Universitatea „Vasile ALECSANDRI” din Bacău – Facultatea de Inginerie

Fabricaţia Asistată de Calculator – sem. II – MASTER

12. Introducere în tehnologiile de fabricație aditivă (2)

12.1. Tehnologiile de fabricație aditivă
În general, termenul de prototipaj rapid sau „imprimare 3D” conturează imaginea
sistemelor destinate fabricației aditive de dimensiuni reduse conectate într-o mai mare
sau mai mică măsură la calculatoare, dar înseamnă mult mai mult decât atât. În ultimi
25 de ani, obiectivul principal al fabricației aditive s-a transformat din realizarea
prototipurilor utilizând cuve cu rășini și suporturi de pulbere, în realizarea reperelor de
serie din materiale metalice sau ceramice. Aceste procese sunt cuprinse în ceea ce
majoritatea numește „3D printing”. Prin ultimele activități de standardizare întreprinse
de ASTM si ISO, procesele de 3D printing au fost grupate în șapte categorii (fig.12.1).

Fig.12.1 Procese aditive standardizate în prezent

În cele ce urmează, cele șapte categorii de procese aditive vor fi prezentate succint:
1. Fotopolimerizarea VAT – mai este cunoscută și ca SLA (stereolitografiere),
DLP (procesarea digitală a luminii), 3SP (scanare, rotire, fotoprocesare), CLIP
(producție prin interfață lichidă continuă).
Acest proces se caracterizează prin utilizarea unui
recipient cu rășină fotopolimerică lichidă care
urmează a fi procesată selectiv prin expunere la
lumină (prin intermediul unui laser sau proiector),
inițiindu-se astfel polimerizarea solidificând
suprafețele expuse.
Prin SLA se pot obține piese deosebit de complexe
și cu o precizie ridicată. De asemenea, suprafețele reperelor obținute astfel au o
rugozitate minimă. Procesele din această categorie suportă suprafețe de lucru

Pagina 1 din 9
Note de curs
 Universitatea „Vasile ALECSANDRI” din Bacău – Facultatea de Inginerie
Fabricaţia Asistată de Calculator – sem. II – MASTER

generoase (fig.12.3). Materialul utilizat trebuie să fie o rășină fotopolimerică

procesabilă prin raze UV.

Fig.12.3 Un sistem SLA „Mammoth” al companiei MATERIALISE

2. Fuziunea suportului de pulbere (PBF) – mai este cunoscută și ca SLS

(sinterizare selectivă cu laser), SLM (topire selectivă cu laser), EBM (topire cu
fascicol de electroni), MJF (fuziune cu jeturi multiple).
În acest caz, materialul primar este o pulbere (în general nemetalică). Această pulbere
este consolidată selectiv prin topire fină utilizându-se o sursă de căldură (laser sau
fascicol de electroni).
Prin PBF se pot obține repere de
o înaltă complexitate, iar
pulberea neutilizată joacă rol de
suport. Trebuie menționat că o
gamă foarte largă de materiale
(plastic, metal, ceramică, nisip)
pot fi aduse și sub formă de
pulbere.

3. Pulverizarea de lianți – mai este cunoscută și ca 3DP (imprimare

tridimensională), ExOne sau Voxel Jet.
3DP-ul utilizează lianți lichizi care sunt aplicați pe straturi fine de pulberi pentru a
construi repere strat cu strat (fig.12.6). Acești lianți sunt fie organici fie de origine
anorganică. De cele mai multe ori, reperele fabricate din pulberi metalice sau ceramice
sunt tratate termic după obținere.
Reperele obținute astfel pot avea orice culoare și pot fi realizate din aproape orice
material. Procesul este unul cu o productivitate ridicată comparativ cu alte tehnologii

Pagina 2 din 9
Note de curs
 Universitatea „Vasile ALECSANDRI” din Bacău – Facultatea de Inginerie
Fabricaţia Asistată de Calculator – sem. II – MASTER

aditive. Materialele utilizate într-un astfel de proces sunt pulberi plastice, metalice,
ceramice, sticloase și nisip.

