.m.)
Titluri de trezorerie 2.500
Credite de refinanŃare 11.500
Alte active 500
Total activ 14.500
Pasiv
Rezerva minimǎ obligatorie 8.000
Emisiune monetară 6.500
Total pasiv 14.500

133
BilanŃul centralizat al băncilor comerciale
Activ Sumă (u.m.)
Rezerva la Banca NaŃionalǎ 8.000
Titluri de trezorerie 9.000
Credite acordate 33.000
Total activ 50.000
Pasiv
Depozite 40.000
Capital propriu 10.000
Total pasiv 50.000

3. Se dau următoarele date privind bilanŃul Băncii NaŃionale şi bilanŃul


băncilor comerciale:
BilanŃul Băncii NaŃionale
Activ Sumă (u.m.)
Titluri de trezorerie 22.500
Credite de refinanŃare 6.500
Alte active 15.000
Total activ 44.000
Pasiv
Rezerva minimǎ obligatorie ?
Emisiune monetară ?
Total pasiv 44.000

BilanŃul centralizat al băncilor comerciale


Activ Sumă (u.m.)
Rezerva la Banca NaŃionalǎ ?
Titluri de trezorerie 42.500
Credite acordate ?
Total activ 145.000
Pasiv
Depozite 120.000
Capital propriu 25.000
Total pasiv 145.000
Cota de rezervǎ minimǎ obligatorie este de 14%.
Sǎ se analizeze cum va fi afectat volumul creditelor acordate
agenŃilor economici de către băncile comerciale, în cazul în care cota de
rezervǎ minimǎ obligatorie creşte cu 1,5 puncte procentuale, iar Banca
NaŃionalǎ vinde băncilor comerciale un portofoliu de titluri de trezorerie în
valoare de 3.350 u.m.

134
4. Se dă următorul bilanŃ simplificat al unei bănci comerciale (u.m):

ACTIV Sume PASIV Sume


Imobilizări 18.000 Capital propriu 24.000
Credite acordate 73.000 Depozite atrase 110.550
Titluri de stat 27.300
Rezerva minimă 16.250
obligatorie
Cu cât trebuie să scadă rata rezervei minime obligatorii pentru ca
nivelul creditelor acordate să crească cu 11%, în condiŃiile în care
portofoliul de titluri de stat se diminuează cu 3.700 u.m ?

5. În bilanŃul centralizat al băncilor comerciale figurează următoarele valori


(u.m):
- bonuri de tezaur 80.000
- rezerva minimă obligatorie 52.500
- credite acordate 320.000
- alte active 47.500
- fonduri proprii 100.000
- depozite 350.000
- alte pasive 50.000
Ce efect au asupra potenŃialului de creditare al băncilor comerciale
următoarele operaŃiuni: diminuarea ratei de rezervă minimă obligatorie cu 3
puncte procentuale, concomitent cu achiziŃia de bonuri de tezaur în valoare
de 10.500 u.m de la Banca NaŃională ?

8.4 Indicatorii de performanŃă bancară

Cei mai importanŃi indicatori de performanŃă bancară sunt:

1. Rata veniturilor din dobânzi (RVD) exprimă raportul procentual


între venitul net din dobânzi (dobânzi încasate - dobânzi plătite) şi activele
valorificabile de care dispune o bancă. Activele valorificabile reprezintă
diferenŃa între activul total şi aşa numitele active nevalorificabile:
a) numerar (casa);
b) mijloace fixe la valoarea contabilă netă;
c) obiecte de inventar;
d) alte active nevalorificabile (care nu aduc venituri).

135
Dobânzi încasate-Dobânzi platite
Aşadar: RVD = Active valorificabile × 100

2. Rata profitului bancar (RPB) se calculează ca raport procentual


între profitul net şi veniturile totale.
Formula de calcul:

RPB = Profit net × 100


Venituri totale

Acest raport este influenŃat atât de elementele de cost cât şi de cele


de venit şi arată nivelul de eficienŃă al băncii.

3. Rata utilizării activelor (RUA) este un indicator strâns legat de


cel precedent şi care se calculează ca raport procentual între totalul
veniturilor şi totalul activului bilanŃier.

RUA = Total venituri × 100


total active

4. Rata rentabilităŃii economice (return on assets -ROA) este un


indicator ce reflectă capacitatea managementului băncii de a utiliza optim
resursele proprii şi atrase pentru a obŃine profit.

ROA = Profit net × 100


Total active

5. Rata rentabilităŃii financiare (return on equity -ROE) este un


indicator sintetic care exprimă capacitatea băncii de a degaja profit net prin
capitalurile proprii angajate în activitatea sa şi totodată gradul de remunerare
a acŃionarilor băncii.

ROE = Profit net × 100


Capital propriu

6. Efectul de pârghie (EP) exprimă raportul între activele totale şi


capitalul propriu al băncii. El variază invers proporŃional cu ponderea
fondurilor proprii în totalul pasivului bilanŃier. Cu cât această pondere este

136
mai mare, cu atât riscul bancar este mai mic şi stabilitatea băncii mai
ridicată iar efectul de pârghie are valori mici (scăzute). Evident că o pondere
mică a capitalului propriu semnifică un risc bancar şi un efect de pârghie
mai mare.
Total active
EP =
Capital propriu

Între aceşti indicatori există 2 corelaŃii:

1. RPB x RUA = ROA


Profit net Total venituri Profit net
( x = )
Total venituri Total active Total active

2. ROA x EP = ROE
Profit net Total active Profit net
( x = )
Total active Capital propriu Capital propriu

AplicaŃii rezolvate:
1. Sǎ se calculeze indicatorii de performanŃǎ bancarǎ la o bancă comercialǎ
ce prezintă următoarele situaŃii financiare simplificate:

BilanŃ
Activ Sume (um)
Numerar în casieriile băncii 750
Rezerva la Banca NaŃionalǎ (3%) 12800
Bonuri de tezaur (9%) 1420
ObligaŃiuni de stat (10%) 1515
Credite acordate persoanelor fizice (14%) 28900
Credite acordate firmelor (12%) 35000
Active imobilizate nete 6100
Total Activ 86485
Pasiv
Depozite la vedere (6 %) 15800
Depozite la termen (8 %) 49700
Împrumuturi de la Banca NaŃionalǎ (9%) 12685
Capital propriu al băncii 8300
Total Pasiv 86485

137
Din contul de rezultate se mai extrag următoarele informaŃii (u.m.):
Cheltuieli de funcŃionare (administrative) 230
Cheltuieli salariale 400
Impozit pe profit 681

Rezolvare:
Dobânzi încasate (venituri din dobânzi) = (12.800 x 3 %) + (1.420 x 9%) +
(1.515 x 10%) + (28.900 x 14%) + (35.000 x 12%) = 8.909,3 u.m.

Dobânzi plătite (cheltuieli cu dobânzile) = (15.800 x 6 %) + (49.700 x 8%)


+ (12.685 x 9%) = 6.065,65 u.m.

Active valorificabile = Total Activ - (Numerar în casieriile băncii + Active


imobilizate nete) = 86.485 – (750+6.100)= 79.635 u.m.

Total venituri = Venituri din dobânzi + Alte venituri decât cele din dobânzi
= 8.909,3 + 0 = 8.909,3 u.m.

Total cheltuieli = Cheltuieli cu dobânzile + Alte cheltuieli decât cele cu


dobânzile = 6.065,65 + 230 + 400 = 6.695,65 u.m.

Profit brut = (Dobânzi încasate – Dobânzi plătite) + (Alte venituri decât cele
din dobânzi – Alte cheltuieli decât cele cu dobânzile) = (8.909,3 – 6.065,65)
- (230+400) = 2.213,65 u.m.
Sau
Profit brut = Total venituri – Total cheltuieli = 8.909,3 – 6.695,65 =
2.213,65 u.m.

Profit net = Profit brut – Impozit pe profit = 2.213,65 – 681 = 1.532,65 u.m.

Calculǎm acum cei 6 indicatori:

8909,3 - 6065,65
1) RVD = x100 = 3,57%
79635
1532,65
2) RPB = x100 = 17,2%
8909,3
8909,3
3) RUA = x100 = 10,3 %
86485

138
1532,65
4) ROA = x100 = 1,77%
86485
1532,65
5) ROE = x100 = 18,46%
8300
86485
6) EP = x100 = 10,41
8300

CorelaŃiile:
1) RPB x RUA =ROA
17,2% x 10,3 % =1,77%
2) ROA x EP = ROE
1,77% x 10,41 = 18,46%

2. Se cunosc următoarele informaŃii cu privire la activitatea unei bănci


comerciale:
- venituri din dobânzi 52.000 mil lei
- venituri din comisioane, speze şi participaŃii 17.500 mil lei
- rata utilizării activelor 16 %
- rata veniturilor din dobânzi 5 %
- activele valorificabile reprezintă 90% din totalul activelor băncii. În aceste
condiŃii, să se calculeze nivelul dobânzilor plătite de bancă (u.m.).

Rezolvare:

Calculăm totalul veniturilor băncii:

Total venituri = Venituri din dobânzi (dobânzi încasate) + Alte venituri în


afară de cele din dobânzi = 52.000 + 17.500 = 69.500 u.m.

Rata utilizării activelor RUA = Total venituri × 100 = 16%, ceea ce


total active
înseamnă că:
69.500
Total active = Total venituri = = 43.437,5 u.m.
16% 16%
Activele valorificabile = 43.437,5 x 90% = 390.937,5 u.m.

Cunoscând:

139
Dobânzi încasate - Dobânzi platite 52.000 - Dobanzi platite
RVD = Active valorificabile × 100 = × 100 =
390.937,5

= 5%,
rezultă că nivelul dobânzilor plătite = 32.453,125 u.m.

3. Se consideră următoarele elemente extrase din situaŃiile financiare ale


unei bănci comerciale:
- venituri din dobânzi 10.968 u.m
- cheltuieli cu dobânzile 7.494 u.m.
- alte venituri decât cele din dobânzi 3.520 u.m.
- cheltuieli salariale şi de întreŃinere 2.177 u.m.
- total active 61.196 u.m.
- capital propriu 15.676 u.m.
- impozit pe profit 1.204,25 u.m.
Să se stabilească cât ar trebui să fie nivelul efectului de pârghie (EP)
dacă banca urmăreşte realizarea unei rate de rentabilitate financiară cu 2
puncte procentuale mai mare decât cea efectiv înregistrată şi menŃinerea
ratei de rentabilitate economică la nivelul efectiv înregistrat pe baza
situaŃiilor financiare de sinteză.

Rezolvare:
Total venituri = Venituri din dobânzi (dobânzi încasate) + Alte venituri în
afară de cele din dobânzi = 10.968 + 3.520 = 14.488 u.m.

Total cheltuieli = Cheltuieli cu dobânzi (dobânzi plătite) + Alte cheltuieli în


afară de cele cu dobânzile = 7.494 + 2.177 = 9.671 u.m.

Profit brut = Total venituri – Total cheltuieli = 14.488 – 9.671 = 4.817 u.m.

Profit net = 4.817 – 1.204,25 = 3.612,75 u.m.

Calculăm rata rentabilităŃii economice ROA şi rata rentabilităŃii


financiare ROE pe baza situaŃiei iniŃiale:
3.612,75
ROA = Profit net × 100 = × 100 = 5,903%
Total active 61.196
3.612,75
ROE = Profit net × 100 = × 100 = 23,046%
Capital propriu 15.676

140
Ştim că noua rată de rentabilitate financiară este cu 2 puncte
procentuale mai mare decât cea iniŃială, iar rata rentabilităŃii economice se
menŃine la acelaşi nivel, adică:

ROE’= ROE + 2 p.p. = 25,046% şi ROA’ = ROA = 5,903%

Cunoaştem relaŃia ROA’ x EP’ = ROE’, de unde rezultă:


25,046%
EP' = ROE' = = 4,242
ROA' 5,903%

AplicaŃii propuse spre rezolvare:

1. Sǎ se calculeze indicatorii de performanŃǎ bancarǎ la o bancă comercialǎ


ce prezintă următoarele situaŃii financiare simplificate:

BilanŃ
Activ Sume (um)
Numerar în casieriile băncii 750
Rezerva la Banca NaŃionalǎ (4%) 14860
Bonuri de tezaur (10%) 1420
ObligaŃiuni de stat (10,5%) 1515
Credite acordate persoanelor fizice (14%) 28900
Credite acordate firmelor (13%) 35000
Active imobilizate nete 6100
Total Activ 88545
Pasiv
Depozite la vedere (5 %) 15800
Depozite la termen (9 %) 49700
Împrumuturi de la Banca NaŃionalǎ (9,5%) 16685
Capital propriu al băncii 6360
Total Pasiv 88545

Din contul de rezultate se mai extrag următoarele informaŃii (u.m.):


Cheltuieli de funcŃionare (administrative) 257
Cheltuieli salariale 412
Impozit pe profit 549

2. Se dă următorul bilanŃ bancar simplificat (um):

141
ACTIV Sume PASIV Sume
Numerar 100 Depozite la vedere (5 %) 1 000
Titluri de stat (10 %) 2 500 Depozite la termen (9 %) 6 000
Credite (15 %) 7 000 Împrumuturi de la BN (8
Rezerva minimă obligatorie (2 %) 1 880
%) 150 Capital propriu 1 270
Imobilizări 400
Total 10 150 Total 10 150

Banca obŃine venituri şi din comisioane, participaŃii şi speze,


reprezentând 10% din nivelul veniturilor din dobânzi. Cheltuielile de
funcŃionare reprezintă 20% din cheltuielile cu dobânzile. Cota de impozit pe
profit este 16%. În aceste condiŃii, ce valori înregistrează rata veniturilor din
dobânzi (RVD), rata utilizării activelor (RUA) şi rata rentabilităŃii
economice (ROA) ?

3. Se consideră următorul bilanŃ bancar simplificat:

ACTIV Sume PASIV Sume


(UM) (UM)
Numerar în casierie 750 Depozite la vedere (6%) 15800
Rezerva la Banca NaŃională 12800 Depozite la termen (X %) 49700
(3%)
Bonuri de tezaur (9%) 1420 Împrumuturi de la Banca 12685
NaŃională (9%)
ObligaŃiuni de stat (10%) 1515 Capital propriu 8300
Credite acordate persoanelor 28900
fizice (14%)
Credite acordate persoanelor 35000
juridice (12%)
Active imobilizate nete 6100
TOTAL ACTIV 86.485 TOTAL PASIV 86.485

Din contul de rezultate se mai desprind următoarele informaŃii:


- cheltuieli administrative şi salariale 825 u.m.
- cota de impozit pe profit 16%.
Care este nivelul dobânzii plătite de bancă pentru depozitele la
termen astfel încât rata rentabilităŃii financiare să fie 17%?

4. Se consideră următoarele elemente extrase din situaŃiile financiare ale


unei bănci comerciale:

142
- venituri din dobânzi 12.500 u.m
- cheltuieli cu dobânzile 8.350 u.m.
- alte venituri decât cele din dobânzi (comisioane,
speze) 1.580 u.m.
- cheltuieli salariale şi de întreŃinere 3.427 u.m.
- total active 72.000 u.m.
- capital propriu 17.272,5 u.m.
- cota de impozit pe profit 16%
Să se stabilească cât ar trebui să fie nivelul efectului de pârghie (EP)
dacă banca urmăreşte realizarea unei rate de rentabilitate economică de 1,1
ori mai mare decât cea înregistrată şi menŃinerea ratei de rentabilitate
financiară la nivelul efectiv înregistrat pe baza situaŃiilor financiare de
sinteză.

5. Se consideră următoarele elemente extrase din situaŃiile financiare ale


unei bănci comerciale:
- venituri din dobânzi 50.000 um
- venituri din comisioane şi speze 18% din veniturile
din dobânzi
- cheltuieli cu dobânzile 36.000 um
- cheltuieli administrative 15% din cheltuielile cu
dobânzile
- cota de impozit pe profit 16%.
Dacă veniturile din dobânzi scad cu 2%, iar cheltuielile cu dobânzile se
diminuează cu 5%, însă mărimile celorlalte elemente de venituri şi cheltuieli
se păstrează neschimbate, cum se modifică rata profitului bancar- RPB?

6. Se dau următoarele informaŃii cu privire la activitatea unei bănci


comerciale:
Active totale venituri din dobanzi
= 1,25 ; = 0,9 ;
Active valorificabile total venituri
cheltuieli cu dobanzile
= 0,8 ;
total cheltuieli
-active totale 5 mil. u.m.;
-veniturile din dobânzi sunt cu 5% mai mari decât cheltuielile cu dobânzile;
-veniturile totale sunt 0,5 mil. u.m.
Să se calculeze rata veniturilor din dobânzi RVD şi rata utilizării
activelor RUA.

143
8.5 Corelarea operaŃiunilor active şi pasive ale băncilor
comerciale

Corelarea dintre activele şi pasivele bancare se realizează pornind de


la ecuaŃia veniturilor şi cheltuielilor băncii:32

(ANS x DNS) + (AS x DS) = (PS x DS) + (PNS x DNS) + CPB,

adică:
Venituri din dobânzi = Cheltuieli cu dobânzile + CPB

unde:

AS, PS şi DS = active şi pasive sensibile (adică sensibile la modificările ratei


dobânzii pe piaŃă), respectiv dobânzi sensibile (variabile);
ANS, PNS şi DNS = active, pasive şi dobânzi non-sensibile (fixe, care nu sunt
influenŃate de modificările survenite pe piaŃă);
CPB = costuri de administrare şi funcŃionare şi profit bancar.

AplicaŃii rezolvate:

1. Se dau următoarele date cu privire la situaŃia patrimonială a unei bănci


(u.m.):
- active sensibile 250.000 (25 %)
- active fixe 150.000 (21,5 %)
- pasive sensibile 220.000 (20 %)
- pasive fixe 180.000 (18 %)
FaŃă de situaŃia iniŃială se prevede pentru perioada următoare
majorarea cu 20 % a costului şi profitului bancar- CPB. În acelaşi timp,
banca majorează rata dobânzii la activele sensibile cu 3 puncte procentuale.
În aceste condiŃii, să se calculeze cât va deveni rata dobânzii pentru pasivele
sensibile.

Rezolvare:

32
Cezar Basno, Nicolae Dardac, Constantin Floricel – Monedă, Credit, Bănci – AplicaŃii şi
studii de caz, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2004, pag. 88

144
Calculăm CPB iniŃial, înlocuind în ecuaŃia veniturilor şi cheltuielilor
băncii:
(250.000 x 25%) + (150.000 x 21,5%) = (220.000 x 20%) + (180.000 x
18%) + CPB
Din relaŃia de mai sus rezultă CPB = 18.350 u.m.
Pentru că CPB creşte cu 20% faŃă de nivelul de bază scriem:
CPB’ = 120% x CPB = 22.020 u.m.
Dacă se majorează rata dobânzii la activele sensibile cu 3 puncte
procentuale, aceasta va deveni 28%. În aceste condiŃii, rescriem ecuaŃia
veniturilor şi cheltuielilor băncii pentru a determina noul nivel al ratei
dobânzii pentru pasivele sensibile – Dps%:

(250.000 x 28%) + (150.000 x 21,5%) = (220.000 x Dps%) + (180.000 x


18%) + 22.020
Prin calcule succesive se ajunge la relaŃia 220.000 x Dps% =
47.830, de unde rezultă în final Dps = 21,74%

2. Se dau următoarele informaŃii din bilanŃul unei bănci comerciale (um):


- active sensibile 120.000 (18 %)
- active cu dobânda fixă 80.000 (16 %)
- pasive sensibile 105.000 (14 %)
- pasive cu dobânda fixă 95.000 (12 %)
Cu cât trebuie să crească rata dobânzii la activele sensibile pentru a
menŃine acelaşi nivel al costului şi profitului bancar în următoarele condiŃii:
- rata dobânzii la pasivele sensibile creşte cu o
zecime (cu 10 %);
- totalul patrimonial se majorează la 250.000 um, ca
urmare a majorării elementelor sensibile la variaŃia
ratei dobânzii.
Rezolvare:

Calculăm CPB iniŃial, înlocuind în ecuaŃia veniturilor şi cheltuielilor băncii:


(120.000 x 18%) + (80.000 x 16%) = (105.000 x 14%) + (95.000 x 12%) +
CPB
Din relaŃia de mai sus rezultă CPB = 8.300 u.m., care se menŃine constant.

Rata dobânzii la pasivele sensibile devine: 14% + 10% x 14% = 15,4%

145
Totalul patrimonial iniŃial este de 120.000 + 80.000 = 200.000 (sau 105.000
+ 95.000). El se majorează conform datelor problemei cu 50.000 u.m.,
ajungând la 250.000 u.m., doar pe seama creşterii elementelor sensibile.

Astfel:
Activele sensibile devin 120.000 + 50.000 = 170.000 u.m.
Pasivele sensibile devin 105.000 + 50.000 = 155.000 u.m.

În aceste condiŃii, rescriem ecuaŃia veniturilor şi cheltuielilor băncii


pentru a determina noul nivel al ratei dobânzii pentru activele sensibile –
Das%:
(170.000 x Das%) + (80.000 x 16%) = (155.000 x 15,4%) + (95.000 x 12%)
+ 8300

Prin calcule succesive se ajunge la relaŃia 170.000 x Das% =


30.770, de unde rezultă în final Das = 18,1%, ceea ce înseamnă o creştere cu
0,1 puncte procentuale faŃă de nivelul iniŃial.

AplicaŃii propuse spre rezolvare:

1. Se dau următoarele date cu privire la situaŃia patrimonială a unei bănci (u


m):
- active sensibile 350.000 (20 %)
- active fixe 150.000 (18,5 %)
- pasive sensibile 320.000 (16 %)
- pasive fixe 180.000 (14 %)
FaŃă de situaŃia iniŃială se prevede pentru perioada următoare
majorarea cu 13% a costului şi profitului bancar. În acelaşi timp, banca
majorează rata dobânzii la activele sensibile cu 1,5 puncte procentuale. Să
se calculeze rata dobânzii pentru pasivele sensibile în aceste condiŃii.

