DETERMINAREA COEFICIENTULUI DE FRECARE LA ALUNECARE

1. Scopul lucrării: În lucrarea de față se urmărește determinarea coeficientului de frecare la

alunecare a unui corp pe planul orizontal și pe planul înclinat.

2. Teoria lucrării:

Forţa de frecare la alunecare apare la suprafaţa de contact dintre 2 corpuri atunci când unul dintre corpuri
are tendința de a se pune in mișcare. Forţa de frecare este întotdeauna de sens contrar mişcarii având un
caracter disipativ.

Există 2 legi ale frecării :

Legea I a frecării

Forța de frecare la alunecare nu depinde de mărimea suprafețelor care vin în contact, ci numai de
natura suprafețelor aflate in contact (prin coeficientul de frecare).

Legea a II-a a frecării

Forţa de frecare este direct proporţională cu forţa de apăsare normală şi depinde de natura suprafeţelor
aflate în contact printr-o constantă de material.
Astfel forța de frecare este dată de relația:

Ff    N (1)

La contactul a două corpuri apar întotdeauna două forțe: forța de apăsare normală, notată cu N și forța
de frecare, F f .
Ori de cate ori un corp alunecă pe suprafața altui corp apare o forță de frecare tangentă la suprafața de
contact si opusă sensului de mișcare.
Forța de frecare la alunecare este proporțională cu apăsarea normală pe suprafața de contact, mai precis,
cu rezultanta tuturor forțelor care acționează pe direcția normală la
direcția deplasării notată cu N .
Raportul se notează cu  și se numește coeficient de frecare și este o mărime adimensională.
Ff
 (2)
N

Sunt utilizate două metode de determinare a coeficientului de frecare de alunecare ce apare între corpurile
aflate în mișcare și anume:
 Determinarea coeficientului de frecare la alunecare pentru corpurile care se mișcă pe un plan
orizontal, respectiv
 Determinarea coeficientului de frecare la alunecare pentru corpurile care se mișcă pe un plan
înclinat.

Determinarea coeficientului de frecare la alunecare  pentru corpurile care se mișcă pe un plan

orizontal
 3. Dispozitivul experimental:

Dispozitivul experimental pentru studiul frecării corpurilor este prezentat în figura 1.

Figura 1. Dispozitiv experimental utilizat în studiul frecării pe planul orizontal

Dispozitivul experimental este alcătuit din:

 Tribometru (plan înclinat prevăzut la capăt cu un scripete care poate fi așezat și în poziție
orizontală);
 Scripete care se montează la capătul tribometrului;
 Corpuri de lemn cu cârlige de masă cunoscută;
 Corp paralelipipedic din lemn;
 Corp de lemn cu tijă verticală pentru încărcare cu greutăți;
 Set de cârlige și discuri perforate (marcate) cu suportul aferent;
 Dinamometru pentru cântărirea maselor marcate;
 Fire de legătură.

4. Modul de lucru

 Pentru determinarea coeficientului de frecare la alunecare se așează placa superioară a

tribometrului în poziție orizontală și la un capăt se montează un scripete.
 Se așează pe planul orizontal un corp paralelipipedic de masă cunoscută pe care se pot pune
discuri cu masa marcată. De acest corp se leagă un fir (de masă neglijabilă) trecut peste scripete,
iar la capătul liber se atârnă un cârlig pentru greutăți de tip discuri perforate.

Forța de apăsare normală N va fi egală cu suma dintre greutatea maselor marcate așezate pe corp și
greutatea corpului sau a corpurilor suprapuse, măsurată cu un dinamometru, pentru o mai bună precizie
se poate utiliza o balanță electronică.

Avem relația:
N  mg (3)

unde: m - suma maselor marcate așezate pe corp inclusiv masa corpului (sau a corpurilor suprapuse).
 m
g  9,81 g - este accelerația gravitațională
s2

Forța de frecare la alunecare se obține adăugând discuri cu masa marcată pe cârlig până când, sistemul se
pune in mișcare uniformă prin ciocnirea ușoară și repetată a suportului având ca scop învingerea forței de
inerție a corpului care se mișcă pe placa suport.

Forța de frecare la alunecare este atunci:

Ff  Mg (4)

unde:
M este suma maselor discurilor și a cârligului, iar g este accelerația gravitațională.