Fig.12.6 Sistem industrial de pulverizare cu lianți (ExOne – Stratasys)

4. Pulverizarea de material – mai este cunoscută și ca PolyJet, SCP (imprimare

suprafețelor fine), MJM (modelarea cu jeturi multiple).
Caracteristica principală a acestui
proces este că utilizează picături
fine de material depuse strat cu
strat pentru a obține repere. Cel
mai des este utilizată pulverizarea
unei rășini fotocurabile, procesată
ulterior cu o sursă de raze UV. O
altă variantă a acestui proces
presupune pulverizarea de
material topit termic care se
solidifică la temperatura ambiantă.
Procesul are un nivel ridicat de precizie, obținându-se piese din orice culoare și se pot
utiliza mai multe materiale în același reper. Acest fapt este posibil prin faptul că
materialele utilizabile sunt fotopolimeri, polimeri și diferite tipuri de ceară.
5. Laminarea straturilor – mai este cunoscută și ca LOM (fabricarea obiectelor
laminate), SDL (depunerea prin laminare selectivă), UAM (fabricarea aditivă
ultrasonică).
Prin laminarea straturilor de material se înțelege
depunerea de straturi succesive de material,
adeziunea realizându-se prin : adezivi, procese
chimice, sudare ultrasonică, brazare. Regiunile
inutilizabile sunt îndepărtate prin debitare ulterioară
strat cu strat.
Aceste procese au o foarte mare productivitate
volumetrică, au un cost relativ scăzut pentru

Pagina 3 din 9
Note de curs
 Universitatea „Vasile ALECSANDRI” din Bacău – Facultatea de Inginerie
Fabricaţia Asistată de Calculator – sem. II – MASTER

materialele nemetalice și permite combinarea unor materiale diferite.

6. Extrudarea de material – mai este cunoscută și ca FFF (fabricarea prin
filament fuzionat), FDM (modelarea prin depunere fuzionată).
Poate unul dintre cele mai răspândite
modalități de propagare a fabricației
aditive este imprimarea 3D cu filament.
Acest proces presupune ca un material
să fie extrudat printr-o duză pe un
anumit traseu interpolat cartezian,
formându-se astfel straturile succesive.
Cele mai des întâlnite variații ale acestui
proces sunt reprezentate de extrudarea
materialelor termoplaste încălzite cu
dozarea limitativă.
Procesul este unul economic în comparație cu celelalte procese aditive. Permite
utilizarea mai multor culori. Tehnologie este nepoluantă și ușor de transportat. De
asemenea, reperele au proprietăți structurale bune.
Această tehnologie permite utilizarea filamentelor din materiale termoplaste pentru
FFF sau alimentarea cu fulgi – prin intermediul șuruburilor de împingere – și lichide
sau șlamuri – prin intermediul plunjerelor – pentru FDM (fig.12.10). De asemenea,
sistemele destinate extrudării de material pot fi prevăzute cu unul sau mai multe
capete de adiție. Astfel, acestea pot fi alimentate simultan sau în paralel cu material
principal și material de suport (fig.12.11).

Fig.12.10 Variante constructive de alimentare cu material de construcție

Fig.12.11 Construcția cu mai multe materiale

Pagina 4 din 9
Note de curs
 Universitatea „Vasile ALECSANDRI” din Bacău – Facultatea de Inginerie
Fabricaţia Asistată de Calculator – sem. II – MASTER