2. Se dau următoarele informaŃii din bilanŃul unei bănci comerciale (um):


- active sensibile 430.000 (15,5 %)
- active cu dobânda fixă 170.000 (14 %)
- pasive sensibile 405.000 (13 %)
- pasive cu dobânda fixă 195.000 (11,5 %)
Cu cât trebuie să crească rata dobânzii la activele sensibile pentru a
menŃine acelaşi nivel al costului şi profitului bancar în următoarele condiŃii:

146
- rata dobânzii la pasivele sensibile creşte cu o
zecime (cu 10 %);
- totalul patrimonial se majorează cu 150.000 um, ca
urmare a majorării elementelor sensibile la variaŃia
ratei dobânzii.

3. Se dau următoarele date cu privire la situaŃia patrimonială a unei bănci (u.


m.):
- active sensibile 350.000 (24 %)
- active fixe 250.000 (22 %)
- pasive sensibile 280.000 (20,5 %)
- pasive fixe 320.000 (19 %)
Datorită evoluŃiilor pieŃei, rata dobânzii la activele sensibile scade
cu 1,5 puncte procentuale, antrenând scăderea costului şi profitului bancar
cu 10%. În aceste condiŃii, cât devine rata dobânzii pentru pasivele
sensibile?

147
PARTEA a-II-a
CREDITUL

Capitolul 9

CREDITUL ŞI DOBÂNDA

9.1 ConŃinutul şi trăsăturile creditului în economia de piaŃă


9.2 Formele creditului în economia de piaŃă
9.3 Conceptul de dobândă şi tipuri de dobândă

9.1. ConŃinutul şi trăsăturile creditului în economia de piaŃă

Creditul este un concept economic ce exprimă relaŃii de repartiŃie


ale unei părŃi din venitul naŃional, prin care se mobilizează şi se distribuie
disponibilităŃi băneşti din economie şi se creează noi mijloace de plată, în
scopul satisfacerii unor nevoi.33
Pentru definirea creditului trebuie să prezentăm şi alte accepŃiuni cu
privire la acest concept:
1. creditul este o expresie a încrederii („creditum” = lat. încredere în
ceva sau cineva); aceasta conferă creditului un caracter subiectiv. În
practică, este vorba despre încrederea creditorului în debitor,
justificată de bonitatea acestuia şi de capacitatea previzionată de
rambursare.
2. creditul este o expresie a relaŃiilor de distribuire. Aceasta pleacă de
la conŃinutul economic al creditului şi anume transferul unei părŃi
din venitul unor participanŃi la circuitul economic către alŃii; acest
caracter de transfer este însă unul temporar şi presupune o
contraprestaŃie (dobânda).
3. creditul este o expresie a relaŃiilor de schimb; se referă la faptul că
orice credit înseamnă un acord prin care anumite bunuri sau servicii
ori bani sunt cedate în schimbul unei promisiuni de plată viitoare.34
4. termenul credit desemnează, de cele mai multe ori, tipurile de
împrumuturi care sunt considerate a avea efecte monetare,

33
Teodora Vâşcu, Nicolae Dardac – Monedă şi credit vol. 1, Editura ASE, Bucureşti,
2002, pag. 116
34
Thomas Fitch – Dictionary of Banking Terms, New York, 1993

148
provocând fie majorarea ofertei de monedă (creditul bancar), fie
extinzând substituenŃii monetari (creditul comercial).35

Elementele (trăsăturile) creditului sunt:

1. participanŃii la raportul de credit;


2. caracterul contractual;
3. promisiunea de rambursare;
4. prudenŃa;
5. scadenŃa (termenul de rambursare);
6. dobânda;
7. utilitatea/eficienŃa creditului;
8. acordarea pentru obiective precise.

1. participanŃii la raportul de credit sunt creditorul şi debitorul. Ei se mai


numesc şi subiecte ale raportului de credit. Se împart în trei mari categorii:
a. agenŃi economici. Aceştia pot fi creditori, dacă obŃin rezultate financiare
pozitive, în mod direct sau prin intermediul instituŃiilor financiare. Cea mai
frecvent întâlnită este însă ipostaza lor de debitori.
b. populaŃia. Se situează de foarte multe ori în ipostază creditoare, datorită
potenŃialului mare de economisire.
c. statul, care este creditor în cazul înregistrării de excedente bugetare
(destul de rar). Calitatea de debitor este însă mai des întâlnită în toate
economiile contemporane şi generează datorie publică.

2. caracterul contractual, care se referă la faptul că orice credit are la bază


un contract încheiat între cele două părŃi, prin care se stabilesc drepturile şi
obligaŃiile fiecăreia.

3. promisiunea de rambursare este angajamentul debitorului de a


rambursa la scadenŃă valoarea capitalului împrumutat, la care se adaugă
dobânda, ca preŃ al capitalului. Datorită unei conjuncturi nefavorabile,
debitorul se poate afla în incapacitate de plată sau poate întârzia cu achitarea
sumelor ajunse la scadenŃă. Această situaŃie poate fi prevenită prin analiza
atentă a solicitanŃilor de credit de către împrumutător.

35
DicŃionar MacMillan de economie modernă, Ed. Codecs, Bucureşti, 1999, pag. 97
(versiunea în limba română)

149
4. prudenŃa.
Creditorii urmăresc ca solicitanŃii să prezinte credibilitate în ceea
ce priveşte rambursarea creditelor la scadenŃă. În raporturile lor cu debitorii,
creditorii sunt expuşi unor riscuri care impun luarea unor măsuri pentru
garantarea creanŃei. În cazul în care la scadenŃă debitorul nu îşi poate achita
datoriile, creditorul, dacă are garanŃii constituite în condiŃiile legii, pe baze
contractuale, le poate executa.
GaranŃiile cerute pentru creditele acordate se împart în trei mari
categorii:
a. garanŃii reale. Acestea sunt mijloace juridice de garantare a
obligaŃiilor prin afectarea unui bun al debitorului, în vederea asigurării
executării obligaŃiei asumate. GaranŃiile reale sunt de două tipuri:
a.1. ipoteci (pentru bunuri imobiliare), care sunt o formă de garanŃie
reală fără deposedare;
a. 2. gajuri (pentru bunuri mobiliare), care pot fi cu deposedare şi fără
deposedare.
GaranŃia reală mobiliară cu deposedare poate fi constituită de
împrumutat numai asupra unor bunuri mobile, aflate în proprietatea sa
exclusivă, de volum mic şi valoare mare, aflate în stare bună de conservare,
care se vor păstra în depozitele creditorului (tablouri, bijuterii, titluri de
valoare etc).
GaranŃia reală mobiliară fără deposedare este, de regulă, acceptată
de creditori numai asupra bunuri cum ar fi stocurile de mărfuri, produse ori
materii prime, mijloace de transport, utilaje ş. a., aflate în stare bună de
funcŃionare, cu condiŃia ca acestea să fie asigurate împotriva riscurilor
generale de avarii, furt, incendii la o societate de asigurare-reasigurare.
Bunurile de strictă necesitate nu pot fi admise în garanŃie.
b. garanŃii personale. Acestea sunt mijloace juridice de
garantare a obligaŃiilor, prin care una sau mai multe persoane se angajează,
printr-un contract accesoriu încheiat cu creditorul, să plătească datoria
debitorului, în cazul în care acesta nu o va plăti el însuşi. Formele de
garanŃii personale aplicabile conform legislaŃiei româneşti sunt :
- fidejusiunea (cauŃiunea);
- scrisori de garanŃie emise de bănci, instituŃii financiare şi de
asigurări, autorităŃi administrative, alte companii ce au această
competenŃă.
c. alte garanŃii, pot fi reprezentate de gajul general (acelaşi bun
este pus drept garanŃie pentru mai multe credite), cesiunea de creanŃă,
garanŃiile colaterale, moralitatea, notorietatea etc.

150
Cesiunea de creanŃă, deşi nu face parte din categoria garanŃiilor
reale sau personale, întrucât este un mijloc specific de transmitere a
obligaŃiilor, se foloseşte frecvent pentru garantarea propriu-zisă a creditelor.
De exemplu, la acordarea creditelor, băncile româneşti solicită clienŃilor, în
mod obligatoriu, ca primă garanŃie, cesionarea în favoarea lor a fluxului de
lichidităŃi derulat prin bancă.
Astfel, pentru aplicarea principiilor prudenŃei bancare, băncile
româneşti acceptă, în funcŃie de situaŃia concretă a fiecărui solicitant de
credite, constituirea unui mix de garanŃii, astfel :
- garanŃii necondiŃionate de la Guvernul României;
- garanŃii bancare;
- depozite colaterale (cash colateral);
- asigurare de risc financiar;
- cesiune de creanŃă;
- ipoteci;
- garanŃii reale mobiliare;
- fidejusiune (cauŃiune).
Pentru a fi acceptate de un creditor, garanŃiile trebuie să
îndeplinească cumulativ următoarele condiŃii:
• să existe pieŃe de desfacere sau potenŃiali cumpărători pentru
bunurile propuse drept garanŃie;
• să poată fi transformate rapid în lichidităŃi;
• să fie materializate sub forma unui titlu sau înscris autentic;
• bunurile să fie în circuitul civil, să se afle în proprietatea
solicitantului sau a girantului şi să nu fie afectate de alte creanŃe;
• proprietarul bunurilor să aibă capacitatea de a le aduce în garanŃie;
• să fie în stare corespunzătoare de funcŃionare.

5. scadenŃa sau termenul de rambursare este stabilit prin contract şi


poate fi de la 24 de ore (pe piaŃa interbancară) până la 25-30 de ani
(pentru obligaŃiuni sau pentru credite ipotecare). Creditele se pot
rambursa în tranşe periodice sau într-o singură tranşă la scadenŃă (cele
pe termene foarte scurte).

6. dobânda, care este preŃul capitalului împrumutat sau chiria pe care o


plăteşte debitorul pentru dreptul de a folosi resursele împrumutate ale
creditorului, până la rambursarea lor. Se pot utiliza rate de dobândă fixe,
valabile pe toată perioada creditului sau variabile, în funcŃie de inflaŃie şi
de evoluŃia pieŃei. Rata dobânzii are o influenŃă covârşitoare asupra

151
volumului creditelor acordate. În general dacă rata dobânzii creşte, scade
cererea de credite şi invers.

7. creditul trebuie să fie un instrument eficient de finanŃare pentru


nevoile debitorilor, dar să aducă şi venituri creditorilor. De exemplu, în
cazul creditelor bancare, pentru agenŃii economici creditul este eficient
atunci când rata dobânzii plătite este mai mică decât rata rentabilităŃii
economice realizate, iar pentru creditori, atunci când dobânzile încasate
acoperă dobânzile plătite la resursele atrase, cheltuielile de funcŃionare şi
asigură şi o marjă rezonabilă de profit.

8. acordarea pe obiective precise se referă la faptul că un credit acordat


pe o anumită destinaŃie, nu poate fi folosit decât în scopul pentru care a
fost contractat, acest aspect fiind de regulă specificat în contractul de
credit. O excepŃie o reprezintă, de exemplu, creditele bancare pentru
nevoi curente acordate persoanelor fizice, în cazul cărora nu se solicită
justificarea modului de folosinŃă, însă nivelul dobânzilor percepute este
destul de ridicat.

9.2. Formele creditului în economia de piaŃă

Tipurile de credite în economia de piaŃă se pot delimita după


următoarele criterii36:

I. după natura economică şi participanŃii la relaŃia de creditare:


-credit comercial;
-credit bancar;
-credit de consum;
-credit obligatar;
-credit ipotecar.
II. după statul juridic al debitorului:
- credite acordate persoanelor fizice. Acestea pot fi credite
pentru construcŃia de locuinŃe, credite de consum, credite
pentru vacanŃe, credite pentru studii, credite pentru
tratamente medicale, credite pentru nevoi personale sau
linii de credit pentru cărŃile de credit);
36
Teodora Vâşcu, Nicolae Dardac – Monedă şi credit, vol. 1, Ed. ASE, Bucureşti, 2002,
pag. 119

152
- credite acordate persoanelor juridice. Acestea pot fi credite
de exploatare, de scont, de investiŃii, speciale (pentru
finanŃarea speculaŃiilor bursiere) etc.
III. după calitatea debitorului şi a creditorului:
- credite private (în care debitorul şi creditorul sunt persoane
juridice/fizice private);
- credite publice (în care debitorul este statul).
IV. după întinderea drepturilor creditorului:
- credite denunŃabile, atunci când creditorul îşi rezervă
dreptul ca, oricând înainte de scadenŃă, să ceară
rambursarea acelui credit;
- credite nedenunŃabile, în cazul cărora creditorul are dreptul
să ceară rambursarea numai la o scadenŃă dinainte stabilită.
V. după modul de stingere a obligaŃiei de plată:
- credite amortizabile, care se rambursează periodic, în
tranşe;
- credite neamortizabile, în cazul cărora rambursarea se face
într-o singură tranşă la scadenŃă, împreună cu dobânzile
aferente.
VI. după termenul de acordare:
- credite pe termen scurt (mai mic de 1 an);
- credite pe termen mediu (1-5 ani);
- credite pe termen lung (scadenŃă mai mare de 5 ani).

Vom detalia în cele ce urmează principalele tipuri de credite după


natura lor economică:

CREDITUL COMERCIAL (Trade credit):


Reprezintă creditul pe care şi-l acordă agenŃii economici aparŃinând
aceleiaşi ramuri economice şi are ca efect accelerarea circulaŃiei capitalului
real37. Îmbracă de regulă două forme:
a. creditul-cumpărător, care se manifestă sub forma plăŃilor în
avans şi reprezintă o prefinanŃare de către beneficiari a
produselor sau serviciilor pe care intenŃionează să le
achiziŃioneze;
b. creditul-furnizor, care înseamnă vânzarea mărfurilor cu plată
amânată. Majoritatea firmelor acordă şi în acelaşi timp

37
Teodora Vâşcu, Nicolae Dardac – Monedă şi credit, vol. 1, Ed. ASE, Bucureşti, 2002,
pag. 120

153
beneficiază de astfel de credite, care reprezintă o sursă
importantă de elasticitate în sistemul financiar.38
În Ńările dezvoltate, creditele comerciale reprezintă un instrument
important de reducere a cheltuielilor cu dobânzile. Creditul comercial
antrenează emisiunea de titluri specifice, cum sunt cambiile şi biletele la
ordin. În cazul scontării acestora la o bancă, putem considera creditul
comercial ca un suport pentru creditul bancar.

CREDITUL BANCAR (Bank loan)


Au drept specific faptul că raportul de credit se desfăşoară între un
agent non-bancar (persoană fizică sau juridică) şi bancă sau o altă instituŃie
financiară. Are o mai mare flexibilitate decât creditul comercial, deoarece
sumele disponibile pot fi orientate de beneficiar spre orice domeniu.
Creditele bancare se clasifică în primul rând după durată, astfel:
1. credite pe termen scurt. La modul general, acestea sunt:
- credite pentru aprovizionare, producŃie şi desfacere. Ele se
acordă în baza unui necesar de credite întocmit de firme şi sunt
destinate finanŃării ciclului de exploatare. Se acordă firmelor care au
rulaj mare prin bancă şi contracte ferme încheiate cu furnizorii şi
clienŃii. Sunt garantate în primul rând de bonitatea agenŃilor
economici şi apoi de stocurile de materii prime, materiale, produse în
curs şi produse finite finanŃate;
- credite pentru nevoi sezoniere, care se acordă fermelor agricole
sau unităŃilor cu activitate întreruptă, de regulă, pe maximum 6 luni.
Sunt garantate cu producŃia realizată sau prin cesionarea contractelor
cu beneficiarii în favoarea băncii;
- liniile de credit (creditele revolving), care sunt credite acordate
clienŃilor vechi şi foarte buni ai băncii. Constau în acoperirea tuturor
cheltuielilor curente de către bancă (prin onorarea cecurilor şi a
ordinelor de plată), urmând ca datoria să fie acoperită din încasările
derulate obligatoriu în proporŃie de cel puŃin 60% prin bancă.
GaranŃiile sunt reprezentate de contractele cesionate în favoarea
băncii şi de bonitatea clientului. Datorită selecŃiei atente a clienŃilor,
riscurile asumate de bancă, în cazul acestor credite, sunt foarte mici.
- credite în valută. Se acordă firmelor cu activitate de import-
export, care au performanŃe financiare peste medie, rulaj mare prin
bancă şi contracte ferme încheiate cu furnizorii externi. Sunt

38
DicŃionar MacMillan de economie modernă, Ed. Codecs, Bucureşti, 1999, pag. 97
(versiunea în limba română)

154
destinate achiziŃionării de materii prime, utilaje şi mijloace de
transport din străinătate.
2. credite pe termen mediu şi lung; sunt în general credite pentru
investiŃii şi au următoarele destinaŃii:
- realizarea de noi capacităŃi de producŃie;
- modernizări tehnologice;
- achiziŃia de utilaje şi mijloace de transport de valoare mare
şi folosinŃă îndelungată;
- lucrări de construcŃii-montaj, etc.

CREDITUL DE CONSUM (consumer credit)


Reprezintă vânzarea cu plata în rate a unor bunuri de consum
personal, de folosinŃă îndelungată şi de mare valoare (mobilă, autoturisme,
articole electronice şi electrocasnice etc), exclusiv achiziŃia de locuinŃe.
Pentru plăŃile în rate este folosită, de regulă, relaŃia comerciantului cu o
bancă. Principalul dezavantaj este că, în condiŃii de insolvabilitate,
cumpărătorul este obligat să restituie bunurile.

CREDITUL OBLIGATAR
Constituie o formă de credit aparte, pe termen mediu sau lung, care
are ca suport titluri de împrumut specifice numite obligaŃiuni. Pot emite
obligaŃiuni administraŃia centrală şi administraŃiile locale (pentru finanŃarea
unor deficite sau a unor investiŃii), marile companii şi instituŃiile financiar-
bancare.
Împrumuturile obligatare se pot clasifica după caracteristicile lor,
astfel:
I. din punct de vedere al modalităŃilor de lansare:
- direct de către emitent;
- prin intermediul unui sindicat sau consorŃiu, format din bănci sau
instituŃii financiare.
II. din punct de vedere al modalităŃilor de rambursare
- împrumut rambursabil în rate constante (rata înseamnă
tranşa din credit plus dobânda corespunzătoare);
- împrumut rambursabil în tranşe constante;
- împrumut rambursabil în întregime, la sfârşitul perioadei.
ObligaŃiunile se clasifică şi ele astfel:
- obligaŃiuni cu cupon (dobândă) fix;
- obligaŃiuni cu cupon indexabil cu un procent stabilit în
funcŃie de activitatea întreprinderii;
- obligaŃiuni convertibile în acŃiuni;

155
- euro-obligaŃiuni (obligaŃiuni în devize convertibile lansate
în afara Ńării).

CREDITUL IPOTECAR (mortgage loan)


Reprezintă acel tip de credite acordate de bănci şi alte instituŃii
financiare autorizate, destinat să finanŃeze construirea, cumpărarea,
reabilitarea, consolidarea sau extinderea imobilelor cu destinaŃie locativă,
industrială sau comercială.39 Îmbracă mai multe forme şi este foarte
dezvoltat în Ńările europene cu economie de piaŃă solidă, dar mai ales în
SUA, reprezentând una dintre cele mai importante surse de finanŃare a
activelor imobiliare.
Având în vedere normalizarea cadrului economic general, în
România a crescut foarte mult în ultimii ani interesul pentru această formă
de creditare, existând premise încurajatoare pentru dezvoltarea pieŃei
creditului ipotecar.
Printre măsurile care se impun în vederea stimulării dezvoltării acestui
produs în viitor se numără:
• acordarea de facilităŃi fiscale beneficiarilor de credite ipotecare;
• relaxarea condiŃiilor de acordare, derulare şi rambursare a creditelor
ipotecare;
• dezvoltarea pieŃei obligaŃiunilor ipotecare;
• elaborarea unor reglementări privind înfiinŃarea unui fond de
garantare a obligaŃiunilor ipotecare;
• adoptarea legislaŃiei care să permită titlurizarea creanŃelor ipotecare.

9.3. Conceptul de dobândă şi tipuri de dobândă

DefiniŃii ale dobânzii:


1. suma de bani pe care o datorează debitorul creditorului său, pentru
folosirea sumelor împrumutate până la rambursarea lor. Dobânda
reprezintă un cost pentru debitor şi un venit pentru creditor;
2. „recompensa pentru renunŃarea la lichidităŃi pe o anumită perioadă
de timp” (J.M. Keynes).
Factorii care influenŃează nivelul dobânzii în mod direct sau indirect pot
fi sintetizaŃi astfel:
39
Legea nr. 190 din 09/12/1999 publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 611 din
14/12/1999, privind creditul ipotecar pentru investiŃii imobiliare

156
- raportul dintre cererea şi oferta de credite în economie;
- nivelul inflaŃiei;
- stabilitatea economică şi politică;
- termenul de acordare a creditelor;
- riscul de nerambursare din partea debitorului şi lichiditatea
acestuia;
- necesitatea ca băncile să desfăşoare o activitate rentabilă;
- existenŃa altor variante de finanŃare pentru agenŃii
economici.
Tipurile de dobânzi utilizate de băncile comerciale în economia de
piaŃă sunt:

I. dobânzi active (percepute la credite) şi dobânzi pasive (bonificate pentru


resursele atrase, adică pentru depozite şi împrumuturi de refinanŃare).
Nivelul dobânzilor active trebuie să fie mai mare decât al dobânzilor pasive,
pentru ca banca să desfăşoare o activitate rentabilă.
Nivelul dobânzilor active este influenŃat de:
-nivelul inflaŃiei;
-nivelul cheltuielilor administrative ale băncii;
-gradul de risc al operaŃiunilor de credit;
- profitul bancar prognozat;
- cota de rezervă minimă obligatorie instituită de banca centrală etc.
Nivelul dobânzilor pasive este influenŃat de:
- rata inflaŃiei;
- rata de refinanŃare sau taxa oficială a scontului;
- ratele dobânzii practicate de celelalte bănci;
- nivelul concurenŃei în sectorul bancar etc.