5. Prelucrarea datelor experimentale

1. Se determină coeficientul de frecare cu relația (2).

2. Se execută un set de determinări, folosind diferite discuri cu masa marcată și unul sau mai multe
corpuri paralelipipedice suprapuse.
3. În același mod, folosind corpuri cu suprafețe de natură diferită, se poate determina coeficientul de
frecare pentru următoarele tipuri de materiale, respectiv : lemn / lemn; lemn / metal; metal /
cauciuc; lemn / cauciuc.

4. Datele obținute se trec în tabelul (1):

Tabelul 1. Datele experimentale ale măsurătorilor efectuate pentru legile frecării pe plan orizontal

Natura m N  mg M Ff  Mg Ff   
Nr.det. suprafețelor (kg) (N) (kg) µ 
(N) N

! Observație:
 Pentru fiecare set de materiale care se experimentează se efectuează un tabel de date propiu.
 Datorită faptului că forțele de frecare apar întotdeauna când un corp se mișcă, înseamnă că în
practică mișcarea rectilinie și uniformă a acestuia nu se poate efectua în virtutea inerției, ci doar
datorită unei forțe de tracțiune egală și de sens contrar cu forța de frecare F f .
Determinarea coeficientului de frecare la alunecare  pentru corpurile care se mișcă pe un plan
vertical

3.1 Dispozitivul experimental

Ridicarea planului tribometrului cu un unghi  față de orizontală îl transformă în plan înclinat

conform figurii (2).

Acesta are dimensiunile notate cu L - pentru baza planului, H - pentru înălțimea planului și unghiul
 pe care-l face cu orizontala exprimate ca în figura (2).

Figura 2. Reprezentarea grafică a forței de frecare pe planul înclinat pentru un corp aflat în mișcarea spre baza planului

4.1. Modul de lucru

Coeficientul de frecare poate fi determinat cu ajutorul dispozitivul experimental de mai sus, unde un corp
de greutate cunoscută poate să alunece pe un plan înclinat.

Există 3 posibilități :

1. Pentru Ff  Gt corpul nu se mișcă pe planul înclinat;

2. Pentru Ff  Gt are loc o mișcare rectilinie uniformă ;
3. Pentru Ff  Gt are loc o mișcare rectilinie uniform variată, mișcare accelerată
  Mărim treptat înclinația planului, până când corpul se mișcă uniform la vale, realizăm condiția ca
forța tangențială Gt ,care apare prin descompunerea greutății proprii a corpului, să fie egală cu
forța opusă de frecare F f . Aplicăm principiul fundamental al mecanicii de-a lungul axelor Ox și
Oy :
Ox : mg sin   Ff  ma (5)

unde : Gt  G sin   mg sin  (6)

Oy : mg cos   N  0 (7)

unde : Gn  mg cos  (8)

Din relațiile (5) și (7) rezultă expresia accelerației corpului de forma:

a  g (sin    cos  )  g cos  (tg   ) (9)

 Corpul apasă pe plan cu forța normală Gn și din figura (2) se vede imediat că raportul dintre
intensitățile forței de frecare și forței normale este :
Ff
  tg (10)
Gn

5.1 Prelucrarea datelor experimentale

1. Pentru corpul care se mișcă uniform pe planul înclinat, măsurăm unghiul α. Se fac trei
determinări ale acestui unghi, și valorile se trec în tabelul (2);
2. Calculăm tg  egală cu  cu relația (10);
3. Calculăm valoarea medie  , din media aritmetică a rezultatelor;
4. Calculăm și scriem rezultatul sub forma:      ;
5. Se evaluează erorile de măsură      și se calculează apoi eroarea medie  .
Tabelul 2 . Datele experimentale ale măsurătorilor efectuate pentru legile frecării pe plan orizontal

Nr.det. Unghiul α tg µ   

1 200

2 220
3 300
6. Întrebări
1. Cum se numește forța care apasă normal pe suprafața de contact dintre corpul paralelipepedic și
planul orizontal? Cum putem să determinăm această forță?
2. Cum se calculează forța de frecare la alunecare?
3. Calculați coeficientul de frecare, cu ajutorul relației propii, pentru corpuri cu suprafețe de natură
diferită.
4. Cum se determină valoarea medie pentru coeficientul de frecare la alunecare pentru cazul planului
înclinat?
5. De unde apar erorile de măsură pentru coeficientul de frecare?