7. Depunerea prin fascicol direcționat (DED) – mai este cunoscută și ca LMD

(depunerea laser a metalelor), LENS (formarea finală prin procesare laser),
DMD (depunere directă de metal).
Asemănător sudurii cu Argon, procesul
presupune alimentarea cu pulbere sau fir
într-un punct termic generat pe suprafața
reperului, adeziunea realizându-se cu
ajutorul unui laser sau fascicol de
electroni.
Procesul nu este limitat pe niciun grad de
libertate și este eficient mai ales în
reparația reperelor costisitoare sau
adăugarea de caracteristici reperelor
existente. De asemenea, se pot utiliza
diferite materiale într-un singur reper. Dintre toate celelalte procese aditive, acesta are
cea mai mare rată de depunere într-un singur punct, ceea ce-l face cel mai productiv
proces aditiv. Materialele utilizate sunt pulberi și/sau fire metalice/ceramice.
Un alt procedeu, destul de specializat și mai rar utilizat în producția de „larg consum”,
este Lost-Wax 3D Printing & Casting.
Pentru a crea un model din aur, argint, cupru, bronz sau alamă se utilizează turnarea
în matrițe unice (care se distrug după obținerea modelului). Această tehnologie se
bazează atât pe tehnologia aditivă modernă, cât și pe turnarea tradițională a
materialelor neferoase.

Fig.12.13 Obținerea modelelor prin tehnologia Lost-Wax 3D Printing & Casting

Totul începe cu construcția 3D a modelului în ceară. În continuare, una sau mai multe
guri de scurgere a cerii vor fi atașate modelului, care va fi apoi plasat într-un recipient

Pagina 5 din 9
Note de curs
 Universitatea „Vasile ALECSANDRI” din Bacău – Facultatea de Inginerie
Fabricaţia Asistată de Calculator – sem. II – MASTER

și acoperite cu ghips. Când ghipsul se solidifică, formează matrița pentru turnarea

materialului. Forma de ghips este apoi introdusă într-un cuptor și încălzită timp de
câteva ore, până la un punct în care ceara este complet topită și scursă din matriță.
Apoi, materialul topit este turnat pentru a umple cavitățile lăsate de ceară. Odată ce
materialul s-a răcit și s-a solidificat, matrița de ghips este spartă și modelele sunt
îndepărtate manual. În cele din urmă, modelul este prelucrat pentru a înlătura gurile
de scurgere (fig.12.13). Modelul va fi șlefuit, lustruit sau sablat pentru a obține finisajul
dorit.
Această ultimă tehnologie a atras atenția specialiștilor în domeniul tehnico-științific,
marcând debutul perioadei experimentale de combinare a diferitelor metode de
fabricație.
Astfel, este vorba despre fabricarea aditivă (Aditive Manufacturing) care concurează
cu mijloacele tradiționale de fabricație, comparația obișnuită fiind cu prelucrarea CNC.
Tehnologia poate avea câteva decenii înaintea AM, fiind născută dintr-un laborator
MIT, încă din anii ’50, înainte ca stereolitografia să fie luată în serios, dar este
important să nu se uite cum ambele pot oferi propriile lor avantaje unice producătorului
modern.
În ciuda presupusei legături dintre cele două,
aceste forme recente de tehnologie de fabricație
nu evoluează, în niciun caz, în paralel. O serie
de tehnologii au apărut pe piață oferind soluții
hibride precum Hybrid Manufacturing
Technologies, iar o mulțime de producători
tradiționali de echipamente de prelucrare oferă
acum o formă de capacitate aditivă, inclusiv
DMG Mori, Hermle și Mazak.
Producători consacrați, precum Imperial
Machine & Tool Co., în SUA, așa cum
sugerează și numele, utilizează tehnologii de
prelucrare de zeci de ani, iar în ultima perioadă
au investit în AM pentru materiale metalice, recunoscând avantajele combinării celor
două, precum și considerarea AM ca și cum este „orice altă tehnologie tradițională”.
Fabricația aditiv-hibridă (Hybrid Aditive Manufacturing) a atras atenția într-o măsură
importantă în ultimi ani, însă este o tehnologie cu destule necunoscute. În primul rând
denumirea acestei tehnologii este destul de evazivă, fiind în mare măsura enigmatic.
Descrierea cea mai facilă a acestei tehnologii ar fi, totuși, combinarea placării cu laser
și a frezării CNC în mediul de prelucrare a aceleiași mașini.
La prima vedere, cele două tehnologii par complet diferite și combinarea lor pare foarte
complexă. În anumite puncte de vedere, chiar este complexă alăturarea tehnologiei
aditive cu tehnologie substractivă.