II. dobânzi fixe şi dobânzi variabile (indexabile).

III. dobânzi normale, curente şi dobânzi penalizatoare

IV. dobânzi simple şi dobânzi compuse. Dobânzile simple se folosesc


atunci când scadenŃa nu depăşeşte un an, iar cele compuse atunci când
scadenŃa este mai mare de un an, caz în care intervine capitalizarea
dobânzii, adică dobânda acumulată după primul an se adaugă la capitalul
iniŃial, iar în anul următor intră şi ea în calculul dobânzii. Capitalizarea

157
dobânzii se poate face nu numai anual, ci şi semestrial, trimestrial sau lunar.
Cu cât capitalizarea se face mai des cu atât dobânda este mai mare.40

V. dobânzi nominale şi dobânzi reale. Dobânda nominală este cea înscrisă


în contractul de credit şi solicitată de bancă debitorilor. Dobânda reală este
cea care ia în considerare şi rata inflaŃiei. RelaŃia de calcul este:

1+ dn %
1+ dr % = , unde
1 + ri
dn % = rata dobânzii nominale, dr % este rata dobânzii reale iar ri este rata
inflaŃiei anuale. Aceasta se numeşte ecuaŃia lui Fisher.
De aici rezultă că:
d % - ri
dr % = n ,
1 + ri
de unde se poate observa că rata dobânzii reale poate fi pozitivă (când dn >
ri, ) şi negativă (când dn < ri ).

Dobânda reală negativă la credite îi avantajează pe debitori, dar


conduce la scăderea încrederii populaŃiei în moneda naŃională. Dobânda
reală pozitivă la credite este rezultatul practicării unor rate înalte în termeni
nominali, ceea ce înseamnă credite scumpe şi descurajante pentru investiŃii.

VI. Din punct de vedere al nivelului la care se practică,41 se disting în


sistemul bancar românesc:
- rata lunară a dobânzii de referinŃă, introdusă în februarie 2002, care se
calculează ca medie aritmetică, ponderată cu volumul tranzacŃiilor, a ratelor
dobânzii la depozitele atrase de BNR şi la operaŃiunile reverse repo din luna
anterioară celei pentru care se face anunŃul42. Rata medie anuală a dobânzii
de referinŃă a BNR se calculează ca medie aritmetică ponderată cu volumul
tranzacŃiilor a ratelor lunare ale dobânzii de referinŃă a BNR. Prin
manevrarea acestei rate se poate acŃiona de către banca centrală asupra
volumului creditului din economie şi asupra atragerii de capitaluri străine.
Reducerea ei antrenează o reducere corespunzătoare a dobânzilor bancare şi
stimulează creditele şi investiŃiile.

40
pentru detalii a se vedea subcapitolul de aplicaŃii
41
Prelucrare şi actualizare după Teodora Vâşcu, Nicolae Dardac – Monedă şi credit vol. 1,
Ed. ASE, Bucureşti, 2002, pag. 126
42
Sursa BNR, Raport anual 2004

158
- rata dobânzii la facilităŃile permanente de credit ale BNR pentru
băncile cu probleme temporare de lichiditate;
- rata dobânzii pentru facilitatea marginală de credit, care este rata la
care băncile pot obŃine împrumuturi de la BNR pe termen foarte scurt
(overnight) – se mai numeşte şi rata lombard. Are un nivel înalt, cu scopul
de a descuraja băncile să apeleze la astfel de lichidităŃi.
- rata dobânzii pentru facilitatea marginală de depozit este rata la care
băncile pot să îşi plaseze la BNR la sfârşitul zilei resursele excedentare.
Nivelurile ratelor dobânzii sunt stabilite de Consiliul de administraŃie al
BNR, în conformitate cu obiectivele de politică monetară.
- rata dobânzii la rezerva minimă obligatorie are un nivel foarte scăzut
comparativ cu celelalte dobânzi de pe piaŃă şi îmbracă două forme: dobândă
bonificată de Banca NaŃională băncilor comerciale pentru rezerva
corespunzător constituită şi dobândă penalizatoare percepută de aceasta
băncilor comerciale, pentru neîndeplinirea obligaŃiilor de constituire a unui
anumit nivel de rezervă minimă.

***
În mai 2005 se practicau în sistemul bancar românesc
următoarele nivele de dobândă:
-dobânda medie activă 20,5%;
-dobânda medie pasivă 6,32%;
-rata lunară a dobânzii de referinŃă 8%;
-dobânda la facilitatea permanentă de credit a BNR 20%;
-dobânda bonificată de BNR la rezerva minimă obligatorie
constituită de băncile comerciale 2% (lei), 0,7% (euro), 0,8% (USD).

***

Expresii - cheie:
Credit bancar Dobânda la rezerva minimă
Credit obligatar obligatorie
Credit de consum Dobânda cu primă de risc
Credit comercial Dobânzi active şi dobânzi pasive
Credit ipotecar Dobânzi normale şi dobânzi
Credite denunŃabile penalizatoare
Dobânda de referinŃă Dobânzi nominale şi dobânzi
Rata dobânzii la facilitatea reale
marginală de credit a Băncii Dobânzi simple şi dobânzi
NaŃionale compuse

159
Rata dobânzii anuale capitalizate Fidejusiunea
GaranŃii reale şi garanŃii Cesiunea de creanŃă
personale Mix de garanŃii

Întrebări recapitulative:
1. Cum se poate defini creditul?
2. Care sunt trăsăturile creditului?
3. De câte tipuri sunt garanŃiile ce pot fi admise de creditori?
4. Ce condiŃii trebuie să îndeplinească garanŃiile pentru a fi acceptate de
băncile comerciale din România?
5. Care sunt tipurile de credit dintr-o economie de piaŃă, conform clasificării
după conŃinutul economic?
6. Ce este creditul de consum?
7. RealizaŃi o clasificare a creditelor bancare.
8. PrezentaŃi creditul ipotecar şi perspectivele de dezvoltare a acestui produs
în România.
9. Care sunt factorii care influenŃează nivelul dobânzii în economie?
10. Care sunt tipurile de dobânzi practicate la nivelul sistemului bancar?
11. Ce este RDAC?

160
Capitolul 10

CREDITAREA BANCARĂ A PERSOANELOR JURIDICE

10.1 Principii şi reguli generale ale acordării creditelor bancare pentru


persoane juridice
10.2 Indicatori de evaluare a bonităŃii solicitanŃilor de credite persoane
juridice
10.3 Aspecte non-financiare ale analizei creditelor pentru persoane juridice

10.1. Principii şi reguli generale ale acordării creditelor bancare


pentru persoane juridice

În legislaŃia bancară în vigoare43 creditul este definit ca fiind „orice


angajament de plată a unei sume de bani, în schimbul dreptului la
rambursarea sumei plătite, precum şi la plata unei dobânzi sau a altor
cheltuieli legate de această sumă sau orice prelungire a scadenŃei unei
datorii şi orice angajament de achiziŃionare a unui titlu care încorporează o
creanŃă sau a altui drept la plata unei sume de bani.”
Activitatea de creditare a unei bănci comerciale este structurată, de
regulă, pe două mari domenii:
• creditarea companiilor sau a persoanelor juridice;
• creditarea persoanelor fizice.
În acest capitol vom trata pe larg creditarea persoanelor juridice, iar
în capitolul următor creditarea persoanelor fizice.
AgenŃii economici din România apelează frecvent la credite bancare,
pe termen scurt sau pe termen mediu ori lung, din mai multe motive, între
care menŃionăm:
- rentabilitatea scăzută şi lipsa fondurilor proprii;
- imobilizarea resurselor proprii din cauza creanŃelor mari neîncasate;
- accesul restrictiv la alte variante de finanŃare;
- blocajul financiar şi arieratele din economia românească.
Categoriile de persoane juridice care pot beneficia de credite la
băncile din România, sunt:

43
Legea nr.58/1998 privind activitatea bancară– republicată în M.O. Partea I, nr.78 din 24
ianuarie 2005

161
- regii autonome, companii şi societăŃi naŃionale;
- societăŃi comerciale cu capital de stat sau privat;
- societăŃi comerciale cu capital integral străin sau mixt, constituite conform
legii;
- unităŃi administrativ teritoriale, organizate potrivit legii;
- asociaŃii de proprietari şi alte forme de asociere prevăzute de lege;
- alte persoane juridice, organizate în conformitate cu legea şi care
desfăşoară activităŃi legale.

CondiŃiile obligatorii pe care trebuie să le îndeplinească persoanele


juridice pentru a primi un credit sunt :
• sunt constituiŃi conform legii şi posedă capital social vărsat potrivit
statutului;
• desfăşoară activităŃi legale, potrivit statutului de funcŃionare, având
un nivel corespunzător al indicatorilor de bonitate;
• din analiza fluxurilor de lichidităŃi, rezultă că există posibilităŃi reale
de rambursare la scadenŃă a ratelor din credit şi plata dobânzilor
aferente;
• prezintă garanŃii pentru utilizarea cu eficienŃă a împrumutului, iar
valoarea garanŃiilor acceptate este mai mare sau cel puŃin la nivelul
creditelor solicitate şi a dobânzilor aferente, calculate pe întreaga
perioadă de creditare;
• îşi derulează activitatea prin conturi deschise la unităŃile teritoriale
ale băncii;
• acceptă clauzele din contractul de credit şi prezintă toată
documentaŃia solicitată.

Pentru prevenirea riscului de creditare, băncile nu acordă credite:


• agenŃilor economici care înregistrează pierderi;
• agenŃilor economici care nu contribuie cu capital propriu la
finanŃarea activelor circulante sau la realizarea proiectelor de
investiŃii;
• agenŃilor economici cu datorii faŃă de bancă, trecute de aceasta în
afara bilanŃului şi care nu prezintă programe de redresare viabile;
• agenŃilor economici pentru care s-a instituit procedura de
reorganizare sau faliment.
Mai mult, la acordarea creditelor, băncile au în vedere ca prima
sursă de rambursare a împrumutului să o constituie capacitatea agentului
economic de a genera lichidităŃi, iar garanŃiile materiale trebuie să

162
constituie întotdeauna ultima sursă de rambursare a creditului şi de plată a
dobânzilor.

DocumentaŃia pe care clienŃii persoane juridice trebuie să o


prezintă băncii în vederea obŃinerii creditelor cuprinde:
• cererea de credit semnată de persoanele autorizate să reprezinte
agentul economic solicitant;
• hotărârea AGA de contractare a împrumutului respectiv, dacă este
vorba de sume mari;
• bilanŃul (situaŃia activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii), raportul
de gestiune şi contul de profit şi pierdere (rezultatele financiare),
încheiate în ultimii 3 ani;
• ultima balanŃă de verificare întocmită;
• situaŃia prognozată a plăŃilor şi încasărilor (cash-flow-ul) aferente
perioadei pentru care agentul economic solicită împrumutul;
• bugetul de venituri şi cheltuieli pe anul în curs, întocmit conform
precizărilor Ministerului FinanŃelor Publice;
• situaŃia stocurilor şi cheltuielilor pentru care se solicită creditul
(cantităŃile, valorile, cauzele formării şi termenele de valorificare),
însoŃite de fundamentarea necesarului de credit;
• documente (facturi proforme, comenzi, precontracte, contracte) din
care să rezulte elementele necesare stabilirii modului de utilizare a
creditului, dar şi datele de identificare ale vânzătorului (denumirea,
adresa şi contul), acordul acestuia de a vinde, denumirea bunurilor ce
urmează a fi vândute, preŃul, termenele şi modalitatea de efectuare a
plăŃilor;
• planul de afaceri sau studiul de fezabilitate pentru creditele pe
termen mediu şi lung, destinate finanŃării unor investiŃii;
• autorizaŃia de construcŃie cu toate avizele şi acordurile necesare,
inclusiv proiectul de execuŃie stampilat;
• devize estimative şi devizul general;
• proiectul graficului de rambursare a creditului şi a dobânzilor;
• lista garanŃiilor propuse băncii pentru creditul solicitat, precum şi
evaluarea acestora;
• acordul solicitantului privind consultarea bazei de date a Centralei de
Risc Bancar - CRB;
• orice alte documente solicitate de bancă.
Documentele prezentate de către clienŃi în vederea obŃinerii de
credite, precum şi cele elaborate ulterior de bancă, în cursul procesului de

163
analiză, acordare, verificare şi rambursare reprezintă conŃinutul dosarului de
credit.
***
În scopul evaluării riscului de credit, societăŃile bancare trebuie să-şi
clasifice creditele acordate în una din următoarele 5 categorii de bonitate:
standard (A), în observaŃie (B), substandard (C), îndoielnic (D), pierdere
(E). Cele 5 categorii au următoarele semnificaŃii:
• Categoria A: performanŃe foarte bune, care permit achitarea la
scadenŃă a datoriei;
• Categoria B: performanŃe bune, dar fără certitudinea rambursării în
viitor;
• Categoria C: performanŃe satisfăcătoare, cu tendinŃe de înrăutăŃire;
• Categoria D: performanŃe scăzute;
• Categoria E: pierderi şi incapacitate de rambursare.
ClienŃii din categoriile A şi B au prioritate în aprobarea cererilor de
creditare, iar cei din categoria E nu sunt admişi la creditare.

Clasificarea se face pe baza performanŃelor financiare şi non-


financiare ale clienŃilor, evaluate conform unor indicatori şi criterii diferite
de la bancă la bancă şi de capacitatea acestora de a-şi onora obligaŃiile la
scadenŃă (serviciul datoriei).

ImportanŃa Centralei Riscurilor Bancare (CRB) în activitatea de


creditare

Când analizează situaŃia agenŃilor economici solicitanŃi de credite, în


vederea cuantificării cu precizie a riscului de creditare, băncile româneşti au
posibilitatea de a consulta fişierele administrate de către Centrala Riscurilor
Bancare, din cadrul BNR, care conŃin informaŃii referitoare la volumul de
credite, inclusiv restanŃe, pe care un debitor le are la o bancă.
Centrala Riscurilor Bancare funcŃionează începând cu 1 ianuarie
2000 şi gestionează o bază de date alimentată prin raportările periodice ale
băncilor comerciale şi ale celorlalte instituŃii financiare autorizate în acest
sens, privind expunerile faŃă de clienŃii debitori (credite curente şi restante),
după cum urmează:
 expunerea fiecărei instituŃii de credit din sistemul bancar românesc
faŃă de acei debitori care au beneficiat de credite şi/sau angajamente,
al căror nivel cumulat depăşeşte suma limită de raportare;

164
 restanŃele mai mari de 30 zile, indiferent de sumă, înregistrate în
restituirea creditelor de către persoanele fizice;
 informaŃiile referitoare la fraudele cu carduri produse de către
posesori.
Baza de date a Centralei Riscurilor Bancare (CRB) este organizată în
patru registre44:
- Registrul central al creditelor (RCC) conŃine informaŃii de risc bancar
raportate de instituŃiile de credit şi este actualizat lunar;
- Registrul creditelor restante (RCR) conŃine informaŃii de risc bancar
referitoare la abaterile de la graficele de rambursare din cel mult ultimii
şapte ani şi este alimentat lunar de Registrul central al creditelor;
- Registrul grupurilor de debitori (RGD) conŃine informaŃii despre
grupurile de persoane fizice şi/sau juridice care reprezintă un singur debitor
şi este alimentat lunar de Registrul central al creditelor;
- Registrul fraudelor cu carduri (RFC) conŃine informaŃii despre fraudele
cu carduri produse de către posesori raportate de instituŃiile de credit şi este
actualizat on-line.

Figura nr. 7

Sursa: Banca NaŃională a României

44
BNR, www.bnr.ro

165
Orice unitate bancară poate solicita la CRB informaŃia de risc bancar
referitoare la o persoană fizică sau juridică non-bancară rezidentă, cu
acordul scris al persoanei respective. Aceste informaŃii ajută băncile în
analiza lor asupra capacităŃii unui client de a primi credite, fiind evident că
un client înregistrat cu restanŃe, nu are şanse în momentul respectiv de a mai
primi credite la o bancă din România.
Sisteme similare de gestiune a informaŃiilor de credit funcŃionează
în Ńări din Uniunea Europeană cu un grad ridicat de intermediere financiară,
cum sunt: Austria, Belgia, FranŃa, Germania, Italia, Portugalia, Spania etc.
La analiza situaŃiei economico-financiare a unui client, băncile mai
utilizează şi informaŃii puse la dispoziŃia lor de către Centrala Incidentelor
de PlăŃi (CIP) din BNR, care stochează date referitoare la incidentele de
plăŃi ale agenŃilor economici cu instrumentele de debit (cecuri, cambii,
bilete la ordin). Dacă un client este înregistrat în baza de date CIP ca fiind
un rău platnic, el va întâmpina greutăŃi la obŃinerea unui credit, banca fiind
pusă în gardă asupra bonităŃii şi seriozităŃii lui.

10.2. Indicatori de evaluare a bonităŃii solicitanŃilor de credite


persoane juridice

Necesitatea analizei bonităŃii decurge din importanŃa formării unei


opinii fundamentate despre situaŃia financiară şi performanŃele trecute,
prezente şi viitoare ale posibilului împrumutat, politica şi strategia urmărite
de acesta în desfăşurarea activităŃii, dar şi posibilitatea lui de a rambursa
ratele şi dobânzile la scadenŃele stabilite.
Analiza bonităŃii are ca punct de plecare bilanŃul contabil (situaŃia
activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii) şi contul de rezultate, pentru că
acestea oferă o imagine pertinentă privind rentabilitatea şi eficienŃa
activităŃii desfăşurate. Diagnosticul situaŃiei economico-financiare este
indispensabil pentru evaluarea eligibilităŃii solicitanŃilor de împrumuturi.
Sistemul de indicatori care cuantifică bonitatea firmelor solicitante
de credite poate cuprinde indicatori cum ar fi:
- dinamica cifrei de afaceri;
- rezultatul exerciŃiului;
- fondul de rulment;
- trezoreria netă;
- lichiditatea;
- solvabilitatea;

166
- gradul de îndatorare;
- viteza de rotaŃie a activelor circulante;
- rentabilitatea de exploatare;
- rentabilitatea economică;
- rentabilitatea financiară;
- gradul de acoperire a dobânzii etc.
Fiecare bancă comercială elaborează şi utilizează propriul său
sistem de indicatori de bonitate, în cadrul politicii sale de creditare.
Formulele de calcul şi modul de interpretare a rezultatelor
indicatorilor enumeraŃi anterior sunt :

Cifra de afaceri reprezintă veniturile realizate de client la finele


unei perioade (lună, trimestru, an), din vânzarea produselor, serviciilor,
mărfurilor etc. O firmă cu o cifră de afaceri ascendentă desfăşoară o
activitate viabilă, cu perspective de dezvoltare. Orice declin al cifrei de
afaceri în termeni reali constituie un semnal de alarmă pentru creditori.

Rezultatul exerciŃiului (profit/pierdere) este un indicator sintetic


care caracterizează eficienŃa activităŃii desfăşurate. Mai mult, capitalurile
proprii sunt influenŃate direct de valoarea acestui indicator, în sensul
diminuării acestora cu pierderea şi al majorării cu profitul înregistrat. De
regulă, banca nu acordă credite agenŃilor economici care înregistrează
pierderi, adică nu au capacitatea să-şi recupereze cheltuielile din veniturile
realizate.

Lichiditatea este capacitatea firmei de a face faŃă datoriilor pe


termen scurt, prin transformarea rapidă a activelor pe termen scurt în
lichidităŃi.

Lichiditatea imediată
Active pe termen scurt - Stocuri - Clienti incerti
× 100
Datorii pe termen scurt

Lichiditatea curentă
Active pe termen scurt - Stocuri nevalorificabile - Clienti incerti
× 100
Datorii pe termen scurt

167
În analiza acestui indicator, o bancă prudentă va elimina activele pe
termen scurt care nu se pot transforma rapid în lichidităŃi (stocuri foarte greu
valorificabile, clienŃi cu probleme etc).
Analiza indicatorilor de lichiditate reflectă:
- tipul de activitate desfăşurată de societate şi anume: pentru o
firmă cu activitate preponderent comercială sau cu o viteză de rotaŃie a
stocurilor foarte mare, nu apar diferenŃe semnificative între lichiditatea
curentă şi lichiditatea imediată, în timp ce pentru o firmă cu activitate
productivă cu ciclu lung de fabricaŃie, diferenŃele dintre lichiditatea curentă
şi lichiditatea imediată sunt evidente;
- eficienŃa managementului societăŃii şi modalitatea de finanŃare a
societăŃii.
O valoare mare a lichidităŃii, ca urmare a datoriilor reduse pe
termen scurt, poate reflecta o finanŃare din zona pasivelor pe termen lung,
adică provenind de la fondul de rulment.

Solvabilitatea reflectă capacitatea unei firme de a transforma toate


activele sale în numerar pentru plata tuturor obligaŃiilor.
Formula de calcul este următoarea:

Total active - Stocuri nevalorificabile - Clienti incerti - Active incerte


Datorii totale

Solvabilitatea unei firme cu activitate viabilă se caracterizează


astfel :
• raportul este supraunitar;
• ponderea datoriilor totale (către furnizori, buget, salariaŃi, bancă) în
total activ nu depăşeşte 50%.

Gradul de îndatorare exprimă raportul între datorii şi capitaluri


proprii şi se calculează astfel:

Gradul de îndatorare generală (Leverage)

Datorii totale
× 100
Capitaluri proprii

168
Gradul de îndatorare financiară (Gearing)

Datorii financiare
× 100
Capitaluri proprii

Viteza de rotaŃie a activelor circulante arată numărul de rotaŃii


efectuate de activele circulante în decursul unei perioade (numărul de
cicluri de producŃie). La modul general, acest indicator se calculează ca
raport între cifra de afaceri şi activele circulante (stocuri şi creanŃe).
Viteza de rotaŃie trebuie analizată în evoluŃie şi în comparaŃie cu
situaŃia din alte societăŃi comerciale, din ramuri de activitate similare.
Activele circulante sunt folosite mai eficient, cu cât numărul de rotaŃii
efectuate în decursul unei perioade este mai mare.

Durata medie de încasare a clienŃilor reprezintă amânarea medie a


plăŃii acordată clienŃilor şi se calculează ca raport între soldul mediu al
clienŃilor şi cifra de afaceri, exprimându-se în zile. Durata creditului
comercial acordat clienŃilor depinde de natura activităŃii, de forŃa financiară
a societăŃii comerciale creditoare, de poziŃia ei pe piaŃă şi de raporturile
acesteia cu beneficiarii. O bună gestiune financiară a firmei presupune
reducerea amânărilor la plată acordate clienŃilor, fără a prejudicia însă
pieŃele de desfacere.

Durata medie de plată a furnizorilor reprezintă amânarea medie a


plăŃii acordată de către furnizori, exprimată ca raport între soldul mediu al
furnizorilor şi costul aprovizionărilor, fiind de asemenea exprimată în zile.
Valoarea furnizorilor neplătiŃi reprezintă mărimea creditelor comerciale
obŃinute, iar mărimea indicatorului exprimă durata acestor credite.
Prelungirea duratei creditelor obŃinute de la furnizori sporeşte
volumul resurselor atrase, necesare finanŃării activelor circulante.

Rentabilitatea reprezintă capacitatea agentului economic de a


obŃine profit din activitatea proprie. Indicatorii rentabilităŃii pot fi grupaŃi
astfel:
- rentabilitatea din exploatare exprimă capacitatea unui agent economic de a
obŃine profit din activitatea de bază, înaintea influenŃelor elementelor
financiare şi extraordinare;
- rentabilitatea economică exprimă capacitatea unui agent economic de a
obŃine profit prin valorificarea activelor economice de care dispune;

169
- rentabilitatea financiară exprimă capacitatea capitalului propriu de a
produce profit. În condiŃiile apelării la credite, premisa ca firma să-şi
sporească rentabilitatea financiară este ca rentabilitatea economică să fie
superioară ratei dobânzii (modelul Modigliani-Miller). În caz contrar, dacă
se apelează la credite în condiŃiile în care rata rentabilităŃii economice este
inferioară ratei dobânzii, apare o degradare a rentabilităŃii financiare, din
cauza efectului de levier (îndatorare) negativ.

Indicatorul de acoperire a dobânzii arată capacitatea firmei de a


plăti dobândă la creditele angajate. Acest indicator se calculează ca raport
între rezultatul înaintea plăŃii dobânzii şi a impozitului pe profit (earnings
before interests and taxes – EBIT) şi cheltuielile cu dobânzile. Se consideră
că un nivel al acestui indicator mai mare de 3 reflectă o bună capacitate a
firmei de a-şi achita dobânda.

10.3. Aspecte non-financiare ale analizei creditelor pentru


persoane juridice

Analiza non-financiară vizează credibilitatea agentului economic şi


se referă în special la calităŃile morale şi profesionale ale managerilor şi
acŃionarilor firmei, precum şi la reputaŃia firmei (calitatea produselor şi
serviciilor, modul de îndeplinire a obligaŃiilor asumate în relaŃiile cu
partenerii de afaceri).
Factorii non-financiari care influenŃează activitatea clientului pot fi:

a. Conducerea activităŃii (managementul):


• pregătirea profesională, prestigiul şi experienŃa în sectorul de
activitate;
• experienŃa în funcŃii de conducere şi reputaŃia echipei manageriale;
• caracterul, moralitatea şi integritatea conducerii;
• gradul de participare a conducerii la capitalul societăŃii (gradul de
cointeresare materială).

b. Activitatea clientului:
• existenŃa şi viabilitatea planului de afaceri;
• evoluŃia activităŃii şi profilul acesteia;
• caracterul activităŃii: sezonier, permanent, ciclic;
• sfera de activitate: producŃie, comerŃ, prestări servicii, etc;

170
• concurenŃii: numărul şi mărimea concurenŃilor, reputaŃia lor,
caracteristicile produselor fabricate de aceştia, cotele de piaŃă ale
fiecăruia etc;
• segmentul de piaŃă deŃinut: în creştere/în declin,
cuantificabil/necuantificabil;
• reputaŃia clientului în cadrul ramurii, subramurii şi cota de piaŃă
deŃinută pe plan internaŃional, naŃional şi/sau local; nominalizarea
pieŃelor externe etc;
• perspectiva de dezvoltare pe termen scurt şi lung a sectorului;
• problemele majore cu care se confruntă sectorul (schimbări
tehnologice, reglementări guvernamentale, schimbări de mediu etc);
• portofoliul de clienŃi: număr, reputaŃie, dependenŃă de anumiŃi clienŃi
şi repartiŃia lor geografică, modul în care sunt reglementate relaŃiile
contractuale, modalitatea de vânzare (credit comercial/cu plata
imediată), clienŃii interni şi externi importanŃi, ponderea vânzărilor
efectuate la intern sau extern în total vânzări ale societăŃii;
• relaŃiile cu furnizorii: număr, dependenŃă de anumiŃi furnizori,
modalitatea de plată, eventuale întârzieri la plată;
• politica de preŃuri: nivel faŃă de concurenŃă, reacŃii la modificarea
preŃurilor de către concurenŃi, facilităŃi acordate clienŃilor etc;
• publicitate şi reclamă.

c. Strategia
• existenŃa unei strategii de dezvoltare pe următorii 3-5 ani, dacă
aceasta este realistă, realizabilă sau cu risc de eşec;
• alternative şi implicaŃii în cazul nerealizării strategiei propuse;
• existenŃa sau nu a planurilor de restructurare şi redresare financiară.

d. Implicarea financiară sau angajarea acŃionarilor / asociaŃilor


• participarea cu capitaluri proprii a acŃionarilor/asociaŃilor la
finanŃarea afacerii, astfel încât aceasta să fie pe măsura riscului
implicat;
• se analizează dacă proprietarii sprijină afacerea prin garantarea
personală, aceasta asigurând o mai mare angajare din partea lor.

Concluziile rezultate din analiza aspectelor non-financiare privind


clienŃii sunt utilizate de către bancă la fundamentarea deciziei de creditare,
întocmirea şi analiza situaŃiei clienŃilor, dar şi la analiza calităŃii
portofoliului de împrumuturi.

171
***
Expresii - cheie:
Principii ale creditării bancare Gestiunea riscului de creditare
DocumentaŃia de creditare Limite de risc
Bonitatea clienŃilor Centrala Riscurilor Bancare
Categorii de bonitate Centrala Incidentelor de PlăŃi
Analiza non-financiară
Riscul de creditare

Întrebări recapitulative:
1. Care sunt categoriile de împrumutaŃi persoane juridice?
2. Care sunt condiŃiile obligatorii pe care trebuie să le îndeplinească
solicitanŃii de credit persoane juridice?
3. Ce cuprinde documentaŃia de credit în cazul persoanelor juridice?
4. Care sunt cele 5 categorii de bonitate?
5. Ce este riscul de credit?
6. Cum se realizează gestiunea riscului de credit la nivelul unei bănci?
7. Care sunt indicatorii de evaluare a bonităŃii solicitanŃilor de credit
persoane juridice?
8. Cum se face analiza aspectelor non-financiare ale activităŃii clienŃilor?
9. Care este rolul Centralei Riscurilor Bancare?

172
Capitolul 11

CREDITAREA BANCARĂ A PERSOANELOR FIZICE

11.1 Principii şi reguli generale ale acordării creditelor bancare pentru


persoane fizice
11.2 Analiza şi evaluarea creditelor pentru persoane fizice

11.1. Principii şi reguli generale ale acordării creditelor bancare


pentru persoane fizice

Categoriile de clienŃi persoane fizice care pot beneficia de credite


bancare sunt, conform normelor băncilor comerciale din România:
• persoanele salariate care obŃin venituri în baza unui contract
individual de muncă pe perioadă determinată sau nedeterminată;
• pensionarii, cărora li se solicită ultimul talon de pensie în original;
• persoanele care realizează venituri din practicarea unei profesii liber
autorizate şi care prezintă o adeverinŃă eliberată de AdministraŃia
Financiară privind veniturile nete realizate în ultimul an, precum şi o
copie după ultima declaraŃie de impozit pe venit global depusă;
• persoanele care realizează venituri din dividende obŃinute de la
societăŃi comerciale unde sunt asociaŃi/acŃionari;
• persoanele care realizează venituri din chirii, care trebuie să depună
contractul de închiriere sau alte documente din care să rezulte
veniturile realizate în ultimul an, precum şi o copie a declaraŃiei de
impozit pe venit global din ultimul an financiar.
Banca acordă credite persoanelor fizice pe seama resurselor proprii şi
atrase; nu se acordă niciodată credite peste plafoanele aprobate.

***
În cazul în care o bancă acordă un credit unui client, iar acesta, din
diferite motive, nu va putea să îşi achite obligaŃiile faŃă de bancă (restituirea
creditului şi a dobânzii aferente), banca va înregistra pierderi pe care va
trebui să le suporte din profit. Pentru a reduce la minim pierderile rezultate
din credite neperformante, băncile procedează la evaluarea riscurilor pe
care le presupune acordarea împrumuturilor.

173
Dacă principiile generale de creditare sunt aplicate corect, se reduce
gradul de incertitudine al operaŃiunilor de creditare.
Aceste principii se referă la:
• solicitantul creditului. Este esenŃial ca banca să obŃină cât mai multe
informaŃii în legătură cu situaŃia financiară a potenŃialului client şi să
fie sigură că se poate baza pe toate informaŃiile oferite de acesta. În
această analiză, banca trebuie să ia în considerare măsura în care îl
cunoaşte pe client – de aceea analiza se face diferenŃiat pentru un
client nou şi pentru un client vechi;
• cererea de creditare (obiectivele urmărite);
• rambursare (rate şi termen). Activitatea de creditare a persoanelor
fizice se bazează, în primul rând, pe identificarea şi evaluarea cât
mai exactă a capacităŃii de plată a solicitanŃilor, ca principală sursă
de rambursare a creditului şi de plată a dobânzilor;
• dobânzi şi comisioane bancare (remunerarea creditului);
• garantare (modalităŃi de asigurare şi recuperare). La acordarea
creditelor, banca urmăreşte ca solicitanŃii să prezinte credibilitate
privind rambursarea acestora la scadenŃă. ÎmprumutaŃii trebuie să
prezinte în toate cazurile garanŃii reale sau personale.

Pentru acordarea de credite persoanelor fizice, se cer a fi


îndeplinite de către acestea anumite condiŃii, cum sunt:
- persoana solicitantă să fie angajată cu contract de muncă pe o
perioadă nedeterminată şi să realizeze venituri certe, care să asigure plata
lunară a ratelor din credit şi a dobânzilor aferente. Solicitantul creditului
poate fi şi salariat cu contract de muncă pe perioadă determinată, cu condiŃia
rambursării creditului şi achitării dobânzii pe perioada valabilităŃii
contractului de muncă;
- solicitantul unui credit este obligat să deschidă un cont curent în
care se vor depune, iniŃial, avansul minim solicitat, ca sursă proprie, iar
ulterior ratele lunare de rambursat;
- solicitantul trebuie să garanteze rambursarea creditelor solicitate şi
a dobânzilor aferente, atât cu veniturile ce le realizează, cât şi cu garanŃii
reale şi personale;
- solicitantul trebuie să nu înregistreze debite sau alte obligaŃii
neachitate la scadenŃă către bancă şi terŃi, potrivit declaraŃiei pe proprie
răspundere din contractul de credit;

174
- în general solicitantul trebuie să participe la realizarea afacerii cu
surse proprii, al căror cuantum minim este stabilit pentru fiecare categorie
de credit în parte;
- să prezinte toate documentele solicitate de bancă.

11.2. Analiza şi evaluarea creditelor pentru persoane fizice

Documentele solicitate de bancă persoanelor fizice în vederea obŃinerii


creditelor sunt:
• cerere de credit;
• copia actelor de identitate ale solicitantului, soŃiei/soŃului,
codebitorilor, giranŃilor;
• declaraŃie pe proprie răspundere;
• adeverinŃe de salariu pentru împrumutat, codebitor, giranŃi sau talon
de pensie pentru pensionari;
• adeverinŃă de venit pentru alte tipuri de venituri, decât cele din
salarii;
• declaraŃie specială privind veniturile din activităŃi independente
pentru anul în curs;
• declaraŃia de impunere, pentru anul financiar expirat;
• documente de natura convenŃiilor civile, contractelor de colaborare,
contractelor de închiriere sau de locaŃii, constituind dovada
veniturilor nete obŃinute din alte surse;
• precontracte, contracte, repartiŃii, facturi proforme, comenzi din care
rezultă datele de identificare ale vânzătorului (denumirea, adresa şi
contul), acordul acestuia de a vinde, denumirea bunurilor ce urmează
a fi vândute, preŃul, termenele şi modalitatea de efectuare a plăŃilor;
• documente (facturi proforme, repartiŃii, comenzi, precontracte,
contracte) din care să rezulte elementele necesare stabilirii modului
de utilizare a creditului;
• autorizaŃia de construcŃie cu toate avizele şi acordurile necesare,
inclusiv proiectul de execuŃie stampilat – pentru locuinŃe sau alte
obiective;
• devize estimative şi devizul general;
• avizele pentru asigurarea utilităŃilor realizate prin construire;
• descrierea modalităŃilor de garantare a creditului şi evaluarea
bunurilor ce fac obiectul garanŃiei;

175
• acordul de consultare a bazei de date a Centralei de Risc Bancar -
CRB (se completează la sediul băncii);
• acord de transmitere a informaŃiei de risc la Biroul Român de Credit
(se completează la sediul băncii);
• orice alte documente solicitate de bancă.

Procesul de aprobare şi acordare a creditelor presupune parcurgerea


a trei etape distincte:
1. Analiza preliminară a solicitărilor de credite;
2. Verificarea conŃinutului şi analiza documentaŃiei creditului;
3. Întocmirea scoringului.

1. Pe baza informaŃiilor prezentate de solicitant cu privire la volumul şi


destinaŃia creditului, în funcŃie de nivelul plafonului disponibil la nivelul
băncii, se vor prezenta solicitantului condiŃiile generale şi specifice pe care
trebuie să le îndeplinească, în vederea contractării de credite.
Dacă aceste condiŃii sunt îndeplinite, ofiŃerii de credite se vor informa
cu privire la situaŃia familială a solicitantului, în cazul populaŃiei şi cu
privire la situaŃia patrimonială, pentru persoanele fizice autorizate.

2. În cazul creditelor acordate persoanelor fizice (populaŃie) analiza


documentaŃiei de credit presupune stabilirea a patru elemente de bază:
a. volumul creditului solicitat;
b. nivelul ratei lunare totale pe care clientul o poate plăti, cunoscând că
volumul maxim al unei rate totale lunare de rambursat nu poate fi mai mare
de 30% sau 35% din veniturile nete lunare realizate de împrumutat
împreună cu soŃia/soŃul/codebitorul, în funcŃie de tipul de credit45;
c. numărul de rate lunare în care urmează să se ramburseze creditul;
d. nivelul dobânzii, în funcŃie de categoria de credit solicitată şi de opŃiunea
clientului de a contribui sau nu cu surse proprii.
45
din toamna anului 2005, constatând creşterea numărului de restanŃe pe segmentul de
retail, BNR a impus înăsprirea condiŃiilor de creditare a persoanelor fizice, astfel încât
angajamentele totale de plată lunare, respectiv principalul şi dobânda, decurgând din
contractul de credit, precum şi din alte contracte de aceeaşi natură, cum ar fi alte contracte
de credit, contracte de leasing, contracte de cumpărare de bunuri în rate, indiferent de
creditor, pot să reprezinte cel mult 40% din veniturile nete lunare ale solicitantului şi, după
caz, ale familiei acestuia (Norma BNR 10/2005 - MO nr. 683 din 29 iulie 2005)

176
Volumul creditului, numărul şi cuantumul ratelor lunare se
determină de către ofiŃerii de credite.
În cazul în care 30% sau 35% din veniturile nete lunare realizate
de împrumutat, împreună cu soŃia/soŃul/codebitorul este insuficient pentru
acoperirea ratei lunare totale de rambursat la creditul solicitat, iar
împrumutatul nu deŃine surse proprii pentru diminuarea volumului
creditului solicitat, se renunŃă la continuarea analizei.

În cazul persoanelor fizice autorizate, analiza documentaŃiei de


credit presupune din partea ofiŃerului de credite, parcurgerea următoarelor
faze:
• stabilirea calităŃii solicitantului, pe baza documentaŃiei şi a
autorizaŃiilor depuse la bancă (persoană fizică independentă sau
asociaŃie familială autorizată să desfăşoare acte de comerŃ,
producător agricol individual, avocat, notar, medic, expert contabil,
contabil autorizat sau alt tip de liber-profesionist autorizat etc);
• încadrarea solicitării în criteriile şi condiŃiile specifice categoriei de
credit, în funcŃie de destinaŃia ce urmează a fi dată împrumutului
(comerŃ, prestări servicii, producŃie, investiŃii etc);
• determinarea capacităŃii de rambursare a creditului şi a dobânzilor
aferente, pe baza analizei afacerii creditate şi a veniturilor nete
obŃinute rezultate din declaraŃiile de impunere, din adeverinŃele de
venit eliberate de AdministraŃia financiară şi din alte documente
prezentate.

3. Pe baza documentaŃiei şi a informaŃiilor primite de la solicitant,


banca va întocmi scoringul şi va aprecia dacă acesta este în măsură să
asigure rambursarea şi garantarea împrumutului şi a dobânzilor aferente.
Pentru clienŃii care pe baza scoringului au punctajul cuprins
între 4 şi 5, nu se pune problema acordării de credite de către bancă.
Pentru restul clienŃilor (cotaŃi în categoriile 1, 2 şi 3) punctajul obŃinut
constituie un prim element, dar nu singurul în luarea deciziei de creditare.
Sistemul scoring folosit în prezent de către băncile comerciale
cuantifică 10-15 criterii considerate cele mai importante (locuinŃă, profesie,
loc de muncă, stare civilă, proprietăŃi, referinŃe bancare, venituri, garanŃii
propuse etc), după cum se va vedea în studiul de caz din paragraful 12.2.
InformaŃiile înscrise în documentele prezentate băncii cu privire
la situaŃia patrimonială a solicitantului, identitatea şi caracteristicile

177
bunurilor ce urmează a fi constituite drept garanŃii, vor fi verificate de
ofiŃerii de credite la faŃa locului.
Pentru toate garanŃiile materiale se va întocmi un raport de
evaluare, care se va anexa la referatul de credite. Dacă se confirmă realitatea
informaŃiilor prezentate de solicitant, ofiŃerii de credite vor proceda la
dimensionarea creditului posibil de contractat.
În situaŃia în care volumul creditului posibil de contractat este
acceptat de solicitant, ofiŃerii de credite vor comunica acestuia documentele
care se cer de către bancă în vederea contractării creditului.
Punerea la dispoziŃie a sumelor aprobate se va efectua după
încheierea contractului de credit.

ImportanŃa Biroului Român de Credit în activitatea de


creditare a persoanelor fizice

Dezvoltarea semnificativă a creditelor acordate persoanelor fizice şi


absenŃa informaŃiilor referitoare la comportamentul acestora ca debitori, a
determinat AsociaŃia Română a Băncilor să înfiinŃeze, la iniŃiativa BNR,
Biroul Român de Credit, instituŃie care funcŃionează efectiv din august
2004. Prin aceasta s-a dorit ca băncile participante să beneficieze de
informaŃii, date şi studii corespunzătoare în vederea cuantificării riscului de
credit, creşterii calităŃii creditelor în sistemul bancar românesc, diminuării
riscului de fraudă şi protejării creditorilor. Raportarea datelor la Biroul de
Credit se face pe baza unui standard internaŃional - Metro 2 - compatibil cu
standardele europene în domeniu.
Dezvoltarea Biroului Român de Credit a avut în vedere 3 faze de
implementare. În faza întâi, dată în funcŃiune în august 2004, au fost
prelucrate informaŃiile transmise de bănci referitoare la debitorii-persoane
fizice care au înregistrat întârzieri la rambursare de peste 30 de zile, la
fraudulenŃi şi la declaraŃiile cu inadvertenŃe. În faza a doua de dezvoltare
(aprilie 2005) s-au atins două obiective principale:
• gestionarea informaŃiile de natură pozitivă referitoare la toate
creditele acordate de către băncile participante persoanelor fizice;
• sursele de provenienŃă a informaŃiei s-au extins în aria non-bancară:
societăŃile financiare, de leasing, de asigurări, societăŃile de telefonie
fixă şi mobilă.
Practic, începând din acel moment sunt disponibile atât informaŃii
pozitive, cât şi informaŃii negative despre clienŃi.

178
Faza a treia va fi dedicată dezvoltării unui scoring, produs care va
oferi o imagine sintetică şi nuanŃată în acelaşi timp a comportamentului
fiecărui debitor, uşurând astfel creditorului decizia de a intra sau nu într-o
relaŃie de natură financiară cu persoana respectivă. Practic, nici o bancă nu
va mai acorda credite înainte de consultarea acestui indicator atribuit
clientului de către Biroul de Credit, începând cu anul 2007.
Până în prezent au îndeplinit toate condiŃiile de natură juridică şi
tehnică necesare participării la acest sistem un număr de 19 bănci
(aproximativ 97% cotă de piaŃă pe segmentul de retail).

***
Expresii - cheie:
Scoring
Contract de credit
Analiza preliminară a solicitărilor de credit
Biroul Român de Credit
Interogarea bazei de date a Centralei Riscurilor Bancare

Întrebări recapitulative:
1. Care sunt categoriile de clienŃi persoane fizice care pot beneficia de credite
bancare?
2. Care sunt condiŃiile pe care trebuie să le îndeplinească solicitanŃii de
credit persoane fizice?
3. Care sunt principiile generale ale creditării persoanelor fizice?
4. Ce cuprinde documentaŃia de credit în cazul creditelor pentru persoane
fizice?
5. Cum se realizează analiza preliminară a solicitărilor de credit în cazul
persoanelor fizice?
6. Care sunt etapele analizei documentaŃiei pentru persoane fizice?
7. Ce este scoringul şi care este importanŃa lui?
8. Care este rolul Biroului Român de Credit?