Pagina 6 din 9
Note de curs
 Universitatea „Vasile ALECSANDRI” din Bacău – Facultatea de Inginerie
Fabricaţia Asistată de Calculator – sem. II – MASTER

12.2. Tehnologia de fabricație hibridă

Fabricația hibridă produce repere prin angajarea atât
a tehnologiei aditive, cât și pe cea substractivă.
Datorită caracteristicii lor duale, mașinile hibrid pot
începe realizarea unui reper fie prin utilizarea unui
proces, fie a celuilalt. Totuși, începerea unui reper
printr-un proces aditiv este oarecum mai eficient,
oferind o libertate de design superioară.
Sistemele hibride utilizează o metodă aditivă de
producție numită placare cu laser. Acest proces este
de fapt o tehnică de sudare de precizie, care depune
pulberi metalice pe o suprafață, unde sunt imediat topite de un laser de mare putere.
Odată recită, depunerea metalică devine solidă.
Pentru începerea unui reper nou, procesul hibrid integrat în mașina-unealtă inițiază
sistemul de placare laser. Utilizând g-codul generat de datele CAD, capul de placare
realizează depunerea și „sudarea” straturilor de pulbere metalică pentru obținerea
unei structuri solide compacte.
Odată ce operația de placare este
finalizată și materialul s-a răcit, sistemul
schimbă sculele utilizate pregătindu-se
operațiile substractive (frezare CNC). În
general, sistemele hibride vin echipate cu
instrumentație în 5-axe, asigurându-se
faptul că orice suprafață poate fi
prelucrată. În mod similar mașinilor de
frezat tradiționale, mașinile hibrid pot
angaja un număr oarecare de scule pentru
a finisa suprafețele și pentru a realiza
caracteristici importante acolo unde sunt
necesare.
După încetarea procesului substractiv, un reper oarecare poate solicita placare
suplimentară pentru a adăuga noi caracteristici constructive, după care sistemul
realizează operațiile substractive pentru realizarea noilor caracteristici calitative sau
poate elimina reperul dacă acesta este complet.
12.2.1. Utilizarea tehnologiei în reparații
Sistemele hibride sunt de asemenea concepute pentru a repara piese avariate sau
deteriorate. Pentru a desfășura operații de reparație o mașină hibrid va utiliza același
proces de placare pentru a construi o geometrie nouă înaintea schimbării operației
pentru a finisa piesa.

Pagina 7 din 9
Note de curs
 Universitatea „Vasile ALECSANDRI” din Bacău – Facultatea de Inginerie
Fabricaţia Asistată de Calculator – sem. II – MASTER