179
Capitolul 12

APLICAłII ŞI STUDII DE CAZ

12.1 Dobânda

A. Dobânda simplǎ
B. Procentul mediu de dobândǎ
C. Dobânda compusǎ
D. Capitalizarea dobânzii pentru perioade mai mici de 1 an
E. Dobânda cu primǎ de risc. Dobânda realǎ
F. Înregistrarea dobânzilor în conturile curente
G. Rambursarea creditelor

A. Dobânda simplǎ

Se calculează în cazul în care scadenŃa nu depăşeşte 12 luni. Formula


de calcul:
C ⋅ rd ⋅ z
D=
360
D = mărimea dobânzii;
C = mărimea capitalului (credit sau depozit);
rd = rata dobânzii anuale exprimatǎ procentual;
z = nr. de zile până la scadenŃǎ;
Putem determina şi capitalul final la scadenŃǎ (K):
C ⋅ rd ⋅ z rd ⋅ z
K = C+D = C+ = C ⋅ (1 + )
360 360
K = suma totalǎ care trebuie rambursatǎ la scadenŃǎ creditorului sau
care trebuie plătitǎ titularului depozitului (capitalul final).

AplicaŃii rezolvate:
1. Ce capital trebuie plasat pe un interval de 180 de zile, cu un procent de
dobândǎ de 20% pe an, pentru a se obŃine un capital final la scadenŃǎ de
230.000.000 lei ?
Rezolvare :
K 230.000.000 230.000.000
C= = = = 209.090.909,1 lei
rd ⋅ z 20% ⋅ 180 1,1
1+ 1+
360 360

180
2. Suma a douǎ credite contractate de o firmǎ este de 220.000.000 lei.
Primul are o duratǎ de 180 de zile cu o ratǎ a dobânzii anuale de 15%, iar al
doilea de 90 de zile cu o ratǎ a dobânzii de 18%. Dobânda plătită pentru
primul credit este de 6 ori mai micǎ decât pentru cel de-al doilea. Sǎ se afle
mărimea celor douǎ credite şi dobânzile corespunzătoare.

Rezolvare :
Notǎm cu C1 şi C2 cele douǎ credite şi D1 şi D2 dobânzile
corespunzătoare.
C ⋅ rd 1 ⋅ z1 C1 ⋅ 15% ⋅ 180
D1 = 1 = = C1 ⋅ 7,5%
360 360
C ⋅ rd 2 ⋅ z 2 C 2 ⋅ 18% ⋅ 90
D2 = 2 = = C 2 ⋅ 4,5%
360 360
Ştim că D2 = 6 x D1, ceea ce înseamnă:
C 2 ⋅ 4,5% = 6 ⋅ 7,5% ⋅ C1 ⇒ C 2 ⋅ 0,045 = 0,45 ⋅ C1 ⇒ C 2 = 10 ⋅ C1
C1 + C 2 = 220.000.000
Cunoaştem şi  ⇒ 11 ⋅ C1 = 220.000.000
C 2 = 10 ⋅ C1 
C1 = 20.000.000;
C 2 = 200.000.000;
D1 = 20.000.000 ⋅ 7,5% = 1.500.000;
D2 = 200.000.000 ⋅ 4,5% = 9.000.000.

3. O persoanǎ fizicǎ plasează la o bancǎ un capital de 100 mil. lei, pe 60 de


zile, cu rata dobânzii anuale de 12%. La scadenŃǎ, capitalul final rezultat
este plasat imediat pe 90 de zile, cu rata dobânzii anuale 13%. Sǎ se
determine mărimea capitalului acumulat de deponent după 5 luni (problema
plasamentelor legate).

Rezolvare :
Calculǎm capitalul acumulat după 60 de zile:
rd ⋅ z 12% ⋅ 60
K 1 = C ⋅ (1 + 1 1 ) = 100.000.000 x (1 + ) = 100.000.000 ⋅ 1,02 =
360 360
= 102.000.000 lei
Capitalul plasat în continuare va fi de 102.000.000 lei. Prin urmare,
după 90 de zile, investitorul va dispune de un capital K2, unde:

181
rd 2 ⋅ z 2 13% ⋅ 90
K 2 = K 1 ⋅ (1 + ) = 102.000.000 ⋅ (1 + )=
360 360
= 102.000.000 ⋅ 1,0325 = 105.315.000 lei
Dobânda acumulatǎ în 5 luni va fi aşadar de 5.315.000 lei.

AplicaŃii propuse spre rezolvare:

1. Sǎ se calculeze numărul de zile pe care s-a contractat un împrumut


de 1.100.000.000 lei, cu un procent de dobândǎ de 15%, ştiind cǎ
dobânda încasatǎ de creditor a fost de 173.500.000 lei.

2. Suma a douǎ credite este de 35.000.000 lei. Primul este contractat pe


9 luni cu rata dobânzii 20% pe an, iar al doilea pe 3 luni cu rata
dobânzii 25% pe an. Suma dobânzilor aferente celor douǎ credite
este de 3.062.500 lei. Sǎ se afle mărimea celor douǎ credite şi a
dobânzilor aferente.

3. Sǎ se afle suma finalǎ pe care o va obŃine la scadenŃǎ o persoanǎ


fizicǎ ce dispune iniŃial de 500 milioane lei şi face următoarele
plasamente succesive (legate), fără sǎ retragă dobânda:
- pe 30 de zile cu 10,1% pe an;
- pe 150 de zile cu 11% pe an;
- pe 60 zile cu 12% pe an;
- pe 30 de zile cu 13,5% pe an;
- pe 90 de zile cu 14,5% pe an.

B. Procentul mediu de dobândǎ

Este acel procent de dobândǎ care, aplicat mai multor capitaluri, îi


aduce investitorului (deponentului) aceeaşi dobândǎ totalǎ ca în cazul
plasării capitalurilor respective cu rate diferite de dobândǎ. Formula de
calcul pentru procentul mediu de dobândǎ este:
n

C ⋅ rd1 ⋅ z1 + C 2 ⋅ rd 2 ⋅ z 2 + ... + C n ⋅ rd n ⋅ z n ∑C
i =1
i ⋅ rd i ⋅ z i
rd = 1 ⇒ rd =
C1 ⋅ z1 + C 2 ⋅ z 2 + ... + C n ⋅ z n n

∑Ci =1
i ⋅ zi

182
AplicaŃii rezolvate:
1. Sǎ se calculeze rd pentru trei capitaluri, în următoarele condiŃii:
- 125.000.000 lei, pe 60 de zile, cu rata dobânzii 16% pe an;
- 200.000.000 lei, pe 150 de zile, cu rata dobânzii 14% pe an;
- 175.000.000 lei, pe 90 zile, cu rata dobânzii 14,5% pe an;

Rezolvare:

125.000.000 × 60 × 16% + 200.000.000 × 150 × 14% + 175.000.000 × 90 × 14,5%


rd =
125.000.000 × 60 + 200.000.000 × 150 + 175.000.000 × 90

1200 + 4200 + 2283,75 7683,75


rd = = = 14, 429%
7.500 + 30.000 + 15.760 53.250

AplicaŃii propuse spre rezolvare:


1. Sǎ se calculeze rd pentru următoarele 5 capitaluri plasate astfel:
- 386.520.000 lei, pe 60 de zile, cu 15% pe an;
- 425.430.200 lei, pe 90 de zile, cu 14% pe an;
- 110.247.000 lei, pe 120 de zile, cu 12% pe an;
- 55.200.000 lei, pe 180 de zile, cu 13% pe an;
- 29.866.000 lei, pe 45 de zile, cu 11% pe an.

C. Dobânda compusǎ

Se utilizează în cazul în care scadenŃele sunt mai mari de un an, caz


în care se produce capitalizarea dobânzii.

Formulele de calcul:
D = C n − C0
C n = C 0 ⋅ (1 + rd) n

D = mărimea dobânzii compuse acumulate în n ani;


C0 = capitalul iniŃial;
Cn = capitalul final la scadenŃǎ, după n ani;
rd = rata dobânzii anuale exprimatǎ procentual;
n = nr. de ani până la scadenŃǎ.

183
AplicaŃii rezolvate:

1. O persoanǎ fizicǎ depune 185 mil. lei la o bancǎ, sub forma unui
depozit la termen pe 4 ani, cu rd = 22% pe an. La scadenŃǎ, capitalul rezultat
este plasat în continuare, tot la termen, pe 2 ani, cu rd = 23% pe an. Sǎ se
calculeze suma totalǎ de care va dispune după 6 ani deponentul şi dobânda
acumulatǎ în acest interval.

Rezolvare:
Metoda I

C 4 = C 0 ⋅ (1 + rd) 4 = 185.000.000 ⋅ (1 + 22%) 4 = 409.836.893 lei


C 6 = C 4 ⋅ (1 + 23%) 2 = 409.836.893 ⋅ (1 + 23%) 2 = 620.042.23 5 lei

Dobânda acumulatǎ:

D = 620.042.23 5 − 185.000.00 0 = 435.042.23 5 lei

Metoda II
C 6 = C 4 ⋅ (1 + 23%) 2 = C 0 ⋅ (1 + rd) 4 ⋅ (1 + 23%) 2 =
= 185.000.000 ⋅ (1 + 22%) 4 ⋅ (1 + 23%) 2 ⇒
C 6 = 620.042.235 lei
Generalizând, capitalul final după N ani de depuneri la termen, cu
procente de dobânzi diferite, va fi:
C N = C 0 ⋅ (1 + rd 1 ) n1 ⋅ (1 + rd 2 ) n2 ⋅ ... ⋅ (1 + rd t ) nt , unde:
rd1, rd2,…rdt = ratele dobânzilor practicate în fiecare an, exprimate
procentual;
n1, n2,…nt = nr. de ani corespunzători ratelor de dobândǎ rd;
N = n1+n2+…+nt;
C0 = capitalul iniŃial.

2. Sǎ se calculeze capitalul final de care dispune la scadenŃǎ o


persoanǎ fizicǎ ce constituie un depozit la termen în sumǎ de 50 mil. lei,
pentru care banca îi bonificǎ următoarele dobânzi anuale:
- 14% pentru primii 2 ani;
- 12% pentru următorii 3 ani;

184
- 10% în ultimii 3 ani.

Rezolvare:
C8 = 50.000.000 ⋅ (1 + 14%) 2 ⋅ (1 + 12%) 3 ⋅ (1 + 10%) 3 = 121.509.946,7 lei

3. O persoanǎ constituie un depozit la termen pe 5 ani la o bancă


comercialǎ, în sumǎ de 250.000.000 lei, cu rata dobânzii rd = 28% pe an. La
scadenŃǎ, depune suma rezultatǎ la aceeaşi bancă, pe 8 luni, cu rata dobânzii
25% pe an. Sǎ se afle mărimea dobânzii de care beneficiază depunătorul la
sfârşitul perioadei.

Rezolvare:

Metoda I
C5 = 250.000.000 ⋅ (1 + 28%)5 = 858.993.460 lei
858.993.460 ⋅ 25% ⋅ 8
Dobânda pe 8 luni: D = = 143.165.576 lei
12
Capitalul final la scadenŃǎ:
K = C5 + D = 858.993.460 + 143.165.576 = 1.002.159.036 lei
Dobânda totalǎ acumulatǎ:
D t = 1.002.159.036 − 250.000.000 = 752.159.036 lei

Metoda II
C5 ⋅ 25% ⋅ 8 25% ⋅ 8
K = C5 + D = C5 + = C 0 ⋅ (1 + 28%) 5 ⋅ (1 + )⇒
12 12
25% ⋅ 8
K = 250.000.000 ⋅ (1 + 28%) 5 ⋅ (1 + ) = 1.002.159.036 lei
12

Generalizând, în cazul depunerilor pe n ani întregi şi apoi pe o


fracŃiune de an, capitalul final acumulat la scadenŃǎ va fi:
rd ⋅ nr. zile
K = C 0 ⋅ (1 + rd 1 ) n ⋅ (1 + 2 )
360

4. Sǎ se calculeze dobânda de care va dispune după 6 ani şi 7 luni


deponentul unei sume de 120 mil. lei, ştiind cǎ rata dobânzii a fost de 20%
în primii 6 ani şi 18% pentru ultimele 7 luni.

185
Rezolvare:
Capitalul final după 6 ani şi 7 luni:
18% ⋅ 7
C =C 0 ⋅(1 + 20%) 6 ⋅ (1 + ) = 120.000.000 ⋅ 2,986 ⋅1,105 = 395.943.600 lei
12

Dobânda obŃinutǎ:

D = 395.943.600 − 120.000.000 = 275.943.600 lei

AplicaŃii propuse spre rezolvare:

1. Sǎ se afle care a fost rata dobânzii bonificate de bancǎ pentru un


depozit la termen, pe 6 ani, ştiind cǎ suma finalǎ la scadenŃǎ este de 4,6 ori
mai mare decât depozitul iniŃial.

2. Sǎ se determine procentul de dobândǎ acordat de bancǎ la


depozitele la termen ştiind cǎ, după 4 ani, titularul unui depozit iniŃial de
125 mil. lei dispune de 225,18 mil. lei.

3. O persoanǎ fizică plasează 525 mil. lei la o bancǎ comercialǎ, sub


forma unui depozit la termen pe 2 ani, cu rata dobânzii 10% pe an. La
scadenŃǎ, depune capitalul bănesc acumulat în cei 2 ani sub forma unui alt
depozit la termen, pe 3 ani, cu rata dobânzii 8% pe an. Sǎ se determine
mărimea totalǎ a dobânzii acumulate în 5 ani.

4. Sǎ se determine capitalul final de care va dispune la scadenŃǎ


deponentul unei sume de 30 mil. lei, pe 5 ani, cunoscând ratele de dobândǎ
acordate de bancǎ în fiecare an: 10%, 18%, 16%, 14%, 12%.

5. Sǎ se determine dobânda totalǎ pe care o va încasa titularul unui


depozit de 300 mil lei, la termen, pe 10 ani, ştiind cǎ procentele de dobândǎ
anuale acordate de bancǎ au variat astfel:
- 19 % în primii 3 ani;
- 18% în al 4-lea an;
- 16% în următorii 2 ani;
- 12% în al 7-lea an;
- 10% în ultimii 3 ani.

186
6. O persoanǎ fizicǎ depune 80 mil. lei la bancǎ, pe 4 ani şi 2 luni, cu
rata dobânzii anuale 19% şi apoi suma rezultatǎ o plasează pe 3 ani şi 5 luni,
cu rata dobânzii 13% pe an. Sǎ se calculeze suma de care va dispune la
scadenŃǎ.

7. Sǎ se afle capitalul iniŃial depus la bancǎ, astfel încât după 6 ani şi


3 luni deponentul sǎ dispună de 800 mil. lei, în condiŃiile unei rate a
dobânzii anuale de 10% pentru primii 6 ani şi de 16% pe ultimele 3 luni.

8. Sǎ se afle ce sumǎ a fost depusă la bancǎ pe 4 ani, sub forma de


depozit la termen, ştiind cǎ ratele anuale de dobândǎ practicate au fost de
14% în primii 2 ani şi de 13% în ultimii 2 ani, iar dobânda totalǎ acumulatǎ
a fost de 454.719.170 lei.

9. Sǎ se afle ce capital iniŃial a fost depus la bancă sub forma unui


depozit la termen pe 6 ani, ştiind cǎ ratele dobânzilor anuale practicate au
fost de 15% în primii 2 ani, 12% în următorii 2 ani, 13% în al cincilea an şi
10% în ultimul an, iar capitalul final la scadenŃǎ este de 450 mil. lei.

D. Capitalizarea dobânzii pentru perioade mai mici de 1 an

Este un avantaj oferit de bancă depunătorilor. Dobânda cuvenită se


păstrează în cont şi se poate capitaliza semestrial, trimestrial sau lunar. Cu
cât capitalizarea se face mai des, cu atât dobânda acumulatǎ de deponent
este mai mare. Rata dobânzii anuale compuse RDAC se calculează după
următoarea formulă:
rd% n
RDAC % = [( 1 + ) − 1] x 100 , unde:
n
rd = rata dobânzii anuale simple;
n = numărul de perioade de capitalizare cuprinse într-un an

 2, pentru capitalizare semestriala



n = 4, pentru capitalizare trimestriala
 12, pentru capitalizare lunara

187
AplicaŃii rezolvate:

1. Sǎ se calculeze RDAC, cunoscând rata anualǎ a dobânzii simple,


rd = 14%, în cazul în care capitalizarea se face:
a) semestrial;
b) trimestrial;
c) lunar.

Rezolvare:
14% 2
a) RDAC = [(1 + ) − 1] x 100 = 14,49 %
2
14% 4
b) RDAC = [(1 + ) − 1] x 100 = 14,75 %
4
14% 12
c) RDAC = [(1 + ) − 1] x 100 = 14,93 %
12

2. O sumǎ de 2 milioane lei se plasează pe 6 luni, cu o ratǎ a


dobânzii de 14 %, capitalizatǎ lunar. Sǎ se calculeze dobânda cuvenitǎ.

Rezolvare:
14% 12
RDAC = [(1 + ) − 1] x 100 = 14,93 %
12
2.000.000 x 14,93% x 6
D= = 149.300 lei
12

3. Sǎ se calculeze suma totalǎ de care va dispune titularul unui


depozit de 10 milioane de lei, pe 3 ani, cu rata dobânzii 24% pe an şi
capitalizare lunarǎ.

24% 12
RDAC = [(1 + ) − 1] x 100 = 26,82 %. C 3 = C 0 x(1 + RDAC) 3 =
12
= 10.000.000 x (1 + 26,82%) 3 = 20.396.856 lei.

Dobânda acumulatǎ D = C3 - C0 = 10.396.856 lei.

ObservaŃie: Dacǎ dobânda s-ar capitaliza anual şi nu lunar, capitalul


final, după 3 ani ar fi:

188
C 3 = C 0 x(1 + rd%) 3 = 10.000.000 x (1 + 24%) 3 = 19.066.240 lei ,

iar dobânda acumulatǎ D = C3 - C0 = 9.066.240 lei, ceea ce înseamnă


o dobândǎ cu 1.330.616 lei mai micǎ decât în cazul capitalizării lunare a
dobânzii.

4. Care este suma de care va dispune după 6 ani titularul unui


depozit la termen de 100.000.000 lei, ştiind cǎ în primii 3 ani dobânda este
de 30% şi se capitalizează semestrial, iar în următorii 3 ani este de 29 % şi
se capitalizează trimestrial?

Rezolvare:
30% 2
RDAC 1= [(1 + ) − 1] x 100 = 32,25 %
2

După 3 ani capitalul va fi:


C3 = C0 x (1+RDAC1)3 = 100.000.000 x (1+32,25 %)3 = 231.306.077 lei

29% 4
RDAC 2 = [(1 + ) − 1] x 100 = 32,3 % .
4
Dacǎ vom plasa în continuare capitalul obŃinut după 3 ani, cu
RDAC2, la finele celui de-al 6-lea an, capitalul total va fi:

C6 = C3 x (1+RDAC2)3 = 231.306.077 x (1+32,3 %)3 = 535.632.072 lei.

Dobânda totalǎ acumulatǎ în 6 ani este C6 – C0 = 435.632.072 lei.

Sau C6 = C3 x (1+RDAC2)3 = C0 x (1+RDAC1)3 x (1+ RDAC2)3 =


100.000.000 x (1+32,25%)3 x (1+32,25%)3 = 535.632.072 lei.

5. O persoanǎ fizicǎ doreşte sǎ deŃină peste 8 ani un depozit de 1


miliard lei. Ce sumǎ trebuie sǎ depună în prezent, astfel încât sǎ-şi atingă
obiectivul, cunoscând ratele de dobândǎ anuale bonificate de bancǎ:
- 25 % compus semestrial în primii 3 ani;
- 24 % compus lunar în următorii 3 ani;
- 22 % compus trimestrial în ultimii 2 ani.

189
Rezolvare:
25% 2
RDAC 1= [(1 + ) − 1] x 100 = 26,25 % .
2
După primii 3 ani:
C3 = C0 x (1+RDAC1)3 = C0 x (1+26,25%)3.
După 6 ani:
24% 12
RDAC 2 = [(1 + ) − 1] x 100 = 26,82 % .
12
C6 = C3 x (1+RDAC2 )3 = C0 x (1+26,25%)3 x (1+26,82 %)3.
După 8 ani:
22% 4
RDAC 3= [(1 + ) − 1] x 100 = 23,88 %
4
C8 = C6 x (1+RDAC3 )2 = C0 x (1+26,25%)3 x (1+26,82 %)3 x (1+23,88 %)2

Din ultima relaŃie putem extrage:


C8
C0 = =
(1 + 26,25%) ⋅ (1 + 26,82%) 3 ⋅ (1 + 23,88%) 2
3

1.000.000.000
= = 158.837.266 lei
2,012 x 2,039 x 1,534

AplicaŃii propuse spre rezolvare:

1. Sǎ se determine RDAC, cunoscând:


a) rata dobânzii simple rd = 11%, capitalizare lunarǎ;
b) rd = 13 %, capitalizare semestrialǎ;
c) rd = 15%, capitalizare trimestrialǎ;
d) rd = 17 %, capitalizare lunarǎ.

2. Sǎ se calculeze dobânda pe care o va obŃine titularul unui depozit


de 445 milioane lei, pe 8 luni, cu rd = 16 % anual, compus (capitalizat)
trimestrial.

3. Ce sumǎ a fost depusǎ pe 6 luni, cu rata dobânzii 18 % / an,


capitalizatǎ trimestrial, dacǎ la scadenŃǎ depozitul este de 107.447.550 lei ?

4. Care este dobânda pe care o va obŃine o persoanǎ fizicǎ ce depune


680 milioane lei pe 10 ani, cu rata dobânzii 10%/an capitalizatǎ lunar? Care

190
ar fi fost mărimea dobânzii în cazul în care capitalizarea s-ar fi făcut
semestrial? Dar anual?

5. Care este suma de care va putea dispune titularul unui depozit de


175 milioane lei, peste 5 ani, ştiind cǎ procentele de dobândǎ bonificate de
bancǎ sunt în scădere cu 1 punct procentual în fiecare an, în primul an rata
dobânzii fiind de 10% anual, iar capitalizarea făcându-se lunar?

6. Care este suma de care va dispune după 15 ani titularul unui


depozit de 400 milioane lei, ştiind cǎ în primii 5 ani dobânda anuală este de
15 % şi se capitalizează lunar, iar în ultimii 10 ani scade cu câte un punct
procentual în fiecare an (începând cu 14% în anul al 6-lea) şi se
capitalizează semestrial?

7. O persoanǎ fizicǎ doreşte sǎ deŃină peste 7 ani un depozit de 3


miliarde lei. Ce sumǎ trebuie sǎ depună în prezent, dacǎ în primii 3 ani
dobânda bonificatǎ de bancǎ este de 13 % anual compus semestrial, iar în
următorii 4 ani este de 11 % anual compus lunar?

E. Dobânda cu primǎ de risc. Dobânda realǎ

În fundamentarea ratei dobânzii solicitate debitorilor pentru creditele


acordate, băncile procedează astfel:

1. Calculează rata medie a dobânzii la care se obŃin resursele de


creditare (i), luând în considerare dobânzile plătite la depozite şi la
împrumuturile de refinanŃare;

2. Estimează, pe baze statistice, procentul de credite (creanŃe) care nu


se mai recuperează (d);

3. Calculează rata dobânzii cu primǎ de risc (r*):

1+ i
r* = − 1, unde r*-i = primǎ de risc.
1− d
1+i se mai numeşte tendinŃǎ de valorificare a capitalului, iar 1-d se
numeşte tendinŃǎ de diminuare a capitalului.

191
4. Iau în considerare rata inflaŃiei (ri), considerând drept ratǎ a
dobânzii reale (dr %) chiar rata dobânzii cu primǎ de risc (r*):

1+ dn %
1+ dr % = , unde
1 + ri
dn % = rata dobânzii nominale. Aceasta se numeşte ecuaŃia lui Fisher;
1+ dn %
Considerând dr% = r*, se obŃine 1 + r * = .
1 + ri
5. Determină rata dobânzii solicitate debitorilor pentru creditele
acordate. Aceasta este chiar rata dobânzii nominale (dn%), care va fi
înscrisă în contractul de credit.

dn % = (1+r*)x(1+ri)-1, unde

dn % = rata minimă a dobânzii percepute de bancă pentru


creditele acordate.

AplicaŃii rezolvate:

1. Sǎ se calculeze minimul de dobândă solicitat de bancă pentru creditele


acordate, cunoscând următoarele elemente:
- rata medie a dobânzii la care se obŃin resursele de creditare (i) este
de 15 %/ an;
- din creditele acordate, 5% nu se mai recuperează (d);
- rata inflaŃiei anuale (ri) este 13 %.

Rezolvare:

Calculǎm mai întâi r* şi apoi dn:


1 + 15%
r* = − 1 = 21,053 % ;
1 − 5%
d n % = (1 + 21,053%)(1 + 13%) - 1 = 36,79 %.

Aşadar, dacǎ ar Ńine cont de toate riscurile (riscul nerecuperării


capitalului şi riscul de scădere a puterii de cumpărare, în special), banca ar
trebui sǎ solicite debitorilor o ratǎ a dobânzii la credite de 36,79%/an, în

192
condiŃiile în care ea îşi procurǎ resursele de creditare cu un cost mediu de 15
%/ an. Aceasta i-ar permite obŃinerea unei dobânzi reale de 21,053% / an.

2. Sǎ se determine rata minimă a dobânzii solicitate de o bancă


pentru creditele acordate, în următoarele condiŃii:
- rata dobânzii plătite de bancǎ în primul trimestru pentru depozite
şi alte resurse împrumutate este de 10 %/an, iar în următoarele
trimestre creşte cu câte 2 puncte procentuale;
- din totalul creditelor acordate, 2 % sunt total nerecuperabile, iar
5 % devin litigioase şi se recuperează în final 80 % din valoarea
lor;
- rata inflaŃiei anuale = 8 %.

Rezolvare:
10% + 12% + 14% + 16%
Determinăm mai întâi i = = 13% , apoi
4
d = 2% + 5% × 20% = 2% + 1% = 3%
1 + 13%
r* % = − 1 = 16,494%,
1 − 3%
d n % = (1 + 16,494%)(1 + 8%) − 1 = 25,813%.

AplicaŃii propuse spre rezolvare:

1. Sǎ se calculeze rata dobânzii reale (dr %), în următoarele situaŃii:


a) dn = 20 %, ri = 18 %;
b) dn = 15 %, ri = 15 %;
c) dn = 13 %, ri = 15 %.

2. Sǎ se calculeze rata dobânzii nominale (dr %) cunoscând:


- dr = -3 %, ri = 15 %;
- dr = 7 %, ri = 18 %;
- dr = 10 %, ri = 10 %.

3. Sǎ se determine rata minimă a dobânzii solicitate de bancǎ pentru


creditele acordate cunoscând:
- rata dobânzii plătite de bancǎ pentru resursele de creditare este
de 15 % în primul trimestru şi scade cu câte 2 puncte procentuale
în fiecare trimestru, până la sfârşitul anului;

193
- 10 % din credite devin litigioase şi se recuperează în proporŃie de
90%, în timp ce alte 4 % din credite sunt total nerecuperabile;
- rata inflaŃiei anuale estimate este de 11 %.

4. O bancă îşi procură resursele de creditare plătind o dobândă de


10% în prima lună. Ulterior, dobânda creşte cu câte 1 punct procentual în
fiecare lună, până la sfârşitul anului. Statisticile relevă că 5 % din creanŃe
devin litigioase, urmarea fiind:
- 3 % sunt recuperabile în întregime;
- 1 % sunt recuperabile în proporŃie de 50 %;
- 1 % sunt total nerecuperabile.
În aceste condiŃii să se calculeze nivelul primei de risc.

F. Înregistrarea dobânzilor în conturile curente

Se poate face prin două metode:


A. Metoda directă;
B. Metoda în scară.

A. Metoda directă se caracterizează prin următoarele:


- se înregistrează operaŃiunile (intrările şi ieşirile, adică încasările
şi plăŃile) în partidă dublă, în ordinea în care survin, până în
momentul închiderii periodice a contului;
- pentru fiecare operaŃiune înregistrată se vor calcula numerele de
dobânzi (debitoare - ND sau creditoare - NC), pentru perioada
cuprinsă între data operaŃiunii şi data închiderii periodice a
contului;
- la data închiderii periodice a contului se stabileşte soldul
sumelor;
- pentru stabilirea soldului final al contului curent, se ajustează
soldul sumelor cu soldul dobânzilor. Acestea din urmă se
calculează prin aplicarea ratelor de dobândă debitoare/creditoare
la numerele debitoare/creditoare.

AplicaŃie rezolvată:
La 1 octombrie a.c., contul curent al societăŃii comerciale DELTA
SA la banca sa înregistrează un sold iniŃial creditor de 500 u.m. În intervalul

194
de timp până la 31 decembrie a.c., când se închide contul, au loc
următoarele operaŃii:
- 20 oct.: încasare cec în valoare de 1.000 u.m.
- 5 nov.: plată furnizori materii prime 2.000 u.m.
- 15 nov.: virament în cont 400 u.m.
- 30 nov.: încasare cec 1.200 u.m.
- 15 dec.: plată energie electrică şi apă 1.000 u.m.
Să se determine soldul final al contului curent la 31 decembrie a.c.,
înregistrările făcându-se pe baza metodei directe. Dobânzile practicate sunt:
10% dobânda anuală creditoare şi 20 % dobânda anuală debitoare.

Rezolvare:
Rezolvarea se organizează în următorul tabel:

Debit Credit
Data ExplicaŃii Suma t ND = S Data ExplicaŃii Suma t NC = S x
S (zile) xt S (zile) t
5.11 Plată 2.000 56 112.000 1.10 Sold 500 91 45.500
furnizori iniŃial
15.12 Plată 1.000 16 20.10 Încasare 1.000 72 72.000
energie 16.000 cec
15.11 Virament 400 46 18.400
în cont
30.11 încasare 1.200 31 37.200
cec
31.12 Închidere 3.000 128.000 31.12 Închidere 3.100 173.100
cont cont
Sold
creditor
SC
=100

Aplicăm procentele de dobândă la numerele debitoare şi creditoare,


pentru a determina mărimea dobânzii debitoare şi a celei creditoare:

N D × 20% 128.000 × 20%


DD = = = 71,11 u.m.
360 360

N C × 10% 173.100 × 10%


DC = = = 48,08 u.m.
360 360

195
Soldul final este creditor SFC = SC + DC - DD = 100 + 48,08 –
71,11 = 76,97 u.m.

AplicaŃii propuse spre rezolvare:

1. La 1 martie a.c., contul curent al societăŃii comerciale STEAUA


SA la banca sa înregistrează un sold iniŃial creditor de 1.200.000 u.m. În
intervalul de timp până la 31 mai a.c., când se închide contul, au loc
următoarele operaŃii:
- 20 martie: încasare cec clienŃi în valoare de 2.700.000 u.m.
- 25 martie: depunere de numerar în contul bancar 2.600.000 u.m.
- 31 martie: plată furnizori materii prime 5.000.000 u.m.
- 5 aprilie: plată comisioane către bancă 200.000 u.m
- 15 aprilie: virament în cont 5.400.000 u.m.
- 22 aprilie: rambursare rată din credit şi dobânzi aferente 1.300.000 u.m
- 30 aprilie.: încasare cec 1.800.000 u.m.
- 7 mai: plată dividende către acŃionari 800.000 u.m.
- 15 mai: plată energie electrică şi apă 3.500.000 u.m.
Să se determine soldul final al contului curent la 31 mai a.c.,
înregistrările făcându-se pe baza metodei directe. Dobânzile practicate sunt:
5% dobânda anuală creditoare şi 12 % dobânda anuală debitoare.

2. Se consideră următoarele operaŃii efectuate în cursul lunii martie a.c.,


prin contul curent al societăŃii X (u.m.):
- 4 martie: depunere numerar din casierie 800
- 7 martie: plată furnizori 1.250
- 8 martie: rambursare rate din credit bancar 450
- 12 martie: încasare cecuri din compensare 2.200
- 12 martie: plată furnizori 950
- 20 martie: plată impozit pe profit 1.200
- 23 martie: ridicare sume din cont pentru plata salariilor 1.800
- 25 martie: plată furnizori 500
- 28 martie: încasare ordin plată 1.500
Sold iniŃial al contului la 1 martie 1.200 u.m., creditor. Să se calculeze
soldul final al contului curent la 31 martie a.c., în condiŃiile practicării
dobânzilor 4,5%, respectiv 6% anual, prin metoda directă.

196
B. Metoda în scară prezintă următoarele particularităŃi:

- operaŃiunile se înregistrează în partidă simplă, în ordine cronologică;


- după fiecare operaŃiune se calculează soldul sumelor şi numerele de
dobânzi, pe perioada cuprinsă între momentul operaŃiunii şi operaŃiunea
următoare.

AplicaŃie rezolvată:
Se consideră următoarele operaŃiuni care sunt efectuate prin contul
curent al unui agent economic, în perioada 1 martie – 31 mai:
- 20 martie: virament în cont 1.000.000 u.m.
- 5 aprilie: plata dividendelor către acŃionari 2.000.000 u.m.
- 15 aprilie: încasare ordin de plată 400.000 u.m.
- 30 aprilie: încasare cecuri 1.200.000 u.m.
- 15 mai: plata furnizorilor de materii prime 1.000.000 u.m.
Soldul iniŃial al contului (1 martie) este creditor, în mărime de
500.000 u.m. Să se calculeze soldul final al contului curent la 31 mai a.c.,
conform metodei în scară şi în condiŃiile practicării de către bancă a
dobânzilor 10 % - 20 %.

Rezolvare:
Organizăm rezolvarea în următorul tabel:
Data ExplicaŃii Suma t (zile) N=Sxt
1.03 Sold iniŃial 500.000 C 19 9.500.000 C
20.03 Virament în 1.000.000
cont 16 24.000.000 C
1.500.000 C
5.04 Plată 2.000.000
dividende 10 5.000.000 D
500.000 D
acŃionari
15.04 Încasare ordin 400.000
de plată 15 1.500.000 D
100.000 D
30.04 Încasare cec 1.200.000
15 16.500.000 C
1.100.000 C
15.05 Plată furnizori 1.000.000
materii prime 16 1.600.000 C
100.000 C
31.05 Închidere cont
SC = 100.000
ND = 6.500.000
NC = 51.600.000

197
Calculăm mărimea dobânzilor debitoare şi creditoare:

N D × 20% 6.500.000 × 20%


DD = = = 3.611,11 u.m.
360 360

N C × 10% 51.600.000 × 10%


DC = = = 14.333,33 u.m.
360 360

Soldul final este creditor SFC = SC + DC - DD = 100.000 +


14.333,33 – 3.611,11 = 110.722,22 u.m.

AplicaŃii propuse spre rezolvare:


1. La 1 martie a.c., contul curent al societăŃii comerciale GAMA SA
la banca sa înregistrează un sold iniŃial creditor de 1.850.000 u.m. În
intervalul de timp până la 31 mai a.c., când se închide contul, au loc
următoarele operaŃii:
- 20 martie: încasare cec clienŃi în valoare de 2.500.000 u.m.
- 28 martie: depunere de numerar în contul bancar 4.600.000 u.m.
- 31 martie: plată furnizori materii prime 4.000.000 u.m.
- 5 aprilie: plată comisioane către bancă 600.000 u.m
- 12 aprilie: virament în cont 5.460.000 u.m.
- 20 aprilie: rambursare rată din credit şi dobânzi aferente 1.300.000 u.m
- 30 aprilie.: încasare cec 1.800.000 u.m.
- 7 mai: plată dividende către acŃionari 800.000 u.m.
- 19 mai: plată energie electrică şi apă 3.800.000 u.m.
Să se determine soldul final al contului curent la 31 mai a.c.,
înregistrările făcându-se pe baza metodei în scară. Dobânzile practicate sunt:
8% dobânda anuală creditoare şi 15 % dobânda anuală debitoare.

2. Se consideră următoarele operaŃii efectuate în cursul lunii octombrie


a.c. prin contul curent al societăŃii X (u.m.):
- 4 octombrie: depunere numerar din casierie 800
- 6 octombrie: plată furnizori 1.250
- 8 octombrie: rambursare rate din credit bancar 450
- 12 octombrie: încasare cecuri din compensare 2.200
- 15 octombrie: plată furnizori 950
- 20 octombrie: plată impozit pe profit 1.200

198
- 22 octombrie: ridicare sume din cont pentru plata salariilor 1.800
- 25 octombrie: plată furnizori 500
- 29 octombrie: încasare ordin plată 1.500.
Sold iniŃial al contului la 1 octombrie: 200 u.m., debitor. Să se
calculeze soldul final al contului curent la 31 octombrie a.c., în condiŃiile
practicării dobânzilor 6,5%, respectiv 9% anual, prin metoda în scară.

G. Rambursarea creditelor

Cel mai adesea, rambursarea creditelor bancare se face în tranşe


egale (lunare – de cele mai multe ori, dar şi trimestriale, semestriale sau
anuale - foarte rar), cu dobânda calculată asupra descoperitului (asupra
creditului rămas de rambursat).
Creditele se pot acorda cu perioadă de graŃie sau fără. În perioada de
graŃie se plătesc doar dobânzi, nu se rambursează şi tranşe din credit.

AplicaŃii rezolvate:
1. Rambursarea în tranşe anuale egale;
2. Rambursarea în tranşe semestriale egale;
3. Rambursarea în tranşe trimestriale egale;
4. Rambursarea în tranşe lunare egale.

1. Rambursarea în tranşe anuale egale

1 1. Rambursare în tranşe anuale egale, fără perioadă de graŃie

Să se întocmească tabelul de rambursare pentru un credit în sumă de


400 mil lei, rambursabil în 4 ani, în tranşe anuale egale, cu rata dobânzii
anuale 20%.
Rezolvare:
mil lei
Anul Tranşa Dobânda Tranşa+Dobânda Creditul
rămas
1 100 400x20%=80 180 300
2 100 300x20%=60 160 200
3 100 200x20%=40 140 100
4 100 100x20%=20 120 0
Total 400 200 600

199
1. 2. Rambursare în tranşe anuale egale, cu perioadă de graŃie

Să se întocmească tabelul de rambursare pentru un credit în sumă de


400 mil lei, rambursabil în 4 ani, în tranşe anuale egale, cu rata dobânzii
anuale 20% şi cu 2 ani perioadă de graŃie.

Rezolvare:
mil lei
Anul Tranşa Dobânda Tranşa+Dobânda Creditul
rămas
1 - 400x20%=80 80 400
2 - 400x20%=80 80 400
3 200 400x20%=80 280 200
4 200 200x20%=40 240 0
Total 400 280 680

2. Rambursarea în tranşe semestriale egale

2. 1. Rambursare în tranşe semestriale egale, fără perioadă de graŃie

Să se întocmească tabelul de rambursare pentru un credit în sumă de


400 mil lei, rambursabil în 2 ani, în tranşe semestriale egale, cu rata
dobânzii anuale 20%.

Rezolvare:
mil lei
Semestrul Tranşa Dobânda Tranşa+Dobânda Creditul
rămas
1 100 400 × 20% × 1 140 300
= 40
2
2 100 300 × 20% × 1 130 200
= 30
2
3 100 200 × 20% × 1 120 100
= 20
2

200
4 100 100 × 20% × 1 110 0
= 10
2
Total 400 100 500

2. 2. Rambursare în tranşe semestriale egale, cu perioadă de graŃie

Să se întocmească tabelul de rambursare pentru un credit în sumă de


400 mil lei, rambursabil în 2 ani, în tranşe semestriale egale, cu rata
dobânzii anuale 20% şi cu 1 an perioadă de graŃie.

Rezolvare:
mil lei
Semestrul Tranşa Dobânda Tranşa+Dobânda Creditul
rămas
1 - 400 × 20% × 1 40 400
= 40
2
2 - 400 × 20% × 1 40 400
= 40
2
3 200 400 × 20% × 1 240 200
= 40
2
4 200 200 × 20% × 1 220 0
= 20
2
Total 400 140 540

3. Rambursarea în tranşe trimestriale egale

3. 1. Rambursare în tranşe trimestriale egale, fără perioadă de graŃie

Să se întocmească tabelul de rambursare pentru un credit în sumă de


400 mil lei, rambursabil în 2 ani, în tranşe trimestriale egale, cu rata
dobânzii anuale 20%.

201
Rezolvare:
mil lei
Trimestrul Tranşa Dobânda Tranşa+Dobânda Creditul
rămas
1 50 400 × 20% × 1 70 350
= 20
4

2 50 350 × 20% × 1 67,5 300


= 17,5
4
3 50 300 × 20% × 1 65 250
= 15
4
4 50 250 × 20% × 1 62,5 200
= 12,5
4
5 50 200 × 20% × 1 60 150
= 10
4
6 50 150 × 20% × 1 57,5 100
= 7 ,5
4
7 50 100 × 20% × 1 55 50
=5
4
8 50 50 × 20% × 1 52,5 0
= 2,5
4
Total 400 90 490

3. 2. Rambursare în tranşe trimestriale egale, cu perioadă de graŃie

Să se întocmească tabelul de rambursare pentru un credit în sumă de


400 mil lei, rambursabil în 2 ani, în tranşe trimestriale egale, cu rata
dobânzii anuale 20% şi cu 1 an perioadă de graŃie.

Rezolvare:
mil lei
Trimestrul Tranşa Dobânda Tranşa+Dobânda Creditul
rămas
1 - 400 × 20% × 1 20 400
= 20
4
2 - 20 20 400

202
3 - 20 20 400
4 - 20 20 400
5 100 20 120 300
6 100 300 × 20% × 1 115 200
= 15
4
7 100 200 × 20% × 1 110 100
= 10
4
8 100 100 × 20% × 1 105 0
=5
4
Total 400 130 530

4. Rambursarea în tranşe lunare egale

4. 1. Rambursare în tranşe lunare egale, fără perioadă de graŃie

Să se întocmească tabelul de rambursare pentru un credit în sumă de


400 mil lei, rambursabil în 8 luni, în tranşe lunare egale, cu rata dobânzii
anuale 20%.

Rezolvare:
mil lei
Luna Tranşa Dobânda Tranşa+Dobânda Creditul
rămas
1 50 56,66 350
400 × 20% × 1
= 6,66
12
2 50 350 × 20% × 1 55,83 300
= 5,83
12
3 50 300 × 20% × 1 55 250
=5
12
4 50 54,16 200
250 × 20% × 1
= 4,16
12
5 50 200 × 20% × 1 53,33 150
= 3,33
12

203
6 50 150 × 20% × 1 52,5 100
= 2,5
12
7 50 100 × 20% × 1 51,665 50
= 1,665
12
8 50 50 × 20% × 1 50,833 0
= 0,833
12
Total 400 29,978 429,978

4. 2. Rambursare în tranşe lunare egale, cu perioadă de graŃie

Să se întocmească tabelul de rambursare pentru un credit în sumă de


400 mil lei, rambursabil în 8 luni, în tranşe lunare egale, cu rata dobânzii
anuale 20% şi cu 4 luni perioadă de graŃie.

Rezolvare:
mil lei
Luna Tranşa Dobânda Tranşa+Dobânda Creditul
rămas
1 - 400 × 20% × 1 6,66 400
= 6,66
12
2 - 6,66 6,66 400
3 - 6,66 6,66 400
4 - 6,66 6,66 400
5 100 6,66 106,66 300
6 100 300 × 20% × 1 105 200
=5
12
7 100 200 × 20% × 1 103,33 100
= 3,33
12
8 100 100 × 20% × 1 101,665 0
= 1,665
12
Total 400 43,295 443,295

204
AplicaŃii propuse spre rezolvare:

1. Să se întocmească tabelul de rambursare pentru un credit în sumă de 800


mil lei, rambursabil în 6 ani, în tranşe anuale egale, cu ratele dobânzii anuale
14%, 12%, 10%, 8%, 6%, respectiv 4% şi cu 2 ani perioadă de graŃie.

2. Să se întocmească tabelul de rambursare pentru un credit în sumă de 500


mil lei, rambursabil în 6 ani, în tranşe semestriale egale, cu rata dobânzii
anuale 10% şi cu 1 an perioadă de graŃie. Să se refacă tabelul de rambursare,
în condiŃiile în care rata dobânzii scade începând cu semestrul al-III-lea cu 2
puncte procentuale.

3. Să se întocmească tabelul de rambursare pentru un credit în sumă de 200


mil lei, rambursabil în 3 ani, în tranşe trimestriale egale, cu rata dobânzii
anuale 10% şi cu 6 luni perioadă de graŃie.