Dacă geometria generală a piesei este încă în parametri, un sistem hibrid poate fi
utilizat pentru a construi caracteristici noi, apoi să finiseze noua construcție prin
frezare.
12.2.2. Secretul fabricării hibride
Spre deosebire de sistemele strict substractive sau aditive, sistemele fabricării hibride
nu utilizează doar o singură metodă de producție pentru obținerea unui reper. Pentru
ca sistemele hibride combină două metode de fabricație, un număr de caracteristici
complexe trebuie luate în considerație înainte ca reperul să fie produs.
În timp ce tehnologia de obținere a reperelor a fost mereu un punct important pentru
departamentele de proiectare și fabricare, fabricația hibridă este cu atât mai legată de
preocupările anterioare ale proiectanților și tehnologilor. Prin îmbinarea a două
tehnologii diametral opuse, proiectanții și tehnologii trebuie să fie într-o permanentă
comunicare pentru a stabili cum ar trebui produsă o piesă. Trebuie stabilit anterior
unde se va utiliza tehnologia aditivă și unde pe cea substractivă și de câte ori se pot
repeta aceste operații pentru a finaliza construcția piesei.
Cu un astfel de sistem complex de fabricație în interiorul aceleiași mașini, este
obligatoriu pentru utilizatori să dezvolte cele mai bune practici în ceea ce privește
utilizarea sistemelor hibride. Cu toate acestea, având în vedere că tehnologia hibridă
este mai nouă, multe din aceste practici nu au ajuns încă să fie cunoscute în utilizarea
comună. Acesta este o etapă, specifică tehnologiilor noi, peste care se va trece normal
pentru că sistemele hibrid au de oferit nenumărate avantaje.
12.2.3. Unde se poate utiliza tehnologia hibridă ?
În prezent, industriile aerospațială, automotive, medicală și industriile de apărare sunt
cele care beneficiază cel mai puternic de pe urmă implementării tehnologiilor aditive
cu materiale metalice. Nu este de mirare ca aceleași industrii tind să fie mai receptive
și să profite de pe urma tehnologiilor hibride.
Un aspect important al sistemelor hibride ce le diferențiază față de alte tehnologii de
fabricare este abilitatea de al reduce deșeurile de material simultan cu scurtarea
timpului auxiliar de lucru. Prin combinarea tehnologiei aditive cu cea substractive, prin
fabricația hibridă se pot obține repere finite de complexitate mult superioară pe o
singură mașină. Pentru orice producător de repere complexe acest atribut va fi foarte
atrăgător deoarece poate scurta timpul de proiectare și prototipaj, reduce cantitatea
de deșeuri și poate elimina metode secundare de fabricație, cum ar fi turnarea.
De asemenea, tehnologia hibridă conferă posibilitatea fabricantului de a repera piese
metalice avariate – posibilitate care poate fi oferită de foarte puține alte tehnologii.
Fără îndoială, tehnologiile hibride continuă dezvoltarea și maturizarea lor pe piață
înainte de a fi implementate în fabricația generală. Nu doar că fabricația aditivă
metalică trebuie să avanseze, dar și cele mai bune practici trebuie să se dezvolte
înainte ca această tehnologie să poată fi adoptată de majoritatea producătorilor.

Pagina 8 din 9
Note de curs
 Universitatea „Vasile ALECSANDRI” din Bacău – Facultatea de Inginerie
Fabricaţia Asistată de Calculator – sem. II – MASTER

Un motiv pentru care fabricația hibridă va avansa mai greu la început este dezvoltarea
din ce în ce mai rapidă a fabricației aditive ca tehnologie de sine stătătoare. Dacă
sistemele aditive cu materiale metalice se vor îmbunătăți considerabil în deceniul
următor, este posibil ca sistemele duale (aditiv/substractiv) să nu mai fie necesare.
Rezultatul final va fi dictat, în ultimă instanță, de viteza de producție pe care fiecare
dintre aceste tehnologii o va oferi pentru obținerea pieselor finite.
Fabricația hibridă ar putea fi o tehnologie de transformare care să extindă capacitatea
producătorilor de a crea produse personalizate pentru o gamă mult mai largă de
industrii și la scară mult mai variată.

BIBLIOGRAFIE
1. U.S. Department of Energy, Advanced Manufacturing Office, Additive
Manufacturing: Pursuing the Promise, august 2012;
2. J. Gausemeier, Thinking ahead the Future of Additive Manufacturing: vol. 1 –
Future Applications (2012), Direct Manufacturing Research Centre (DMRC)
Reports, Heinz Nixdorf Institute, University of Paderborn, Germany;
3. K. Schmid, Rapid-Prototyping Operations, Manufacturing Engineering and
Technologies, Prentice-Hall, 2001
4. Beginner’s Guide to 3D Printing – https://i.materialise.com
5. https://www.additivemanufacturing.media/blog/category/hybrid-manufacturing
6. https://www.tctmagazine.com/3d-printing-news/the-rise-of-hybrid-
manufacturing/
7. https://www.fabricatingandmetalworking.com/2017/02/hybrid-machine-tools/

Pagina 9 din 9
Note de curs