4. Să se întocmească tabelul de rambursare pentru un credit în sumă de


1.000 mil lei, rambursabil într-un an, în tranşe lunare egale, cu rata dobânzii
anuale 14% şi cu 2 luni perioadă de graŃie.
Să se refacă tabelul de rambursare în cazul în care rata dobânzii
scade cu 4 puncte procentuale, durata creditului creşte cu 4 luni, iar perioada
de graŃie creşte cu 3 luni. Suma împrumutului rămâne aceeaşi.

12.2. Studiu de caz simplificat privind modul de analiză şi


acordare a unui credit pentru persoană fizică destinat
achiziŃiei unui autoturism

Vom exemplifica în cele ce urmează modul de analiză, aprobare şi


acordare a unui credit pe termen de 5 ani pentru achiziŃionarea unui
autoturism MATIZ, credit în sumă de 101.250.000 lei, acordat de BANCA
X, sucursala din sectorul 5, din Bucureşti, solicitantul fiind persoana fizică
POPOVICI CLAUDIA, cu domiciliul în Bucureşti, blvd Cascadelor nr. 52,
sector 5.
Băncile acordă credite pentru cumpărarea de autoturisme,
comercializate prin dealeri autorizaŃi, persoanelor fizice care realizează
venituri lunare certe. Dosarul de credit se poate întocmi la sediul dealer-
ului sau la sediul băncii.

205
CondiŃii de acordare:
- avans: minim 25%, plătibil la bancă sau la casieria dealer-ului care are
contul la BANCA X;
- termen de rambursare: maxim 5 ani;
- pentru avans plătit în volum de până la 25%, se percepe 1 punct procentual
în plus la dobândă curentă;
- rata lunară totală (tranşă din credit + dobândă corespunzătoare) nu poate fi
mai mare de 1/3 din veniturile nete lunare ale solicitantului şi ale familiei
acestuia.

GaranŃii:
- veniturile nete lunare realizate de solicitant şi familia acestuia;
- autoturismul cumpărat din credit va fi asigurat, iar drepturile de încasat din
poliŃa de asigurare CASCO vor fi cesionate în favoarea băncii.
În scopul obŃinerii creditului pentru achiziŃia autoturismului MATIZ
de la dealerul AUTOSTAR, solicitanta POPOVICI CLAUDIA a întocmit
un dosar care cuprinde următoarele documente:
• cerere de credit;
• copii ale actelor de identitate;
• adeverinŃă de salariu de la locul de muncă, unde este angajată ca
jurist, cu contract pe perioadă nedeterminată - CONTIMAR SRL,
adeverinŃă completată fără ştersături, modificări şi cu o singură
culoare;
• copie xerox a cărŃii de muncă;
• declaraŃie pe proprie răspundere privind creditele angajate la alte
bănci sau alte tipuri de debite;
• acordul de consultare a bazei de date a Centralei de Risc Bancar (se
completează la sediul băncii);
• acord de transmitere a informaŃiei de risc la Biroul Român de Credit
(se completează la sediul băncii);
• factura proformă de la dealerul autorizat, din care să rezulte
elementele necesare stabilirii modului de utilizare a creditului –
achiziŃie autoturism MATIZ, în valoare integrală de 4.500 euro
(168.750.000 lei);
• aviz de plată de la dealerul autorizat AUTOSTAR;
• poliŃă CASCO de asigurare pentru avarii a autovehiculului;
• dovada achitării avansului de 40% (67.500.000 lei), plătit la casieria
dealerului autorizat AUTOSTAR din Bucureşti, Calea OlteniŃa nr.
177, sector 5.

206
În vederea acordării creditului, banca, prin ofiŃerul de credit, va
realiza o serie de analize şi evaluări în ceea ce-l priveşte pe posibilul
împrumutat POPOVICI CLAUDIA.
Se constată astfel, că solicitanta se încadrează în categoria
persoanelor care pot beneficia de credit pentru achiziŃie autoturism,
potrivit legii şi condiŃiilor de creditare ale Băncii X, fiind o persoană fizică
majoră, cu cetăŃenie română şi domiciliată în România, care realizează
venituri certe pe bază contractuală.
OfiŃerul de credit va face o analiză a situaŃiei clientului, conform
celor 10 criterii cuprinse în sistemul credit scoring46, după cum urmează:

Criterii (scoring) de apreciere a persoanelor fizice solicitante de


credite - POPOVICI CLAUDIA
NR CRITERIUL APRECIEREA NR.
Crt PCT
1 LocuinŃa client vila proprietate
apartament proprietate 2
chirie fond locativ
Chirie
2 Durata la aceeaşi 0 – 6 luni
adresa
7 – 12 luni
1 – 3 ani
3 – 5 ani 3
peste 5 ani
3 Profesie practicata pregătire superioară 6
pregătire medie
comerciant
lucrător specializat
pensionar
muncitor
4 Durata acelaşi loc sub 1 an
munca
1 – 2 ani
2 – 5 ani
5 – 8 ani 3
peste 8 ani
5 Telefon Nu
Da 2

46
scoring folosit în prezent de BCR pentru evaluarea clienŃilor persoane fizice

207
6 ReferinŃe bancare nici una
cont la vedere / depozit
credite angajate
avans propriu pentru credite :
- avans mai mic de 15%
- avans intre 15-20%
- avans intre 20-25%
- avans peste 25% 3
7 SituaŃie familiala bărbat celibatar
femeie celibatară
căsătorit (a) 4
divorŃat (a)
văduv (a)
8 Persoane în nici o persoană
întreŃinere
O persoană
doua persoane 2
trei sau mai multe persoane
9 Venit lunar net 500.000 – 1.000.000
1.000.000 – 1.500.000
1.500.000 – 2.000.000
2.000.000 – 3.000.000
3.000.000 – 5.000.000
peste 5.000.000 5
10 GaranŃii GaranŃii bancare irevocabile primite de la alte bănci
Depozit bancar
Asigurare credit şi dobânda la o societate de 4
asigurare
Ipoteca
Gaj cu deposedare
Gaj fără deposedare
Cesiune de creanŃa
cauŃiune (fidejusiune)
TOTAL PUNCTAJ Până la 10 11 – 16 17 – 28 29 – 33 peste
inclusiv 33
RATING DE 5 4 3 2 1
CREDITE

Din acest document, reiese că solicitanta, în vârstă de 32 de ani,


este licenŃiată a UniversităŃii Bucureşti, Facultatea de Drept, este căsătorită
de peste 6 ani, are 2 copii minori, este proprietara unui apartament şi
domiciliază de peste 3 ani la aceeaşi adresă: Bucureşti, blvd. Cascadelor nr.
52, sector 5.

208
Locul de muncă al împrumutatei este acelaşi de peste 5 ani, fiind
încadrat cu contract pe perioadă nedeterminată, ca jurist la SC CONTIMAR
SRL din Bucureşti.
Din adeverinŃa de salariu rezultă că are un venit net lunar în sumă
de 15.800.000 lei, solicitanta obŃinând venituri certe cu caracter de
permanenŃă. Acest venit, conform adeverinŃei eliberate de angajator, nu este
grevat de nici un fel de debite. Conform normelor Băncii X, rata maximă
lunară admisă este de 1/3 din acest venit, ceea ce înseamnă 5.266.666 lei.
SoŃul împrumutatei, POPOVICI MARIUS are un venit net lunar în
sumă de 14.295.066 lei, fiind angajat la SC MICRONIX SRL, ca inginer de
sistem.
Prin intermediul Centralei Riscurilor Bancare şi a Centralei
IncidenŃelor de PlăŃi se verifică datoriile pe care le poate avea posibila
împrumutată. Se constată că nu mai are alte datorii.
În concluzie, scoringul (ratingul) indică un punctaj total de 34
puncte pentru POPOVICI CLAUDIA, ceea ce înseamnă credit încadrat în
categoria 1, cu prioritate la încheierea contractului de credit.
Solicitanta POPOVICI CLAUDIA deŃine un aport propriu de
40% (1.800 euro, aproximativ 67.500.000 lei) din suma necesară
achiziŃionării autoturismului MATIZ, al cărui preŃ (valoare integrală) este,
conform facturii fiscale proformă emisă de dealerul autorizat AUTOSTAR,
de 4.500 euro (168.750.000 lei, 1 euro = 37.500 lei). Prin urmare, aportul
propriu al împrumutatei depăşeşte confortabil limitele cerute de Banca X
(min 25%). Solicitanta a dovedit cu chitanŃă depunerea acestui avans la
casieria dealerului autorizat AUTOSTAR din Calea OlteniŃa nr. 177, sector
5.
OfiŃerul de credit întocmeşte un referat privind cererea de credit a
doamnei POPOVICI CLAUDIA, sintetizând toate aceste informaŃii şi
propunând aprobarea creditului, în plafon de 101,25 mil. lei, pe 5 ani, după
cum urmează:

209
Referat privind cererea de credit pentru autoturism MATIZ -
POPOVICI CLAUDIA

VOLUM Solicitat: 101.250.000 LEI


DESTINATIE AchiziŃionare autoturism MATIZ de la DAEWOO
AUTOSTAR
DATE POPOVICI CLAUDIA
IDENTIFICARE
CALITATE IMPRUMUTAT
Act identitate: seria KT nr. 082300, elib. de SecŃia 8
PoliŃie, la data de 15 octombrie 2000
Vârsta: 32 ani. Cod numeric personal: 2730804……..
Domiciliu: Blvd Cascadelor nr. 52, sector 5.
Salariat perioadă nedeterminată: SC CONTIMAR SRL
Studii: Universitatea Bucureşti. FuncŃia: jurist
CONDITII DE ACORDARE
Venituri certe conform: adeverinŃă salariu CONTIMAR
SRL
GaranŃie rambursare: venituri personale, poliŃă asigurare
avarii
La această dată, conform adeverinŃa salariu şi declaraŃie:
• nu înregistrează debite / credite
• nu a fost despăgubit de societăŃile de asigurări
CAPACITATE Venit net împrumutat: 15.800.000 lei
DE 15.800.000 lei x 1/3 = 5.266.666 lei rata maximă >
RAMBURSARE 3.284.911 lei = rata calculată
Persoane în întreŃinere: 2
Stare civilă: căsătorită
GARANTII Venituri solicitant, poliŃă asigurare avarii autoturism
PROPUNERI ACORDARE / UTILIZARE / RAMBURSARE
CONDITII
Volum împrumut 101.250.000 lei
Rate lunare egale: 3.284.911 lei
Termen creditare: 60 luni;
Dobânda: 23,90 % / an.
Modalitate plată: depuneri cont disponibil / reŃineri pe stat
GaranŃii: venituri împrumutat, poliŃă asigurare avarii
autoturism.

Pe baza cererii de credit, a documentaŃiei anexate la cererea de credit


de către solicitantă şi a referatului privind cererea de credit întocmit de

210
ofiŃerul de credit, se hotărăşte acordarea sau respingerea creditului pentru
achiziŃie autoturism.
În cazul doamnei POPOVICI CLAUDIA se hotărăşte acordarea
creditului pentru achiziŃionarea autoturismului MATIZ, în sumă de 101,25
mil. lei, pe 60 de luni, cu rata dobânzii 23,9% pe an (variabilă), rata lunară
de plată fiind calculată la suma fixă de 3.284.911 lei.

Pasul următor este încheierea contractului de credit, tragerile din


credit urmând a se face în maxim 5 de zile de la data îndeplinirii tuturor
condiŃiilor de eliberare a fondurilor, sumele putând fi folosite numai pentru
achiziŃionare autoturism MATIZ, de la dealerul autorizat AUTOSTAR din
Calea OlteniŃa nr. 177, sector 5.
Rambursarea creditului se va face în perioada activă a salariatei,
având în vedere vârsta acesteia şi durata creditului.
Trebuie menŃionat că, nivelul dobânzii curente la credite se poate
majora de către bancă, în funcŃie de serviciul datoriei, astfel47:
• cu un punct procentual, dacă împrumutatul are credite sau
dobânzi restante pe perioade cuprinse între 8 şi 30 de zile;
• cu două puncte procentuale, dacă împrumutatul are credite
sau dobânzi restante de peste 30 de zile.
Nerambursarea la termenele stabilite a ratelor de credit datorate dă
dreptul băncii de a percepe la acestea o dobândă majorată.
Conform normelor bancare, se stabileşte şi un comision de gestiune
a creditului - 1,5% flat, care se achită la semnarea contractului.
Alte comisioane percepute de bancă:
o 200.000 lei comision de analiză a dosarului, care se achită la
depunerea documentaŃiei, în vederea analizei acesteia, indiferent dacă
se va aproba sau nu împrumutul;
o comision de deschidere de cont 100.000 lei;
o comision la retragerea/încasarea banilor de 0,5% din suma retrasă.
Garantarea creditului se face de către împrumutat cu următoarele
garanŃii constituite în favoarea băncii:
o venituri certe lunare sub formă de salariu;
o cesiune de creanŃă asupra drepturilor de încasat din contractul de
asigurare - poliŃă de asigurare pentru avarii a autoturismului, încheiată
la societatea de asigurări Y, pe perioadă de un an, cu obligativitatea
reînnoirii poliŃei până la rambursarea integrală a împrumutului.

47
sursa datelor: BCR, www.bcr.ro

211
12.3. Studiu de caz simplificat privind analiza unui credit bancar
pe termen scurt pentru persoane juridice

În cele ce urmează vom prezenta modul de evaluare la BANCA X


sucursala Slatina, a cererii de credit a solicitantului SC AGOTERM SRL
Slatina, societate cu capital privat.
Creditul este în sumă de 1.400 mil. lei, pe 180 de zile, având ca
obiect achiziŃionarea de materii prime de la furnizor intern.

GaranŃiile propuse de firmă au fost:


- cesionarea cash-flow-ului pe perioada împrumutului în favoarea
băncii X Slatina;
- ipotecă de rangul I asupra a unui teren situat în intravilan,
proprietate a firmei, în suprafaŃă totală de 1.998 mp., poziŃionat în
Slatina, str. IndependenŃei, judeŃul Olt, evaluat la suma de
1.896.715.974 lei şi acceptat în garanŃie la valoarea de
1.717.000.000 lei. În prezent pe acest teren nu se află nici o
construcŃie.
- Bilete la ordin în valoare de 1.400 mil. lei.
Termenul de rambursare: octombrie 2005.

Dobânda cu care s-a acordat creditul este de 20% pe an,


revizuibilă în funcŃie de rata inflaŃiei şi de serviciul datoriei.
Banca a perceput şi următoarele comisioane:
- comision pentru analiză documentaŃie: 500.000 lei;
- comision de gestiune: 5.000.000 lei;
- comision de evaluare a proprietăŃii imobiliare propusă drept garanŃie:
4.000.000 lei + TVA.
În vederea obŃinerii creditului, solicitantul SC AGOTERM SRL s-a
prezentat la bancă cu următoarele documente:
- cererea de credit;
- situaŃia evolutivă a patrimoniului şi a principalilor
indicatori financiari;
- situaŃia stocurilor şi a cheltuielilor curente;
- bugetul de venituri şi cheltuieli pe anul în curs;
- proiecŃia cursului de lichidităŃi prognozat (cash-flow);
- bilanŃul contabil şi contul de profit şi pierdere încheiate la
31.12.2004 şi balanŃa de verificare pe luna martie 2005;

212
- fundamentarea necesarului de credit;
- acordul privind consultarea bazei de date a Centralei de
Risc Bancar (completat la sediul băncii).
Pentru acceptarea cererii de credit, rolul hotărâtor îl au performanŃele
economice şi financiare ale SC AGOTERM SRL în perioada precedentă şi
cele estimate pentru perioada de angajare a creditului. Această analiză este
realizată de ofiŃerul de credit al băncii, economist Costea George, pe baza
documentaŃiei complexe prezentate de solicitant.

În urma analizei s-au evidenŃiat următoarele aspecte:

• SC AGOTERM SRL este o societate comercială cu răspundere


limitată, integral privată. Firma deŃine un capital social de la 428
mil. lei, reprezentând 4.280 părŃi sociale a 100.000 lei valoare
nominală, capital deŃinut în totalitate de d-l Popovici Sorin.
Societatea are un număr de 12 salariaŃi.
• SC AGOTERM SRL are ca obiect principal de activitate fabricarea
tâmplăriei din PVC, aluminiu şi geam termoizolant, uşi metalice
de siguranŃă, construcŃii civile şi industriale, amenajări
interioare şi exterioare.
• Societatea s-a înfiinŃat în anul 2001, răspunzând cererii masive de
astfel de produse pe piaŃa internă. În cursul anilor 2001 şi 2002 s-au
efectuat toate demersurile necesare pentru obŃinerea avizelor şi
autorizaŃiilor necesare şi s-a achiziŃionat tehnologia corespunzătoare,
finalizându-se construcŃia primei hale. În cursul anului 2003 au
început lucrările la cea de-a doua hală, lucrările finalizându-se anul
trecut. Ultima achiziŃie este linia de fabricaŃie tâmplărie aluminiu.
• Principalii furnizori sunt: MENATWORK, GRAFOLUX, TREC,
PARADOR, LUXALON, LAFARGESI PROFILAN Italia,
APALUMIN Grecia, SCHUCO Austria, GEALAN şi GLAVELBEL
Germania.
Dintre clienŃii importanŃi ai firmei se remarcă următorii: RENEL
Iaşi, INSPET SA, ASTRA SA, ROTARY ConstrucŃii Bucureşti,
PETROBRAZI SA, PECO Olt, CONSTIL SA, etc.
• În ceea ce priveşte politica de preŃuri, se remarcă practicarea unor
facilităŃi la vânzare sub forma discount-urilor şi a termenelor de plată
a facturilor. În general, se poate spune că societatea practică preŃuri
mai scăzute faŃă de concurenŃă, care, corelate cu facilităŃile la plată,
fac ca produsele comercializate să fie atractive din punct de vedere

213
al preŃului, cu efecte benefice în atragerea clienŃilor.

ANALIZA CERERII DE CREDIT ŞI A BONITĂłII CLIENTULUI

Firma AGOTERM solicită acordarea unui credit în sumă de 1.400


mil. lei, pe o perioadă de 180 zile, pentru finanŃarea activităŃii curente, credit
destinat a acoperi o parte din contravaloarea plăŃilor către furnizorul intern
PROFILAN TIMISOARA, reprezentând achiziŃii de materii prime, după
cum urmează (conform facturii):
• Broască interior 500 buc.;
• Mâner galben tip Hamle 500 buc.;
• Mâner alb tip Alfa 200 buc.;
• Broască ALTIN 200 buc;
• Broască MONITA 800 buc.;
• Broască ITO 100 buc.;
• Broască GOLD 280 buc.;
• Mâner simplu 1.100 buc.;
• Balamale 10.000 buc.;
• Balamale mobilă plastic 3.500 buc.;
• Şuruburi speciale 10.000 buc.
Conform listei de stocuri prezentată de solicitantul de credit, suma
totală de plată din factură este de 1.689.875.000 lei, iar diferenŃa va fi
achitată de AGOTERM SRL din surse proprii. Capacitatea de rambursare s-
a calculat pe baza încasărilor pe ultimele 180 zile, aceasta fiind de 10.497
mil. lei. Capitalurile proprii la data de 29.03.2005 erau de 4.646 mil. lei,
volumul creditului nedepăşind de 12 ori capitalurile proprii.

Analiza indicatorilor de bonitate

Analiza indicatorilor de bonitate s-a efectuat pe baza situaŃiilor


financiar-contabile (bilanŃ, cont de profit şi pierdere, balanŃă de verificare,
încheiate la data de 31.12.2003, 31.12.2004 şi 29.03.2005).
Analiza structurii financiare la 29.03.2005 a evidenŃiat următoarele
aspecte:
- Fondul de rulment net înregistrează o valoare pozitivă, activele
imobilizate sunt acoperite în totalitate de pasivele pe termen lung, situaŃie
favorabilă ce se reflectă şi în valoarea scăzută a gradului de îndatorare a
societăŃii.

214
- Necesarul de fond de rulment este pozitiv, datoriile de exploatare
cu scadenŃă sub un an sunt acoperite de activele circulante.
- Trezoreria netă este pozitivă (274 mil. lei), necesarul de fond de
rulment fiind inferior fondului de rulment.
Activul societăŃii este în valoare totală de 26.793 mil. lei, ceea ce
semnifică o majorare cu 325 % faŃă de 31.12.2003.
Structura activului la data de 29.03.2005 era următoarea:
• active imobilizate 2.734 mil. lei, adică 10 % din totalul activului
constând în:
* imobilizări corporale 2.734 mil. lei, din care:
- terenuri – 845 mil. lei;
- mijloace de transport – 386 mil. lei;
- mijloace fixe 1.498 mil. lei;
- alte active imobilizate 5 mil. lei.
• active pe termen scurt 23.483 mil. lei, adică 87,6 % din totalul
activului, constând în:
* stocuri –8.466 mil. lei (trend descrescător faŃă de
anul trecut), ce cuprind :
- materii prime – 211 mil. lei;
- producŃie neterminată – 8.255 mil. lei,
trend descrescător.
* creanŃe comerciale cu scadenŃă sub un an 15.007
mil. lei – trend crescător, compuse din:
* clienŃi şi conturi asimilate 14.311 mil. lei – trend
crescător;
* alte creanŃe (TVA de recuperat) - 696 mil. lei;
* cheltuieli înregistrate în avans - 10 mil. lei.
• trezoreria pozitivă 274 mil. lei, constând în:
- disponibil la bănci – 250 mil. lei;
- alte valori – 24 mil. lei.
Structura pasivului la data de 29.03.2005 este următoarea:
• pasive pe termen lung 4.646 mil. lei, reprezentând 17% din total
pasiv, constând în:
* capitaluri proprii 4.646 mil. lei, din care:
- capital social 428 mil. lei;
- rezerve 3376 mil. lei;
- rezultatul reportat 802 mil. lei;
- rezultatul exerciŃiului 150 mil. lei.
• datorii curente de exploatare 22.147 mil. lei, reprezentând 83 % din

215
totalul pasivului, constând în:
* furnizori de materii prime şi materiale 16.726 mil.
lei, trend descrescător;
* alte datorii (taxe, salarii) 5.421 mil. lei, cu trend
crescător.
SC AGOTERM SRL Slatina nu înregistrează datorii restante la
bugetul de stat şi la bugetul asigurărilor sociale sau impozite pe salarii
neachitate în termen.
În ceea ce priveşte contul de profit şi pierderi, din analiza acestuia
se remarcă următoarele:

-mil lei-
Indicatorul 31.12.2003 31.12.2004 29.03.2005
Cifra de afaceri 37.786 63.865 7.286
Profit 1.376 981 150

• Cifra de afaceri la data de 29.03.2005 este de 7.286 mil. lei, faŃă de


cifra de afaceri pentru aceeaşi perioadă a anului 2004 remarcându-se
o creştere cu aproape 60 %;
• Profitul net realizat la 29.03.2005 este de 150 mil. lei. Acest
indicator a înregistrat valoarea de 1.376 mil. lei la 31.12.2003 şi de
981 mil. lei la 31.12.2004, evoluŃia lui fiind sinuoasă de-a lungul
celor 3 ani analizaŃi;
• Valoarea adăugată, indicator ce cuprinde atât marja comercială, cât
şi marja industrială, a scăzut de la 803 mil. lei în 2003, la 526 mil. lei
în 2004, iar la 29.03.2005 înregistra valoarea de 145 mil. lei

Analiza indicatorilor economico-financiari reliefează următoarele


aspecte:
• Lichiditatea înregistrează valoarea de 115,29%, iar solvabilitatea un
nivel de 119,61%;
• Gradul de îndatorare generală este necorespunzător (476,69 %), aceasta
datorită valorii mari a datoriilor pe termen scurt;
• Viteza de rotaŃie a activelor circulante este de 2,6 rotaŃii pe an, valoare
explicabilă Ńinând cont de preponderenŃa activităŃii de producŃie a firmei;
• Rentabilitatea netă din exploatare înregistrează o valoare pozitivă, dar
extrem de scăzută pentru primele trei luni ale anului 2005, iar
rentabilitatea financiară înregistrează valoarea de 2,05%.
Din interogarea la CRB a rezultat că firma nu mai beneficiază de

216
credite la alte bănci. Nu se înregistrează incidente de plăŃi, firma nu
figurează la CIP.

RelaŃii cu banca X şi alte bănci


SC AGOTERM SRL Slatina este client al Băncii X, Sucursala
Slatina încă de la înfiinŃare, din anul 2001. Firma a mai beneficiat de credite
de la BANCA X în anii 2001, 2002 şi 2004, sub forma creditelor pe
documente remise spre încasare şi sub formă de facilităŃi de cont şi nu s-au
înregistrat întârzieri în achitarea ratelor de credit şi plata dobânzilor.
Societatea are cont curent deschis la Trezoreria judeŃeană Olt şi la
alte 3 bănci din Slatina, dar nu beneficiază de credite. Încasările prin
BANCA X pe primele trei luni ale anului 2005 au fost de 5.464 mil. lei.

ANALIZA ASPECTELOR NON-FINANCIARE CE


CARACTERIZEAZĂ ACTIVITATEA SC AGOTERM SRL

1.Denumire client : SC AGOTERM SRL


2.Ramura şi sectorul din care face parte : ProducŃie tâmplărie aluminiu,
PVC şi geam termoizolant, structuri şi tâmplării metalice, uşi anti-efracŃie,
uşi de siguranŃă, construcŃii civile şi industriale.
3.Sediul social: Slatina, Str. Zorelelor nr. 10, jud. Olt.
4.Forma juridică şi data înregistrării la Registrul ComerŃului: Societate
cu răspundere limitată, înregistrată la Registrul ComerŃului sub nr J
29/1104/2001.
5. Capitalul social: 428.000.000 lei, integral privat.
6. Conducerea societăŃii este asigurată de d-l Popovici Sorin, asociat unic.
7.Aspecte privind conducerea societăŃii:
În ceea ce priveşte conducerea societăŃii, aceasta este formată din
persoane cu calităŃi morale şi profesionale deosebite, cu o reputaŃie
managerială recunoscută de principalii parteneri de afaceri.
8. Personalul unităŃii: calitatea forŃei de muncă este dată de un personal cu
experienŃă în domeniu, societatea având un număr de 12 salariaŃi.
9. Imobile aflate în patrimoniul societăŃii:
- 2 hale producŃie industrială;
- teren în suprafaŃă de 498 mp, situat în Slatina, Str.
IndependenŃei, jud. Olt;
- teren în suprafaŃă de 1.500 mp, situat în Slatina, Str.
IndependenŃei, jud. Olt.
10. Echipamente de producŃie existente:

217
- linie de producŃie pereŃi cortină şi tâmplărie de aluminiu,
achiziŃionată de la fabrica TREC din Italia;
- linie EXAMA de producŃie tâmplărie PVC, achiziŃionată de la
firma GEALAN Germania;
- linie de producŃie geam termoizolant, achiziŃionată de la
GEALAN Germania;
- scule şi consumabile BOSCH şi WURTH;
- mijloace de transport (camioane, microbuze, dube, autoturisme
etc).
11.Tehnologie: avansată 100%.
12. Gradul de utilizare a capacităŃilor de producŃie - 96%: 2 hale de
producŃie de capacitate medie 930 respectiv 740 mp, dotate cu linii de
producŃie, spaŃii de depozitare, platforme betonate, terenuri etc.
13. Sfera de activitate: fabricarea tâmplăriei din PVC, aluminiu şi geam
termoizolant, uşi metalice de siguranŃă, construcŃii civile, industriale
amenajări interioare şi exterioare.
Societatea execută cu succes şi amenajări interioare de genul: pereŃi
despărŃitori, tavane false, corpuri de iluminat etc.
14.Caracterul activităŃii: permanent, nu se remarcă sezonalitate.
15.Principalele produse: geam termoizolant, tâmplărie PVC (uşi, ferestre,
panouri), tâmplărie aluminiu, uşi metalice de siguranŃă.
16. Principalii furnizori:
- MENATWORK, GRAFOLUX, TREC, PARADOR, LUXALON,
LAFARGESI PROFILAN Italia, APALUMIN Grecia, SCHUCO
Austria, GEALAN şi GLAVELBEL Germania.
17. Cererea:
a) există posibilităŃi de creştere substanŃială a cererii prin adaptare
continuă la raportul preŃ - calitate de pe piaŃă şi atragerea de noi
cumpărători;
b) ca principali clienŃi, persoane juridice (70% din clientela totală,
restul fiind reprezentat de persoane fizice): RENEL Iaşi, INSPET
SA, ASTRA SA, ROTARY ConstrucŃii Bucureşti,
PETROBRAZI SA, PECO Olt, CONSTIL SA.
PiaŃa tâmplăriei de aluminiu şi PVC, a uşilor metalice de siguranŃă
prezintă în momentul de faŃă o tendinŃă crescătoare, estimându-se o
creştere exponenŃială a cererii în următorii ani. Geamul termopan este un
produs care reduce pierderile de căldură din locuinŃe, birouri şi hoteluri,
fiind o soluŃie eficientă pentru toate categoriile sociale. În condiŃiile
contorizării individuale a consumului agentului termic în locuinŃe, geamul
termopan va fi foarte solicitat de toŃi locuitorii apartamentelor de bloc.

218
18. Nu există studii privind poziŃia pe piaŃă; la nivel local societatea
estimează o cotă de piaŃă de 25 %.
19. Strategia de dezvoltare - Pătrunderea pe noi pieŃe prin oferirea unui
produs cu coeficient mai ridicat de izolare termică şi fonică, servicii
auxiliare de montaj, diversificarea gamei de produse, seriozitate în afaceri
etc.
20. În ceea ce priveşte politica de preŃuri, se remarcă menŃinerea unui preŃ
redus faŃă de concurenŃă şi discount-urile acordate clienŃilor, precum şi
facilităŃi la plată, servicii auxiliare de montaj etc.
21. Politica de marketing se realizează la nivel local şi naŃional prin
publicitate audio, video, presă.
22. În ceea ce priveşte impactul factorilor non-financiari asupra
activităŃii clientului, se remarcă în primul rând cadrul legislativ de
reglementare a condiŃiilor de achitare a datoriilor faŃă de buget (orice
modificare se răsfrânge imediat asupra activităŃii firmei) şi factorul social
care are o influenŃă semnificativă, în condiŃiile în care puterea de cumpărare
a populaŃiei este în continuă scădere.

***
Conform metodologiei băncii s-au centralizat valorile indicatorilor
de bonitate şi s-a stabilit ratingul de credit, după cum se vede în tabelele
următoare:

EVOLUłIA INDICATORILOR DE BONITATE A


SOLICITANTULUI SC AGOTERM SRL

Nr. INDICATORII DE u.m DATA


crt. BONITATE 31.12.2003 31.12.2004 29.03.2005
1 Cifra de afaceri Mil. 37.786 63.865 7.286
lei
2 Capitaluri proprii în Mil. 3.299 4.578 4.646
sens strict lei
3 Rezultatul exerciŃiului Mil. 1.376 981 150
(profit) lei
4 Fondul de rulment Mil. 2.520 1.925 1.312
lei
5 Necesarul de fond de Mil. 899 637 1.038
rulment lei
6 Trezorerie netă (FR- Mil. 1.621 1.288 274
NFR) lei

219
7 Lichiditate
a) lichiditate imediată % 61,09 67,30 70,36
b) lichiditate curentă % 152,98 114,23 115,29

8 Solvabilitate % 196,71 120,74 119,61


9 Gradul de îndatorare % 149,89 482,09 476,68
generală
10 Viteza de rotaŃie a nr. 4,11 3,28 2,6
activelor circulante rot.
11 Rentabilitate
a) rentabilitate de
exploatare % 3,64 1,53 0,11
b) rentabilitate
economică % 14,24 3,31 0,25
c) rentabilitate
financiară % 41,07 21,42 2,05
12 Acoperirea dobânzii % 21,17 --- ---
13 Rata valorii adăugate % 2,22 1,05 0,82
14 Politica de dividende % 5,65 6,44 75,83

Punctajul indicatorilor de bonitate

Indicatorul Interval de calcul Nr puncte


Lichiditatea curentă Lc Lc ≤ 80% -2
80% < Lc ≤ 100% 1
100% < Lc ≤ 120% 1
120% < Lc ≤ 150% 2
150% < Lc ≤ 170% 3
Lc > 170% 4
Solvabilitatea S S ≤ 80% 0
80% < S ≤ 100% 1
100% < S ≤ 120% 2
120% < S ≤ 140% 3
140% < S ≤ 160% 4
160% < S ≤ 180% 5
S > 180% 6
Gradul de îndatorare G G >100% -1
80% < G ≤ 100% 0
60% < G ≤ 80% 1
40% < G ≤ 60% 2
G ≤ 40% 3
Viteza de rotaŃie a activelor V≤5 1
circulante V 5 < V ≤ 10 2

220
V >10 4
Rentabilitatea capitalurilor Rk ≤ 0 0
proprii Rk 0 < Rk ≤ 10% 1
10% < Rk ≤ 30% 3
30% < Rk ≤ 50% 4
Rk > 50% 5
Acoperirea dobânzii Ad 0 < Ad ≤ 20% 3
20 < Ad ≤ 40% 2
40% < Ad ≤ 60 1
60% < Ad ≤ 80% 0
Ad > 80% -1
GaranŃii -garanŃii necondiŃionate primite de la
Guvernul României 4
-garanŃii bancare irevocabile primite de la
bănci române sau străine de prim rang 4
-depozite bancare 4
-ipotecă 3
-gaj cu deposedare 2
-gaj fără deposedare 2
-cesiune de creanŃă 1
-fidejusiune 1
-gaj general 0

FIŞA DE DETERMINARE A RATING-ULUI DE CREDIT PENTRU


SC AGOTERM SRL LA 31 decembrie 2004

Client : SC AGOTERM SRL


CAEN : 2523 - ProducŃie tâmplărie aluminiu, PVC şi geam termoizolant,
2812 - structuri şi tâmplării metalice

Rating : 2.19
PerformanŃa: B
Greut. PCT
NR CARACTERISTICI DESCRIERE CARACTERISTICI
specif. CR
Trendul cifrei de afaceri Trend crescător al cifrei de afaceri faŃă de
1 (determinată în termeni anul precedent 0.10 3
reali)
Lichiditatea patrimonială Lichiditate satisfăcătoare
2 0.06 1
curentă
Solvabilitatea Solvabilitate bună
3 0.07 3
patrimonială
Profitabilitatea exprimată Rentabilitate financiară ridicată şi situată
4
prin rentabilitatea peste medie 0.08 3
capitalurilor proprii
5 Gradul de îndatorare Grad de îndatorare foarte mare pe termen 0.06 -1

221
scurt
Ponderea exportului în Sub 10% din cifra de afaceri la export, însă
6 cifra de afaceri cu posibilităŃi certe de penetrare pieŃe 0.02 3
externe pe sectorul asamblări şi producŃie
CondiŃiile de eligibilitate Eligibil numai pentru anumite categorii de
7 0.09 3
credite
Sursa de rambursare Capacitate de rambursare parŃială pe seama
cash-flow-ului din activitatea curentă, fiind
8 0.10 3
necesare şi surse secundare de rambursare
(garanŃie imobiliară + bilete la ordin)
Calitatea acŃionariatului Recunoaştere în mediul de afaceri local,
0.08 2
9 notorietate pe raza jud. Olt
Managementul Echipa de conducere cu abilitate şi
10 0.10 2
experienŃă medie
11 Strategia Obiective pe orizont mediu 0.08 2
CondiŃiile de piaŃă în care PiaŃa şi cotă de piaŃă în creştere puternică,
12 îşi desfăşoară activitatea susŃinută de creşterea anticipată a cererii 0.09 1
persoanelor fizice
Realitatea raportărilor Rapoartele financiare sunt neauditate
13 0.03 4
contabile
Colaterale primite GaranŃii non-cash cu lichiditate şi valoare de
14 0.04 2
piaŃă bună

Rating = (0.10 x 3) + (0.06 x 1) + (0.07 x 3) + (0.08 x 3)+ [0.06 x (-1)] +


(0.02 x 3) + (0.09 x 3) + (0.10 x 3) + (0.08 x 2) + (0.10 x 2) + (0.08 x 2) +
(0.09 x 1) + (0.03 x 4) + (0.04 x 2) = 2.19

Având în vedere cele prezentate mai sus, s-a propus aprobarea


acordării unui credit pentru finanŃarea stocurilor şi a cheltuielilor temporare
către SC AGOTERM SRL, credit în sumă de 1.400 mil. lei, pe termen de
180 zile, cu o dobândă curentă de 20 % pe an.

GaranŃia creditului este constituită din :


a) cesionarea cash- flow-ului în favoarea băncii X din Slatina;
b) ipotecă de rangul I asupra terenului situat în intravilan, în suprafaŃă
cumulată de 1.998 mp, aflat în Slatina, str. IndependenŃei, jud. Olt, evaluat
la 1.896.715.974 lei şi acceptat în garanŃie la valoarea de 1.717.000.000 lei;
Suplimentar s-au emis bilete la ordin în sumă de 1.400 mil lei.
S-a solicitat şi asigurare de viaŃă pentru asociatul unic, asigurare
încheiată la Asigurări Y SA, drepturile ce revin din contractul de asigurare
fiind cesionate în favoarea băncii X din Slatina.

222
Bibliografie selectivă

Cezar Basno, Nicolae Dardac, Constantin Floricel – Monedă, Credit, Bănci,


Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2004
Cezar Basno, Nicolae Dardac, Constantin Floricel – Monedă, Credit, Bănci
– AplicaŃii şi studii de caz, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2004
Cezar Basno, Nicolae Dardac – Riscurile bancare. CerinŃe prudenŃiale
monitorizate, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2000
Pierre Bezbakh - InflaŃie, dezinflaŃie, deflaŃie, Editura Humanitas, 1992
Christian N. Chabot - EURO - moneda europeană, Editura Teora, Bucureşti,
2000
Nicolae Dănilă - Retail banking, Editura Expert, Bucureşti, 2004
Vasile Dedu – Gestiune şi audit bancar, Editura Economică, Bucureşti,
2003
Ioana Duca – Monedă şi credit, Editura Renaissance, Bucureşti, 2004
Helmut Frisch – Teorii ale inflaŃiei, Editura Sedona, Timişoara, 1997
Ilie Mihai, Aurel Berea – Sistemul bancar în viziunea europeană şi
aderarea la Uniunea Europeană, Editura Expert, Bucureşti, 2004
LuminiŃa Roxin – Gestiunea riscurilor bancare, Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, 1997
Dumitru Tudorache, Ioana Duca, Oana Preda, Mihai Nedelescu, Răzvan
Caracota, Costel Negricea – Monedă, Bănci, Credit. Lucrări practice. Studii
de caz. Clinici, Editura Sylvi, Bucureşti, 2002
Alexandru ługui – InflaŃia. Concepte, teorii şi politici economice, Editura
Economică, Bucureşti, 2000
Teodora Vâşcu, Nicolae Dardac – Monedă şi credit (1 şi 2), Editura ASE,
Bucureşti, 2002

***
Studii, rapoarte şi documente oficiale:
Constantin Ciupagea, Laura Marinaş, Geomina łurlea, Manuela Unguru,
Radu Gheorghiu, Dorin Jula - Evaluarea costurilor şi beneficiilor aderării
României la UE, Institutul European din România, Bucureşti, 2004,
disponibil la www.ier.ro
Daniel Dăianu, Laurian Lungu, Radu Vrânceanu - Strategii de politică
monetară şi curs de schimb în contextul aderării României la UE, Institutul
European din România, Bucureşti, 2004, disponibil la www.ier.ro
Eugen Dijmărescu – Denominarea: experienŃe ale altor Ńări, Bucureşti,
2004, disponibil la www.bnr.ro

223
Florin Georgescu – Denominarea monedei naŃionale. ImplicaŃii asupra
sistemului bancar şi operatorilor economici, Bucureşti, 2004, disponibil la
www.bnr.ro
Florin Georgescu – Stadiul pregătirii pentru aplicarea Reglementărilor
Basel II în sistemul bancar românesc, Bucureşti, 2005
Nicolae Idu, Iulia Zamfirescu – Costuri şi beneficii ale aderării la Uniunea
Europeană pentru Ńările candidate din Europa Centrală şi de Est, Institutul
European din România, Bucureşti, 2001, disponibil la www.ier.ro
Mugur Isărescu – Drumul către euro, Cluj-Napoca, 2004
Mugur Isărescu – Spre o nouă strategie de politică monetară – Ńintirea
directă a inflaŃiei, Craiova, 2003
Mugur Isărescu - România: Sistemul bancar - prezent şi viitor, Bucureşti
2003
Mugur Isărescu - Politici ale BNR în contextul integrării euro-atlantice,
Bucureşti, 2003
Mugur Isărescu – Denominarea monedei naŃionale – 1 iulie 2005,
Bucureşti, 2004, disponibil la www.bnr.ro
Mugur Isărescu – Denominarea leului şi trecerea la euro, ConferinŃele
„Banii Noştri”, Forumul Financiar Sud-Est European, Bucureşti, 2005
Mugur Isărescu – Politica monetară în contextul macroeconomic al anului
2005, Bucureşti, 2005
Mugur Isărescu – Strategia 2025. Dezvoltarea durabilă a sectorului
financiar-bancar al României în perioada 2005-2025. FinanŃarea marilor
proiecte, Bucureşti, 2004
Mugur Isărescu – łintirea inflaŃiei, Bucureşti, 2005
Ion NiŃu – Leul nou: Totul se simplifică, Bucureşti, 2005, disponibil la
www.denominare.ro
Cristian Popa - Sistemul bancar şi integrarea europeană, Bucureşti, 2005
Banca NaŃională a României – Crearea cadrului necesar dezvoltării pieŃei
unor produse/servicii noi, 2003, studiu disponibil la www.bnr.ro
DELEGATIA COMISIEI EUROPENE ÎN ROMANIA – Raportul de Ńară
2004
GUVERNUL ROMÂNIEI - Raport asupra progreselor înregistrate în
pregătirea pentru aderarea la Uniunea Europeană, în perioada septembrie
2003 - iunie 2004
Rapoarte anuale BNR 2003, 2004
Raportul trimestrial asupra inflaŃiei, BNR, august 2005
Rapoarte lunare BNR ianuarie 2004 - mai 2005, disponibile la www.bnr.ro
Norme şi condiŃii de creditare BCR
Norme şi condiŃii de creditare BRD-GSG

224
***
LegislaŃie:
Legea nr. 312 din 28.06.2004 privind Statutul Băncii NaŃionale a României
(M.O. nr. 582/30.06.2004)
Legea nr.58/1998 privind activitatea bancară – republicată în M.O. Partea I,
nr.78 din 24 ianuarie 2005
Legea nr. 348/14 iulie 2004 privind denominarea monedei naŃionale
(publicată în M. O. nr. 664 din 23 iulie 2004)
Legea nr. 190 din 09/12/1999 privind creditul ipotecar pentru investiŃii
imobiliare, Monitorul Oficial, Partea I nr. 611 din 14/12/1999
Regulamentul 4/2004 privind organizarea şi funcŃionarea la Banca NaŃională
a României a Centralei Riscurilor Bancare – M.O. Partea I, nr.739 din
16.08.2004
Norma BNR 10/2005 privind limitarea riscului de credit la creditele
destinate persoanelor fizice - MO nr. 683 din 29 iulie 2005

***
ColecŃia publicaŃiilor Tribuna Economică, Adevărul economic,
Capital, Ziarul financiar, Banii Noştri, Averea, PiaŃa financiară, Jurnalul
NaŃional, Cotidianul, Evenimentul zilei, Bursa, Săptămâna financiară,
Revista 22 (2003-2005)

***
Site-uri internet:
www.bnr.ro www.bancamondiala.ro
www.bcr.ro www.ccir.ro
www.brd.ro www.ier.ro
www.zf.ro www.infoeuropa.ro
www.bloombiz.ro www.moneda.ro
www.wall-street.ro www.euroinfo.org
www.denominare.ro www.mie.ro
www.efinance.ro www.idu.org
www.economistul.ro www.uniuneaeuropeana.ro
www.fmi.ro www.cerope.ro
www.ghiseulbancar.ro
www.revistabilant.ro

225